Mariana Papatulică
I. ŢIŢEI
În săptămâna 2 – 8 aprilie 2012, preţurile ţiţeiului pe piaţa spot din Rotterdam au evoluat uşor divergent: preţul Brent (Anglia) a crescut cu 0,44%, în termeni de medii săptămânale, la 124,85 $/baril, iar cel al WTI (SUA) a scăzut cu 1,36%, la 103,60 $/baril.
Preţul ţiţeiului Brent a fost supus unor influenţe contradictorii. Pe de-o parte, preţul a fost stimulat de: ştirea referitoare la întreruperea exporturilor de ţiţei provenite din regiunea Kurdistan a Irakului, din cauza unui litigiu cu guvernul privind plata acestora; întârzierea unor livrări de ţiţei din Marea Nordului; întărirea sancţiunilor la adresa Iranului în disputa cu statele occidentale, pe tema programului nuclear; o serie de informaţii favorabile privind dinamica producţiei industriale în SUA şi China.
Pe de altă parte, creşterea preţurilor a fost parţial contracarată de un raport referitor la declinul, în luna martie, pentru a 8-a lună consecutiv, a producţiei industriale în Uniunea Europeană, care a reînnoit temerile referitoare la un posibil impact negativ al preţurilor ţiţeiului asupra economiei regiunii, şi de declaraţia primului ministru al Spaniei, conform căreia ţara sa ar putea fi nevoită să recurgă la ajutor financiar internaţional.
În pofida datelor mai favorabile privind economia SUA, concretizate în reducerea numărului de solicitări de ajutoare de şomaj, creşterea indicelui Standard&Poor’s 500 şi a indicelui care indică dinamica sectorului industrial – calculate de Institutul pentru Managementul Ofertei – de la 52,4%, în februarie, la 53,4% în martie – preţul ţiţeiului WTI, de referinţă în America de Nord, a înregistrat un declin pe ansamblul săptămânii, atribuit următorilor factori: raportul săptămânal al Energy Information Administration, care a indicat majorarea cu 9,1 mil.barili a stocurilor de ţiţei ale SUA (de 5 ori mai mult în raport cu nivelul estimat) şi a producţiei interne de ţiţei cu 2,9%, la 6,05 mil.barili/zi (cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani); scăderea, cu 4,5%, în februarie, a cererii de ţiţei a SUA; decizia FED (Banca Centrală a SUA) de a nu lansa un nou program de stimulente financiare (relaxare cantitativă), fapt care a diminuat interesul pentru investiţii în mărfuri; dolarul mai ferm în raport cu moneda europeană, după anunţarea deciziei FED; reiterarea de către Arabia Saudită a disponibilităţii de a compensa un eventual deficit cauzat de embargoul asupra petrolului iranian.
Iulius Walker, specialist în strategii de piaţă în cadrul UBS (Union des Banques Suisses), a evaluat consecinţele declanşării unei crize petroliere în Iran, în patru scenarii de prognoză.
În cadrul primului scenariu, sancţiunile Uniunii Europene, care intră în vigoare la 1 iulie a.c., vor determina blocarea accesului pe pieţe a 0,6 milioane barili/zi de ţiţei iranian. În această situaţie, cotaţia ţiţeiului Brent ar urca la 130 de $/baril sau chiar mai mult, în condiţiile în care sancţiunile UE permit excepţii pentru anumite ţări cliente ale Iranului, aflate în dificultate economică, precum Italia sau Grecia.
Al doilea scenariu implică sancţiuni totale din partea UE, la care se adaugă o reducere de 10% a achiziţiilor din partea altor clienţi, ceea ce ar duce preţul la 138 de $/baril.
Într-un al treilea scenariu, exporturile de ţiţei ale Iranului vor fi complet blocate ca rezultat al unui probabil atac aerian.. Pierderile de ţiţei pe piaţă se ridică, în acest caz, la 2,5 milioane de barili/zi, iar cotaţia ţiţeiului Brent urcă la 205 $/barili.
Un al patrulea scenariu presupune întreruperea completă a producţiei iraniene de petrol, ca urmare a unei acţiuni militare si a unor revolte interne. În acest caz, deficitul pe piaţă ar fi de 4 milioane barili/zi, iar preţul ţiţeiului ar urca la 270 de $/baril.
Pe termen scurt, analiştii nu exclud posibilitatea ca, în absenţa unei noi escaladări a conflictului cu Iranul, preţul WTI să coboare până la 100 $/baril.
II. GAZ NATURAL
Preţul gazului natural pe piaţa spot a SUA a înregistrat o uşoară ajustare în scădere, de 1,5 $/1000 m.c., la 73 $/1000 m.c., în condiţiile în care temperaturile s-au situat, în general, la valori peste limitele normale, iar stocurile au crescut la 2.479 miliarde pic.cub (35 pic.cub=1 m.c.), depăşind cu 845 miliarde pic.cub volumul din perioada corespunzătoare a anului precedent.
* * *
Ucraina ar putea renunţa, din 2030, la importurile de gaz pe baze contractuale din Rusia, fapt care va deveni posibil datorită dezvoltării producţiei proprii de gaz din surse netradiţionale, în regiunea ucraineană Harkov (estul ţării). Ucraina consideră că preţul hidrocarburilor cumpărate din Rusia este prea mare şi încearcă să obţină o revizuire a contractului semnat în 2009. Preţul gazului natural exportat în Europa este cu circa 30-40 $/1.000 m.c. mai mic decât cel fixat pentru Ucraina, prin contractul din 2009 cu Rusia. Rusia si Ucraina sunt implicate într-o dispută privind preţul şi volumul de gaz rusesc. În schimbul reducerii preţului, Rusia doreşte să preia controlul asupra sistemului ucrainean de gazoducte. Ucraina consideră că preţul corect ar fi de 250 $/1.000 m.c., şi nu 400 $/1000 m.c, cât va trebui să plătească în trimestrul IV 2012. Chevron, ExxonMobil, ENI, Shell şi alte companii internaţionale s-au declarat dispuse să investească în producţia de gaz din surse netradiţionale, pe teritoriul ucrainean.
III. PRODUSE PETROLIERE
Benzină
Preţul benzinei cu CO 95, Eurograde, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, a înregistrat o creştere sensibil atenuată faţă de săptămâna precedentă, de numai 0,42%, la o medie săptămânală de 1.214,50 $/tonă, sub influenţa sporirii modeste a preţului ţiţeiului Brent, a oportunităţilor limitate de export către alte regiuni, inclusiv SUA şi Africa de vest, şi a majorării cu circa 25% a stocurilor la Rotterdam, ceea ce indică un consum real diminuat în această perioadă.
Cu toate acestea, oferta de benzină este relativ redusă în Europa, în special pe piaţa spot a Italiei, iar în următoarele luni deficitul se va accentua, deoarece, în luna mai, compania „Hellenic Petroleum”, din Grecia, îşi va închide temporar (pentru circa 1 lună) rafinăria sa de la Salonic, cu o capacitate de 93.000 barili/zi, pentru lucrări de revizii tehnice.
Motorină
Preţul distilatelor medii, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, au înregistrat creşteri nesemnificative, de 0,14% în cazul motorinei cu 0,1% sulf, la o medie săptămânală de 1.021,56 $/tonă, şi de 0,25%, în cazul diesel-ului, la o valoare medie de 1.052,81 $/tonă.
Evoluţia preţurilor a fost influenţată de preţul ţiţeiului Brent, de uşoara creştere a cererii în locaţiile turistice din zona Mării Mediterane şi Turcia, prilejuită de sărbătoarea Paştelui Catolic, şi de oferta limitată în Europa – din cauza reducerii afluxului de produs din SUA şi Asia şi a reducerii ofertei rafinăriilor locale. O parte din aceste rafinării europene au fost închise pentru revizii tehnice sau din cauza preţului mare al ţiţeiului, care le-a redus rentabilitatea prelucrării, iar altele şi-au redus producţia de motorină şi au maximizat-o pe cea de benzină, pentru a beneficia de profiturile mari înregistrate la producerea şi comercializarea benzinei, estimate la peste 20 $/tonă.
Oferta de motorină a fost diminuată şi ca urmare a unei serii de licitaţii de vânzare pe piaţa spot a Italiei, iar preţurile mari pe piaţa spot din nord-vestul Europei au determinat deturnarea unor cantităţi importante de produs din sudul către nordul Europei. O creştere surprinzătoare a stocurilor, asociată cu reducerea cu 5% a cererii de motorină a SUA, în săptămâna analizată, au contribuit la încetinirea apreciabilă a creşterii preţurilor în Europa.
Exporturile de diesel cu conţinut ultra-scăzut de sulf din Rusia, prin portul baltic Primorsk, se vor reduce la mai puţin de jumătate în aprilie, din cauza lucrărilor de revizie la rafinării, ceea ce va accentua deficitul de pe piaţă şi va stimula creşterea preţurilor.
Păcură
Preţul păcurii cu 3,5% sulf a scăzut cu 0,69%, la o valoare medie săptămânală de 689,50 $/tonă, în contextul restrângerii sezoniere a cererii.
Sortimentul cu 1% sulf continuă să beneficieze de o cerere importantă din partea Asiei şi în principal a Japoniei, fapt care a condus la creşterea la aproape 70 $/tonă a primei de preţ faţă de sortimentul cu 3,5% sulf, în condiţiile în care ecartul uzual dintre cele două păcuri este de max. 15 – 20 $/tonă.
