AUTOR: Dr. Lucia IORDACHE
- Buna funcţionare a pieţei unice a UE necesită un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil, eficace şi favorabil creşterii economice, pornind de la principiul că societăţile comerciale ar trebui să plătească impozite în ţara în care sunt generate profiturile. Comisia Europeană are în centrul agendei sale politice combaterea evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive şi a concurenţei fiscale neloiale. În acest context, Comisia subliniază importanţa aplicării normelor UE privind controlul ajutoarelor de stat în cauze ce vizează plata obligaţiilor fiscale, care are ca obiectiv să asigure că regulile în domeniul impozitării se aplică într-un mod echitabil la orice companie care face afaceri pe piaţa unică a UE, indiferent de mărime, sector sau naţionalitate. În ultimii ani, Comisia a declanşat o serie de investigaţii aprofundate privind ajutoarele de stat ilegale acordate unor companii multinaţionale sau unor grupuri de companii, sub forma unor avantaje fiscale selective şi a emis decizii prin care a obligat companiile beneficiare să ramburseze impozitele neachitate.
- Contextul general al aplicării controlului ajutoarelor de stat în domeniul impozitării companiilor din UE
Normele UE privind controlul ajutoarelor de stat, care sunt aplicate de aproape 60 de ani, vizează, între numeroasele tipuri de măsuri de ajutor oferite de guvernele ţărilor membre, şi avantajul fiscal primit de o anumită companie, dar de care alte companii aflate în aceeaşisituaţie nu beneficiază.
Comisia Europeană a publicat în 1998 orientările privind situaţiile când o decizie fiscală a unui stat membru poate implica un ajutor de stat, iar instanţele europene au confirmat în 2006 că tranzacţiileîntre companiile din cadrul unui grup trebuie să fie realizate în condiţii de piaţă, pentru a evita un ajutor de stat (respectarea principiului valorii de piaţă – aşa numitul “arm’slength principle”).
În cadrul procesului de modernizare în profunzime a normelor privind ajutoarele de stat, al creşterii securităţii juridice şi a transparenţei, Comisia Europeană a căpătat noi competenţe, conferite de Regulamentul 734/2013 al Consiliului Uniunii Europene[1], potrivit cărora, în cazul în care informaţiile furnizate de statul membru care face obiectul investigaţiei privind ajutorul de stat nu sunt suficiente, Comisia poate solicita ca orice alt stat membru, precum şi companiile (inclusiv o companie care beneficiază de măsura de ajutor sau concurenţii acesteia), să furnizeze în mod direct Comisiei toate informaţiile care îi sunt necesare pentru a putea finaliza evaluarea cu privire la ajutorul de stat. Comisia a utilizat pentru prima dată aceste instrumente noi în cadrul investigaţiei privind avantajele fiscale selective acordate companiei Fiat în Luxemburg şi companiei Starbucks în Olanda[2].
În iunie 2013, Comisia Europeană a declanşat o serie de investigaţii privind practicile aplicate de statele membre în ceea ce priveşte deciziile fiscale[3]. În decembrie 2014, Comisia a extins la toate statele membre cerinţa privind furnizarea de informaţii. Prin deciziile emise de Comisie în 2015 şi 2016 în urma investigaţiilor aprofundate privind ajutoarele de stat ilegale acordate unor companii multinaţionale sau unor grupuri de companii, sub forma unor avantaje fiscale selective, în Olanda (Starbucks), Luxemburg (Fiat), Irlanda (Apple[4]), Belgia (cel puţin 35 de companii multinaţionale, în principal din UE, au beneficiatdesistemul fiscal aplicabil „profitului excedentar”[5]), Comisia a obligat companiile multinaţionale beneficiare să ramburseze impozitele neachitate.
De asemenea, Comisia are în curs două investigaţii aprofundate determinate de suspiciunea că deciziile fiscale emise de autorităţile din Luxemburg privind companiile Amazon şi McDonald’s ar putea constitui ajutoare de stat ilegale.
Potrivit Comisarului european pentru politica în domeniul concurenţeiMargretheVestager, Comisia a urmărit în ultimii anio strategie mai ambiţioasă pentru o impozitare echitabilă şi o mai mare transparenţăşi s-au realizat recent progrese majore în această direcţie.
În ultimii trei ani, Comisia Europeană a examinat peste o mie de decizii fiscale din toate statele membre, iar cele mai multe dintre aceste decizii au fost concepute astfel încât să ofere companiilor o imagine clară asupra regulilor de impozitare, nu să le ajute să evite plata obligaţiilor fiscale. Comisarul MargretheVestager a răspuns celor care întreabă cum se justifică întârzierea cu care au fost declanşateinvestigaţii privind deciziile fiscale emise de unele guverne din ţările membre în anii ’90, precizând că, pentru o foarte lungă perioadă, secretul fiscal a prevalat asupra transparenţei. De fapt, datorită legislaţiei SUA privind transparenţa, au fost divulgate informaţii valoroase cu privire la tratamentul fiscal al companiilor care îşidesfăşoară activitatea şi în Europa. Aceste informaţii publice au determinat Comisia să iniţiezeinvestigaţii cu privire la avantajele speciale acordate de către autorităţile fiscale din ţările membre ale UE companiilor care operează pe teritoriul lor.
La 17 iunie 2015, Comisia a prezentat un plan de acţiunemenit să reformeze în mod fundamental sistemul de impozitare a companiilor din UE, făcându-l mai echitabil, mai eficient şi mai favorabil creşterii.Planul includeacţiunile pentru combaterea evaziunii fiscale şi asigurarea unei impozitări efective a companiilor din UE acolo unde sunt generate profiturile, precum şi o strategie de relansare a bazei fiscale consolidate comune a companiilor.
La 27 ianuarie 2016, Comisia a lansat un nou pachet de iniţiative vizând combaterea evaziunii fiscale în UE şi în întreaga lume. Ca o consecinţă directă, statele membre au convenit să combată lacunele cele mai răspândite din legislaţiilenaţionale care permit evaziunea fiscală şi să îşi extindă schimbul automat de informaţii la o raportare defalcată pe ţări a informaţiilor financiare cu impact fiscal privind societăţilemultinaţionale. Se află, de asemenea, în discuţie o propunere de a se pune la dispoziţia publicului o parte din aceste informaţii.
Iniţiativele Comisiei Europene se bazează pe principiul că toate companiile, indiferent dacă sunt mari sau mici, trebuie să plătească în mod echitabil impozitele în ţara în care desfăşoară o activitate economică reală şi în care îşi realizează efectiv profiturile. Privind în perspectivă, acest obiectiv nu poate fi realizat doar prin punerea în aplicare a normelor UE privind ajutoarele de stat, ci este necesară o schimbare a modelelor de afaceri corporatiste, precum şi o legislaţie adecvată pentru a elimina lacunele cele mai frecvente din legislaţiilenaţionale şi pentru a asigura transparenţa.
- Cerinţe mai stricte privind transparenţa fiscală publică pentru companiile multinaţionale
În abordarea Comisiei Europene, transparenţa publică este esenţială pentru a asigura o bună responsabilitate corporativă a întreprinderilor, în domeniul fiscal. În multe dintre cazurile investigate, există foarte puţine date din domeniul public.
În urma propunerilor Comisiei privind transparenţa fiscală, din martie 2015, statele membre au ajuns la un acord politic în octombrie 2015 cu privire la schimbul automat de informaţii privind deciziile fiscale. Noile reglementări vor contribui la creşterea semnificativă a gradului de transparenţăşi la descurajarea recurgerii la decizii fiscale ca instrument pentru abuzuri fiscale.
Comisia a propus punerea în aplicare, din 2017, a recomandărilor BEPS ale OCDE prin introducerea schimbului automat de informaţii între administraţiile fiscale naţionale prin rapoartele de ţară ale companiilor multinaţionale. Aceasta va da autorităţilor fiscale competente imaginea completă a profiturilor realizate de fiecare companie multinaţionalăşi a impozitului plătit în fiecare ţară în care generează profituri.
Comisarul european MargretheVestager a precizat că este necesar ca transparenţaîn acest domeniu să se extindă şi în ceea ce priveşteinformaţiile publice, de aceea este vital ca ţările UE să se pună de acord, cât mai curând posibil, cu privire la propunerea de directivă a Comisiei, din 12 aprilie a.c.[6], privind introducerea unor cerinţe mai stricte de raportare publică pentru cele mai mari companii care îşidesfăşoară activitatea în UE. Propunerea Comisiei prevede obligativitatea multinaţionalelor cu venituri anuale consolidate mai mari de 750 de milioane de euro de a face publice informaţii privind locul unde realizează profiturile şi unde plătesc taxe în UE, prin emiterea unui formular de raportare de ţară(Country-by-Country reports). Se estimează că cel puţin 6.000 de grupuri multinaţionale vor fi nevoite să pregătească rapoarte pentru activităţiledesfăşurate în fiecare ţară membră. Filialele medii şi mari din UE, ale grupurilor din afara Uniunii, precum şi sucursalele comparabile ca mărime ar urma, la rândul lor, să fie subiectul noilor reglementări.
Măsurile propuse reprezintă un sistem simplu şi proporţional de a spori răspunderea marilor societăţimultinaţionale în ceea ce priveşte fiscalitatea, fără a le afecta competitivitatea.Totodată, se facilitează accesul public la informaţiile privind impozitele pe profit plătite de companiile multinaţionale, fără a se impune noi sarcini asupra IMM-urilor.
- Acţiunea Comisiei Europene pentru asigurarea conformării deciziilor fiscale ale guvernelor naţionale cu normele UE în domeniul ajutoarelor de stat
Obiectivul urmărit de Comisia Europeanăeste eliminarea distorsiunilor în domeniul concurenţei generate pe piaţa internă a UE ca urmare a avantajelor primite de unele companii prin plata unor impozite substanţial mai reduse.[7]
Investigaţiileefectuate de Comisie privind practicile în materie de decizii fiscale din statele membre, în cazurile în care are motive să considere că nu sunt respectate normele UE privind ajutoarele de stat, nu înseamnă că aceasta îşi arogă rolul de autoritate fiscală, ci doar că îşi exercită controlul prin care asigură că tratamentul fiscal de care beneficiază o companie dintr-o ţară membră corespunde cu realitatea economică. IntervenţiaComisiei Europene în astfel de cazuri nu reprezintă interferenţa cu normele fiscale naţionale, deoarece nu împiedică guvernele din ţările membre să decidă aplicarea unei rate de impozit pe profit mai reduse pentru toate companiile. Comisia are în vedere doar deciziile fiscale prin care guvernele statelor membre reduc baza de impozitare doar în cazul anumitor companii sau sectoare selectate, aceste decizii fiind ilegale în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. Acest tratament fiscal special, la fel ca orice alte tipuri de avantaje selective ilegale, face dificilă concurenţa pe piaţă a companiilor care plătesc în mod corect cota lor de impozit. Comisia recomandă ca o companie căreia i-a fost oferit un aranjament fiscal foarte avantajos să verifice dacă acesta nu încalcă normele UE privind ajutoarele de stat. Dar, în cele din urmă, este responsabilitatea autorităţilornaţionale să asigure conformitatea cu aceste norme.
Comisia analizează modul în care anumite practici fiscale ale unor state membre respectă normele UE privind ajutorul de stat, având în vedere şi planificarea fiscală agresivă de către companiile multinaţionale. O serie de companii multinaţionale folosesc strategii de planificare fiscală pentru a reduce substanţial povara lor fiscală înregistrată la nivel mondial, profitând de detaliile tehnice ale sistemelor fiscale naţionale. Această practică agresivă de planificare fiscală erodează bazele de impozitare ale statelor membre ale UE, care sunt deja constrânse financiar.Majoritatea societăţilor nu practică planificarea fiscală agresivă şi, din acest motiv, se află într-o poziţieconcurenţială dezavantajoasă faţă de cele care o practică. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt în mod special afectate de acest fenomen.
Pentru a clarifica aceste probleme, în mai 2016, Comisia a publicat o Comunicare[8] ce explică situaţiile când tratamentul fiscal special acordat de autorităţile publice poate fi considerat ajutor de stat, iar aceasta a fost urmată de un document de lucru al DG Competition[9], care oferă mai multe detalii pe această temă, pe baza experienţei acumulate de Comisie.
Comisarul european MargretheVestager a precizat că obligaţia corectitudinii măsurilor de natură fiscală este cel mai important mesaj transmis prin deciziile Comisiei Europene în cazuri ce vizează ajutoare de stat ilegale acordate sub forma unor avantaje fiscale. Comisia are responsabilitatea să asigure că nicio companie, oricât de bogată sau puternică nu va evita plata cotei sale de impozit.
3.1. Preţurile de transfer[10] şi metode de alocare a profitului
Procesul de globalizare a economiei a condus la internaţionalizareapieţelor de producţieşi de desfacere şi, în acest context, pentru a conferi un plus de legitimitate tehnicilor de transfer al bazei impozabile a profitului realizat de companii, acestea au fost asimilate în terminologie cu termenul de optimizare fiscală.[11] Nevoia tot mai acută de capitalizare, în condiţiile crizei economice şi financiare globale, a făcut ca procesul de „delocalizare” a resurselor băneşti, generat de mecanismul preţurilor de transfer, să capete noi valenţe. Potrivit specialiştilor, regimul preţurilor de transfer este controversat, având atât adepţi, cât şi critici, care îl consideră o „prezenţă otrăvită” din mediul concurenţial internaţional şi îl asimilează cu adevărate „canale de colectare” a unor uriaşe sume de bani provenite prin metode, mai mult sau mai puţin frauduloase, de evitare a impozitelor. Este însă evident că metodele şi tehnicile de gestionare sau optimizare fiscală se regăsesc, în cele mai multe situaţii, la frontiera fragilă dintre legal şi ilegal, căutând exploatarea conjugată a inconsistenţelorşi disfuncţionalităţilor normative din legislaţiile fiscale ale diferitelor ţări în care operează firmele în cauză. Prin folosirea mecanismului de transfer transfrontalier al materiei impozabile firmele realizează un „câştig suplimentar”, ce poate fi ulterior utilizat pentru a obţine o poziţie „de forţă” pe o anumita piaţă.
În investigarea cazurilor privind ajutoare de stat ilegale acordate unor companii multinaţionale sub forma unor avantaje fiscale speciale, analizele efectuate de Comisia Europeană vizează, în mare parte, preţurile de transfer din tranzacţiile între firme care fac parte din cadrul aceluiaşi grup şi care pot să creeze probleme privind concurenţa pe piaţa internă a UE. Companiile care nu fac parte dintr-un grup – inclusiv IMM-uri – nu au avantajul de a putea stabili preţuri de transfer, ci trebuie să plătească preţul de piaţă pentru ceea ce cumpără. În consecinţă, companiile multinaţionale pot avea un avantaj necuvenit datorită folosirii preţurilor de transfer, care nu corespund cu preţul de piaţă. De aceea, în 2006, instanţele europene au deciscă preţurile de transfer trebuie să se conformeze principiului valorii de piaţă (“arm’slength principle”), pentru a evita un ajutor de stat; în practică, aceasta înseamnă că preţurile de transfer ar trebui să fie o aproximare rezonabilă a preţului de piaţă.În două cazuri investigate mai recent – Starbucksîn Olandaşi Fiat în Luxemburg – Comisa a constatat că preţurile de transfer aprobate prin deciziile fiscale respective au fost atât de diferite faţă de preţul de piaţăîncât nu aveau nici o legătură cu realitatea economică.
În ceea ce priveşte aspectele specifice ale deciziilor în domeniul fiscal, anchetele preliminare efectuate de Comisia Europeană au arătat că atât calitatea, cât şi coerenţa controlului de către autorităţile fiscale diferă în mod substanţial între statele membre[12]. De exemplu, Comisia a constatat că procedura aplicată, în general, în Olanda constă într-o evaluare aprofundată bazată pe informaţii complete solicitate de contribuabil. În cazul deciziei fiscale pentru StarbucksManufacturing EMEA BV, Comisia a constatat că Olanda a oferit companiei un avantaj selectiv, deoarece decizia nu a fost în conformitate cu o evaluare bazată pe piaţă a preţurilor de transfer. În cazul Irlandei, Comisia a constatat că, deşi normele de stabilire a preţurilor de transfer au fost întărite de-a lungul anilor, administraţia fiscală s-a caracterizat printr-un grad semnificativ de discreţie. Aceasta a determinat Comisia să suspecteze că o astfel de discreţie a fost utilizată în cazul Apple pentru a acorda un avantaj selectiv acestei companii, reducând rata impozitului sub nivelul pe care ar trebui să îl plătească pe baza aplicării corecte a normelor fiscale. Comisia a constatat totuşi că este limitat numărul deciziilor fiscale emise în Irlanda cu privire la aranjamente vizând preţurile de transfer.
3.1.1. Decizia Comisiei privind avantajele fiscale selective acordate companiilor Fiat (în Luxemburg) şi Starbucks (în Olanda)
La 21 octombrie 2015, Comisia a anunţat decizia prin care a stabilit că avantajele fiscale selective acordate de Olandacompaniei StarbucksManufacturing (întreprinderea de prăjire a cafelei din cadrul grupului Starbucks) şi de Luxemburg companiei Fiat Financeand Trade (societatea finanţatoare a grupului Fiat) sunt ilegale în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat.[13]
Încălcările constatate de Comiste în aceste două cazuri se referă, în special, la fixarea preţurilor la bunurile şi serviciile vândute între societăţile din cadrul grupurilor Fiat şi Starbucks (aşa-numitele „preţuri de transfer”) la niveluri care nu corespund condiţiilorpieţei. Ca urmare, majoritatea profiturilor obţinute de StarbucksManufacturing sunt transferate în afara ţării, dar nici acolo nu sunt impozitate, iar Fiat Financeand Trade a plătit impozite doar pentru o mică parte din profiturile sale reale.
Deciziile fiscale ale autorităţilor fiscale din cele două ţări nu reflectă realitatea economică, deoarece au aprobat metode artificiale şi complexe pentru stabilirea profitului impozabil pentru companiile în cauză, prin care au redus în mod artificial impozitul plătit de acestea. Comisia a dispus ca Luxemburg şi Olanda să recupereze de la Fiat şi, respectiv, de la Starbucks, impozitul pe care acestea nu l-au plătit începând din 2007, în valoare de cel puţin 20 de milioane de euro în cazul fiecărei întreprinderi. Totodată, întreprinderile nu au mai putut beneficia în continuare de tratamentul fiscal avantajos acordat prin deciziile fiscale ilegale.
Această măsură a vizateliminarea avantajului concurenţial neloial de care au beneficiat întreprinderile, precum şi restabilirea egalităţii de tratament în raport cu alte întreprinderi (de obicei IMM-uri), care se află în situaţii similare, dar care sunt impozitate în funcţie de profiturile lor efective, întrucât acestea plătesc preţulpieţei pentru bunurile şi serviciile pe care le utilizează.
3.1.2. Decizia Comisiei privind tratamentul fiscal preferenţial acordat gigantului Apple în Irlanda
Comisia Europeană a anunţat la 30 august 2016 decizia privind avantajele fiscale necuvenite pe care Irlanda le-a acordat producătorului american de electronice Apple.[14] Aceste avantaje fiscale selective sunt ilegale, în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat, deoarece au permis Apple să plătească, timp de peste două decenii, impozite substanţial mai mici decât alte companii, care sunt supuse aceloraşi norme fiscale. În consecinţă,decizia Comisiei a stabilit că Irlanda trebuie să recupereze de la companiaApple suma impozitelor neplătite. Comisia poate dispune doar recuperarea ajutoarelor de stat ilegale pe o perioadă de zece ani anterioară primei sale cereri de informaţii, din 2013. Ca urmare, recuperarea impozitelor neplătite de Apple în această ţară vizează perioada 2003-2014, pentru care este calculată suma de 13 miliarde de euro, la care se adaugă dobânzile.
Comisia a examinat în cazul Applemetodologia de alocare a profiturilor în cadrul unei companii multinaţionale. Apple îşi canalizează vânzările din cadrul UE prin intermediul filialelor constituite în Irlanda, Apple Sales International şi Apple Operations Europe, evitând astfel plata impozitului în fiecare dintre celelalte 27 de ţări membre.
În Irlanda impozitul pe profit se situează la 12,5%, dar prin acordul semnat cu autorităţile din Dublin, impozitul pe profit plătit de Apple pentru vânzările din Europa a fost scăzut la 1%.Profiturile impozabile în Irlanda ale Apple Sales International şi Apple Operations Europe au fost stabilite printr-o decizie fiscală emisă de autorităţile irlandeze în 1991, care a fost înlocuită, în 2007, de o a doua decizie fiscală similară. Această decizie fiscală a fost reziliată la momentul în care cele două societăţi şi-au modificat structurile în 2015.
În urma investigaţiei aprofundate lansate în iunie 2014, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că cele două decizii fiscale menţionate au redus în mod semnificativ şi artificial impozitul plătit de Apple în Irlanda, începând din 1991. Prin aceste decizii s-a aprobat o metodă de determinare a profitului impozabil pentru cele două societăţi din grupul Apple înregistrate în Irlanda, care nu corespundea realităţii economice: ca urmare a tratamentului fiscal de care a beneficiat în această ţară, Apple a putut evita impozitarea pentru aproape toate profiturile din vânzările de produse Apple realizate pe piaţa unică a UE.
Metoda de repartizare internă a profiturilor în cadrul companiilor Apple Sales International şi Apple Operations Europe
Cele două filiale înregistrate în Irlanda – Apple Sales International (responsabilă de achiziţionarea de produse Apple de la producătorii de echipamente din întreaga lume şi de vânzarea acestor produse în Europa, precum şi în Orientul Mijlociu, Africa şi India) şi Apple Operations Europe (responsabilă de fabricarea anumitor linii de calculatoare pentru grupul Apple) – sunt deţinute în totalitate de grupul Apple, fiind controlate în ultimă instanţă de societatea-mamă americană, Apple Inc. Aceste două filiale deţin drepturile de utilizare a proprietăţii intelectuale a grupului Apple pentru vânzarea şi fabricarea produselor Apple în afara Americii de Nord şi de Sud în cadrul unui „acord de partajare a costurilor” cu Apple Inc. În temeiul acestui acord, cele două filiale din Irlanda fac plăţi anuale către Apple Inc.în SUA, pentru a finanţaactivităţile de cercetare şi dezvoltare efectuate în SUA în numele societăţilor înregistrate în Irlanda. Aceste plăţi s-au ridicat la aproximativ 2 miliarde de dolari în 2011 şi au crescut în mod semnificativ în 2014. Cheltuielile respective, suportate în principal de Apple Sales International, au contribuit la finanţarea a mai mult de jumătate din toate activităţile de cercetare desfăşurate de către grupul Apple în SUA pentru a-şi dezvolta proprietatea intelectuală la nivel mondial. Aceste cheltuieli sunt deduse din profiturile înregistrate de Apple Sales International şi Apple Operations Europe în Irlanda în fiecare an, în conformitate cu normele aplicabile.
Potrivit Comisiei, deciziileemise în 1991 şi 2007 au aprobat separarea profiturilor în scopuri fiscale în Irlanda: conform metodei convenite, cea mai mare parte a profiturilor realizate de fiecare dintre cele două filiale ale Apple erau repartizate în afara Irlandei, unui „sediu principal”, care a existat numai pe hârtie (nu era stabilit în nicio ţară, nu avea niciun angajat sau birouri proprii şi nu existau activităţi reale), deci nu ar fi putut genera cea mai mare parte a profiturilor companiei.
Profiturile repartizate „sediului principal” nu erau supuse impozitării în nicio ţară, în temeiul dispoziţiilor specifice ale legislaţiei fiscale irlandeze, care nu mai sunt în vigoare în prezent. Ca o consecinţă a metodei de repartizare a profiturilor, aprobată prin deciziile fiscale emise de Irlanda, Apple a plătit o rată efectivă de impozitare care a scăzut de la 1% în 2003 la 0,005 % în 2014, pe profiturile obţinute de Apple Sales International. De exemplu, conform datelor puse la dispoziţie cu ocazia audierilor publice din Senatul american, Apple Sales International a înregistrat în 2011 profituri de 22 miliarde de dolari (circa 16 miliarde de euro),însă în conformitate cu dispoziţiile deciziei fiscale ilegale numai aproximativ 50 de milioane de euro erau considerate ca fiind impozitabile în Irlanda, ceea ce înseamnă că au rămas neimpozitate profituri în valoare de 15,95 miliarde de euro. Prin urmare, Apple Sales International a plătit mai puţin de 10 milioane de euro sub formă de impozit pe profit în Irlanda în 2011, adică o rată de impozitare efectivă de aproximativ 0,05 % pe profiturile totale obţinute. În anii următori, profiturile înregistrate ale Apple Sales International au continuat să crească, dar, în conformitate cu decizia fiscală, rata efectivă de impozitare a continuat să scadă ajungând la doar 0,005 % în 2014 (pentru fiecare milion de euro profit a plătit un impozit de doar 50 de euro).
Concluziile evaluării Comisiei Europene în cazul Apple
Potrivit Comisiei, repartizarea profiturilor între companii aparţinând unui grup corporatist, precum şi între diferite părţi ale aceleiaşi companii, trebuie să se facă într-un mod care să reflecte realitatea economică. Aceasta înseamnă că repartizarea ar trebui realizată în conformitate cu acordurile care se stabilesc în condiţii comerciale între companii independente (aşa-numitul „principiu al deplinei concurenţe”).
Ca o consecinţă a deciziilor fiscale, majoritatea profiturilor din vânzări ale Apple Sales International au fost repartizate „sediului principal”, deşi acest „sediu principal” nu avea nicio capacitate de exploatare pentru tratarea şi gestionarea sectorului de distribuţie, sau pentru orice altă activitate de fond în acest sens. Numai filiala irlandeză a societăţii Apple Sales International avea capacitatea de a genera venituri din activităţi comerciale, şi anume din distribuirea produselor Apple. Prin urmare, profiturile din vânzări ale Apple Sales International ar fi trebuit să fie înregistrate la nivelul filialei irlandeze şi impozitate în Irlanda.
În mod similar, numai filiala irlandeză a societăţii Apple Operations Europe avea capacitatea de a genera venituri din activităţi comerciale, şi anume din producerea anumitor linii de calculatoare pentru grupul Apple. Prin urmare, profiturile din vânzări ale Apple Operations Europe ar fi trebuit să fie înregistrate la nivelul filialei irlandeze şi impozitate în Irlanda.
Comisia a concluzionat că tratamentul fiscal preferenţial a permis Apple să plătească impozite substanţial mai mici decât alte companii, fapt ilegal din perspectiva normelor UE privind ajutoarele de stat. Decizia în cauză nu pune sub semnul întrebării sistemul fiscal general al Irlandei, nici rata impozitului pe profit aplicată de această ţară.
Recuperarea ajutoarelor de stat ilegale în scopul de a se elimina denaturarea concurenţei
În temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat nu există amenzi, iar recuperarea nu sancţionează compania în chestiune, ci se restaurează pur şi simplu tratamentul echitabil comparativ cu alte companii. Din suma totală a impozitelor neplătite de Apple pentru perioada 2003-2014, aproximativ 50 de milioane de euro sunt legate de repartizarea nejustificată a profiturilor către „sediul principal” al Apple Operations Europe. Restul sumei rezultă din alocarea nejustificată a profiturilor către „sediul principal” al Apple Sales International.
- Necesitatea cooperării internaţionale pentru eliminarea lacunelor existente în legislaţiile fiscale naţionale
Evoluţiile mediului de afaceri din cursul acestui deceniu impun acţiuni rapide la nivel global de ajustare a regulilor internaţionale, ca unică soluţie pentru a preveni erodarea bazei fiscale şi transferul profitului în jurisdicţii unde nu are loc o activitate economică, iar impozitele sunt foarte reduse.
Evaziunea fiscală, sub forma erodării bazei fiscale şi a transferului profituluisunt strategii pe care unele companii le utilizează pentru a transfera profiturile realizate efectiv în ţările în care operează către alte locuri în care aceste companii nu au afaceri, dar în care ratele de impozitare sunt foarte mici. Conform estimărilor OCDE, aceste strategii generează costuri pentru guvernele naţionale, totalizând până la 240 de miliarde de dolari pe an (circa 10% din veniturile din impozitele pe profit pe plan mondial), iar aceste costuri suplimentare trebuie acoperite prin măsuri ce afectează întreaga societate, cum sunt creşterea taxelor plătite de contribuabili sau reducerea cheltuielilor pentru serviciile publice. În consecinţă, o societate puternică depinde de un sistem de impozitare echitabil, iar această problemă reprezintă o prioritate nu numai pentru ţările europene ci pentru întreaga lume.
În ultimii ani, s-a înregistrat un progres în acest domeniu. Proiectul OCDE privind erodarea bazei impozabile şi transferul profitului, aşa-numitul proiect BEPS („BaseErosionand Profit Shifting”), este un semnal puternic privind determinarea pentru redefinirea principiilor fiscalităţii la nivel global, iar Planul de Acţiune lansat în iulie 2013 este prevăzut să schimbe radical modelul de afaceri al companiilor multinaţionale, determinând impozitarea corectă a multinaţionalelor în fiecare ţară în care acestea desfăşoară activitate economică.Liderii G20 au aprobat în noiembrie 2015 pachetul final privind erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor al OCDE, care creează noi norme globale în materie de impozitare a societăţilor comerciale şi propune o serie de măsuri pentru a combate evaziunea fiscală şi pentru a asigura concurenţa fiscală echitabilă la nivel mondial. Toate ţările membre ale OCDE şi G20 şi o serie de alte ţări s-au angajat să implementeze aceste noi standarde, care vor face mult mai dificilă evitarea de către companii a plăţii impozitelor în ţara în care realizează profituri.Mai mult de 100 de ţări şi jurisdicţii diferite lucrează împreună, prin intermediul Cadrului Incluziv al OCDE, pentru a pune în practică recomandările din pachetul BEPS. La summit-ul G20, din 4-5 septembrie 2016, liderii lumii şi-au exprimat din nou angajamentul de a coopera în vederea unei impozitări corecte, existând deja rezultate importante în acest sens.
Statele membre ale UE doresc să pună în aplicare măsurile din pachetul BEPS al G20/OCDE într-un mod coordonat, care să protejeze piaţa unică, să apere libertăţile prevăzute în tratat şi să consolideze competitivitatea UE. Pachetul de propuneri antievaziune fiscală- Anti TaxAvoidancePackage –prezentat de Comisia Europeană, în ianuarie 2016, vizează consolidarea normelor împotriva evitării obligaţiilor fiscale de către întreprinderi şi are la bază recomandările OCDE din 2015 privind BEPS. Pachetul conţine măsuri concrete de prevenire a planificării fiscale agresive, de creştere a transparenţei fiscale şi creează condiţii de concurenţă echitabile pentru toate companiile din UE.
La 21 iunie 2016, Consiliul Uniunii Europene a ajuns la un acord cu privire la proiectul Directivei Antievaziune Fiscală – Anti TaxAvoidance Directive (ATAD)[15], care este inclusă în pachetul prezentat de Comisie în ianuarie 2016 şi care vizează combaterea practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale utilizate în mod curent de către companiile mari; ATAD va pune în aplicare, pe întreg teritoriul Uniunii, multe dintre recomandările BEPS. În Directivă sunt abordate situaţiile în care grupurile de companii profită de pe urma diferenţelor dintre sistemele fiscale naţionale pentru a-şi reduce obligaţiile fiscale generale. Contribuabilii persoane juridice pot beneficia de cote de impozitare scăzute sau de deduceri fiscale duble sau se pot asigura că anumite categorii de venituri rămân neimpozitate, fiind deductibile într-o jurisdicţie, dar nefiind incluse în baza impozabilă într-o altă jurisdicţie. Prin urmare, se denaturează deciziile de afaceri, şi există riscul creării unor situaţii de concurenţă fiscală neloială. Directiva va ajuta statele membre să ia măsuri ferme şi coordonate împotriva evaziunii fiscale şi să se asigure că societăţile plătesc impozit oriunde ar obţine profiturile în UE.
Cooperarea internaţională pentru asigurarea unor reguli de impozitare corecte este considerată de Comisia Europeană ca fiind singura modalitate pentru a elimina disparităţile existente între legislaţiile fiscale naţionale, pe care multinaţionalele pot să le exploateze pentru a evita plata impozitului.Soluţionarea cazului Apple este elocventă în acest sens, deoarece arată că obiectivele autorităţilor implicate sunt foarte asemănătoare, chiar dacă reglementările naţionale sunt diferite. Investigaţiaîn cazul Apple a început în SUA, iar concluziile acestei investigaţii, precum şi regulile de transparenţă ale SUA, au determinat Comisia să considere că această companie ar fi beneficiat de un ajutor de stat.
- Concluzii
Uniunea Europeană oferă avantaje substanţiale oricărei companii care face afaceri pe piaţa unică – o infrastructură modernă, forţă de muncă calificată şi un angajament ferm faţă de statul de drept, în cadrul unei pieţe de peste 500 de milioane de consumatori. Din această perspectivă, comisarul european MargretheVestager respinge, ca fiind falsă, ideea că fără scutirile fiscale acordate de guvernele ţărilor membre, companiile nu ar fi dispuse să investească în UE. Pentru a creşte atractivitatea UE în ceea ce priveşteinvestiţiile, sunt necesare iniţiative care să aducă beneficii pentru toată lumea, cum sunt Fondul European de Investiţii Strategice, care urmăreşte să mobilizeze peste 300 de miliarde de euro în noi investiţii în obiective prioritare, cum sunt infrastructura, cercetarea şi educaţia. Nu este necesar ca statele membre să recurgă, pentru a stimula investiţiile, la măsuri fiscale cum sunt scutirile de impozite de care beneficiază doar câteva companii.
Atunci când toate companiile plătesc, în mod corect, cota lor de impozit guvernele au venituri la buget suficiente pentru a investi în infrastructură, iar contribuabilii responsabili nu trebuie să suporte costurile suplimentare generate de companiile care evită plata impozitelor, concretizate în creşterea taxelor sau reducerea cheltuielilor pentru serviciile publice. Comisarul european MargretheVestager a subliniat că există deja unele semnale încurajatoare din partea unor mari companii multinaţionale, cum sunt Maersk[16]şi DONG Energy[17], care încep să trateze plata obligaţiilor fiscale ca o chestiune de responsabilitate socială, dar acest proces trebuie să continue în direcţia unei schimbări culturale.
În prezent există un consens ferm al ţărilor europene, dar şi pe plan internaţional, că sunt necesare măsuri eficiente pentru a garanta o impozitare echitabilă, care să asigure perspectiva evoluţiei pozitive a economiei şi a societăţii.
Referințe bibliografice
Council of the European Union, Council Regulation (EU) No 734/2013 of 22 July 2013 amendingRegulation (EC) No 659/1999 layingdowndetailedrules for theapplication of Article 93 of the EC Treaty, OJ L 204, 31.7.2013, p. 7–14 (HR)
European Commission(2016), Why fair taxationmatters,Copenhagen Business School, 9 September 2016
European Commission (2016), State aid: Irelandgaveillegaltaxbenefitsto Apple worthupto €13 billion, Brussels, 30 August 2016
European Commision(2016), CommissionNotice on thenotion of State aid as referredto in Article 107(1) of theTreaty on theFunctioning of the European Union, OJ C 262/01, 19 July 2016
European Commision (2016), DG Competitionworkingpaper on state aidandtaxrulings, InternalWorkingPaper – Background totheHighLevel Forum on State Aid of 3 June 2016
European Commission(2016), Proposal for a Directive of the European Parliamentand of the Council amending Directive 2013/34/EU as regardsdisclosure of incometaxinformationbycertainundertakingsandbranches, Strasbourg, 12.4.2016
European Commission (2016), Proposal for a Council Directive layingdownrulesagainsttaxavoidancepracticesthatdirectlyaffectthefunctioning of theinternal market, Brussels, 28.1.2016
European Commission, State aid: Commissionconcludes Belgian „Excess Profit” tax scheme illegal; around €700 milliontoberecoveredfrom 35 multinationalcompanies, Brussels, 11 January 2016
European Commission (2015), Commissiondecides selective taxadvantages for Fiat in Luxembourg andStarbucks in theNetherlands are illegalunder EU state aidrules, Brussels, 21 October 2015
European Commission (2014),State aid: Commission investigates transfer pricing arrangements on corporate taxation of Apple (Ireland) Starbucks (Netherlands) and Fiat Finance and Trade (Luxembourg), Brussels, 11 June 2014
Pătroi D. (2010),Preţurile de transfer: premise, forme de manifestare şi posibilităţi de instrumentare şi control, Curierul-Fiscal nr.6/2010
[1] Council of the European Union (2013),Council Regulation (EU) No 734/2013 of 22 July 2013 amending Regulation (EC) No 659/1999 laying down detailed rules for the application of Article 93 of the EC Treaty, OJ L 204, 31.7.2013
[2] European Commission (2015), Commission decides selective tax advantages for Fiat in Luxembourg and Starbucks in the Netherlands are illegal under EU state aid rules, Brussels, 21 October 2015
[3] Deciziile fiscale sunt scrisori de confort emise de autorităţile fiscale pentru a oferi unei întreprinderi clarificări cu privire la modul în care va fi calculat impozitul pe profit sau cu privire la aplicarea unor dispoziţii fiscale speciale.
[4] European Commission (2016), State aid: Ireland gave illegal tax benefits to Apple worth up to €13 billion, Brussels, 30 August 2016
[5] European Commission (2016), State aid: Commission concludes Belgian „Excess Profit” tax scheme illegal; around €700 million to be recovered from 35 multinational companies, Brussels, 11 January 2016
[6] European Commission (2016), Proposal for a Directive of theEuropean Parliamentand of the Council amending Directive 2013/34/EU as regardsdisclosure of incometaxinformationbycertainundertakingsandbranches, Strasbourg, 12.4.2016
[7] European Commission (2016),Why fair taxation matters,Copenhagen Business School, 9 September 2016
[8] Comisia Europeană (2016), Comunicare a Comisiei privind noţiunea de ajutor de stat astfel cum este menţionată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, JO C 262/1, 19.7.2016
[9] European Commision (2016), DG Competitionworkingpaper on state aidandtaxrulings, InternalWorkingPaper – Background totheHighLevel Forum on State Aid of 3 June 2016
[10] Conform Transfer Practicing Services (TPS), când abordăm problematica preţurilor de transfer ne referim la tranzacţii între firme care fac parte din cadrul aceluiaşi grup (aşa numitele „persoane afiliate”). Intră sub incidenţa regulilor preţurilor de transfer toate tranzacţiile efectuate între persoane afiliate, fie că este vorba de transferuri de bunuri sau drepturi de proprietate intelectuală, prestări de servicii sau alte tipuri de tranzacţii. În conformitate cu aceste reguli, tranzacţiile între persoane afiliate trebuie să fie realizate cu respectarea principiului valorii de piaţă (“arm’slengthprinciple”), care stă la baza întregii analize privind preţurile de transfer În contextul internaţionalizării afacerilor şi al globalizării, în care mai mult de 60% din comerţul mondial cu bunuri şi servicii se desfăşoară între companii ale aceluiaşi grup, preţurile de transfer au devenit principala prioritate pe agenda fiscală a directorilor financiari ai companiilor multinaţionale şi principala arie investigată de către autorităţi în cadrul controalelor fiscale. Autorităţile fiscale încearcă să limitezemutarea profiturilor în alte jurisdicţii cu impozitare mai redusă şi, din această cauză, le impun companiilor care fac tranzacţii cu afiliaţi să justifice realitatea şi necesitatea acestora şi dacă au fost făcute la preţ de piaţă.
[11] Pătroi D. (2010), Preţurile de transfer: premise, forme de manifestare şi posibilităţi de instrumentare şi control, Curierul-Fiscal nr.6/2010
[12] European Commission (2014), State aid: Commissioninvestigates transfer pricingarrangements on corporatetaxation of Apple (Ireland) Starbucks (Netherlands) and Fiat Financeand Trade (Luxembourg), Brussels, 11 June 2014
[13] IP/15/5880
[14] IP/16/2923
[15] European Commission (2016), Proposal for a Council Directive layingdownrulesagainsttaxavoidancepracticesthatdirectlyaffectthefunctioning of theinternal market, Brussels, 28.1.2016
[16] Maersk este un conglomerat la nivel mondial, care operează în circa 130 de țări, cu peste 89.000 de angajați, având o gamă largă de activități în transport maritim, logistică, industria de petrol și gaze.
[17] DONG Energy este unul dintre cele mai importante grupuri energetice din Europa de Nord, lider mondial în domeniul energiei regenerabile, cu afaceri în domeniile achiziționării, producţiei, distribuţiei şi comercializării de energie și produse conexe.
