AUTOR: Mariana Papatulică
I. ŢIŢEI
În săptămâna 5 – 11 noiembrie 2012, preţurile ţiţeiului pe piaţa spot din Rotterdam au înregistrat uşoare ajustări în creştere, după trei săptămâni sucesive de declin: exprimate în termeni de medii săptămânale, preţurile au crescut cu 0,52%, în cazul ţiţeiului Brent (Marea Britanie), la 108,76 $/baril, şi cu 0,10 % în cazul WTI (SUA), la 85,96 $/baril.
Evoluţia preţurilor a fost marcată, însă, de fluctuaţii destul de accentuate: în primele zile ale săptămânii, acestea au înregistrat un declin, relativ accentuat, de circa 4 $/baril într-o singură zi (6 noiembrie, n.a.), pentru ca, spre finalul intervalului, preţurile să crească suficient de mult pentru a anula pierderile anterioare şi pentru a imprima trendul săptămânal uşor pozitiv.
Declinul iniţial al preţurilor a fost favorizat de: reacutizarea temerilor referitoare la menţinerrea în faza de recesiune a Zonei euro; aprecierea dolarului SUA, faţă de euro; vehicularea perspectivei ca în SUA să fie majorată fiscalitatea (atingerea unui aşa-numit “vârf” fiscal);majorarea, peste aşteptări, a stocurilor petroliere ale SUA, în condiţiile în care consumul de benzină al acestei ţări s-a redus, recent, cu circa 500.000 barili/zi, din cauza uraganului Sandy.
Percepţia asupra Zonei euro s-a deteriorat, mai ales după ce Comisia europeană şi-a redus previziunile privind creşterea economică în 2013, la doar 0,1%, după ce în luna mai a prognozat pentru anul viitor o creştere economică de 1%.
După pierderile suferite în sesiunile anterioare, preţul ţiţeiului şi-a reluat creşterea, datorită: indicatorilor macro, încurajatori, referitori la economia SUA, inclusiv percepţiei că „vârful” fiscal va fi în mare parte evitat în SUA; perspectivelor favorabile ale economiei chineze; temerilor legate de oferta de ţiţei din Iran şi, implicit, a celei care tranzitează Strâmtoarea Hormuz.
Pieţele au fost susţinute de informaţia referitoare la creşterea cu 9,5% a producţiei industriale a Chinei, în octombrie, şi la îmbunătătirea indicelui PMI al activităţii non-manufacturiere din China, la 55,5 în octombrie, faţă de 53,7 în luna precedentă.
II. GAZ NATURAL
Preţul gazului natural pe piaţa spot a SUA a înregistrat o valoare medie săptămânală de 122,80 $/1000 m.c., în uşoară scădere (cu 0,57 $/1000 m.c) faţă de intervalul precedent. Deşi consumul a crescut (în special în sectorul casnic), iar producţia s-a diminuat, impactul celor 2 factori a fost contracarat de majorarea apreciabilă a stocurilor.
* * *
Gazprom, monopolul rusesc al gazului, antrenat în ultima vreme într-o serie de litigii vizând renegocierea preţurilor de export ale gazului cu clienţi din Europa, a acceptat să ofere unele reduceri retroactive de preţ unor mari clienţi. Între aceştia, figurează E.ON şi RWE din Germania, ENI şi Edison din Italia, DEPA din Grecia. Suma totală a rabaturilor a fost de circa 4,25 miliarde dolari, în prima jumătate a anului 2012. Recent şi Polonia a beneficiat de o asemenea reducere. Informaţiile sunt aproximative, dat fiind caracterul confidenţial al negocierilor
Menţionăm că utilităţile europene, care se bazează pe importuri, sunt dezavantajate în cazul în care cumpără gaz pe bază de contracte pe termen lung de la Gazprom sau de la Statoil din Norvegia, întrucât preţul este indexat în funcţie de preţul petrolului, acestea fiind nevoite să-l vândă clienţilor la preţuri mai mici de vânzare cu amănuntul, legate de preţurile de pe piaţa spot, tranzacţionate în mod liber.
Pe de altă parte, concesiile menţionate presupun că şi alţi exportatori de gaze – cum ar fi Norvegia, Qatar, Algeria, Libia şi Azerbaidjan – care se bazează în mare măsură pe contracte pe termen lung cu Europa vor fi nevoiţi să opereaze modificări similare.
UE importă aproximativ o treime din necesarul său de gaz din Rusia, dar Gazprom este mult mai dependent de veniturile europene, în condiţiile în care 80% din exportul său de gaz se adresează UE. Seful Gazprom, Alexander Medvedev a declarat că „ acesta este un pas important pentru restabilirea competitivităţii contractelor pe termen lung”.
Pe de altă parte, îngrijorată de dependenţa sa energetică faţă de Rusia, UE a lansat o investigaţie formală asupra contractelor pe termen lung şi a posibilului abuz de pe poziţie dominantă pe piaţă exercitat de către Gazprom, în cea mai mare parte din fostele state socialiste din Europa Centrală şi de Est.
Indexat în funcţie de preţul tiţeiului, preţul gazului natural este cu circa 25% mai mare decât preţurile de referinţă pe piaţa spot din din Marea Britanie. Banca franceză Société Générale a declarat recent că se aşteaptă ca, până în 2014, livrările de gaze în care preţul este indexat în funcţie de ţiţei să aibă o pondere mai redusă în structura preţului de import, decât cele în care preţul este indexat în funcţie de piaţa spot.
În ultimii ani, Gazprom a perceput amenzi şi pentru cantităţi de gaz nelivrate efectiv, în baza unei clauze obligatorii, take or-pay, dar clienţii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi şi de acest sistem.
În octombrie a.c., RWE Transgaz, unitatea cehă a RWE din Germania, a beneficiat de o hotărâre judecătorească care a stabilit că nu trebuie să plătească amenzi în temeiul clauzelor take –or- pay.
ENI, un client important al Gazprom şi, de asemenea, un partener important al Rusiei în proiecte ample, inclusiv în conducta South Stream, o nouă rută majoră de export prin sudul Europei, a declarat că ia în considerare posibilitatea de a nu-si mai reînnoi contractele take-or-pay cu Rusia.
III. PRODUSE PETROLIERE
Benzina
Preţul benzinei Eurograde, cu CO 95, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, a înregistrat o scădere de 1,04%, la o medie săptămânală de 937,00 $/tonă.
Preţul benzinei a fost influenţat în sens negativ, atât de cererea europeană redusă, cât şi din partea SUA, deoarece impactul uraganului Sandy asupra rafinăriilor din SUA a fost relativ limitat, astfel încât nu a creat oportunităţi pentru rafinorii vest-europeni de a exporta benzină peste Atlantic. Contrar aşteptărilor, stocurile de benzină ale SUA au crescut cu circa 3 mil barili, cea mai mare parte a necesarului coastei de est, afectată de intemperii, fiind asigurat din Golful SUA.
Decizia autorităţilor SUA de a renunţa, până la 20 noiembrie, la Actul Jones, care impune anumite norme calitative obligatorii, a dat undă verde pentru comercianţii care doresc să transporte benzină de pe piaţa din Golful SUA pe coasta de est, cu tancuri petroliere care nu arborează pavilionul american. Acest fapt a redus cererea pentru benzina europeană.
Unii comercianţi au sugerat, de asemenea, că se poate înregistra o scădere corespunzătoare a exportului de benzină din SUA spre Africa de Vest, ceea ce ar crea oportunităţi pentru comercianţii europeni de benzină pe această piaţă. Dar alţi comercianţi au fost sceptici, subliniind, ca impedimente, preţul mare al benzinei europene şi oferta mare de produs, stocat pe nave care aşteaptă în larg pe coasta Nigeriei.
Motorina
În mod surprinzător, în pofida uşoarei înviorări a preţului ţiţeiului Brent, preţurile distilatelor medii pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, au înregistrat scăderi, în termeni de medii săptămânale, de 1,83%, în cazul motorinei cu 0,1% sulf, la un nivel de 948,75 $/tonă, şi de 0,97%, în cazul diesel-ului, la 988,15 $/tonă.
Declinul preţurilor s-a datorat persistenţei şi chiar adâncirii situaţiei de backwardation pe piaţă, care defavorizează acumularea şi deţinerea de stocuri în depozite şi ofertei în creştere pe măsura revenirii din revizii a rafinăriilor europene.
Pe piaţa spot de la Marea Mediterană, oferta a rămas amplă, datorită reducerii cererii din Turcia, care a devenit mai degrabă un vânzător de diesel, decât un cumpărător, şi cererii reduse din partea ţărilor de la sud de Europa, care se luptă să facă faţă unei creşteri economice slabe. Cu toate acestea, recentele turbulenţe din Libia ar putea limita disponibilul de distilate în regiune.
Păcura
Preţul păcurii cu 3,5% sulf, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, a scăzut cu 1,55%, la o valoare medie de 570,80 $/tonă, iar sortimentul cu 1% sulf s-a tranzacţionat la un preţ cu o primă de 42 $/tonă, din nou în creştere, pe fondul menţinerii achiziţiilor Japoniei.
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: Baza de date I.E.M.
