AUTOR: Mariana Papatulică
I. ŢIŢEI
În săptămâna 8-14 octombrie 2012, preţurile ţiţeiului, pe piaţa spot din Rotterdam, au înregistrat creşteri uşoare, în termeni de medii săptămânale, de 2,72% pentru Brent (Anglia), la 114,39 $/baril şi de 0,67% pentru WTI (SUA), la 91,42 $/baril.
Creşterea preţurilor, survenită după trei săptămâni consecutive de declin, s-a datorat:
- accentuării tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu, în speţă a conflictului turco-sirian, care a activat riscul propagării acestuia în zonă şi al întreruperii aprovizionării cu ţiţei din regiunea menţionată;
- lucrărilor de întreţinere la principalele centre de extracţie din Marea Nordului, care au restrâns producţia de tiţei Brent şi au stimulat creşterea primei de preţ pentru acesta, la un nivel record al ultimului an;
- datelor favorabile privind ocuparea forţei de muncă din SUA (scăderea ratei şomajului în SUA până la cel mai redus nivel inregistrat de la mijlocul lunii februarie a anului 2008, până în prezent), care au transmis un semnal optimist cu privire la creşterea economiei acestei ţări;
- informaţiei privind menţinerea unui nivel relativ scăzut al producţiei Venezuelei în raport cu potenţialul productiv maxim.
Această informaţie trebuie corelată cu o alta, referitoare la obţinerea unui al treilea mandat de şase ani de către preşedintele Hugo Chavez, şi cu faptul că societatea petrolieră naţională, PDSVA, este “împovărată de sarcinile financiare impuse de regim în numele revoluţiei socialiste”, motiv pentru care nu dispune de fonduri pentru modernizarea infrastructurii petroliere. Acest lucru se reflectă în incapacitatea companiei de a-şi onora ţintele de producţie, fără a mai lua în calcul o creştere a acesteia, aşa cum solicită statele occidentale. Conform unor date recente, rezervele de ţiţei ale Venezuelei le-ar fi depăşit cu 10% pe cele ale Arabiei Saudite, astfel că orice decizie luată la Caracas are efecte imediate asupra preţului ţiţeiului.
După ce tensiunile geopolitice şi declinul producţiei din Marea Nordului au oferit -în cea mai mare parte a săptămânii – un suport preţului Brentului, la finalul intervalului, preţul acestuia a înregistrat un declin în medie cu 1$/baril (care a atenuat creşterea medie săptămânală) sub influenţa a doi factori: un raport al Agenţiei Internaţionale a Energiei (IEA), care prevede o majorare a ofertei mondiale de ţiţei şi o reducere a cererii; temerile în legătură cu impactul destabilizator al preţului actual al ţiţeiului (care, exprimat în euro, se află la cel mai ridicat nivel atins vreodată) asupra economiei Zonei euro, în special asupra celor mai vulnerabile ţări din regiune.
Exprimat în euro, preţul a depăşit, în martie, cel mai ridicat nivel din toate timpurile, iar de la începutul acestui an a urcat cu 17%. Estimările standard privind impactul preţului petrolului asupra economiei Zonei euro prevăd că o majorare cu 10% a acestuia va încetini creşterea economică anuală, în următorii trei ani, cu circa 0,2 puncte procentuale (p.p).
Banca “UniCredit” estimează, în schimb, că o majorare cu 10% a preţului ţiţeiului în euro va încetini creşterea economică în Zona euro, cu 0,3 p.p, într-un singur an, şi nu cu 0,2 p.p. în trei ani. De precizat că previziunile nu ţin cont de cursul de schimb euro/dolar şi ar putea subestima impactul într-o perioadă de austeritate. De asemenea, estimările nu iau în calcul diferenţele între nivelurile de dezvoltare ale economiilor ţărilor din Zona euro.
Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a apreciat, de asemenea, că nu numai Zona euro ci Uniunea Europeană, aproape în ansamblul ei, este cea mai afectată dintre regiunile industrializate, urmând să plătească, în 2012, 500 de miliarde $ pentru ţiţei, cu 30 de miliarde $ în plus faţă de 2011.
Carsten Brzeski, analist la ING, a arătat că preţul mare al ţiţeiului va fi unul din factorii care vor contribui mai degrabă la divergenţa decât la convergenţa Zonei euro. Date publicate de “Thomson Reuters” indică o corelaţie negativă strânsă între preţul ţiţeiului exprimat în euro şi creşterea economică din ţările “periferice” ale Zonei euro. Concret, ratele de creştere economică tind să scadă timp de mai multe luni după creşterea preţului petrolului.
Potrivit Reuters, “nu este sigur că preţul mare al petrolului va provoca o contracţie economică severă, dar creşterea preţului are loc în cel mai nepotrivit moment pentru economia Zonei euro, care se luptă cu recesiunea, cu povara măsurilor de austeritate bugetară şi cu condiţiile stricte de creditare”.
II. GAZ NATURAL
Preţul gazului natural pe pieţele spot de pe Coasta de est a SUA a înregistrat o creştere cu 7,18 $/1000 m.c., la o medie săptămânală de 126,38 $/1000 m.c., în contextul unei majorări a consumului şi sub influenţa unei prognoze a Energy Information Administration (EIA), care prevede o creştere cu min.13-14% a cererii pentru toţi combustibilii de încălzire, în această iarnă, deoarece se aşteaptă temperaturi apropiate de valorile normale. În 2011, iarna neuzual de blândă a condus la un consum relativ redus de combustibili de încălzire, inclusiv gaz natural.
III. PRODUSE PETROLIERE
Benzina
Preţul benzinei regular cu CO 95, Eurograde, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, a înregistrat o creştere medie de 1,32%, la o valoare medie săptămânală de 1.131,20 $/tonă, sub influenţa creşterii preţului ţiţeiului Brent şi a deficitului relativ de benzină de pe ambele maluri ale Atlanticului.
SUA se confruntă cu un deficit, în special în California şi Texas, pe care specialiştii îl atribuie în mare măsură închiderii, încă din luna august, a rafinăriei de la Richmond. În Europa de vest sunt închise mai multe rafinării, atât în nord, cât şi în bazinul Mediteranei, ceea ce crează premisele ca piaţa şi preţurile să rămână ferme în octombrie. Mai mult, conform JBC Energy, în Europa vor rămâne închise, pentru revizii, şi în luna noiembrie rafinării cu o capacitate însumată cuprinsă între 1,1 şi 1,7 mil.barili/zi.
Preţurile benzinei europene au mai fost stimulate şi de reactivarea cererii din partea Nigeriei, a Algeriei şi a Egiptului. Ultimele două au organizat licitaţii pentru achiziţii de benzină, a căror livrare ar urma să fie efectuată în trimestrul IV, dar niciuna nu a fost finalizată din cauza disponibilului redus de pe piaţă.
Nafta
Preţul naftei, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, a înregistrat o creştere, practic dublă (2,79%) în raport cu cea a benzinei, la o valoare medie de 979,70 $/tonă, sub influenţa următorilor factori: preţul majorat al ţiţeiului; cererea din partea companiilor petrochimice, care îşi refac stocurile pentru trimestrul IV; lucrările prelungite de revizii tehnice, pe aproape o jumătate de an, la rafinăria Algeriei, de la Skikda, un producător şi furnizor major de nafta pentru Europa.
De menţionat faptul că, preţul naftei este cu 70 $/tonă mai redus în raport cu cel al propanului, principalul său concurent ca materie primă petrochimică.
Motorina
Preţurile distilatelor medii, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, au înregistrat creşteri de 2,50% şi, respectiv, 2,36%, la valori de 1.010,05 $/tonă, pentru motorina cu 0,1% sulf şi de 1.058,80 $/tonă la diesel.
Preţurile au fost stimulate de: majorarea preţului ţiţeiului; oferta deficitară pentru ambele produse, în special pe pieţele spot din nordul Europei; stocurile diminuate în bazinul Atlantic, din cauza prelungirii reviziilor tehnice, care menţin închise o serie de rafinării.
Comercianții nu întrevăd scăderi de preţuri în următoarele două-trei săptămâni, respectiv până când întreținerea rafinăriilor va lua sfârşit, iar sortimentele de iarnă vor intra pe deplin pe piețe.
Redeschiderea oportunităţilor de export pentru diesel dinspre Asia către Europa va avea un impact redus, pe termen scurt, asupra pieţei spot vest-europene, încă deficitară. În schimb, rafinorii europeni ar putea beneficia, în această iarnă, de o cerere importantă de import din partea SUA, în special de pe Coasta de est, unde va deveni obligatorie utilizarea motorinei cu 15 ppm[1] sulf. Schimbarea parametrilor calitativi va antrena, în condiţii meteo normale, un consum de diesel majorat cu 70.000 barili/zi, pe o bază anuală, iar în condiţii de iarnă severă, cu 170.000 barili/zi.
Stocurile proprii limitate şi aplicarea noilor reglementări de calitate vor determina şi creşterea facturii la încălzire pentru consumatorii casnici din SUA, cu 19% în sezonul de iarnă. Circa 6% din gospodăriile americane utilizează motorina drept combustibil de încălzire, preponderent în nord-estul ţării.
Această schimbare în structura cererii ar putea fi una importantă având în vedere faptul că oferta de diesel pe plan mondial este mai redusă decât cea de motorină de încălzire. Deficitul relativ persistă, în pofida fenomenului de „distrugere a cererii” [2] în Europa, cu Italia înregistrând în septembrie un recul al vânzărilor de diesel de 15,6%, iar Franţa de 4,7%.
Comercianţii au menţionat că în Germania nu există interes pentru refacerea stocurilor, atâta timp cât preţurile au revenit la valori mai mari de 1000 $/tonă.
Păcura
Păcura, pe piaţa spot din nord-vestul Europei, CIF cargouri, este singurul produs care a înregistrat un declin (nesemnificativ), de 0,13%, la o valoare medie de 614,70 $/tonă, în cazul sortimentului cu 3,5% sulf, şi de circa 2%, la o valoare medie de 653 $/tonă, în cazul păcurii cu 1% sulf, cu toate că, în octombrie, s-a înregistrat o intensificare a exportului de păcură către Asia şi este prevăzut să crească cu 50% faţă de luna septembrie, la 5,2 mil.tone. Cauza acestui declin o constituie cererea redusă în Europa.
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: Baza de date I.E.M.
[1] ppm= parţi per milion ppm= parţi per milion.
[2] Distrugerea cererii este o schimbare permanentă, pe curba cererii, în direcţia reducerii cererii de mărfuri, cum ar fi produsele energetice (Wikipedia).
