Brazilia: perspective favorabile, în pofida încetinirii pronunţate a ritmului de creştere economică

AUTOR: Dr. Iulia Monica OEHLER-ȘINCAI

Brazilia, a doua mare economie emergentă a lumii (după China), a trecut rapid peste faza de recesiune din 2009, în 2010 înregistrând un ritm de creştere a PIB de 7,5% (cel mai ridicat ritm realizat de această ţară după 1986). Ţinând cont de PIB nominal (în preţuri curente), Brazilia a devansat în 2010 Italia, iar în 2011 şi Marea Britanie, ceea ce a propulsat-o pe locul al şaselea în ierarhia statelor lumii în funcţie de acest indicator.

Experţii FMI, făcând referire la ierarhia ţărilor lumii în funcţie de PIB nominal în orizontul anului 2017, indică Brazilia pe locul al cincilea, după SUA, China, Japonia şi Germania (poziţie pe care cea mai mare economie latino-americană va urca încă din 2014).[1]

O serie de studii şi rapoarte recente – printre care şi raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), „Situaţia şi perspectivele economiei mondiale”[2] – reliefează, însă, încetinirea pronunţată a ritmului de creştere a PIB în 2011 şi 2012 în mai multe economii emergente majore, printre care şi Brazilia. Potrivit estimărilor din raportul ONU cu privire la ritmul de creştere a PIB, revizuit în scădere pentru cea mai mare economie latino-americană, aceasta a înregistrat în 2012 un ritm de creştere economică de numai 1,3%, comparativ cu 7,5% în 2010 şi 2,7% în 2011. Pentru 2013, specialiştii ONU prognozează pentru Brazilia un ritm de creştere economică de 4%, iar pentru 2014, de 4,4%.

Graficul 1: Brazilia, Rusia, India şi China în ierarhia ţărilor lumii în funcţie de PIB, 2008, 2011 şi 2017, în preţuri curente, în miliarde dolari

Notă: Datele pentru 2017 reprezintă prognoze.

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor FMI, World Economic Outlook, Octombrie 2012.

În ultimii ani, eforturile guvernului pentru stimularea creşterii economice s-au intensificat. În acest context, merită menţionate: Programul Brazilian de Accelerare a Creşterii (PAC, Programa de Aceleração do Crescimento), lansat în 2007 şi continuat în 2011 cu etapa a doua (PAC 2) şi „Plano Brasil Maior 2011-2014”, de stimulare a dezvoltării industriale a ţării.[3]

Acesta din urmă, adoptat de guvernul brazilian în august 2011, având ca moto „Inovează pentru a fi competitiv. Fii competitiv pentru a creşte”, este în plin proces de implementare. Măsurile prevăzute în acest plan vizează schimbarea structurii producţiei industriale şi consolidarea avantajelor competitive naţionale. Printre aceste măsuri se numără: reducerea ratei dobânzii cheie, diminuarea poverii fiscale (incluzând aici eliminarea impozitului pe salarii pentru mai multe sectoare intensive în forţă de muncă), aplicarea de măsuri de retorsiune în domeniul comerţului exterior (inclusiv majorarea taxelor vamale la import pentru 100 de produse), acordarea de credite preferenţiale pentru exportatori, sprijinirea industriei auto, susţinerea achiziţionării de produse autohtone în cadrul licitaţiilor publice.

În pofida stimulentelor monetare şi fiscale, ritmul de creştere a PIB al Braziliei în 2011-2012 a fost inferior celui înregistrat pe ansamblul regiunii America Latină şi Caraibe, de 4,3% în 2011 şi, respectiv, 3,1% în 2012.

Totodată, din grupul economiilor recent industrializate şi al economiilor emergente majore, doar Iranul (ţară aflată în recesiune economică) şi Egiptul au înregistrat un ritm de creştere inferior celui înregistrat de Brazilia pe ansamblul anului 2012.

Tabelul 1: Evoluţia ritmului de creştere a PIB în principalele economii emergente şi recent industrializate în 2010-2014 (ritm real de creştere, în procente)

Sursa: United Nations (2013), „World Economic Situation and Prospects 2013”, January 2013, New York.

A doua economie emergentă majoră a lumii este puternic afectată de conjunctura economică nefavorabilă din UE (în special datorită crizei datoriilor suverane din Zona euro) şi SUA şi de încetinirea ritmului de creştere economică a Chinei – parteneri comerciali de prim rang pentru Brazilia –, prin scăderea cererii pe aceste pieţe. Totodată, preţul produselor de bază (cu o pondere de circa 48% în exporturile braziliene), deşi la un nivel ridicat, nu se mai situează pe o pantă puternic ascendentă.

Pe parcursul crizei financiare şi economice mondiale, autorităţile braziliene şi companiile înregistrate în Brazilia şi-au concentrat din ce în ce mai mult atenţia asupra pieţei interne, cu o mare capacitate de absorbţie. De altfel, consumul intern robust, impulsionat de o rată scăzută a şomajului şi de salarii reale în creştere, este considerat de experţi drept principalul motor al creşterii economiei braziliene în ultimii zece ani (Reuters 2013). Totuşi, ponderea datoriilor în veniturile totale ale gospodăriilor s-a dublat în perioada 2005-2012, ajungând la aproximativ 43%, ceea ce diminuează puterea de cumpărare a populaţiei.[4] Mai mult decât atât, indicele de încredere a consumatorilor se înscrie din decembrie 2012 pe o traiectorie descendentă.[5] În 2012, seceta prelungită (în special în nord-estul ţării) a afectat deopotrivă producţia agricolă şi producţia de energie electrică la principalele hidrocentrale.

Luând în calcul factorii care frânează cererea (atât cea internă, cât şi cea externă), specialiştii sunt de părere că guvernul condus de Dilma Rousseff[6] ar trebui să se concentreze asupra sporirii productivităţii muncii şi atragerii de investiţii străine directe (ISD). De altfel, autorităţile braziliene admit importanţa sporirii competitivităţii economiei naţionale, stimulând un model al creşterii economice axat pe latura ofertei („supply side”), orientat spre investiţii şi, implicit, diminuarea costurilor aferente derulării afacerilor (The Economist 2012).[7]

În octombrie 2012, Banca Centrală a Braziliei a redus rata dobânzii cheie (Selic – Sistema Especial de Liquidação e Custodia) pentru a zecea oară succesiv din august 2011 (când nivelul acesteia era de 12,5%), până la un minim record de 7,25%. Aceasta reflectă reorientarea politicii monetare de la ţintirea inflaţiei către o nouă prioritate majoră: stimularea activităţii economice. În august 2011, rata inflaţiei era de 7,2% – peste ţinta guvernului, de 4,5% ± 2 puncte procentuale. Pe ansamblul anului 2011, rata inflaţiei (măsurată prin indicele armonizat al preţurilor de consum, medii anuale, în %) a fost de 6,5%, iar în 2012 este estimată la 5,84%. Diminuarea ratei Selic a fost, totodată, impusă de necesitatea descurajării fluxurilor de capitaluri speculative, care sunt volatile şi conduc la aprecierea monedei naţionale fără o bază economică reală, în detrimentul exportatorilor.

Trebuie subliniat că realul brazilian s-a depreciat faţă de dolar în 2012 pentru al doilea an consecutiv, pe fondul unei creşteri economice modeste, al ratelor dobânzii ajunse la minime istorice şi al continuării intervenţiilor guvernului pe piaţa valutară. Experţii internaţionali mizează pe menţinerea realului la un nivel care să nu descurajeze nici exporturile, nici investiţiile şi, totodată, să nu alimenteze inflaţia – probabil în jurul valorii de 2 reali pentru un dolar (The Wall Street Journal 2012, Reuters 2013).[8]

Graficul 2: Rata dobânzii de politică monetară în Brazilia în perioada decembrie 2008-ianuarie 2013 (în %)

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor http://www.fxstreet.com/.

În pofida eforturilor guvernului de a atrage ISD (materializate, de pildă, în diminuarea impozitelor şi taxelor din industrie, susţinerea parteneriatului public privat, scăderea tarifelor la energie electrică, diminuarea ratei dobânzii de politică monetară), valoarea acestora s-a diminuat în fiecare din ultimele cinci trimestre, ajungând la mai puţin de 20% din PIB (The Economist 2012). Specialiştii internaţionali apreciază că guvernul se implică prea mult în orientarea deciziilor de politică investiţională, ceea ce „subminează încrederea în politica macroeconomică”. Aceştia subliniază că sunt necesare mai degrabă măsuri de „flexibilizare” a pieţei muncii, în contextul în care concedierea angajaţilor este foarte „costisitoare” (The Economist 2013).[9]

Ţinând cont de faptul că în 2014 vor avea loc alegere prezidenţiale, experţii internaţionali consideră că autorităţile braziliene vor face tot posibilul pentru ca prognozele privind creşterea PIB din 2013, de 4%, să se adeverească. De altfel, „ingineria contabilă” nu mai este un secret pentru guvernul brazilian, aşa cum nu este o necunoscută nici pentru guverne din alte ţări, inclusiv dezvoltate. Experţii apreciază că printre măsurile de stimulare a economiei se va afla în continuare suplimentarea creditelor acordate de băncile de stat (credite subvenţionate). Totuşi, ţinând cont şi de valoarea scăzută a ratei reale a dobânzii de politică monetară, de sub 1,5% (rata Selic minus rata inflaţiei), există riscul ca orice stimulent suplimentar să alimenteze mai degrabă inflaţia decât creşterea economică (The Economist, 2013). Totuşi, experienţa ultimilor ani a arătat că intervenţiile guvernului au fost benefice pentru economia braziliană în ansamblul său.

Potrivit datelor publicate în data de 31 ianuarie 2013 de Institutul Brazilian de Geografie şi Statistică (acronimul IBGE în portugheză), pe ansamblul anului 2012, rata şomajului în Brazilia a fost de 5,5%. Acesta este cel mai scăzut nivel de la iniţierea Analizei lunare a pieţei muncii de către guvernul brazilian, în martie 2002. La această evoluţie au contribuit şi măsurile adoptate de guvern în 2012, spre exemplu, eliminarea impozitului pe salarii în mai multe sectoare, inclusiv în sectorul construcţiilor (sector adăugat pe lista domeniilor beneficiare de eliminarea impozitului pe salarii în decembrie 2012). Experţii FMI prognozează majorarea ratei şomajului în 2013-2014 (medii anuale de 6,5% şi, respectiv 7%), totuşi, ţinând cont că anul 2014 este an electoral, este de aşteptat ca măsurile adoptate de guvern să contribuie la menţinerea ratei şomajului la sub 6% (ca medie anuală).

Graficul 3: Rata lunară a şomajului în Brazilia în perioada 2010 – 2012 (în procente din populaţia activă)

Notă: Analiza lunară a pieţei muncii, iniţiată de guvernul brazilian în martie 2002 se   referă la Regiunile metropolitane din: Recife, Salvador, Belo Horizonte, Rio de Janeiro, São Paulo şi Porto Alegre. Datele prezentate sunt extinse prin extrapolare la nivelul întregii pieţe a muncii braziliene.

Sursa: Institutul Brazilian de Geografie şi Statistică, 2012.

Experţii FMI estimează că datoria publică braziliană a fost de aproximativ 64% din PIB în 2012, pentru 2013-2014 prognozându-se diminuarea acesteia până la 61,2% din PIB şi, respectiv, 58,9% din PIB. Deficitul bugetar este estimat la 2,1% din PIB în 2012 şi prognozat la 1,6% din PIB în 2013 şi 2% în 2014. Ţinând cont că în 2014 vor avea loc alegeri prezidenţiale, este foarte probabil ca nivelul deficitului bugetar brazilian să se situeze peste aceste valori. În acelaşi timp, deficitul contului curent are o tendinţă de creştere, acesta fiind estimat la 2,6% din PIB în 2012 şi prognozat la 2,8% din PIB în 2013 şi 3,3% din PIB în 2014.

Ţinând cont de cele prezentate anterior, dar şi de faptul că Brazilia va găzdui în 2014 Campionatului Mondial de fotbal, iar în 2016 Jocurile Olimpice (acţiuni ce implică investiţii masive în dezvoltarea infrastructurii, care vor susţine creşterea sa economică pe termen mediu), de programele de stimulare a creşterii economice şi a competitivităţii, precum „Plano Brasil Maior”, dar şi de programele sociale (de pildă „Bolsa família”), se poate afirma că perspectivele economiei braziliene sunt favorabile. Cu toate acestea, nu trebuie trecută cu vederea situaţia economiei mondiale şi, în special, evoluţia conjuncturii economice a principalilor parteneri comerciali ai Braziliei, care, cel puţin în 2013, nu dau semne de relansare puternică.

Tabelul 2: Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Braziliei în perioada 2010-2014

Note: Rata şomajului se referă la Regiunile metropolitane din: Recife, Salvador, Belo Horizonte, Rio de Janeiro, São Paulo şi Porto Alegre. Datele prezentate sunt extinse prin extrapolare la nivelul întregii pieţe a muncii braziliene.

Sursa: Întocmit de autor, în baza datelor United Nations (2013), „World Economic Situation and Prospects 2013”, January 2013, New York, IMF (2012), World Economic Outlook Database, IBGE, EDC, Bloomberg.