AUTOR: Dr. Sarmiza PENCEA
Începând cu data de 14 aprilie 2012, Banca Centrală a Chinei, a dublat marja de fluctuaţie zilnică a cursului yuanului în raport cu dolarul pe piaţa valutară interbancară spot, de la 0,5% la 1%. Decizia este considerată un mare pas înainte în direcţia liberalizării pieţei financiare a Chinei şi face parte din strategia graduală a guvernului chinez de creştere a rolului yuanului în tranzacţiile internaţionale şi transformarea acestuia într-o monedă internaţională de rezervă.
În urmă cu mai puţin de o lună, adresându-se oficialilor, bancherilor şi oamenilor de afaceri prezenţi la China Development Forum, directorul general al FMI, Christine Lagarde afirma: „Este nevoie de un plan pentru consolidarea şi flexibilizarea sistemului de schimb valutar, pentru un management monetar şi al lichidităţii mai eficace, cu o supraveghere şi reglementare de mai bună calitate, o piaţă financiară mai bine dezvoltată, dobânzi flexibile pentru depozite şi credite şi, în final, liberalizarea mişcărilor de capital. Dacă toate acestea se vor materializa, nu există niciun motiv pentru care renminbi (yuanul) să nu ajungă la statutul de monedă de rezervă, ocupând o poziţie în concordanţă cu statutul economic al Chinei”. În acest fel, Lagarde a lansat cea mai explicită declaraţie de susţinere acordată vreodată de un oficial al FMI ambiţiilor Chinei privind rolul mondial al monedei sale naţionale.
China operează un sistem închis de schimb valutar, cursul monedei naţionale – yuanul (renminbi) – fiind strâns controlat. Prin recenta sa decizie, Banca Centrală va permite acestuia să fluctueze cu 1% faţă de un nivel de referinţă stabilit zilnic.
Momentul acestei decizii este considerat optim de către liderii de la Beijing, care apreciază că, în urma unui prelungit proces de apreciere, yuanul s-ar fi apropiat de nivelul său de echilibru. Această opinie coincide cu modelul susţinut de prestigiosul Peterson Institute for International Economics, care afirmă că un excedent al contului curent situat între 2,5% şi 4% din PIB constituie un indiciu că valuta naţională şi-a atins valoarea corectă, de echilibru. Ori, în China, excedentul contului curent, care era situat la 10% din PIB în 2007, se află, începând din 2011, la nivelul de 2,7% din PIB, având şanse mari de a se menţine aici, câtă vreme principalii parteneri comerciali ai Chinei, UE şi SUA, se confruntă fie cu riscul recesiunii (UE), fie cu o creştere economică anemică (SUA), înregistrând o cerere scăzută pentru mărfurile chinezeşti.
De altfel, şi situaţia economiei mondiale în ansamblu, marcată de încetinirea creşterii economice a încurajat decizia Beijingului, acesta ştiind că, într-o asemenea conjunctură, lărgirea marjei de fluctuaţie a cursului yuanului nu va conduce neapărat la întărirea monedei, ci la afectarea şi pe această cale a exportatorilor.
Dublarea marjei de fluctuaţie a cursului yuanului constituie un semnal puternic de încredere în forţa economiei chineze şi în capacitatea sa de a asigura o „aterizare lină”, adică o încetinire a creşterii economice până la niveluri care să asigure atât evitarea unei inflaţii mari şi a unei rate ridicate a dobânzii, cât şi evitarea riscului de recesiune. Ea constituie totodată un semnal important referitor la hotărârea fermă a Beijingului de a opera pe mai departe reforme structurale de amploare şi de reechilibrare a economiei.
O monedă mai flexibilă va aduce cu un pas mai aproape convertibilitatea yuanului, va stimula utilizarea sa mai largă în tranzacţiile comerciale internaţionale şi va diminua reacţiile critice la adresa politicii valutare chineze, deschizând calea către atingerea obiectivului guvernamental ca yuanul să devină monedă de rezervă la nivel mondial şi un rival redutabil al dolarului. Totodată, această decizie va spori şansele Shanghai-ului de a deveni un puternic centru financiar-bancar internaţional până în 2020. Măsura a fost foarte bine primită la nivel internaţional: Casa Albă a salutat decizia, dar a cerut „şi mai multă schimbare”; FMI a calificat-o drept „un pas important”; guvernul nipon a apreciat decizia Chinei drept binevenită, un pas în direcţia corectă, care va ajuta economia chineză şi va fi de folos în domolirea inflaţiei; un oficial al Moody’s a afirmat că decizia va influenţa pozitiv ratingul Chinei.
Profesorul Yu Yonding, un reputat cercetător, fost director al Institutului de Economie şi Politică Mondială din Beijing a subliniat că, această decizie nu constituie un gest simbolic, ci un semnal politic important. Măsura face parte dintr-un pachet de reforme a sistemului financiar, menit să ajute procesul de restructurare economică a ţării. „Ceea ce este şi mai important – a subliniat acesta – spre deosebire de alte măsuri de polică economică, aceasta este mai relevantă şi mai adecvată sub aspectul secvenţializării reformei financiare. Un curs de schimb mai flexibil constituie o precondiţie pentru realizarea mai multor alte reforme”.
