Dr. Iulia Monica Oehler-Şincai

Criza financiară şi economică mondială şi recesiunea în „W” a economiei cipriote

Înainte de a deveni membră a Zonei Euro (ianuarie 2008), Republica Cipru prezenta, în plan statistic, o situaţie economică „impecabilă” [1] în 2007, înregistra un excedent bugetar de 3,5% din PIB şi o datorie publică de 59% din PIB.

Pe fondul crizei financiare şi economice mondiale [2], economia cipriotă a intrat în recesiune în 2009 (ritm al PIB de -1,9% potrivit datelor FMI), astfel luând sfârşit un ciclu de 35 de ani de creştere economică neîntreruptă. După o redresare uşoară în 2010-2011 (ritmuri ale PIB de +1,3% şi, respectiv, +0,5%), a urmat reintrarea în recesiune în 2012 (ritm al PIB de -2,4%, recesiune în formă de „W”).

Graficul 1: Evoluţia PIB al Republicii Cipru în perioada 1980-2012

(ritm anual de creştere, în termeni reali, în %)

Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor Fondului Monetar Internaţional, World Economic Outlook Database, Aprilie 2013.

Începând din 2009, pe fondul crizei financiare şi economice mondiale, bugetul cipriot a redevenit deficitar, iar datoria publică raportată la PIB s-a înscris pe o pantă ascendentă. La nivelul anului 2012, datele FMI cu privire la Cipru indicau un deficit bugetar de peste 5% din PIB şi o datorie publică de peste 86% din PIB.

Graficul 2: Cipru – Evoluţia datoriei publice şi a deficitului bugetar în perioada 1995-2012 (în procente din PIB)

Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor Fondului Monetar Internaţional, World Economic Outlook Database, Aprilie 2013.

Nivelul datoriei sectorului privat (sectorul gospodăriilor şi companiile din sectorul non-financiar) ca pondere în PIB al Republicii Cipru se numără printre cele mai ridicate, atât la nivelul Zonei Euro, cât şi al UE-27.

Graficul 3: Nivelul datoriei sectorului privat (sectorul gospodăriilor şi companiile din sectorul non-financiar) în UE la nivelul anului 2011 şi în Cipru în perioada 2001-2011 (% în PIB)

Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor Eurostat, Tabloul de bord privind dezechilibrele macroeconomice, 1.11.2012.

Totodată, începând din 2009, rata şomajului este în creştere în Cipru şi a depăşit în 2012 nivelul de 12% din populaţia activă.

Graficul 4: Evoluţia ratei şomajului în Cipru în perioada 1982-2012

(în % din populaţia activă)

Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor Fondului Monetar Internaţional, World Economic Outlook Database, Aprilie 2013.

Anul 2011 a fost unul extrem de dificil pentru economia cipriotă, aceasta începând să manifeste o serie de slăbiciuni. Printre acestea s-au numărat gradul ridicat de expunere a băncilor cipriote pe Grecia (prin intermediul obligaţiunilor guvernamentale) şi progresul lent înregistrat în planul reformelor structurale şi fiscale. Nu trebuie trecute cu vederea pachetele de austeritate adoptate în 2011 de autorităţile cipriote şi mişcările de protest care le-au însoţit.

Însă, în afara acestora, în data de 11 iulie 2011, cea mai mare centrală electrică a ţării (Vassilikos, din sudul ţării) a fost distrusă în urma unor explozii survenite la principala bază navală a armatei cipriote, situată în apropiere [3]. În afara costurilor aferente distrugerii centralei, un efect imediat a fost acela al majorării preţului la energie electrică – deja situat la niveluri cu mult peste media comunitară.

La toate acestea s-a adăugat retrogradarea Republicii Cipru şi a principalelor bănci cipriote de către agenţiile de rating Moody’s, Fitch şi Standard&Poor’s. În septembrie 2011, ratele dobânzilor la obligaţiunile guvernamentale cipriote cu scadenţa la 5 şi, respectiv, 10 ani, depăşiseră 15% şi, respectiv, 12%. Accesul Ciprului pe piaţa internaţională a obligaţiunilor a fost, practic, blocat. În decembrie 2011, Ciprul a reuşit să încheie un acord de împrumut în valoare de 2,5 miliarde euro cu Rusia, cu scadenţa la cinci ani şi o rată a dobânzii de 4,5%.

După cum se ştie, Ciprul este un centru offshore preferat de „marile afaceri” ruseşti. Principala motivaţie este dată de statutul de „paradis fiscal” deţinut de micul stat insular din Marea Mediterană, coroborat cu uşurinţa dobândirii cetăţeniei cipriote (deci comunitare) şi a deschiderii de firme (Reuters) [4].

În pofida reformei fiscale din 2002 şi a noului sistem fiscal intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, Ciprul a continuat să deţină mult râvnitul statut de „paradis fiscal”. Printre factorii care i-au asigurat această poziţie se numără: nivelurile încă scăzute ale impozitului pe profit (de numai 10%) şi ale TVA şi absenţei unui control riguros al circulaţiei capitalului. Totodată, investitorii străini din afara UE au fost atraşi şi de posibilitatea dobândirii rapide a cetăţeniei cipriote (deci comunitare).

Tabelul 1: Nivelurile TVA în Cipru după adoptarea legislaţiei cu privire la TVA în 1992

Sursa: http://www.mof.gov.cy/mof/vat/VAT.nsf/DMLrates_en/DMLrates_en?OpenDocument.

Trebuie adăugat că, în pofida dimensiunilor reduse ale economiei sale, Ciprul are un sector bancar cu active ce reprezintă, valoric, 750% din PIB al său (şi chiar peste 800% din PIB în 2010-2011) – un nivel mai mult decât dublul mediei Zonei euro (The Economist) [5].

Totodată, Ciprul reprezintă principala sursă de ISD îndreptate către Rusia – cea mai mare parte a acestora fiind, de fapt, de provenienţă rusească (Reuters). Astfel se explică de ce, în decembrie 2011, a fost încheiat acordul de împrumut între Rusia şi Cipru.

Momentul când, practic, s-a prefigurat soarta Ciprului a fost summitul Zonei Euro din 26-27 octombrie 2011 de la Bruxelles. Atunci s-a decis că datoria Greciei va fi redusă cu 100 de miliarde de euro prin renunţarea de către bănci la aproximativ 50% din creanţele lor. Efectele s-au repercutat asupra Ciprului succesiv. La nivelul anului 2011, Banca Populară Laiki a pierdut 2,5 miliarde euro, iar Banca Ciprului 1 miliard euro, prin contagiunea financiară transmisă prin canalul obligaţiunilor guvernamentale.

Se poate concluziona că sectorul bancar supradimensionat şi contagiunea financiară dinspre Grecia, în strânsă legătură cu reverberaţiile crizei financiare şi economice mondiale au pregătit reintrarea în recesiune a economiei cipriote în 2012.

Ce a urmat în 2012?

Sistemul bancar cipriot a fost puternic afectat de criza datoriei din Grecia şi restructurarea „voluntară” a datoriei acesteia. În data de 25 iunie 2012 – cu aproape o săptămână înainte de preluarea preşedinţiei prin rotaţie a UE (la 1 iulie 2012) –, preşedintele cipriot de atunci, Dimitris Christofias a anunţat autorităţile comunitare că intenţionează să apeleze la asistenţă financiară internaţională [6].

La acea vreme, guvernul cipriot estima că are nevoie de 3-4 miliarde euro din fondul de salvare a Zonei Euro pentru a furniza lichiditate sistemului bancar, puternic afectat de evoluţia din Grecia. În schimb, experţii comunitari apreciau că Ciprul ar avea nevoie de cel puţin 10 miliarde euro.

Guvernul cipriot încercase zadarnic de mai multe săptămâni să obţină fonduri pentru recapitalizarea băncii Laiki, a doua ca mărime a ţării, după pierderile substanţiale cauzate de restructurarea datoriei Greciei din martie 2012 (The Economist). A fost tatonat şi terenul în vederea obţinerii unui al doilea împrumut de la guvernul rus.

În noiembrie 2012, autorităţile cipriote au declarat că suma necesară pentru a evita intrarea în colaps se ridică la cel puţin 17 miliarde euro. Din aceasta, o sumă de aproximativ 6,1 miliarde euro era necesară pentru achitarea datoriilor externe scadente, iar restul pentru recapitalizarea băncilor cipriote. În decembrie 2012, a fost elaborat un proiect de memorandum de înţelegere între autorităţile cipriote şi troica formată din BCE, Comisia Europeană şi FMI. Condiţiile dure asociate acestui memorandum (noi măsuri de austeritate, majorarea taxelor şi impozitelor) au împiedicat ajungerea la un acord. În absenţa unui acord cu troica instituţională, la sfârşitul anului 2012, guvernul a fost nevoit să apeleze la un împrumut în valoare de 250 milioane euro din fondurile de pensii ale companiilor de stat, pentru plata salariilor funcţionarilor publici (Spiegel International, EUObserver, RiaNovosti).

Alte ameninţări pentru economia cipriotă

Deşi cu cea mai mică valoare în rândul ţărilor GIPCS [7], pachetul actual de „salvare” [8] prevăzut pentru Cipru reprezintă circa 57% din PIB (10 miliarde euro / 17,5 miliarde euro) [9], prag inferior comparativ cu Grecia (67% din PIB în 2012), însă mai ridicat decât în cazul Irlandei, Portugaliei şi Spaniei. Ţinând cont de nivelul acestuia, estimăm că datoria publică a Ciprului se va ridica pe ansamblul anului 2013 la 146-160% din PIB. În opinia experţilor troicii finanţatorilor internaţionali, Ciprul va trebui să reducă nivelul datoriei publice până la 100% din PIB până în 2020.

Graficul 5: Pachetele de „salvare” prevăzute pentru Cipru, Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania (în procente din PIB nominal şi, respectiv, în miliarde euro)

Surse: Grafic elaborat de autor pe baza datelor Eurostat 2012a şi 2012b.

În urma „cutremurului bancar din Cipru”, pe fondul unei posibile „fugi de capital” (chiar şi în prezenţa unor măsuri de control riguros al acestuia) şi pierderii statutului de paradis fiscal, al creşterii ratei şomajului şi sporirii riscurilor de nerambursare a creditelor de către sectorul privat şi altor riscuri asociate, specialiştii Comisiei Europene avansează prognoze descurajante privind economia Ciprului: scăderi ale PIB în termeni reali de 3,5% în 2013 şi 1,3% în 2014 şi reduceri absolute ale volumului investiţiilor productive cu 23,7% în 2013 şi 11,6% în 2014.