I. ŢIŢEI
AUTOR: Mariana Papatulică
În săptămâna 23-29 martie 2015, preţurile internaţionale ale ţiţeiului şi-au inversat brusc trendul predominant descendent din ultimele săptămâni, înregistrând creşteri, în termeni de medii săptămânale, pe principalele pieţe la termen din New York şi Londra: WTI (West Texas Intermediate-SUA) a fost cel mai performant, înregistrând la bursa Nymex din New York, în tranzacţiile cu termen de livrare în luna mai, o redresare semnificativă a preţului, de 9,86%, la o valoare de 48,89 $/baril, în timp ce media cotaţiilor ţiţeiului Brent (Marea Britanie) în contractele futures, cu scadenţă de asemenea în mai, la bursa petrolieră ICE din Londra, a crescut într-un cuantum mai moderat, de numai 3,85%, la o valoare medie de 56,62 $/baril.
Preţul ţiţeiului a urcat abrupt, după ce avioanele de război ale Arabiei Saudite, cel mai mare exportator de ţiţei pe plan mondial şi, de anul trecut, cel mai mare importator de echipament militar din lume, au bombardat în zilele de 25-26 martie, poziţiile rebelilor şiiţi, care încearcă să-l înlăture de la putere pe preşedintele statului vecin, Yemen. În intervalul menţionat, WTI-ul a înregistrat un nivel record al ultimei luni, de 52,48 $/baril, iar Brent-ul a urcat la un nivel de 59,78 $/baril. Loviturile aeriene au continuat şi vineri, deoarece preşedintele Yemenului, Hadi, s-a deplasat în Egipt pentru discuții cu aliații arabi.
Arabia Saudită a purtat, timp de mai multe săptămâni, negocieri secrete cu aliații săi regionali- Turcia, Egiptul, precum și o serie de state din Golf-pentru a-şi asigura sprijinul pentru un atac impotriva rebelilor Houthis din Yemen. În guvernul SUA, susţinerea acestui atac a constituit o chestiune de dispută, unii oficiali de top la nivelul Pentagonului declarând că s-a dat un preaviz doar cu o oră înainte de atac. Cu toate acestea, SUA au oferit sprijin logistic – alimentare cu combustibil și imagini prin satelit.
În orice caz reacţia preţurilor la acest eveniment poate fi considerată ca exagerată. Producția de ţiţei a Yemenului este nesemnificativă şi se află în declin de mai bine de un deceniu. Yemenul produce mai puțin de 150.000 de barili/zi (7,5 mil.tone/an) un volum care trece aproape complet neobservat pe piața mondială. Există puține riscuri de întrerupere a aprovizionării prin Strâmtoarea Bab el Mandeb, prin care sunt tranzitate aproximativ 3,8 milioane de barili/zi de ţiţei, deoarece marina militară egipteană a asigurat, în zilele atacului saudit, securitatea tranzitului prin zonă, în timp ce nave militare ale SUA efectuează patrulări de rutină în strâmtoare, inclusiv în proximitatea strâmtorii Djibuti, ceea ce face puţin probabil riscul perturbării livrărilor de ţiţei prin zonele menţionate.
Alte amenințări la siguranţa ofertei privesc Libia, unde producţia de ţiţei în februarie de abia a reuşit să atingă 220.000 barili/zi, faţă de 1,6 milioane barili/zi înainte de 2011, când revoluţia libiană a pus capăt domniei lui Muammar Qaddafi.
Operaţiunea militară din Yemen este considerată de analişti ca o tentativă a saudiţilor de a limita influenţa unei alte „superputeri“ din Orientul Mijlociu, Iranul, fără ajutorul direct al SUA. De altfel, nu este întâmplător faptul că operaţiunea militară a Arabiei Saudite a coincis cu negocierile pentru perfectarea acordului nuclear între puterile occidentale şi Iran, care au şanse de finalizare în următoarele zile. Un asemenea acord este considerat ca fiind greu de acceptat de către Arabia Saudită, a cărei cotă de piaţă ar fi periclitată de posibilitatea revenirii Iranului pe piaţa petrolieră, cu un volum sporit de ţiţei. De asemenea, o posibilă majorare a ofertei Irakului ar putea spori supraoferta pe piaţa mondială.
Creşterea cotaţiilor ţiţeiului a reverberat până în Rusia, a cărei monedă, rubla, s-a apreciat în cursul săptămânii analizate, întărindu-şi astfel statutul de cel mai bun performer de pe piaţa valutară mondială. Ţiţeiul şi gazele naturale sunt principalele produse exportate de Rusia, iar industria petrolieră contribuie cu o cotă parte de circa 50% la bugetul de stat al țării. Rubla a intrat lunile trecute într-o cădere accentuată din cauza sancţiunilor financiare impuse Rusiei de Occident şi a prăbuşirii istorice a preţului ţiţeiului.
Pentru unii analiști, întrebarea cheie pentru ţiţei se referă la cerere. Se estimează că PIB-ul mondial va creşte cu 2,73% în acest an, cel mai mult din 2011. Agenția Internațională pentru Energie şi-a majorat prognoza privind cererea mondială de ţiţei, în acest an, cu un volum nesemnificativ, de 75.000 de barili/zi.
Analiştii consideră că recenta majorare a prețurilor ar putea fi temporară. După atenuarea șocului atacului saudit, la finalul săptămânii, preţurile celor două ţiţeiuri de referinţă au înregistrat deja uşoare scăderi, care au diminuat creşterea medie săptămânală, deoarece temerile legate de riscul de propagare a tulburărilor politico-militare în Orientul Mijlociu s-au calmat, conform analistului Matt Smith de la compania Schneider Electric.
Există câteva motive fundamentale pentru a crede că prețurile ţiţeiului vor rămâne scăzute în următoarele câteva luni. Una din cauze o constituie perspectiva unei redresări minore a cererii. O altă cauză o reprezintă reducerea capacitaţii disponibile de stocare a SUA. Și la Edmonton, Canada, un alt centru comercial şi de depozitare important din America de Nord, stocurile de ţiţei se află la un nivel record. De asemenea, Arabia Saudită a reiterat poziția sa de menținere la niveluri ridicate a producției, pe care chiar a majorat-o în februarie. Imaginea ofertei excedentare conturează perspective destul de sumbre pentru exportatori, care, în mod paradoxal, continuă să întreţină războiul preţurilor, prin supraalimentarea pieţei.
Important va fi şi rezultatul negocierilor privind programul nuclear al Iranului. În cazul în care se ajunge la un acord, preţul ţiţeiului ar putea scădea, mizându-se pe ideea (chiar dacă aceasta nu se materializează imediat) că Iranul ar putea aduce pe piaţă un volum suplimentar de ţiţei de 1 milion barili/zi, odată cu eliminarea sancțiunilor occidentale. De aceea, săptămâna viitoare va fi importantă în determinarea traiectoriei prețurilor ţiţeiului pentru următoarele câteva luni.
Plaja predicţiilor analiştilor privind preţurile ţiţeiului în trimestrul IV a.c., considerată drept cea mai contradictorie paletă de opinii din ultimii 8 ani, oscilează între un maxim de 90 dolari/baril, nivel avansat de compania Société Générale și un minim de 50 $/baril, prognozat de Andreas Speer de la Bayerische Landesbank; valoarea medie a previzunilor pentru preţul ţiţeiului Brent, calculată pe baza prognozelor unui panel de 39 de specialişti, este de 69 $/baril.
Guvernul SUA a publicat, la 27 martie a.c., un raport elaborat de către Consiliul Naţional al Petrolului, la solicitarea Departamentului de Energie, în care se solicită dezvoltarea mai rapidă a extracției petrolului și gazelor din regiunea arctică (considerată până la ora actuală o zonă protejată ecologic). Studiul concluzionează că ţara a făcut paşi impresionanţi în reducerea dependenței de importurile de ţiţei, în mare măsură ca rezultat al mai multor ani de foraj frenetic în formațiuni de șist. Cu toate acestea, revoluția hidrocarburilor din șisturi poate începe să intre într-o fază de declin spre sfârșitul deceniului, ceea ce deschide posibilitatea ca SUA să devină din nou dependentă de importurile de energie. Această situaţie este posibilă, cu excepția cazului în care SUA va merge „cu toată viteza înainte” cu forajele în regiunea arctică, care deține un potențial de miliarde de barili de ţiţei recuperabil. Problema este că forajul offshore din Arctica va dura probabil cel puțin un deceniu, sau chiar mai mult, înainte ca producţia să poată fi demarată la cote comerciale, ceea ce înseamnă că forajele exploratorii trebuie să înceapă chiar acum, pentru ca ţiţeiul arctic să poată înlocui fără probleme pe cel de șist. „Pentru a rămâne competitivă la nivel mondial și a accede la rolul de lider mondial în domeniul energiei, Statele Unite ar trebui să faciliteze explorarea în largul Alaskăi chiar de acum”, aprecia Consiliul Național al Petrolului din SUA în Raportul către Departamentul Energiei.
Royal Dutch Shell (NYSE: RDS.A), singura companie cu un plan viabil de a explora zona arctică din SUA, face demersuri în acest scop, la Washington, la autoritățile federale de reglementare. Shell speră să abordeze Arctica în următoarele luni, după ce a primit toate autorizațiile necesare de la Departamentul de Interne.
Royal Duch Shell mai vizează alături de alte mari companii petroliere, precum Occidental Petroleum și Chevron, un obiectiv petrolier cu un potenţial nebănuit pănă acum şi anume Albania. Foarte puțină lume ştie până acum faptul că Albania deţine cel mai mare câmp (zăcământ) petrolier din Europa și mai multe alte zăcăminte mai mici, dar preţurile scăzute, infrastructura inexistentă, instabilitatea politică au redus temporar interesul pentru acastă ţară. În prezent, guvernul albanez încearcă să construiască un climat investițional atractiv, cu un regim fiscal competitiv și cu legi care să asigure siguranța investiţiilor de capital în țară. Infrastructura a fost îmbunătățită, în ultimii ani, iar stabilitatea politică este mai bună decât în orice moment, datorită tranziției la democrație.
II. GAZ NATURAL
AUTOR: Mariana Papatulică
Pe piaţa la termen Nymex din New York, după fluctuaţii moderate în cursul săptămânii, preţurile gazului natural din contractele pentru luna următoare (aprilie) au scăzut cu 4,16% faţă de săptămâna precedentă, la o valoare medie de 95,34 $/1000 m.c. Principalul factorul care a contribuit, la acest declin l-a constituit încetinirea procesului de de stocare (consum din stocuri), ca urmare a unor temperaturi sezoniere mai moderate. Mai mult, în săptămâna analizată s-a înregistrat prima injectare netă de gaz în stocuri, de 12 mld pic.cub (1 m.c. =35 pic.cub), astfel încât volumul total al stocurilor de gaz ale ţării a fost cu 63,6% mai mare în raport cu media anului precedent.
Preţul gazului natural la National Balancing Point (NBP) – Marea Britanie– în contractele futures de gaze naturale la bursa ICE Futures Europe, cu livrare în luna următoare (aprilie), a fost de 252,81 $/1000 m.c., în data de 27 martie a.c., în creştere uşoară, cu circa 2%, în raport cu valoarea medie a săptămânii precedente.
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: Baza de date I.E.M.
III. PRODUSE AGROALIMENTARE
Grâu
AUTOR: Emilia Bălan
În săptămâna 23 – 29 martie 2015, cotaţia medie a grâului american roşu moale nr. 2, tranzacţionat la Bursa din Chicago, a crescut cu 0,52% faţă de cea înregistrată în perioada anterioară, la 189,85 $/tonă.
Cu toate că, în termeni de cotaţii medii săptămânale, grâul american părea că a marcat o uşoară scumpire, analizând trendul cotaţiilor zilnice se observă o diminuare destul de abruptă a acestora, de la 196,21 $/tonă luni, 23 martie, la 183,44 $/tonă, joi, la închiderea bursei, înregistrându-se o diferenţă de aproape 13 $/tonă, în numai patru zile de tranzacţionare. Această reducere a cotaţiilor a avut loc ca urmare a prognozelor meteorologice care indicau apariţia precipitaţiilor în zonele cultivate cu grâu din Statele Unite, Rusia şi Ucraina, ceea ce a dat speranţă comercianţilor într-o redresare a procesului de dezvoltare a plantelor.
Vineri, 27 martie a.c., cotaţia grâului american a marcat o creştere moderată, la 186,57 $/tonă, cu 3,12 $/tonă mai mult comparativ cu ziua precedentă. După 4 zile de reduceri şi de creştere a vânzărilor datorită cotaţiilor atractive pentru cumpărători, ultima zi a săptămânii a fost marcată de un recul al tranzacţiilor, efectul fiind cel de scumpire modică a grâului la Bursa din Chicago.
Porumb
AUTOR: Emilia Bălan
Media săptămânală a cotaţiilor porumbului american galben nr. 2, la Bursa din Chicago, în intervalul analizat, a crescut cu 4,12% comparativ cu perioada precedentă, la 154,38 $/tonă.
Cotaţiile porumbului american au evoluat de la o valoare minimă a intervalului analizat de 153,63 $/tonă, înregistrată în prima zi de tranzacţionare, la una maximă de 155,50 $/tonă (cea mai mare din ultimele 10 săptămâni), miercuri, la închiderea bursei. În ultimele două zile ale săptămânii bursiere cotaţiile au revenit la valori apropiate celor de luni şi marţi, respectiv de 154 $/tonă.
Scumpirea porumbului american a reflectat creşterea cererii de import, în special din partea ţărilor din Asia. Astfel, conform Raportului săptămânal al Departamentului American al Agriculturii (United States Department of Agriculture – USDA), în perioada 13 – 19 martie a.c., exporturile de porumb ale SUA s-au ridicat la 1,07 milioane tone, cu 54% mai mult decât cu o săptămână în urmă. Principalele destinaţii ale porumbului american au fost: Japonia (310,5 mii tone), Mexic (395,7 mii tone), Taiwan (80 mii tone), Columbia (68,9 mii tone), Coreea de Sud (67,9 mii tone), Arabia Saudită (54,1 mii tone) şi Indonezia (32,6 mii tone).
De asemenea, estimările USDA din Raportul său lunar din martie privind restrângerea suprafeţelor cultivate cu porumb din Statele Unite – principalul producător şi exportator mondial- au fost un alt factor care a contribuit la evoluţia cotaţiilor porumbului în săptămâna analizată. Potrivit USDA, suprafaţa cultivată cu porumb din SUA în sezonul 2014/15 este de 37,7 milioane hectare, în scădere cu peste 5% faţă de cea însămânţată cu un sezon în urmă.
Redresarea cotaţiilor porumbului din zilele de joi şi vineri, 26 şi 27 martie, s-a datorat reţinerii investitorilor înainte de apariţia unor noi informaţii de presă ce vor fi date publicităţii de USDA în cursul săptămânii viitoare.
Ulei şi Boabe de Soia
AUTOR: Eufrosina Mereoru
La Bursa din Chicago, în săptămâna analizată, preţurile la uleiul de soia şi la boabele de soia au înregistrat creşteri. Astfel, cotaţia medie a boabelor de soia din săptămâna analizată s-a majorat cu 1,27%, la 359,03 $/tonă, faţă de cotaţia săptămânii precedente, iar cea a uleiului de soia s-a situat la 683,86 $/tonă, înregistrând o creştere de 1,78% faţă de media din săptămâna precedentă. Această evoluţie se datorează, în principal, aprecierii dolarului american, comparativ cu moneda euro şi alte valute.
Zahăr
AUTOR: Simona Zamşa
În săptămâna 23 – 29 martie 2015, la Bursa de la Londra, cotația medie a zahărului rafinat s-a micșorat cu 0,49% față de cotația săptămânii anterioare, situându-se la 364,28 $/tonă.
Săptămâna analizată a debutat cu prețuri mai ridicate față de cele înregistrate pe parcusul săptămânii anterioare, ca urmare a unei cereri ridicate. Speculațiile privind reducerea recoltei de sfeclă de zahăr din regiunea centru- sud a Braziliei, cât și întârzierea prelucrării acesteia au fost factori care au determinat investitorii să achiziționeze cantități mai mari de zahăr la începutul acestei săptămâni. Astfel, în prima zi de tranzacționare s-a înregistrat prețul maxim al intervalului analizat, respectiv 368,9 $/tonă. În următoarele zile, tendința prețurilor a fost de scădere, dar oscilațiile înregistrate au fost minore, iar în ultima zi s-a atins cea mai mică valoare a acestei săptămâni, respectiv 360 $/tonă. Prețurile internaționale ale zahărului se află în continuare sub presiunea unor disponibilități mondiale ridicate.
Cafea
AUTOR: Anca Dragomirescu
În intervalul 23-29 martie 2015, media cotațiilor la cafea Arabica a fost de 3.076,20 $/tonă, cu 1,82% mai mult față de săptămâna anterioară. La sortimentul de cafea Robusta, media cotațiilor a fost de 1.790,20 $/tonă în intervalul analizat, cu 0,86% mai mult comparativ cu săptămâna precedentă.
Cacao
AUTOR: Anca Dragomirescu
Media cotațiilor la sortimentul cacao nr.7 care cotează la Bursa de la Londra, CIF, a fost de 2.881,15 $/tonă, cu 0,13% mai puțin comparativ cu săptămâna anterioară. Media cotațiilor la sortimentul de cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, a scăzut cu 1,22% față de intervalul precedent, la 2.766,00 $/tonă.
Bumbac
AUTOR: Simona Zamşa
În săptămâna analizată, prețurile celor două sorturi de bumbac au înregistrat creșteri, reflectând vânzări mai ridicate comparativ cu săptămâna anterioară. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” a fost de 1.543,50 $/tonă, înregistrând o creștere de 2,38% față de cotația săptămânii anterioare, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi a sporit cu 2,85%, la 1.401,28 $/tonă.
La bumbacul Index „A”, prețurile au oscilat între 1.540,19 $/tonă, nivel minim, și 1.557,83 $/tonă, nivel maxim. În cazul bumbacului american, cel mai ridicat preț din săptămâna analizată a fost de 1.412,30 $/tonă, iar cel mai scăzut a fost de 1.390,91 $/tonă. La început săptămânii, la bursa americană, cumpărătorii au fost influențați de cele mai recente previziuni făcute de Departamentul American al Agriculturii, care indică reducerea suprafețelor cultivate cu bumbac cu 8% în sezonul 2015/16, fapt care ar diminua producția americană cu 12% față de sezonul actual. Statele Unite sunt principalul exportator mondial de bumbac, cu o pondere de 31% din exportul mondial. Pe parcursul intervalului analizat, prețurile s-au înscris intr-un trend descendent, interesul achizitorilor fiind diminuat, având în vedere existența unor disponibilități mondiale ridicate.
Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare
Sursa: Baza de date I.E.M.
IV. METALE NEFEROASE
Aluminiu
AUTOR: Florela Stoian
Stabilitatea cotațiilor aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange-LME) la peste 1.750 $/tonă în intervalul analizat, instalată pe fondul continuării ușoarei deprecieri a dolarului SUA în raport cu moneda unică europeană, a determinat creșterea cu 0,51% a cotației medii față de media săptămânală anterioară, la 1.778,60 $/tonă. Această creștere nu a fost susținută de raportul dintre elementele fundamentale care rămân în dezechilibru accentuat în condițiile existenței supraofertei de metal alb, estimată de specialiștii de la Economist Intelligence Unit (EIU) la 166.000 tone în anul 2015.
Deși nivelul stocurilor de aluminiu la bursa londoneză s-a diminuat la 3.958.625 tone la 27 martie, după scăderi succesive, acumularea a 69.275 tone în intervalul precedent a determinat o majorare a mediei săptămânale a acestora cu 0,59% față de media săptămânală anterioară, la 3.970.480 tone.
Cupru
AUTOR: Emilia Manole
În săptămâna analizată, cotaţia medie a cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o majorare de 5,73%, la 6.146,40 $/tonă față de săptămâna anterioară. Încă de la începutul anului, cotaţia metalului roșu a scăzut sub nivelul de 7.000 $/tonă, dar la mijocul săptămânii, mai exact joi, a atins nivelul de 6.230 $/tonă (cea mai mare valoare înregistrată din 2 ianuarie a.c). Această creştere s-a datorat redeschiderii minelor din Chile Codelco (producătorul nr. 1 de cupru pe plan mondial), care au fost închise la începutul săptămânii datorită ploilor torențiale din nordul țării. Condițiile meteorogice nefavorabile au forțat companiile să suspende operațiunile la unele mine, având un impact negativ asupra producției (fiind estimate 1,6 milioane tone de cupru puse în asteptare). De asemenea deprecierea dolarului în raport cu euro a influențat prețul cuprului, așteptându-se din partea Chinei reducerea dobânzilor.
Stocurile de cupru la Bursa de Metale de la Londra (LME) au rămas practic neschimbate, cu o scădere de doar 0,13%, la 350.520 tone la sfârşitul săptămânii analizate.
Plumb
AUTOR: Florela Stoian
De la niveluri de sub 1.800 $/tonă în intervalul anterior, comparabile cu minimul ultimilor 5 ani, cotațiile plumbului la LME au înregistrat o creștere spectaculoasă în săptămâna analizată, depășind pragul de 1.800 $/tonă. Maximul de 1.844 $/tonă din 26 martie a contribuit la creșterea semnificativă a mediei săptămânale, cu 5,88% față de media săptămânală anterioară, la 1.831,90 $/tonă, pe fondul deprecierii ușoare a dolarului SUA în raport cu moneda unică europeană și a cererii susținute pentru metalul primar.
Nivelul stocurilor a fost în permanentă scădere, până la 235.750 tone la finele intervalului, exprimând o creștere masivă a vânzărilor după scăderea abruptă a cotațiilor plumbului, dar media săptămânală a stocurilor a fost în creștere cu 2,46% față de media săptămânală anterioră.
Zinc
AUTOR: Florela Stoian
Trendul descrescător urmat de mediile săptămânale ale cotațiilor zincului la LME, instalat la mijlocul lunii februarie, a fost întrerupt în intervalul analizat în care cotația medie a depășit pragul de 2.000 $/tonă. Creșterea semnificativă a acesteia, cu 3,71% față de media săptămânală anterioară a fost favorizată de fluctuațiile dolarului SUA în raport cu moneda unică europeană și de ritmul intens al tranzacțiilor cu zinc utilizat în industrie și în ofertele de finanțare.
Nivelul stocurilor de metal alb-albastru se află în continuă scădere, totalizând 518.275 tone la 27 martie, respectiv cu 25% sub nivelul de 690.825 tone, înregistrat la începutul anului 2015. Media săptămânală a stocurilor s-a diminuat cu 1,96% față de media săptămânală anterioară, la 520.035 tone.
Nichel
AUTOR: Anca Dragomirescu
În perioada 23-29 martie 2015, media cotațiilor la nichel, la Bursa de la Londra, a fost de 13.756,00 $/tonă, cu 0,31% mai mult comparativ cu intervalul precedent.
Stocurile de nichel la bursa londoneză au crescut, de la 430.008 tone înregistrate pe 23 martie 2015, la 433.380 tone în data de 27 martie a.c. (+3.372 tone).
Cositor
AUTOR: Eufrosina Mereoru
În săptămâna analizată, cotaţiile internaţionale ale cositorului, la Bursa de Metale din Londra, au înregistrat creşteri majore, după ce la începutul lunii martie s-a atins cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani, respectiv 17.208 $/tonă (trim.I 2010). Pe parcursul intervalului 23 – 29 martie 2015, cotaţia medie a cositorului s-a situat la 17.398 $/tonă, în creştere cu 1,67%, faţă de media precedentă (17,113 $/tonă). Majorarea cotaţiei cositorului se datorează atât unei uşoare sporiri a cererii, cât şi optimismului pieţei bazat pe ritmul mai înalt de creştere economică al Chinei prognozat în prezent pentru 2015.
Stocurile de cositor la LME au atins în ultima zi de tranzacţionare (27 martie a.c.), cel mai mic nivel din ultimele 16 săptămâni, coborând sub pragul de 9.965 tone. Altfel, nivelul mediu al stocurilor de cositor în săptămâna analizată a fost de 10.075 tone, situându-se cu 1,47% sub cel din intervalul precedent (10.255 tone).
Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase
Sursa: Baza de date I.E.M.
V. METALE PREŢIOASE
AUTOR: Dana Ghiţac
Un dolar american mai slab, consolidarea preţului ţiţeiului şi tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu (acutizate după puternica campanie aeriană pornită de Arabia Saudită şi aliaţii săi suniţi împotriva rebelilor şiiţi din Yemen) au redeschis interesul investitorilor pentru plasamentele de tip „safe‑havens”. Pe pieţele londoneze, conjunctura a favorizat aurul, argintul şi platina, care au cotat pe trend de recuperare alertă, în timp ce paladiul a înregistrat o nouă ieftinire în termeni de medii săptămânale.
Aur
Preţul de referinţă al aurului[1] a crescut cu 3,01% în termeni de medii săptămânale, la 1.194,45 $/u.f.. Pe parcursul intervalului analizat metalul a continuat, timp de cinci zile, să coteze în creştere alertă, preţul menţinându‑se pe trendul de redresare intervenit brusc după şedinţa de politică monetară a Fed din 18 martie. În aceste condiţii, pe 26 martie preţul unciei fine reuşea să revină, după o lună, peste nivelul de 1.200 $, dar depăşirea acestui prag psihologic a blocat tendinţa de scumpire. Prin urmare, scumpirea cu 5% a fost urmată de o uşoară corecţie şi la închiderea fixingului londonez din 27 martie uncia fină de aur valora cu doar 1% mai mult decât cu o săptămână în urmă: 1.195,75 $, comparativ cu 1.183,10 $ în 20 martie.
În România, valoarea de referinţă a gramul de aur[2] a scăzut nesemnificativ
(- 0,06%), la 155,24 lei. Stagnarea s‑a datorat deprecierii dolarului SUA în raport cu moneda naţională, care în primele două zile a fost atât de puternică încât a anulat impactul scumpirii unciei fine pe piaţa londoneză şi a ieftinit uşor gramul de aur (-1%). Începând de miercuri însă, moneda americană a început să se întărească şi pe 27 martie Banca Naţională a României anunţa un preţ cu 1,2% mai mare decât cu o săptămână în urmă: 157,42 lei/gram, faţă de 155,48 lei/gram în 20 martie.
Argint
Preţul de referinţă al argintului[3] a crescut extrem de puternic în termeni de medii săptămânale (+7,95%), la 16,98 $/u.f.. Fiind cel mai ieftin metal preţios, argintul reacţionează, prin tradiţie, mult mai puternic decât aurul sau platina la stimuli „psihologici”. Prin urmare, în cazul său, redresarea intervenită după revigorarea bruscă a interesului investiţional a fost atât de puternică încât metalul s‑a scumpit cu aproape 11% din 19 martie şi la închiderea fixingului londonez din 27 martie uncia fină de argint valora cu peste 6% mai mult decât cu o săptămână în urmă: 17,14 $ (cel mai mare preţ din ultimele şapte săptămâni), comparativ cu 16,17 $, în 20 martie.
Platină
Preţul de referinţă al platinei[4] a crescut cu 3,01%, în termeni de medii săptămânale, la 1.142,20 $/u.f.. Pe parcursul intervalului analizat metalul a cotat sub directa influenţă a evoluţiei aurului, scumpirea din perioada 19‑26 martie (cu peste 6%), până la 1.154 $/u.f., fiind urmată vineri de o bruscă corecţie (-1,4%), din cauza la închiderea fixingului londonez din 27 martie uncia fină de platină valora cu doar 1% mai mult decât cu o săptămână în urmă: 1.138 $, comparativ cu 1.129 $ în 20 martie.
Paladiu
Preţul de referinţă al paladiului[4] a scăzut subunitar în termeni de medii săptămânale (cu 0,72%), la 767,00 $/u.f.. Pe parcursul intervalului analizat metalul a cotat sub presiunea migrării interesului investitorilor către activele specifice tezaurizării (aur, argint şi platină), în detrimentul celor cu puternic potenţial speculativ (printre care se numără şi el). Prin urmare, o evoluţie puternic volatilă, la închiderea fixingului londonez din 27 martie, uncia fină de paladiu valora cu aproape 4% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 748 $, comparativ cu 778 $ în 20 martie.
Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Preţioase
Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de LBMA, LPPM, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com
NOTE:
*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)
**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:
ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului la London Bullion Market (LBM)
ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului la London Platinum and Palladium Market (LPPM)
VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL
AUTOR: Andrei Rădulescu
Piaţa valutară
Cursul mediu al dolarului american a consemnat evoluții preponderent nefavorabile, atât în raport cu monedele din țările dezvoltate, dar și comparativ cu monedele din economiile emergente și în dezvoltare, în ultima săptămână din martie.
Această dinamică (care poate fi interpretată și sub forma unei corecții tehnice, după aprecierea dolarului din ultimele trimestre) a fost determinată de evoluția indicatorilor macroeconomici din principalele blocuri economice ale lumii, precum și de fluctuațiile din piețele de titluri de stat (majorarea ratelor de dobândă, mai pronunțată în Europa), piețele de acțiuni (scăderi) și piețele de materii prime (afectate de conflictul din Yemen).
Din perspectivă macroeconomică, în Statele Unite s-au consemnat evoluții mixte ale indicatorilor comunicați pe parcursul săptămânii. Pe de o parte, comenzile de bunuri de consum îndelungat au continuat să scadă în februarie, iar încrederea consumatorilor s-a deteriorat în martie, conform indicatorului Michigan. Pe de altă parte, vânzările și prețurile la case noi au crescut în februarie, lună în care inflația a inflexionat.
În Zona Euro, indicatorii macroeconomici au prezentat evoluții favorabile, care confirmă procesul de relansare economică și exprimă premise de accelerare pe termen scurt. Spre exemplu, indicatorii PMI din industrie și servicii au crescut în martie, iar climatul de afaceri din Germania s-a ameliorat.
În acest context, dolarul american s-a depreciat cu 2,6% față de moneda unică europeană săptămâna trecută. De asemenea, moneda americană a scăzut și raportat la monedele din sfera de influență a EURO: coroana suedeză (cu 1,8%), coroana daneză (cu 2,4%).
Totodată, dolarul a scăzut cu 3,9% față de coroana norvegiană (pe fondul majorării cotațiilor internaționale la țiței, în contextul conflictului din Yemen), cu 3,5% în raport cu francul elvețian și cu 0,8% față de lira sterlină.
Nu în ultimul rând, moneda americană s-a depreciat și față de monedele din Japonia (cu 1,2%), Canada (cu 1,6%), Australia (cu 2,2%) și Noua Zeelandă (cu 2,7%) pe parcursul săptămânii trecute.
În ceea ce privește monedele țărilor emergente și în dezvoltare se evidențiază deprecierea dolarului față de peso mexican (cu 2%) și în raport cu real-ul brazilian (cu 2,3%). Totodată, dolarul a scăzut cu 1,1% raportat la ringgit-ul malaysian.
Pe de altă parte, cursul de schimb al monedei americane a cvasi-stagnat în raport cu peso argentinian, peso filipinez și riyal-ul saudit în ultima săptămână din luna martie.
Raportat la leul românesc, dolarul a pierdut 3,1% săptămâna trecută, evoluție influențată de dinamica cursurilor EUR/RON (scădere cu 0,5%) și EUR/USD (apreciere cu 2,6%). Cursul USD/RON reprezintă un cross între EUR/RON și EUR/USD.
Pieţe de capital
Bursele de valori au prezentat evoluții nefavorabile în ultima săptămână a lunii martie, pe fondul dinamicii indicatorilor macroeconomici din principalele blocuri economice ale lumii, dar și ca urmare a fluctuațiilor din piețele de titluri de stat (creșterea ratelor de dobândă), valute și materii prime.
Din perspectiva macroeconomică se evidențiază dinamica indicatorilor publicați pentru Zona Euro, care confirmă faptul că regiunea acumulează forță, pe fondul evoluțiilor cotațiilor internaționale la țiței din ultimele trimestre, dar și a programelor de relaxare monetară implementate de Banca Centrală Europeană. Spre exemplu, indicatorii PMI (Purchasing Managers Index) calculați de Markit Economics au continuat să crească în martie, atât în sfera industriei prelucrătoare, dar și în sectorul de servicii, către valorile maxime din ultimele trimestre. De asemenea, indicatorii IFO din Germania au atins în martie maximul din vara anului 2014 (atât pentru climatul de afaceri, dar și în ceea ce privește perspectivele de evoluție economică pe termen scurt).
Pe de altă parte, în Statele Unite unii indicatori economici au surprins nefavorabil așteptările pieței financiare săptămâna trecută: comenzile de bunuri de echipament și de bunuri de consum de folosință îndelungată (o variabilă proxy pentru investițiile productive), au marcat scăderi de ritm.
De asemenea, în China, volumul producției în industria prelucrătoare a scăzut în martie, conform indicatorului PMI calculat de HSBC (în scădere la 49,2 puncte, nivelul minim din ultimele 11 luni).
În acest context, ratele de dobândă din piețele de titluri de stat au crescut, atât în Statele Unite (cu 3,3%, la 1.995%), dar mai ales în Germania (cu 25,9%, la 0,233%), cu impact nefavorabil pentru dinamica indicilor bursieri.
Pe piețele materiilor prime se evidențiază creșterea cotațiilor internaționale la țiței, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu (conflictul din Yemen).
În acest context, indicele calculat de Morgan Stanley pentru piețele globale de acțiuni a scăzut cu 1,6%, la 424,9 puncte săptămâna trecută (creștere cu 1,9% de la începutul anului). Se poate menționa declinul din piețele dezvoltate, evoluție determinată și de majoarea costurilor de finanțare (ratele de dobândă la titlurile de stat): indicele MSCI pentru această categorie a scăzut cu 1,7%, la 1 744,8 puncte (avans cu 2,1% de la începutul anului). În sfera piețelor emergente și în dezvoltare s-a consemnat o scădere cu 1,2%, la 958,1 puncte (indicele Morgan Stanley pentru această categorie).
În Statele Unite, indicele Dow Jones a pierdut 2,3%, până la 17 712,7 puncte, în timp ce indicele S&P 500 a scăzut cu 2,2%, la 2 061 puncte.
În Europa, indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 a consemnat un declin de 2,1%, până la 395,5 puncte, după ce a atins maximul din anii 2000 la finele săptămânii anterioare.
În Asia, indicele regional MSCI Asia Pacific a scăzut cu 0,6%, la 146,6 puncte în ultima săptămână din luna martie.
În România, indicele BET a urcat cu 1%, la 6 999,4 puncte, evoluție influențată și de anunțurile privind propunerile de dividende la principalele companii listate.
Evoluţia grafică a Cursurilor de Schimb Valutar
Sursa: Baza de date I.E.M.
1 Comunicat, în după‑amiaza fiecărei zile, de către Asociaţia Londoneză a Pieţei de lingouri (LBMA).
2 Media săptămânală a valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională
3 Comunicat zilnic de către Asociaţia Londoneză a Pieţei de lingouri (LBMA).
4 Stabilit, în după amiaza fiecărei zile, de Piaţa de Platină şi Paladiu din Londra (LPPM).
