Prelucrare şi adaptare: Dr. Lucia IORDACHE
Industria tehnologiei informaţiei (IT) reprezintă unul dintre „motoarele cheie” ale economiei comunitare. Având în vedere importanţa acestei industrii, este esenţial ca autorităţile de concurenţă să monitorizeze atent comportamentul companiilor pe pieţele de IT, pentru a detecta orice tip de comportament anticoncurenţial. Comisia Europeană a iniţiat, la în iulie 2010, procedurile de investigare împotriva International Business Machines (IBM), în baza Articolului 11(6) al Regulamentului Consiliului (EC) nr. 1/2003 şi a Articolului 2(1) al Regulamentului Comisiei (EC) nr. 773/2004. [1]
I. Procedura de investigare a Comisiei Europene
În urma investigaţiei iniţiale[2] privind piaţa secundară a serviciilor de mentenanţă a computerelor mainframe ale IBM, Comisia Europeană a publicat concluziile preliminare, potrivit cărora IBM:
(i) deţine o poziţie dominantă pe piaţa anumitor inputuri necesare pentru asigurarea serviciilor de mentenanţă a componentelor hardware ale computerelor mainframe ale IBM şi pentru produsele software ale sistemului de operare;
(ii) a impus condiţii nerezonabile de aprovizionare cu aceste inputuri, pentru fimele concurente ale IBM, pe piaţa serviciilor de mentenanţă, punându-le, astfel, într-o poziţie dezavantajoasă.
La 13 decembrie 2011, Comisia a adoptat, în baza Articolului 9 al Regulamentului Consiliului (EC) nr. 1/2003 („Articolul 9″), o decizie privind soluţionarea investigaţiei prin aplicarea angajamentelor propuse de compania IBM[3]. Articolul 9 explică modul în care angajamentele oferite de IBM trebuie să răspundă problemelor în domeniul concurenţei, identificate de Comisie în concluziile preliminare, pe piaţa secundară a serviciilor de mentenanţă a computerelor mainframe ale IBM.
Ca urmare a acestor constatări, Comisia Europeană a declanşat, la 24 iulie 2010, investigaţia împotriva IBM. În decembrie 2010, IBM a informat Comisia, că a introdus modificări ale condiţiilor în care a oferit inputurile relevante părţilor terţe care prestează servicii de mentenanţă a computerelor mainframe ale companiei (third party maintainers – „TPMs”); din cauza caracterului lor unilateral, declaraţiile IBM nu au fost aplicabile de către TPMs. Din acest motiv, Comisia a considerat că declaraţiile unilaterale ale IBM nu au eliminat necesitatea unor angajamente formale, în conformitate cu Articolul 9. Ca urmare, la 1 august 2011, Comisia a adresat IBM o Evaluare Preliminară, care prezintă aspectele ce au determinat suspiciunea privind abuzul de poziţie dominantă al companiei.
Ca răspuns la Evaluarea Preliminară, IBM a prezentat Comisiei, la 14 septembrie 2011, angajamentele care aveau scopul să formalizeze modificările operate în politica de furnizare a inputurilor către TPMs. La 20 septembrie 2011, fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunţ, în conformitate cu Articolul 27(4) al Regulamentului Consiliului (EC) nr.1/2003, care prezenta pe scurt investigaţia în acest caz, precum şi angajamentele propuse de IBM, invitând părţile terţe interesate să trimită Comisiei, în termen de o lună, observaţiile lor privind aceste angajamente[4].
După realizarea testului de piaţă de către Comisie, IBM a prezentat la 24 octombrie 2011, un set de angajamente modificate pentru soluţionarea anumitor probleme semnalate Comisiei de către părţile terţe interesate.
La 13 decembrie 2011, la mai puţin de optsprezece luni de la declanşarea procedurilor de investigare, Comisia a adoptat Decizia prin care a făcut obligatorii angajamentele propuse de IBM, în conformitate cu Articolul 9.
II. Pieţele relevante
Comportamentul IBM analizat de Comisie a vizat inputurile necesare pentru asigurarea serviciilor de mentenanţă a computerelor mainframe ale IBM. Aceste servicii sunt oferite atât de IBM, cât şi de TPMs. TPMs sunt companii care oferă aceste servicii atât pentru computerele mainframe ale IBM, cât şi pentru serverele altor părţi terţe, dar nu sunt afiliate companiei IBM sau autorizate de această companie. Deoarece TPMs sunt, în general, întreprinderi mai mici, active pe pieţe locale, ponderea lor combinată pe piaţa serviciilor de mentenanţă a computerelor mainframe ale IBM este modestă, comparativ cu cea deţinută de IBM[5].
III. Dominanţa
Concluziile preliminare ale Comisiei evidenţiază dominanţa IBM, în înţelesul Articolului 102 al TFUE, pe piaţa anumitor inputuri necesare pentru mentenanţa componentelor hardware ale computerelor mainframe ale IBM şi a produselor software ale sistemului de operare, având în vedere că IBM este furnizorul exclusiv pentru anumite inputuri, care sunt necesare pentru asigurarea serviciilor de mentenanţă.
În special, IBM, în calitate de producător al propriilor computere mainframe şi al sistemului de operare pe care îl utilizează, este unicul furnizor al inputurilor cheie necesare pentru mentenanţa computerelor mainframe.
IBM este singura sursă sigură pentru informaţiile utilizate în scopul emiterii şi disponibilizării actualizărilor necesare pentru serviciile de mentenanţă preventivă. Totodată, IBM este singurul furnizor al inputurilor cheie pentru mentenanţa produselor software ale sistemului de operare, cum sunt actualizările codurilor („PTFs”) desemnate pentru rezolvarea problemelor cunoscute ale produselor software utilizate de IBM şi pentru care este singurul furnizor, invocând protecţia drepturilor de proprietate intelectuală.
În plus, Decizia Comisiei afirmă că aceste inputuri cheie ale IBM sunt specifice computerelor mainframe ale IBM şi nu sunt interşanjabile cu inputuri pentru alte computere[6]. Intrarea pe piaţa acestor inputuri necesare pentru mentenanţa computerelor mainframe ale IBM ar implica investiţii substanţiale şi acces la tehnologia IBM, pentru care compania beneficiază de protecţia drepturilor de proprietate intelectuală. În consecinţă, fără acordul IBM nici o firmă concurentă nu ar putea să devină o sursă alternativă a acestor inputuri.
IV. Practicile anticoncurenţiale analizate de Comisie
Problemele identificate de Comisie în cursul investigaţiei sunt legate de tranzacţiile IBM cu TPMs (părţile terţe care prestează servicii de mentenanţă a computerelor mainframe ale companiei). Comisia a constatat că IBM avea deja aranjamente cu firme concurente privind prestarea acestor servicii.
În primul rând, IBM a restricţionat, după noiembrie 2002, accesul TPMs la piesele de schimb produse de companie, spre deosebire de tratamentul oferit de IBM propriilor clienţi şi de condiţiile oferite TPMs înainte de noiembrie 2002 (acces non-stop); după această dată, accesul a fost restricţionat la programul normal de desfăşurare a afacerilor (de luni până vineri, de la 9:00 la 12:30 şi de la 13:30 la 17:30, excluzând perioadele când nu funcţionează băncile).
În al doilea rând, IBM a impus condiţii foarte restrictive de obţinere a pieselor de schimb de către TPMs, de exemplu, în ceea ce priveşte termenul de predare la schimb a pieselor defecte (48 de ore), preţul aplicat în cazul nerespectării acestui termen şi taxa de 3% aplicată pentru fiecare zi de întârziere; în funcţie de seriile, modelul şi configuraţia computerului mainframe, preţul putea creşte cu până la 4139% faţă de preţul de schimb.
În al treilea rând, IBM a amânat în mod nejustificat accesul şi a restricţionat informaţiile privind existenţa actualizărilor codurilor necesare pentru rezolvarea problemelor de software, ceea ce a pus TPMs în situaţia de a nu putea să ofere clienţilor răspunsurile adecvate la problemele tehnice. Accesul prompt la aceste informaţii este critic pentru TPMs.
V. Evaluarea juridică
Evaluarea Preliminară a Comisiei a concluzionat că IBM a impus condiţii nerezonabile privind furnizarea către firmele concurente a anumitor inputuri necesare pentru serviciile de mentenanţă a computerelor mainframe ale companiei, creându-le astfel acestora un dezavantaj competitiv. În special, Decizia preliminară a precizat că efectul cumulativ al comportamentului IBM, care nu are o justificare obiectivă, ar putea conduce la refuzul de a furniza, ceea ce ar putea să ridice probleme în domeniul concurenţei, în baza Articolului 102 (b) al TFUE[7], care se referă la abuzul de poziţie dominantă.
În ceea ce priveşte condiţia „indispensabilităţii”, Comisia a precizat că inputurile vizate în cazul IBM sunt indispensable pentru furnizarea serviciilor de mentenanţă a computerelor mainframe ale IBM, deoarece nu există substitute viabile pentru aceste inputuri esenţiale; fără aceste inputuri altă firmă nu poate concura efectiv cu IBM pe piaţa din aval relevantă a serviciilor de mentenanţă pentru computerele mainframe ale companiei.
Referitor la posibilitatea ca respectivul comportament al IBM să conducă la eliminarea de pe piaţă a unei firme concurente, Comisia a concluzionat că efectul cumulativ al comportamentului IBM a avut potenţialul să conducă la excluderea celor câteva firme rivale existente, care concurează cu IMB pe piaţa din aval a serviciilor de mentenanţă.
Potrivit Comisiei, prin comportamentul care a limitat pieţele, IBM a prejudiciat interesele consumatorilor, încălcând astfel Articolul 102 (b) al TFUE.
Ca răspuns la Evaluarea Preliminară a Comisiei, IBM a precizat că practicile investigate au fost justificate obiectiv prin consideraţii comerciale legitime, incluzând drepturile de proprietate intelectuală privind unele inputuri.
Comisia a considerat că, chiar presupunând că IBM ar putea să demonstreze că drepturile de proprietate intelectuală acoperă inputurile în cauză, exercitarea unui drept exclusiv de proprietate intelectuală nu ar putea să justifice refuzul arbitrar de a furniza piese de schimb unor prestatori independenţi de servicii de mentenanţă [8].
VI. Angajamentele asumate de compania IBM
Ca răspuns la problemele în domeniul concurenţei identificate de Comisie în Evaluarea Preliminară, IBM a prezentat angajamente, la 14 septembrie 2011.
IBM a propus ca, pentru o perioadă de cinci ani, să încheie un contract care se va baza pe condiţii comerciale rezonabile, cu orice TPM interesat în prestarea serviciilor de mentenanţă, în cadrul Zonei Economice Europene, pentru orice componentă a actualei linii de computere mainframe a IBM (System z Server).
Într-o anexă la aceste angajamente, IBM a mai prezentat şi un număr de clauze standard ale contractului, care detaliază modul în care aceste obligaţii ar putea fi implementate. Orice modificare sau amendament al acestor clauze standard nu va putea fi operată fără autorizarea prealabilă a Comisiei.
Pentru a facilita tranzacţiile cu TPMs, IBM s-a angajat, de asemenea, să creeze poziţia de Manager pentru Relaţia cu TPMs din cadrul UE, care va funcţiona ca un punct de contact pentru TPMs. Acest Manager va fi responsabil, în special, cu acordarea asistenţei pentru TPMs în vederea rezolvării oricăror probleme care ar putea afecta concurenţa pe piaţa internă a UE.
Comisia a primit observaţii din partea a şapte părţi terţe interesate, în perioada de testare a pieţei. Comisia a informat IBM despre aceste comentarii. Cu toate că observaţiile nu au evidenţiat noi aspecte privind încălcarea legislaţiei antitrust, care să determine Comisia să reconsidere problemele prezentate în Evaluarea Preliminară, IBM a prezentat totuşi, la 24 octombrie 2011, o serie de mici modificări ale angajamentelor propuse de IBM şi a oferit explicaţii suplimentare ale practicilor curente de afaceri ale companiei.
Aceste angajamente revizuite au oferit unele clarificări care să răspundă anumitor probleme semnalate în observaţiile primite de Comisie.
VII. Concluzii
Comisia a considerat că angajamentele IBM, în forma lor finală, au fost suficiente şi necesare pentru a elimina potenţialele încălcări ale legislaţiei în domeniul concurenţei, constând în impunerea unor condiţii nejustificate de furnizare a inputurilor esenţiale pentru asigurarea de către firmele concurente a serviciilor de mentenanţă pentru computerele mainframe ale IBM, condiţii care contravin prevederilor Articolului 102 (b) al TFUE.
La 13 decembrie 2011, Comisia a adoptat, în baza Articolului 9 al Regulamentului Consiliului (EC) nr. 1/2003, decizia prin care angajamentele revizuite ale companiei IBM au devenit obligatorii. Conformarea IBM cu Decizia Comisiei va asigura disponibilizarea rapidă pentru TPMs a inputurilor esenţiale pentru mentenanţă computerelor mainframe ale IBM, în condiţii comerciale rezonabile şi nediscriminatorii. Ca urmare, TPMs vor putea să concureze cu IBM pe piaţa din aval a serviciilor de mentenanţă, având acces la inputurile indispensabile pentru prestarea acestor servicii.
Decizia Comisiei confirmă principiile majore identificate de analizele economice şi de jurisprudenţa recentă, pentru definirea unei pieţe secundare separate. De asemenea, adoptarea deciziei după mai puţin de 18 luni de la deschiderea procedurilor de investigare relevă eficienţa aplicării prevederilor Articolului 9 în stoparea rapidă de către Comisie a practicilor care ridică probleme potenţiale în domeniul concurenţei. Acest instrument s-a dovedit a fi foarte util în industriile dinamice, cum este cea a tehnologiei informaţiei.
[1] Fabio Domanico, Michela Angeli, Commitment Decision concerning the aftermarket for IBM mainframe maintenance; conţinutul acestui articol nu reflectă poziţia oficială a Comisiei Europene.
[2] În paralel, Comisia Europeană a examinat acuzaţiile împotriva IBM privind „legarea” de hardware a sistemelor de operare pentru computerele mainframe ale acestei companii, ca urmare a plângerilor făcute de firmele rivale, T3 şi Turbo Hercules, care comercializează software, precum şi a plângerii făcute ulterior de Neon Enterprise Software. În urma unei investigaţii aprofundate privind aceste acuzaţii, Comisia a decis, la 20 septembrie 2011, să închidă investigaţia, iar cele trei plângeri au fost retrase.
[3] Procedura este stipulată de Articolul 102 al Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene şi Articolul 54 al Acordului privind Zona Economică Europeană.
[4] OJ L 275, 20.09.2011, pag. 8-9.
[5] Potrivit estimărilor IBM, câstigurile companiei se ridică la 70-95% din încasările potenţiale de pe piaţa serviciilor de mentenanţă a computerelor mainframe ale IBM, variind în funcţie de ţară/regiune şi perioadă.
[6] Vezi Cazul 22/78 Hugin Kassaregister v Commission [1979] ECR 1869, paragraful 7.
[7] Refuzul unei companii dominante de a furniza inputuri esenţiale nu este, în mod necesar, suficient pentru dovedirea unui abuz; decizia în cazul T-301/04 Clearstream [2009] ECR II-3155 demonstrează că întârzierea excesivă în furnizarea unui bun sau serviciu poate să indice un refuz abuziv de a furniza (vezi paragraful 151).
[8] Cazul 238/87 AB Volvo v Erik Veng [1988] ECR 6211, paragraful 9.
