Tendinţe pe principalele pieţe internaţionale de mărfuri şi valutare în perioada 24 – 30 august 2015

I. ŢIŢEI

AUTOR: Mariana Papatulică

Industria petrolului, cu istoria sa de boom-uri şi scăderi, se află într-o nouă „recesiune”. Câştigurile au scăzut dramatic pentru companiile care au realizat profituri record în ultimii ani, forţându-le să dezafecteze mai mult de jumătate din platformele lor de extracţie şi să taie brusc investiţiile în explorare şi producţie. Mai mult de 100.000 de muncitori din industria extractivă petrolieră şi-au pierdut locurile de muncă, iar producţia de echipamente de foraj şi de producţie s-a redus accentuat. Cauza este preţul în declin puternic al barilului de ţiţei, care a scăzut cu mai mult de jumătate din nivelul înregistrat în iunie 2014, atingând niveluri comparabile celor din 2009. Preţurile s-au redresat puţin în primăvară, dar au scăzut din nou, accentuat, în ultimele săptămâni. Specialiştii din mediile petroliere cred că vor trece ani până când ţiţeiul să revină la 90 – 100 $/baril.

*  *  *

Preţurile internaţionale ale ţiţeiului se află pe un trend constant descendent, încă de la începutul lunii iulie a.c., tendinţă care s-a accelerat spre finalul lunii august, când au atins cele mai scăzute valori zilnice din ultimii 6 ani şi jumătate. Astfel, în perioada iulie-august, ţiţeiul Brent la bursa ICE din Londra a scăzut, de la 62 $/baril la 1 iulie, la 42, 69 $/baril în data de 24 august, în timp ce WTI-ul la bursa Nymex din New York a scăzut de la un maxim de 57 $/baril la 1 iulie 2015, la un minim de 38,24 $/baril în aceeaşi zi „fatidică” de 24 august 2015.

Principalii factori care au contribuit la evoluţia descendentă a preţurilor ţiţeiului, în cursul acestei veri, au fost criza datoriilor din Grecia, perturbările înregistrate la bursele de valori din China, accentuarea supraofertei de ţiţei OPEC şi non-OPEC, încetinirea creşterii economice în economiile emergente, rezultatele financiare slabe înregistrate de companiile petroliere în sectorul extractiv, factori sezonieri.

În SUA, preţul WTI a fost descurajat de creşterea, pentru a 6-a săptămână consecutiv, a numărului de instalaţii de foraj petrolier active, iar producţia internă de ţiţei aproape s-a dublat în ultimii şase ani, ceea ce s-a tradus în reducerea importurilor de ţiţei din statele OPEC, care au fost nevoite să-şi caute noi debuşee pentru o parte din exporturile lor.

În timp ce producţia non-OPEC în alte zone decât SUA şi-a încetinit creşterea, ca răspuns la preţurile mici, cartelul petrolului OPEC nu a încetinit rata producţiei. Estimările Bloomberg şi Reuters situează producţia OPEC la puţin peste 32 milioane de barili pe zi în luna iulie, cu Arabia Saudită şi Irak producând la niveluri record. Deşi preţurile ţiţeiului se situează sub pragul de rentabilitate pentru mulţi producători OPEC, scopul politicii de maximizare a producţiei de ţiţei a organizaţiei rămâne acela de a recupera cota de piaţă pierdută în favoarea SUA şi a altor producători non-OPEC.

Mediile comerciale au reacţionat la semnalele din partea OPEC, conform cărora acesta nu-şi va reduce producţia de ţiţei în ciuda excedentului de ţiţei acumulat la nivel mondial. În luna iulie a.c., OPEC a produs cu aproximativ două milioane de barili pe zi mai mult decât cota de producţie stabilită în luna iunie, de 30 mil.barili/zi.

Tiţeiul din Arabia Saudită, Nigeria şi Algeria, vândut anterior în cantităţi mari în Statele Unite ale Americii, este brusc nevoit să concureze pentru pieţele asiatice, iar producătorii sunt obligaţi să reducă preţurile. Producţia şi exporturile de ţiţei canadian şi irakian sunt în creştere. Chiar Rusia, cu toate problemele sale economice, reuşeşte să menţină ritmul producţiei de ţiţei nemodificat.

Moartea regelui Abdullah al Arabiei Saudite, în ianuarie, a determinat speculaţii privind o posibilă schimbare de direcţie în politica petrolieră a acestei ţări. Dar, pentru viitorul imediat, cei mai mulţi analişti consideră că familia regală saudită va respinge orice modificare clară în politica petrolieră, susţinându-și în continuare politica de maximizare a extracţiei petroliere în scopul menţinerea cotei de piaţă, cu atât mai mult cu cât va trebui să facă faţă mai multor provocări de politică externă, cum ar fi haosul din Yemen, ţara vecină. Regele recent încoronat, Salman, consideră că, dacă preţurile rămân scăzute un an sau mai mult, va fi dificil să poată convinge alţi membri OPEC să nu-şi majoreze producţia. Fondul Monetar Internaţional estimează că veniturile Arabiei Saudite şi ale aliaţilor săi din Golful Persic vor scădea în acest an cu 300 miliarde $. Potrivit Bloomberg, Arabia Saudită şi-ar putea reduce cu 10% fondurile destinate pentru infrastructură şi alte investiţii, planificate la un volum de 102 miliarde de dolari.

Arabia Saudită nu este singurul „gigant” producător de petrol care caută să-şi gestioneze bugetul diminuat. Rusia şi-a revizuit prognoza PIB-ului la un nivel mai redus şi aşteaptă ca economia să se contracte cu 3,3 % în acest an. Mai mult, prognozele ar putea fi mai pesimiste în viitor, în funcţie de traiectoria preţurilor la petrol. Rubla se deteriorează la valori minime multianuale şi situaţia s-ar putea agrava în continuare. Guvernul rus a devenit însă mai prudent decât în trecut. Rapoarte ale Financial Times indică faptul că firma petrolieră de stat Rosneft a solicitat bani de la fondul suveran al statului pentru noi planuri de foraj, dar guvernul rus a respins patru din cele cinci proiecte propuse. În urmă cu doar câteva săptămâni, preşedintele Rosneft, Igor Sechin a declarat că firma sa se va concentra pe creşterea producţiei la zăcămintele existente.

O altă tendinţă importantă la nivel mondial o reprezintă încetinirea creşterii economiilor de piaţă emergente. Ţări cum ar fi cele din cadrul BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) sau alte ţări cu creştere rapidă, cum ar fi Turcia, Indonezia, Africa de Sud, Columbia, pentru a numi doar câteva, au fost o sursă majoră de creştere economică în ultimii cinci ani. Aceste ţări au crescut mult mai rapid decât ţările dezvoltate, care au suferit de o stagnare economică şi de pe urma efectelor negative ale crizei financiare.

Economiile care se bazează pe extracţia de resurse minerale (în special cele din America Latină şi Africa) au profitat de cererea mare de materii prime în India şi China. Dar încetinirea dramatică a creşterii economice a Chinei a survenit într-un moment inoportun, piețele internaționale înregistrând o ofertă excedentară la mai multe materii prime: ţiţei, gaze naturale, cărbune, metale.

Încetinirea creşterii economiilor de piaţă emergente şi dereglările de pe pieţele de mărfuri se datorează între altele şi înăspririi politicii monetare a SUA, care ar putea întări şi mai mult dolarul şi deprecia alte monede importante, ceea ce ar ridica semne de întrebare serioase cu privire la evoluţia cererii de petrol. Rubla din Rusia, peso-ul din Mexic, lira nigeriană şi multe altele sunt sub o presiune tot mai mare. Singurul lucru pe care îl au toate în comun este o dependenţă accentuată de producţia şi exportul de materii prime. Cu alte cuvinte, pieţele emergente nu mai pot „purta” responsabilitatea creşterii economice mondiale în condiţiile în care economiile dezvoltate continuă să înregistreze ritmuri de creştere modeste. „Slăbiciunea economiei chineze şi războiul valutar pe pieţele emergente au un impact pe partea cererii, deoarece investitorii sunt îngrijoraţi că acest lucru va eroda cererea chiar mai mult”, a afirmat Naeem Aslam, analist-șef de piaţă la Ava Trade.

Cererea de ţiţei a sporit într-un ritm insuficient de rapid pentru a absorbi oferta suplimentară. O monedă mai slabă în China a făcut ca preţul ţiţeiului să devină mai scump la import, fapt care, alături de creşterea economică diminuată, a contribuit la reducerea cererii de ţiţei din partea Chinei şi, în final, a avut un impact descurajant asupra preţului ţiţeiului pe piaţa internaţională, având în vedere volumele extrem de importante de ţiţei achiziţionate de această ţară.

Devalorizarea recentă a monedei Chinei, yuanul, sugerează că economia celui mai mare importator de ţiţei din lume s-ar putea degrada mai mult decât credeau analiştii. Viabilitatea sistemului financiar din China, a doua economie a lumii, s-a aflat sub semnul întrebării încă din luna iunie. Dar dincolo de perturbările de pe piaţa de capital, economia Chinei în ansamblu și în special sectorul industrial şi-au încetinit semnificativ ritmul de creştere. Unii „giganţi corporativi” precum Ford şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la această încetinire bruscă, prognozând o scădere a vânzărilor cu amănuntul în China în 2015, pentru prima dată în ultimii 25 de ani. Activitatea industrială a scăzut brusc în luna iulie, iar producătorii de echipamente industriale au înregistrat profituri diminuate în acest an. Se va stabiliza China? Aceasta este, probabil, o întrebare de miliarde de dolari, potrivit lui Joe Kaeser, preşedintele companiei Siemens.

În cazul în care economia chineză ar claca, acest fapt ar genera în mod evident probleme majore pentru economia globală. Economia începe să dea semne de fragilitate, cu un nivel ridicat al datoriilor provinciilor, o piaţă de capital „umflată” şi nelinişte în creştere cu privire la poluarea mediului, care ar putea forţa guvernul să frâneze ritmul de creştere economică.

Un alt factor perturbator pentru piaţa ţiţeiului l-a constituit publicarea rapoartelor trimestriale privind rezultatele financiare ale companiilor petroliere, care, fără excepţie, au anunţat pierderi importante în sfera operaţiunilor în amonte (explorare/exploatare), din cauza preţurilor scăzute ale ţiţeiului.

Profiturile companiei „Shell” au scăzut cu 33 % în al doilea trimestru 2015, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Divizia sa de explorare în amonte s-a confruntat cu venituri diminuate cu 80%, pe fondul preţurilor scăzute ale ţiţeiului. Drept urmare, Shell a anunţat că va concedia 6500 de angajaţi. În ceea ce priveşte operaţiunile de explorare în regiunea arctică, preşedintele Shell a declarat că societatea va renunţa la întreg proiectul dacă testele de explorare se soldează cu rezultate dezamăgitoare. Dar dacă se descoperă ţiţei – iar compania afirmă ca rezervele potenţiale sunt imense – forajele vor continua, deşi producţia de ţiţei din zonă nu va putea fi lansată mai devreme de anul 2030.

Şi celelalte companii petroliere majore au raportat venituri sensibil diminuate. „British Petroleum” a raportat o pierdere trimestrială de 6,3 miliarde $, iar „ConocoPhillips” a înregistrat o pierdere de 179 milioane $ în trimestrul II. „ENI” (Italia) a înregistrat o scădere cu 84 % a profiturilor, de circa 153 milioane $. În cazul gigantului ”ExxonMobil”, profitul a scăzut cu mai mult de jumătate faţă de anul precedent, respectiv la 4,2 miliarde $, faţă de 8,8 mld. $. „Chevron” a primit, de asemenea, o lovitură severă, înregistrând profituri de numai 571 milioane $, faţă de 5,7 billion $ în al doilea trimestru 2014.

Luna august a început într-o notă dură pentru vâzătorii de ţiţei, cu tarife în continuu declin, în condiţiile în care numeroase ştiri negative din întreaga lume au afectat preţurile. Bursa de valori din Grecia a scăzut accentuat chiar din prima zi de tranzacţionare, după ce a fost închisă timp de cinci săptămâni.

Un impact important asupra preţurilor ţiţeiului a continuat să îl aibă deprecierea monedei în China.

Aşteptările ca Federal Reserve să mărească ratele dobânzilor de politică monetară au stimulat aprecierea dolarului. Un dolar mai puternic a fost mult timp perceput ca un factor major care a stat la baza declinului preţului ţiţeiului. Unii analişti, cum ar fi Binky Chadha, strateg şef la „Deutsche Bank”, au susţinut că dolarul în creştere ar fi factorul principal din spatele slăbiciunii preţurilor ţiţeiului. Cu toate acestea bursele petroliere nu au fost împiedicate să comercializeze ţiţeiul în data de 21 august la un preţ de sub 40 $/barilul pentru WTI, în ciuda unui dolar mai slab.

Luni, 24 august, preţurile ţiţeiului pe piaţa internaţională s-au prăbuşit dramatic sub acest prag psihologic. Pieţele financiare globale au creat mari temeri. Turbulenţele de pe pieţele de valori din China au speriat investitorii din întreaga lume. Sectorul energetic nu a fost cruţat, preţul petrolului scăzând brusc până la noi minime ale ultimilor şase ani şi jumătate. Pentru un investitor pe termen lung contează neliniştea şi nervozitatea care pot apărea odată cu evenimente de acest gen.

Colapsul de pe piaţa de capital din China a generat temeri referitoare la posibilitatea propagării fenomenului la nivel global. Dar intervenţia promptă a Băncii centrale chineze a oprit declinul.

Drept urmare, joi, 27 august, preţurile s-au redresat substanţial, în special sub influenţa datelor economice pozitive provenite din Statele Unite ale Americii, care au descurajat temerile legate de o prăbuşire bursieră la nivel global. În trimestrul II a.c. economia SUA a crescut într-un ritm mediu anual de 3,7%, o creştere apreciabilă faţă de estimarea iniţială de doar 2,3%. Acest fapt a antrenat o majorare semnificativă a preţului ţiţeiului, cu mai mult de 10%, cea mai mare creştere zilnică din 2008, la 45 $/baril pentru WTI si la 50 $/baril pentru Brent, la bursele din Londra şi, respectiv, din New York.

Dar nu doar ritmul solid de creştere economică din SUA a favorizat redresarea preţurilor ţiţeiului. Un alt factor stimulativ l-a constituit declararea, de către „Royal Dutch Shell”, a stării de forţă majoră la exploatările sale petroliere din Nigeria, după ce compania a fost forţată să închidă două conducte petroliere. Furtul de petrol, sabotajul şi violenţa reprezintă probleme agresive pentru producătorii străini de ţiţei din Nigeria. O scurgere de ţiţei a afectat conducta „Shell Trans Niger” şi, de asemenea, compania a avut de efectut lucrări de întreţinere pentru a evita furtul din conducta „Nembe Creek Trunkline”. Producţia „pierdută” a fost un catalizator pentru creşterea preţului ţiţeiului întrucât, cum era de aşteptat, o parte din producţie urma să fie exportată pe piaţa internaţională.

Perspective

În pofida redresării preţurilor din 28 august, pieţele internaţionale ale ţiţeiului sunt sau par să fie în cădere liberă. Pe termen scurt, încheierea sezonului de concedii, care reprezintă un moment de vârf al consumului de carburanţi pentru transportul automobilistic privat, va diminua substanţial cererea. Mai important, în septembrie va începe sezonul de lucrări de întreţinere a rafinăriilor, ceea ce va antrena închiderea temporară a unor capacităţi de rafinare. Practic, este vorba despre două forţe negative care pot exercita presiuni simultane asupra pieţei, în sensul că vor determina reducerea cererii de ţiţei şi vor deturna mai mult ţiţei către stocuri, cee ce va avea un impact negativ asupra preţului ţiţeiului.

Unii specialişti consideră că, pentru investitorii în energie, această cădere a preţurilor poate reprezenta mai degrabă o oportunitate care se iveşte o dată la o generaţie, decât un motiv de panică. Experţii cred că, pentru investitori, acum este momentul de a investi în active petroliere, deoarece actualul declin al preţurilor pur şi simplu nu poate dura.

Realitatea pare să contrazică această opinie. Astfel, guvernul SUA a organizat, de curând, o licitaţie pentru concesionarea câtorva perimetre offshore în Golful Mexic, iar rezultatele au fost cele mai slabe de la începutul anilor 80. Doar 5 companii, în frunte cu Billington, au depus oferte în acest sens, ceea ce denotă un nivel scăzut de interes.

Companiile petroliere offshore sunt tot mai reticente în a investi capital pentru a dobândi active petroliere, preferând să se concentreze pe exploatările existente, iar unele caută chiar să vândă active, pentru a supravieţui crizei. Spre deosebire de forajele prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor de şist, care se realizează în câteva săptămâni sau luni de zile, cu un cost de câteva milioane de dolari/per sondă, proiectele offshore durează ani de zile pentru a fi dezvoltate şi costă miliarde de dolari. Acesta este un lux pe care cele mai multe companii nu şi-l pot permite acum, idee care poate sugera şi o posibilă reticenţă a companiilor petroliere de a investi în prezent în explorarea/exploatarea noilor zăcăminte de hidrocarburi din Marea Neagră.

În privinţa perspectivelor preţurilor ţiţeiului, cei care cred într-o revenire a preţului petrolului, sunt din ce în ce mai puțini. Prognozele ar trebui să fie întotdeauna luate sub rezervă, iar un studiu efectuat de 10 bănci de investiţii se caracterizează printr-un pesimism tot mai ridicat. Sondajul realizat de „Wall Street Journal” constată că media preţurilor avansate de cele 10 bănci va rămâne sub 70 $/baril până la sfârşitul anului 2016. „Miezul problemei este simplu: este prea mult ţiţei pe piaţă” afirmă Société Générale. „Acum ne aflăm în situaţia de a prognoza, atât pentru 2015 cât şi pentru 2016, un surplus semnificativ mai mare comparativ cu perioada anterioară, care va continua să greveze asupra preţurilor.”

Acordul nuclear al Iranului cu Occidentul s-ar putea concretiza cu ridicarea sancţiunilor, deschizând calea pentru ca mari cantităţi de petrol iranian sa ajungă pe piaţă, amplificând şi mai mult supraoferta de ţiţei pe piaţa mondială. Dar, presupunând că sancţiunile ar fi suspendate, rămân întrebări cu privire la cât de repede ar putea Iranul să relanseze producţia. Iranul susţine că, în câteva luni, ar putea produce suplimentar 1 milion de barili pe zi, dar analiştii petrolieri sunt sceptici că infrastructura ţării ar permite acest lucru.

O informaţie respinsă de oficialii iranieni, dar intens vehiculată, indică însă faptul că Iranul dipune de mari cantităţi de ţiţei stocate pe nave în Golful Persic. Până de curând, experţi occidentali în energie au estimat că volumul acestor stocuri „plutitoare” ar fi de 30-40 milioane de barili de petrol. Dar firma de supraveghere maritimă „Windward” a utilizat o tehnologie sofisticată pe baza căreia a determinat că Iranul ar dispune de stocuri plutitoare de min. 50 de milioane de barili de petrol, a căror destinaţie probabilă va fi Asia.

Raportul lunar al Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE), cu sediul la Paris, estimează că oferta de ţiţei la nivel mondial va depăşi cererea cu aproximativ 1,4 milioane de barili pe zi, pentru restul acestui an, ceea ce reprezintă o veste proastă pentru preţul petrolului. Pe de altă parte, „linia de forţă” din raportul IEA a fost revizuirea în sens ascendent a cererii de ţiţei. În condiţiile preţurilor scăzute, consumul de petrol în întreaga lume este mai ridicat. AIE se aşteaptă ca cererea să crească cu 1,6 milioane de barili pe zi în 2015, un salt de circa 0,2 milioane de barili pe zi, faţă de nivelul estimat în penultimul raport lunar.

Deşi au înregistrat pierderi masive în segmentul de exploatare a ţiteiului, companiile mari integrate au înregistrat o creştere a profiturilor în segmentul în aval (rafinare, comercializare produse petroliere) în timpul crizei preţului petrolului, ceea ce a compensat pierderile din diviziile lor din amonte. Dar în lunile următoare sectorul de rafinare va începe să-şi piardă din suflu, deoarece vârful sezonului automobilistic a ajuns la final. Preşedintele BP, Bob Dudley, a spus că în timp ce profiturile din aval au fost „foarte, foarte puternice”, odată cu intrarea în toamnă acestea nu pot să mai rămână la aceste niveluri.

Cu perspectiva ca automobiliştii să consume mai puţină benzină, cererea ar putea scădea şi vor fi afectate şi profiturile la rafinare. Analiştii de la Jeffries au constatat că marjele de rafinare s-au redus cu 15% în ultima săptămână a lunii august. Mai mult decât atât, lucrurile stau puţin mai rău şi pe latura ofertei. În Europa, produsele rafinate s-au acumulat în stocuri mari, ca şi cele de ţiţei, care au crescut la un nivel neobişnuit de ridicat. De asemenea, Arabia Saudită a dat în funcţiune noi rafinării, care ar putea spori oferta de produse rafinate şi ar duce la o saturare a pieţei, descurajând preţurile. Preşedintele companiei Total a declarat că sectorul din aval se află în „criză”, iar compania sa intenţionează ca, în următorii doi ani, să-şi reducă capacitatea de rafinare cu o cincime.

OPEC, „condus” de Arabia Saudită, va continua politica sa actuală de menţinere a cotei de piaţă. Grupul are un nivel ţintă de producţie stabilit la 30 de milioane de barili pe zi, deşi statele membre produc cantități în exces în raport cu plafonul oficial.

Venezuela se confruntă probabil cu cea mai gravă criză fiscală şi economică dintre membrii OPEC, fapt pentru care a apelat la alţi membri să convoace o reuniune de urgenţă. Dar chiar dacă ar avea loc o reducere a producţiei OPEC, după toate probabilităţile aceasta nu ar fi suficientă pentru a stimula preţul petrolului la un nivel acceptabil pentru ţările care au nevoie de preţuri ale ţiţeiului din 3 cifre pentru reabilitarea bugetelor lor. Membrii OPEC au discutat în trecut, cu Rusia, despre reduceri coordonate ale producţiei, dar acum această probabilitate este foarte redusă. Rusia, la fel ca orice alt stat producător de petrol – Venezuela, Algeria, Irak, etc – nu îşi poate permite să-şi reducă producţia. În consecinţă, în ciuda apelului Venezuelei pentru o reevaluare a strategiei OPEC, iniţiativele individuale nu vor duce la nicio acţiune colectivă, iar OPEC va continua politica de maximizare a producţiei, cu efecte depresive asupra preţurilor.

II. GAZ NATURAL

AUTOR: Mariana Papatulică

Preţul mediu de import al gazului natural în contractele pe termen lung ale Germaniei din Rusia, franco-frontiera germană, a scăzut substanţial, cu 8,5% în luna iulie 2015, la o valoare medie lunară de 235,8 $/1000 m.c., faţă de un nivel mediu de 257,7 $/1000 m.c. în luna iunie a.c.

Preţul mediu de import al gazului natural în contractele pe termen lung ale Europei de vest a înregistrat o medie lunară de 244,6 $/1000 m.c., în iulie, faţă de 257 $/1000 m.c. în iunie 2015 (-4,8%).

Preţul gazului natural pe piaţa la termen, Nymex din SUA, au înregistrat în general variaţii reduse pe parcursul intervalului iulie-august 2015, situându-se într-o marjă cuprinsă între 97 – 100 $/1000 m.c., evoluţie care indică o cerere moderată, dar constantă, din partea sectorului producător de electricitate, solicitat relativ intens pe parcursul verii pentru alimentarea instalaţiilor de aer condiţionat.

La finalul lunii august, preţul mediu săptămânal al gazului natural în SUA, la bursa Nymex, în contractele cu scadenţă în octombrie, a scăzut mai accentuat, la o medie săptămânală de 94,5 $/1000 m.c., ca urmare a reducerii cu 6% a cererii din partea termocentralelor şi a majorării stocurilor cu 67 mld. pic.cub (1 m.c.= circa 35 pic cub), la un nivel cu 18% superior celui înregistrat în perioada corespunzătoare a anului trecut .

Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere

Sursa: Baza de date I.E.M.

III. PRODUSE AGROALIMENTARE

Grâu

AUTOR: Emilia Bălan

De la începutul lunii iulie şi până pe 28 august 2015, cotaţiile zilnice ale grâului american roşu moale nr. 2, cu termen de livrare în septembrie a.c., la Bursa din Chicago, au avut o tendinţă clar descendentă, de la un maxim al perioadei, atins pe 6 iulie a.c., de 218,81 $/tonă, la o valoare minimă de 175,27 $/tonă, pe 28 august.

Dinamica cotaţiilor zilnice ale grâului american roşu moale nr. 2,

la Bursa din Chicago, în perioada iulie – august 2015

Sursa: Reprezentarea autorului pe baza cotaţiilor zilnice de pe site-ul www.mrci.com

Creşterea cotaţiilor grâului american, din prima jumătate a lunii iulie, a reflectat prognozele Departamentului American al Agriculturii (United States Department of Agriculture – USDA) din raportul pentru luna respectivă, care arătau că exporturile mondiale din sezonul agricol actual (iulie 2015 – iunie 2016) vor fi de aproximativ 158 milioane tone, cel mai scăzut nivel din ultimele 3 sezoane, pe fondul unei producţii mondiale în descreştere. De asemenea, un alt factor care a contribuit la scumpirea grâului în primele săptămâni ale lunii iulie a fost reprezentat de condiţiile meteorologice nefavorabile din multe regiuni producătoare ale lumii, care s-au confruntat cu perioade lungi de secetă, ce au afectat grav nivelul de umiditate al solului.

După o perioadă de scădere, din a doua jumătate a lunii iulie, cotaţiile grâului au mai înregistrat un punct de inflexiune, pe 10 august, când tranzacţiile bursiere de la Chicago au închis la o valoare medie a zilei de 193,09 $/tonă. Creşterea uşoară a cotaţiilor din prima săptămână a lunii august a fost determinată, în special, de speculaţiile comercianţilor, conform cărora temperaturile foarte ridicate din vara lui 2015 vor afecta nu numai recolta mondială de porumb, ci şi de grâu.

Apariţia Raportului de pe 12 august al USDA a constituit elementul esenţial al ieftinirii certe a grâului, deoarece specialiştii americani au revizuit pozitiv prognozele privind producţia mondială din sezonul actual, de la 722 milioane tone, cât apreciau în iulie, la 726,5 milioane tone în august. Previziunea din luna august privind producţia mondială de grâu se apropie de cantitatea estimată pentru sezonul 2014/15, de 725,3 milioane tone.

În săptămâna 24 – 30 august 2015, cotaţiile grâului american roşu moale nr. 2, la Bursa din Chicago, au continuat să se reducă, ajungând la cea mai mică valoare din ultimele 3 luni, de 175,27 $/tonă, în condiţiile în care prognozele actuale indică obţinerea unei recolte mondiale mai mari decât se aşteptau analiştii pentru sezonul care abia a început (2015/16). Astfel, conform Consiliului Internaţional al Cerealelor (The Internaţional Grains Council – IGC) previziunile din august privind producţia mondială de grâu din 2015/16 sunt cu aproximativ 10 milioane tone mai mari decât cele prognozate în iulie, chiar dacă aceste date sunt sub cele oferite de specialiştii USDA.

În acest context, media săptămânală a grâului american a fost de 179,99 $/tonă, în scădere cu 1,9% faţă de cea înregistrată în perioada anterioară.

Porumb

AUTOR: Emilia Bălan

Pe parcursul celor 2 luni analizate, cotaţiile la termen ale porumbului american galben nr. 2, tranzacţionat la Bursa din Chicago, au înregistrat un trend regresiv, diminuându-se de la 173,52 $/tonă pe 13 iulie, la 140,64 $/tonă pe 12 august.

Evoluţia preţurilor medii ale porumbului american nr. 2,

la Bursa din Chicago, în iulie şi august 2015

Sursa: Reprezentarea autorului pe baza cotaţiilor zilnice de pe site-ul www.mrci.com

Reducerea cotaţiilor porumbului american din a doua jumătate a lunii iulie şi prima săptămână din august a reflectat disponibilităţile (stocuri iniţiale + producţie + importuri) mondiale record, estimate de USDA pentru sezonul actual (2014/15, ce se va încheia pe 30 septembrie a.c.) la peste 1,3 miliarde tone, uşor mai ridicate decât cele din anul agricol anterior (+0,38%).

Ieftinirea porumbului din cele două luni analizate este justificată de estimările din iulie şi august ale USDA privind înregistrarea unui execedent al balanţei producţie/consum în 2014/15, de circa 22,5 milioane tone

Cu toate acestea, incertitudinile cu privire la recolta ţărilor producătoare din sezonul viitor (2015/16), cauzate de seceta prelungită din această vară, care a coincis cu perioada de dezvoltare a plantelor, au determinat ca tranzacţiile bursiere cu porumb să fie caracterizate de o volatilitate mai mare comparativ cu trendul clar descendent al cotaţiilor grâului.

În săptămâna 24 – 30 august 2015, media cotațiilor porumbului american galben nr. 2 a scăzut cu doar 0,55% față de perioada anterioară, la 143,54 $/tonă. Stagnarea cotaţiilor porumbului american reflectă un nivel al stocurilor mondiale destul de ridicat, de aproximativ 197 milioane tone în 2014/15, cu 13% mai mare faţă de sezonul anterior. Însă, prognozele pesimiste ale statisticienilor USDA, care arată un deficit de porumb de circa 2 milioane tone în 2015/16, pot duce la o creştere a cotaţiilor în perioada următoare.

Ulei şi Boabe de Soia

AUTOR: Eufrosina Mereoru

La Bursa din Chicago, în perioada iulie – august 2015, preţurile uleiului de soia şi ale boabelor de soia au avut evoluţii fluctuante. Mediile cotaţiilor la boabele de soia în perioada analizată au oscilat între o valoare maximă de 384,95 $/tonă (săpt. 29 iunie – 5 iulie a.c.) şi una minimă de 326,59 $/tonă (săpt. 24 – 30 aug.a.c.). În săptămâna 24 – 30 august 2015, cotaţia medie a boabelor de soia a fost de 326,59 $/tonă, cu 2,7% mai mică faţă de cotaţia săptămânii precedente (335,87 $/tonă).

Mediile cotaţiilor la uleiul de soia, în lunile iulie şi august, s-au situat între o valoare maximă de 734,76 $/tonă (săpt. 29 iunie – 5 iulie a.c.) şi una minimă de 591,69 $/tonă (săpt. 24 – 30 aug.a.c.). Cotaţia medie a uleiului de soia din săptămâna 24 – 30 august 2015 a fost de 591,69 $/tonă, cu 4,58% mai mică faţă de cotaţia săptămânii precedente (620,09 $/tonă), înregistrându-se astfel cea mai mică valoare din ultimii 6 ani. Principalii factori care au contribuit la declinul preţurilor sunt creşterea mai rapidă a producţiei faţă de consumul intern.

Zahăr

AUTOR: Simona Zamşa

În luna iulie 2015, la Bursa de la Londra, prețurile zahărului rafinat au înregistrat ușoare creșteri față de luna anterioară, pe fondul intensificării achizițiilor principalilor importatori. Media lunii iulie s-a situat la 359,20 $/tonă, depăşind cu 2% media lunii iunie. Cantitatea de zahăr existentă pe piață a fost mai redusă, reflectând limitarea cantităților exportabile din partea principalilor exportatori, şi în special a celor din zona asiatică, respectiv India și Thailanda. Autoritățile indiene au anunțat reducerea cantităților exportabile la sfârșitul sezonului actual, 2014/15, fapt care a impusionat investitorii să achiziționeze cantități mai mari de zahăr. Cotațiile zilnice din acest interval au fluctuat între o valoare minimă de 346,60 $/tonă și una maxima de 375,90 $/tonă.

Pe parcursul lunii august, achizițiile cumpărătorilor s-au diminuat, rezultând scăderea prețurilor. Media lunii august (exceptând data de 31 august) s-a situat la 343,38 $/tonă (- 5% față de media lunii iulie). Potrivit celui mai recent raport al Departamentului American al Agriculturii (USDA), în sezonul 2015/16, producția mondială de zahăr se va situa la 173,4 milioane tone (- 1% față de sezonul 2014/15), iar consumul mondial va crește cu 1,6%, la 173,4 milioane tone. Stocurile mondiale sunt previzionate la 40,53 milioane tone, în scădere cu 9% față de 2014/15.

În săptămâna 24 – 30 august 2015, la Bursa de Londra, cotația medie a zahărului rafinat s-a situat la 338,34 $/tonă, cu 0,38% mai puțin față de cotația săptămânii anterioare.

Cafea

AUTOR: Anca Dragomirescu

La sortimentul cafea Arabica, media cotațiilor pe luna august 2015 a fost de 2.810,71 $/tonă, cu 2,53% mai mult față de luna iulie a.c. În intervalul 24-30 august 2015, media cotațiilor la cafea Arabica a fost de 2.622,85 $/tonă, cu 8,61% mai puțin față de săptămâna anterioară.

Media cotațiilor la cafea Robusta, în august a.c., a fost de 1.651,90 $/tonă, față de 1.808,55 $/tonă în luna iulie (-8,66%). În ultima săptămână a lunii august, media cotațiilor la sortimentul de cafea Robusta a fost de 1.590,00 $/tonă, cu 4,93% mai puțin comparativ cu săptămâna precedentă.

Cacao

AUTOR: Anca Dragomirescu

La sortimentul cacao nr.7 care cotează la Bursa de la Londra, CIF, în luna august 2015, media cotațiilor a fost de 3.202,90 $/tonă, cu 5,21% mai puțin comparativ cu luna anterioară.

În perioada 24-30 august 2015, media cotațiilor la sortimentul cacao nr.7, care cotează la Bursa de la Londra, CIF, a fost de 3.207,80 $/tonă (cu 0,26% mai mult comparativ cu intervalul 17-23 august).

La sortimentul cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, media cotațiilor pe luna august a.c. a fost de 3.094,40 $/tonă (cu 5,64% mai puțin față de luna precedentă).

În perioada 24-30 august 2015, media cotațiilor la sortimentul de cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, a fost de 3.104,80 $/tonă, cu 0,44% mai mult față de intervalul precedent.

Bumbac

AUTOR: Simona Zamşa

Pe parcusul lunii iulie, prețurile celor două sorturi de bumbac au evoluat diferențiat. La Bursa din Liverpool, cotația medie lunară a bumbacului Index “A” a fost de 1594,22 $/tonă (- 1% față de media lunii iunie). Vânzările de la bursă au fost mai mari în prima parte a lunii și s-au diminuat în a doua parte. În luna iulie, prețurile au atins un nivel minim de 1.557,83 $/tonă și unul maxim de 1.649,34 $/tonă. La Bursa din New York, media lunii iulie pentru bumbacul american diverse sorturi a fost de 1.439,90 $/tonă, situându-se cu 1% peste media lunii iunie. Se remarcă o creștere a interesului investitorilor pentru acest tip de bumbac, mai ales după anunțul făcut de Departamentul American al Agriculturii (USDA – United States Departament of Agriculture) privind micșorarea suprafețelor cultivate cu bumbac și reducerea disponibilităților exportabile.

Potrivit raportului USDA din luna iulie, în sezonul 2015/16, producția americană de bumbac a fost prognozată la 3,16 milioane tone, nivel cu 11% mai scăzut față de cel din sezonul 2014/15; de asemenea, exportul american de bumbac se va diminua cu 4%, la 2,35 milioane tone.

În luna august a.c., prețurile ambelor sorturi de bumbac au marcat scăderi față de luna anterioară, pe fondul unui interes scăzut din partea cumpărătorilor, determinat de existența unei cantități mai mari de bumbac pe piață. La Bursa din Liverpool, media lunii august (exceptând ziua de 31 august) a bumbacului Index “A” a fost de 1.578,72 $/tonă (- 2% față de media lunii iulie). De asemenea, la bursa americană, media lunii august pentru bumbacul american diverse sorturi s-a situat la 1.437,94 $/tonă (-1% față de luna anterioară).

Conform raportului USDA din luna august a.c., în sezonul actual, 2015/16 (care a debutat la 1 august 2015), producția mondială de bumbac se va reduce cu 9%, la 23,7 milioane tone, iar cosumul mondial este previzionat să crească cu 2,5%, la 24,96 milioane tone, acesta fiind primul din ultimele 7 sezoane în care nivelul consumului se va situa peste cel al producției. Totuși, factorul de presiune asupra prețurilor internaționale va fi menţinerea stocurilor mondiale la un nivel destul de ridicat, chiar dacă acestea vor fi mai scăzute comparativ cu cele din sezonul anterior. În sezonul 2015/16, stocurile mondiale de bumbac se vor diminua cu 5%, la 22,9 milioane tone.

În săptămâna 24 – 30 august 2015, prețurile celor două sorturi de bumbac au marcat reduceri pe fondul scăderii vânzărilor. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” a scăzut cu 4,04%, la 1.556,45 $/tonă, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi s-a situat la 1.404,76 $/tonă, cu 5,92% mai puțin față de cotația săptămânii anterioare. Pe piața americană, vânzările au scăzut cu 12% față de săptămâna anterioară, investitorii fiind influențați de reducerea previziunilor privind producția americană de bumbac. La începutul lunii august, USDA previziona o reducere de 20% a producției americane de bumbac, iar săptămână trecută această previziune a fost de doar 12%.

Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare

Sursa: Baza de date I.E.M.

IV. METALE NEFEROASE

Aluminiu

AUTOR: Florela Stoian

După ce au încheiat luna iulie cu o medie de 1.638,09 $/tonă, cotațiile aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange-LME) au continuat trendul descendent în luna august, până la minimul de 1.485,50 $/tonă (la 24 august), cel mai mic nivel din 2009. Prăbușirea prețului metalului alb sub 1.500 $/tonă în ultimul interval din august a determinat scăderea mediei săptămânale cu 0,55%, la 1.520,60 $/tonă. La declinul abrupt al cotațiilor metalului alb au contribuit: existența stocurilor masive de metal la nivel mondial, al căror volum a fost apreciat la circa 14 mil. tone, majorarea exporturilor de metal primar din China la 20.412 tone în prima jumătate a anului, echivalentul a 66% din totalul exporturilor din anul precedent, cât și creșterea exportului Chinei de produse semifinite din aluminiu, cu 44%, la 2,22 mil. tone în aceeași perioadă.

Potrivit afirmației analistului Vivien Lyold (Macquarie Bank), în lipsa restrângerii ofertei mondiale de aluminiu, prețul metalului va scădea în continuare, sub pragul de 1.500 $/tonă, iar topitoriile vor fi obligate să adopte măsuri pentru limitarea creșterii producției de aluminiu.

Nivelul stocurilor de metal alb la LME a scăzut în luna iulie până la 3.436.975 tone față de 3.574.256 tone la începutul lunii, și a urmat o tendință de scădere până la 3.276.075 tone la 28 august, reflectând majorarea cererii pentru achiziționarea aluminiului, stimulată de nivelul avantajos al prețului.

Cupru

AUTOR: Emilia Manole

În luna iulie, cotaţia medie a cuprului a înregistrat o reducere semnificativă faţă de media lunii iunie a.c., respectiv de 6,48%, la 5.479,92 $/tonă, determinată de scăderea cererii de metal, în principal din China pe fondul încetinirii creșterii economice din această țară și al devalorizării yuanului (care a înregistrat cea mai accentuată reducere din 2008). În luna august, cotaţia medie a cuprului, la Bursa de la Londra (LME), a continuat trendul descendent, diminuându-se cu 6,64%, la 5.088,93 $/tonă, pe fondul temerilor legate de slăbirea cererii de pe piaţa de profil ca urmare a încetinirii expansiunii economiei Chinei. În ultima săptămână a lunii august, cotaţia medie a cuprului a îngregistrat o scădere săptămânală de 0,84%, la 5.000,60 $/tonă, cotațiile zilnice oscilând între 4.888 – 5.290 $/tonă.

Nivelul stocurilor la Bursa de la Londra (LME) a manifestat o tendință generală de creștere pe parcursul lunilor iulie și august, cifrându-se la 355.511 tone și respectiv 354.830 tone la finele lunilor.

În săptămâna analizată media stocurilor de cupru la Bursa londoneză s-a majorat cu 3,20%, la 364.490 tone.

Plumb

AUTOR: Florela Stoian

Continuând trendul descendent de la sfârșitul lunii iulie (media lunii iulie : 1.762.35 $/tonă), cotațiile plumbului la LME au oscilat între 1.600-1.800 $/tonă în luna august. Valoarea minimă de 1.628 $/tonă înregistrată la 24 august și o medie de 1.655,20 $/tonă în intervalul 24-28 august, în scădere cu 2,49% față de media săptămânii anterioare, sugerează existența unei piețe ușor excedentare în regiunile din afara Chinei și o cerere relativ slabă pe fondul temerilor legate de încetinirea creșterii economice peste nivelul prognozat în China, cel mai mare consumator al lumii. Întrucât operațiunile miniere din întrega lume au fost afectate de scăderea bruscă a prețului metalului, în perioada imediat următoare majorarea ofertei se va realiza pe baza producției de metal secundar.

Creșterea stocurilor monitorizate de LME, în iulie, până la 218.575 tone a fost urmată de scăderea până la 187.400 tone la 28 august, exprimând existența unui ușor excedent, de 26.000 tone, în prima jumătate a anului, în opinia specialiștilor de la Institutul de Studii privind Plumbul și Zincul (International Lead and Zinc Study Group-ILZSG).

Zinc

AUTOR: Florela Stoian

De la o medie de 2.002,07 $/tonă în luna iulie, cotațiile zincului la LME au scăzut la minimul de 1.708,50 $/tonă la 24 august, declin care a determinat diminuarea mediei săptămânii 24-28 august cu 3,16% față de media săptămânii anterioare, la 1.731,90 $/tonă. Factorii care au condus la scăderea severă a cotațiilor metalului au fost cererea slabă pe fondul încetinirii creșterii economice din China și oferta mondială de metal în creștere în prima jumătate a anului, ca urmare a majorării producției minere cu 7,7%, la care și-au adus contribuții importante producătorii din Australia, China, India, Peru, Suedia.

Trendul descendent al stocurilor la LME, până la 434.800 tone la 31 iulie, de la 465.625 tone în prima zi a lunii, a fost urmat de acumulări în cursul lunii august, până la 522.875 tone, la 28 august. Acest aspect exprimă cererea scăzută pentru zinc în domeniul industrial și revenirea metalului în depozitele LME după utilizarea acestuia ca garanție pentru împrumuturi bancare.

Nichel

AUTOR: Anca Dragomirescu

Media cotațiilor nichelului în luna august 2015 a fost de 10.342,25 $/tonă, față de 11.384,35 $/tonă în luna iulie (-9,15%).

În perioada 24-30 august 2015, media cotațiilor la nichel, la Bursa de la Londra, a fost de 9.603,00 $/tonă, cu 7,12% mai puțin comparativ cu intervalul precedent, când s-au înregistrat 10.339,00 $/tonă.

De menționat că scăderea cotațiilor nichelului sub 10.000 $/tonă este foarte severă pentru piața internațională a acetui metal, ea determinând pe producătorii de nichel să ia măsuri de închidere de capacități în viitorul apropiat.

Stocurile de nichel la bursa londoneză au crescut de la 455.052 tone înregistrate pe 24 august 2015 la 455.166 tone în data de 28 august a.c. (+114 tone).

Cositor

AUTOR: Eufrosina Mereoru

În luna iulie, cotațiile cositorului la LME au evoluat între un minim de 14.005 $/tonă (cea mai mică valoare din ultimele 8 săptămâni) și un maxim de 16.360 $/tonă, media lunară fiind de 14.961,96 $/tonă.

În luna august, cotațiile cositorului au evoluat între un maxim de 16.250 $/tonă (18 august) și un minim de 14.100 $/tonă (26 august), la sfârșitul lunii înregistrându-se 14.360 $/tonă.

Înscriindu-se în continuare pe trend descendent, cotaţia medie a cositorului în perioada 24 – 30 august a.c. s-a situat pentru a patra săptămână consecutivă sub media din săptămâna anterioară, cu un nivel de 14.290 $/tonă (- 7,85% faţă de cea înregistrată cu o săptămână în urmă).. Diminuarea cotaţiei cositorului s-a înregistrat pe fondul speculaţiilor conjuncturale de bursă, al majorării stocurilor, dar şi al diminuării exporturilor din Indonezia, cel mai mare exportator de cositor din lume.

Ministerul Comerţului din Indonezia a emis un nou regulament, începând cu 1 august 2015, privind sistemul licenţelor de comerţ, în scopul menținerii exporturilor sub control, prevăzând obligativitatea tranzacționării la o bursă locală. În conformitate cu noul regulament, topitoriile de cositor din ţară sunt obligate să obţină certificat nou ”curat şi clar“ de la Ministerul Comerţului indonezian, pentru a asigura utilizarea de minereuri care provin numai de la mine autorizate. Potrivit unor surse locale, unele topitorii indoneziene nu au încă licenţe noi de export, iar acest lucru poate afecta exporturile de cositor din ţară timp de câteva luni. În luna iulie, exporturile indoneziene au scăzut cu 24% faţă de luna iunie.

Stocurile de cositor la LME au înregistrat,în cele 2 luni (iulie-august 2015) de tranzacţionare, niveluri diferenţiate. Nivelul mediu lunar al stocurilor de cositor în perioada analizată a scăzut cu aproximativ 4,4% în iulie (iunie a.c – 7.113 tone) şi cu 6,6% în august (iulie a.c. 7.283 tone). Majorarea nivelului stocurilor în cadrul intervalului 24 – 30 august a.c. a contribuit la creşterea mediei săptămânale a acestora la 7.358 tone sau cu 7,78% peste nivelul mediei din săptămâna precedentă, când s-a înregistrat 6.827 tone.

Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase

Sursa: Baza de date I.E.M.

V. METALE PREŢIOASE

AUTOR: Dana Ghiţac

Încetinirea ritmului de creştere al producţiei industriale şi al volumului vânzărilor cu amănuntul în China, evoluţia dezamăgitoare a sectoarelor manufacturiere din Japonia, precum şi reducerea previziunilor din iunie ale Băncii Mondiale privind dinamica economiei mondiale în 2015 s‑au resimţit nu doar pe pieţele materiilor prime industriale ci şi pe cele ale metalelor preţioase.

Pe pieţele din Londra, impactul diminuării abrupte a cererii de fabricaţie din China, India şi Orientul Mijlociu a fost atât de puternic în ultimele două luni încât până şi aurul ajungea, spre sfârşitul lunii iulie, la cel mai scăzut nivel de preţ din ultimii cinci ani şi jumătate (1.080,80 $/u.f., pe 24 iulie). În cazul său, însă, declinul pieţelor bursiere din Asia, UE şi SUA, precum şi stoparea aprecierii în ritm alert a dolarului american au reuşit să imprime o uşoară tendinţă de redresare pe parcursul lunii august. De stimulul panicii instaurate pe pieţele de capital după prăbuşirea bursei din Shanghai au beneficiat şi celelalte două metale preţioase privite de investitori ca „refugii” financiare (argintul şi platina). Cu menţiunea că platina înregistra pe 7 august minimul din ultimii şase ani şi şapte luni (946 $/u.f.) şi a încheiat luna august în uşoară creştere (+3% în 28 august, faţă de 30 iunie), în timp ce redresarea argintului a fost de scurtă durată, fiind urmată de o nouă ieftinire drastică, în urma căreia preţul a înregistrat cel mai scăzut nivel din ultimii şase ani (14,27 $/u.f.). În ceea ce priveşte paladiul, lunile iulie şi august au amplificat tendinţa de ieftinire instaurată după ce piaţa a început să se confrunte cu retragerea masivă a investitorilor speculativi, de aşa manieră încât pe 26 august uncia fină era cotată la cel mai scăzut nivel înregistrat după 13 septembrie 2010 (524 $).

În aceste condiţii:

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de aur^[1] a crescut cu 1,82% în săptămâna 17‑23 august, la 1.132,12 $, şi cu doar 0,32% în ultima săptămână din august, la 1.135,75 $. Pe parcursul acestei perioade, evoluţia cotaţiilor a fost extrem de dinamică, fluctuând între un minim de 1.111,45 $/u.f., pe 18 august, şi un maxim de 1.166,50 $/u.f., pe 24 august, iar la închiderea fixingului londonez din 28 august uncia fină de aur valora cu 1,5% mai mult decât cu două săptămâni în urmă: 1.135 $, faţă de 1.118,25 $, în 14 august. Prin urmare, metalul a încheiat ultima săptămână din august cu 4% peste nivelul la care începea luna (1.091,90 $/u.f., pe 3 august), dar cu 3% sub cel din 1 iulie (1.168 $). În termeni de medii lunare preţul aurului a scăzut cu 4,29% în iulie (de la 1.180,63 $/u.f., la 1.130,04 $/u.f.) şi cu încă circa 1,11% în august, când s‑a situat cu 14% sub cel din august 2014 (1.295,99 $/u.f.). Mai trebuie menţionat şi faptul că aurul a încheiat primele opt luni din 2015 cu aproape 3% sub nivelul de la începutul anului (1.172 $/u.f., pe 2 ianuarie).

În România, preţul de referinţă al gramului de aur^[2] a crescut cu 1,49% în săptămâna 17‑23 august, la 144,58 lei, şi a scăzut cu 1,48 în ultima săptămână din august, la 142,44 lei. Pe parcursul acestei perioade, evoluţia cotaţiilor a fost extrem de dinamică, fluctuând între un maxim de 145,47 lei, pe 21 august, şi un minim de 141,25 lei, pe 26 august, dar pe 28 august Banca Naţională a României anunţa un preţ cu doar 0,2% mai mic decât cu două săptămâni în urmă: 142,18 lei, faţă de 142,48 lei în 14 august. În aceste condiţii, metalul a încheiat ultima săptămână din august cu 2% peste nivelul la care începea luna (141,01 lei/gram, pe 3 august), dar cu 7% sub cel din 1 iulie (151,32 lei/gram). În termeni de medii lunare preţul gramului de aur a scăzut cu 3% în iulie (de la 151,10 lei, la 146,72 lei) şi cu încă circa 3% în august, când s‑a situat totuşi cu 3% peste cel din august 2014 (138,34 lei). Mai trebuie menţionat şi faptul că, după opt luni, trendul din 2015 a devenit descendent, gramul de aur încheind ultima săptămână din august cu aproape 2% sub nivelul de la începutul anului (144,43 lei, pe 2 ianuarie).

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de argint^[3] a scăzut cu 0,22% în săptămâna 17‑23 august, la 15,25 $, şi cu 4,37% în ultima săptămână din august, la 14,59 $. Pe parcursul acestei perioade, evoluţia cotaţiilor a fost extrem de dinamică, fluctuând între un maxim de 15,50 $/u.f., pe 20 august, şi un minim de 14,27 $/u.f., pe 27 august, iar la închiderea fixingului londonez din 28 august uncia fină de argint valora cu 7% mai puţin decât cu două săptămâni în urmă: 14,44 $, faţă de 15,55 $ în 14 august. Din această cauză, metalul a încheiat ultima săptămână din august cu 2% sub nivelul la care începea luna (14,73 $/u.f., pe 3 august) şi cu 8% sub cel din 1 iulie (15,63 $). În termeni de medii lunare, preţul argintului a scăzut cu 6,22% în iulie (de la 16,07 $/u.f., la 15,07 $/u.f.) şi cu încă circa 0,9% în august, când s‑a situat cu 25% sub cel din august 2014 (19,80 $/u.f.). Mai trebuie menţionat şi faptul că argintul a încheiat primele opt luni din 2015 cu aproape 8% sub nivelul de la începutul anului (15,71 $/u.f., pe 2 ianuarie).

Preţul de referinţă al unciei fine de platină^[4] a crescut cu 1,79% în săptămâna 17‑23 august, la 1.003,40 $, şi a scăzut cu 1,42% în ultima săptămână din august, la 989,20 $. Pe parcursul acestei perioade, evoluţia cotaţiilor a fost extrem de dinamică, fluctuând între un maxim de 1.028 $/u.f., pe 21 august, şi un minim de 973 $/u.f., pe 26 august, dar la închiderea fixingului londonez din 28 august uncia fină de platină valora cu doar 0,6% mai mult decât cu două săptămâni în urmă: 1.003 $, faţă de 997 $ în 14 august. Cu toate acestea, metalul a încheiat ultima săptămână din august cu 3% peste nivelul la care începea luna (971 $/u.f. pe 3 august), dar cu 7% sub cel din 1 iulie (1.082 $). În termeni de medii lunare, preţul platinei a scăzut cu aproape 7% în iulie (de la 1.087,81 $/u.f., la 1.012,43 $/u.f.) şi cu încă aproape 3% în august, când s‑a situat cu 32% sub cel din august 2014 (1.447,85 $/u.f.). Mai trebuie menţionat şi faptul că platina a încheiat primele opt luni din 2015 cu 16% sub nivelul de la începutul anului (1.193 $/u.f., pe 2 ianuarie).

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de paladiu^[5] a scăzut cu 0,98% în săptămâna 17‑23 august, la 608 $, şi cu 8,55% în ultima săptămână din august, la 556 $. Pe parcursul acestei perioade, cotaţiile au evoluat între un maxim de 617 $/u.f., pe 20 august, şi un minim de 524 $/u.f., pe 26 august, iar la închiderea fixingului londonez din 28 august uncia fină de paladiu valora cu 8% mai puţin decât cu două săptămâni în urmă: 573 $, faţă de 623 $ în 14 august. Din această cauză, metalul a încheiat ultima săptămână din august cu 8% sub nivelul la care începea luna (622 $/u.f., pe 3 august) şi cu 15% sub cel din 1 iulie (699 $). În termeni de medii lunare, preţul paladiului a scăzut cu peste 11% în iulie (de la 724,57 $/u.f., la 642,57 $/u.f.) şi cu încă peste 7% în august, când s‑a situat cu 32% sub cel din august 2014 (875,80 $/u.f.). Mai trebuie menţionat şi faptul că paladiul a încheiat primele opt luni din 2015 cu aproape 28% sub nivelul de la începutul anului (791 $/u.f., pe 2 ianuarie).

Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată

Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de LBMA, LPPM, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com

NOTE:

*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)

**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:

ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului la London Bullion Market (LBM)

ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului la London Platinum and Palladium Market (LPPM).

VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL

AUTOR: Andrei Rădulescu

Pieţe de capital

În lunile iulie și august evoluțiile din piețele de acțiuni și din piața valutară au fost influențate de dinamica macroeconomică din principalele blocuri economice ale lumii (în principal, de deciziile și semnalele de politică monetară din Statele Unite și China).

S-a consemnat o intensificare a volatilității și o realocare a fluxurilor de capital între componentele pieței financiare internaționale, în contextul proximității ciclului de majorare a ratei de dobândă de referință în Statele Unite (aspect semnalat de FED în ultima perioadă), dar și al panicii care a cuprins bursa din China la jumătatea anului curent (și care a determinat intervenții importante din partea băncii centrale de la Beijing).

Fără îndoială, evenimentul verii a fost decizia istorică a băncii centrale a Chinei privind cursul de schimb, din prima parte a lunii august: deprecierea renmimbi în raport cu dolarul american și acordarea unei ponderi mai importante forțelor pieței în stabilirea cursului de referință USD/CNY.

Această decizie se adaugă măsurilor de reducere a ratei de dobândă de referință (la 4.6% în prezent) și de scădere a ratelor rezervelor minime obligatorii. Relaxarea agresivă a politicii monetare în a doua economie a lumii, într-o perioadă foarte scurtă de timp, are ca scop stabilizarea bursei (care se confruntă cu o undă de panică declanșată la jumătatea lunii iunie) și poate fi privită ca un răspuns de politică economică la provocările cu care se confruntă China în tranziția spre modelul economic axat pe cererea internă.

Trebuie menționat faptul că unda de panică de pe bursa chineză s-a propagat pe piețele de acțiuni din întreaga lume, astfel încât, între finalul lunii iunie și finalul lunii august, indicii bursieri au consemnat scăderi importante, mai ample pe piețele emergente. Spre exemplu, indicele MSCI calculat de Morgan Stanley pentru piețele globale de acțiuni a scăzut cu 7,7%, la 399,6 puncte în ultimele două luni. Pentru categoria piețelor emergente, indicele MSCI a consemnat un declin de 16,4%, la 820,3 puncte. Pentru categoria piețe dezvoltate indicele MSCI a pierdut 6,7%, la 1 658,1 puncte, în perioada iunie-august.

Prin urmare, la finalul lunii august indicii bursieri din China, Statele Unite, Europa și România consemnau valori mai scăzute față de maximele anterioare (înregistrate în 2015) cu 37,4%, 7%, 6,2%, respectiv 4,7%.

Intensificarea turbulențelor pe piețele de acțiuni s-a resimțit pe celelalte componente ale pieței financiare, inclusiv piața valutară.

Pe de o parte, în contextul turbulențelor din piața de acțiuni, a scăzut probabilitatea ca FED să demareze în această toamnă ciclul de majorare a ratei de dobândă de referință. Astfel, dolarul american s-a depreciat în raport cu moneda unică europeană în ultimele săptămâni, după cum se poate nota în graficul alăturat.

Pe de altă parte, dolarul american a consemnat evoluții preponderent favorabile în raport cu monedele din țările emergente și în dezvoltare, mai ales în urma deciziei Chinei privind deprecierea YUAN-ului.

Evoluţia grafică a Cursurilor de Schimb Valutar

Sursa: Baza de date I.E.M.

Coordonatori: dr. Maria CARTAS, Cornel ALBU