AUTOR: Dr. Petre PRISECARU
- Introducere. Cartea Albă[1] este acum doar un proiect însă, după o amplă dezbatere în lunile următoare, inclusiv în cadrul Parlamentului European, al parlamentelor naționale, al autorităților locale și regionale, precum și în cadrul societății civile, în general, în septembrie 2017 președintele Comisiei Europene va prezenta aceste idei și își va exprima opinia cu privire la viitorul Europei în discursul său referitor la starea Uniunii. Toate acestea ar trebui să ajute Consiliul European să tragă primele concluzii până la sfârșitul anului, el trebuind să decidă cu privire la acțiunile care urmează a fi întreprinse în perioada de până la alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2019.
Cartea Albă privind viitorul Europei ilustrează factorii schimbării pentru următorii zece ani și expune o serie de scenarii cu privire la modul în care UE ar putea evolua până în 2025. Documentul propune un punct de plecare pentru o dezbatere care ar trebui să ajute la concentrarea atenției și la găsirea unor noi răspunsuri la vechea întrebare: Ce viitor ne dorim pentru noi, pentru copiii noștri și pentru Uniunea noastră?
- Forța motrice a viitorului Europei. UE este cea mai mare piață unică din lume și deține a doua cea mai utilizată monedă. Este cea mai mare putere comercială și cel mai mare donator de asistenţă pentru dezvoltare. UE este promotor de acorduri privind controlul activităţilor nucleare (cu Iranul, încheiat la Paris în 2004), contribuie la menținerea siguranței și sustenabilității planetei, la promovarea dezvoltării durabile (sprijinind ONU şiObiectivele asumate de organizaţie pentru 2030), cooperează cu NATO și Consiliul Europei, colaborează strâns cu vecinii mai mult sau mai puţin îndepărtaţi (prin intermediul acordului pentru parteneriat şi cooperare cu Ucraina sau al parteneriatului strategic cu partenerii africani).
Din punct de vedere economic şi geostrategic locul şi rolul Europei pe plan mondial este în descreștere. În 1900 găzduia 25% din populația lumii, doar 6% în 2015, iar în 2060 se estimează că ponederea va scădea la doar 4%. În doar 11 ani, ponderea valorii adăugate în PIB-ul mondial s-a diminuat cu 5%, de la 31%, în 2004, la 26%, în 2015. Comparativ, valoarea adăugată în Europa reprezenta 47% din PIB-ul mondial ȋn 1913. Euro, a doua monedă a lumii, pierde teren în favoarea yenului și yuanului. În fața amenințărilor externe și interne UE ar trebui să reprezinte nu doar o „soft power” ci şi o „hard power”. Revenirea la izolaționism pe plan mondial provoacă incertitudini privind viitorul comerțului internațional și al multilateralismului, de aici necesitatea susținerii comerțului liber și progresiv și modelării globalizării. Impactul crizei recente a fost semnificativ iar efectele pozitive ale redresării sunt în continuare distribuite inegal la nivelul societății și între regiuni. Diminuarea efectelor negative generate de criză, de la șomajul de lungă durată la nivelurile ridicate ale datoriei publice și private în multe părți din Europa, rămâne o prioritate absolută. În contextul unui șomaj foarte ridicat[2], al unor resurse financiare disponibile mai reduse decât ale părinților, tânăra generație are un viitor incert, , fiind o resursă educată care se poate pierde. În contextul în care modelul economiei sociale de piață este pus sub semnul întrebării transformarea economiei Europei într-o economie mai favorabilă incluziunii, mai competitivă, mai rezilientă și mai pregătită pentru viitor (obiectivele agendei Europa 2020) va fi la fel de dificil de realizat și în anii următori.
Populația europeană îmbătrânește rapid, vârsta mediană estimată a fi de 45 ani în 2030. Într-o singură generație, lucrătorul european obișnuit a trecut de la a avea un loc de muncă pe viață la mai mult de zece pe parcursul carierei sale. Deşi există un număr fără precedent de mare de femei active, egalitatea deplină ȋntre sexe este nerealizată încă. Europa are deja cele mai avansate sisteme sociale de protecție socială de stat din lume dar acestea vor trebui să fie modernizate semnificativ pentru a fi sustenabile financiar și pentru a ține pasul cu noile realități demografice și profesionale. Lumea şi Europa încearcă să se familiarizeze cu o digitalizare profundă a societății, care estompează deja distincția dintre lucrători și persoanele care desfășoară activități independente, dintre bunuri și servicii sau dintre consumatori și producători. O mare parte dintre locurile de muncă de astăzi nu existau acum zece ani iar majoritatea copiilor care încep școala astăzi vor avea locuri de muncă inexistente acum. Pentru aceasta sunt necesare investiții masive în noi competențe și o regândire majoră a sistemelor de educație și de învățare pe tot parcursul vieții, precum și introducerea unor noi drepturi sociale care să însoțească lumea profesională în schimbare.
UE s-a angajat să își decarbonizeze economia și să reducă drastic emisiile nocive iar economia trebuie să se adapteze la presiunile tot mai mari asupra climei și mediului. Industria, orașele și gospodăriile trebuie să își schimbe modul în care funcționează și în care sunt alimentate cu energie. UE este deja pe primul loc în lume în privinţa numărului de „orașe inteligente”, a utilizării eficiente a resurselor naturale și a demersurilor împotriva schimbărilor climatice. Companiile europene dețin 40 % din patentele emise la nivel mondial pentru tehnologii energetice de producţie din surse regenerabile.
Dintre cele 25 de țări considerate a fi cele mai pașnice din lume, 15 fac parte din UE însă efectul descurajator al atacurilor teroriste recente a zdruncinat societățile noastre. Distincțiile tot mai neclare dintre amenințările interne și cele externe schimbă modul în care oamenii privesc siguranța personală și frontierele. Pe măsură ce iau amploare efectele creșterii populației, ale tensiunilor pe scară largă și ale schimbărilor climatice, fluxurile de migranți se pot intensifica și diversifica sub aspectul originii. Cu o magnitudine fără precedent, de 1,2 milioane persoane, criza refugiaților a condus la discuții în contradictoriu între statele membre pe tema solidarității și a responsabilității și a alimentat într-o măsură mai mare punerea sub semnul întrebării a viitorului gestionării frontierelor și a liberei circulații în Europa. Astăzi, pentru 1,7 milioane de cetățeni europeni care fac naveta transfrontalieră zilnic, precum și pentru sute de milioane de persoane care călătoresc în Europa în fiecare an, din motive familiale, în scopuri turistice sau de afaceri, frontierele sunt de domeniul trecutului.
Insecuritatea, criza, presiunea globalizării au sporit nemulțumirea și neîncrederea în politica tradițională și în instituțiile/autoritățile publice, inclusiv în cele europene. Rămâne un aspect pozitiv faptul că peste două treimi dintre europeni consideră UE un loc de stabilitate într-o lume tulbure, că peste 80 % dintre ei susțin cele patru libertăți fundamentale ale UE şi că 70 % dintre cetățenii zonei euro sprijină moneda comună. Totuși, încrederea cetățenilor în UE a scăzut, așa cum a scăzut și cea în autoritățile naționale. Astăzi, în jur de o treime dintre cetățenii europeni mai au încredere în UE, comparativ cu aproximativ jumătate dintre aceștia, în urmă cu un deceniu. Guvernanța complexă, multinivel, lipsa informării adecvate, decalajul între așteptările cetațenilor și capacitatea UE de a le îndeplini explică neîncrederea acestora și intensificarea retoricii populiste și naționaliste. Restabilirea încrederii, obținerea consensului și crearea unui sentiment de apartenență sunt mai greu de realizat într-o perioadă de abundență a informațiilor și de manipulare a lor. UE și statele sale membre trebuie acum să fie mai active în interacțiunile cu cetățenii, să își asume răspunderea într-o mai mare măsură și să implementeze mai bine și mai prompt măsurile convenite împreună.
- Cinci scenarii pentru Europa până în 2025. Cele cinci scenarii expuse în Cartea Albă sunt menite a contribui la orientarea dezbaterii privind viitorul Europei.[3] Acestea oferă o serie de imagini ale modului în care ar putea arăta Uniunea în 2025, în funcție de alegerile făcute de toate statele membre. Pentru fiecare scenariu, se pleacă de la premisa că cele 27 de state membre avansează împreună, ca o Uniune. Cele cinci scenarii sunt de natură ilustrativă, pentru a stimula reflecția, ele nu sunt planuri detaliate sau recomandări de politici și nu conțin trimiteri la procesele juridice sau instituționale după principiul potrivit căruia forma va urma funcției. De prea multe ori, discuția privind viitorul Europei s-a redus la o alegere binară între „mai multă” sau „mai puțină” Europă, dar această abordare este considerată înșelătoare și simplistă. Posibilitățile menționate în Cartea Albă variază de la menținerea situației actuale, la o schimbare a domeniului de aplicare și a priorităților sau la un salt înainte al tuturor statelor membre ori doar al unei părți a acestora. Există numeroase suprapuneri între scenarii și, prin urmare, nu se exclud reciproc și nici nu sunt exhaustive. Rezultatul final va arăta, fără îndoială, diferit de modul în care sunt prezentate aceste scenarii pentru că UE-27 va decide în comun asupra combinației de caracteristici preluate din cele cinci scenarii, pe care o consideră cea mai în măsură să o ajute să ducă proiectul mai departe, în interesul cetățenilor europeni.
Scenariul 1: CONTINUÂND PE ACELAȘI DRUM
Uniunea Europeană se axează pe realizarea agendei sale de reforme pozitive.
Reformele vor fi în spiritul orientărilor intitulate Un nou început pentru Europa, prezentate de Comisie în 2014 și al Declarației de la Bratislava, convenită de toate cele 27 de state membre în 2016. Prioritățile sunt actualizate cu regularitate, problemele sunt soluționate pe măsură ce apar și noua legislație este pusă în aplicare în mod corespunzător. UE-27 va continua să se concentreze asupra locurilor de muncă, a creșterii economice și a investițiilor, prin consolidarea pieței unice și prin intensificarea investițiilor în infrastructura digitală, energetică și de transport. Va fi îmbunătățit modul de funcționare a monedei unice și consolidată supravegherea financiară. Un procentaj de 90 % din toate măsurile sub formă de ajutor de stat sunt deja de competența autorităților naționale, regionale și locale. Va fi intensificată cooperarea în domeniul terorismului și va deveni mai profundă cooperarea în domeniul apărării, în ceea ce privește aspectele legate de cercetare, industrie și achizițiile comune, Politica externă este în progres, politica la nivel comercial va fi realizată de UE, politica de gestionare a frontierelor aparține statelor membre dar există deja poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, agenda globală este modelată pozitiv de UE în domeniul schimbărilor climatice, stabilității financiare și dezvoltării durabile.
Avantaje și dezavantaje. Agenda pozitivă de acțiune va continua să producă rezultate concrete, bazate pe un sentiment comun al scopului urmărit. Drepturile cetățenești derivate din legislația UE sunt păstrate. Unitatea UE-27 este menținută, dar poate fi încă pusă la încercare în cazul unor dispute majore. Numai o hotărâre comună fermă de a obține rezultate în ceea ce privește chestiunile importante va ajuta la eliminarea decalajului dintre promisiunile asumate pe hârtie și așteptările cetățenilor.
Scenariul 2: ACCENT EXCLUSIV PE PIAȚA UNICĂ
Uniunea Europeană se reconcentrează treptat asupra pieței unică.
UE nu va întreprinde acțiuni în mai multe domenii ci accentul va cădea pe aspecte cheie ale pieței unice. Va exista doar o cooperare bilaterală pe noi aspecte de interes comun, iar sarcina de reglementare la nivel comunitar va fi una redusă. Funcționarea pieței unice devine principala rațiune de a fi a UE-27, iar progresele ulterioare depind de capacitatea de a conveni politicile și standardele aferente. Vor exista diferențe notabile între state în domenii precum standardele de protecție a consumatorilor, standardele sociale și cele de mediu, precum și impozitarea și utilizarea subvențiilor publice, posibil o cursă spre standarde minime, iar libera circulație a lucrătorilor și a serviciilor nu va fi pe deplin garantată. Numai moneda unică nu poate asigura stabilitatea financiară și prevenirea unei noi crize. Va fi un control mai intens la frontiere, neînțelegeri pe politica comercială, migrația și politica externă vor fi obiectul cooperării bilaterale, UE nu va putea conveni o poziție comună în cadrul guvernanței globale privind schimbările climatice, sau în ceea ce priveşte combaterea evaziunii fiscale, valorificarea oportunităților globalizării și promovarea comerțului internațional.
Avantaje și dezavantaje. Având în vedere că UE își reorientează prioritățile, totuși diferențele de opinie dintre statele membre cu privire la noile probleme de actualitate trebuie să fie soluționate adesea la nivel bilateral, de la caz la caz. Drepturile cetățenești derivate din legislația UE pot fi restricționate în timp. Procesul decizional poate fi înțeles mai ușor, dar capacitatea de a acționa în mod colectiv este limitată. Acest lucru poate duce la adâncirea decalajului dintre așteptări și rezultate la toate nivelurile.
Scenariul 3: CEI CARE DORESC MAI MULT REALIZEAZĂ MAI MULT
Uniunea Europeană permite cooperarea mai strânsă între statele membre care doresc să realizeze mai mult în anumite domenii
Dacă anumite state membre doresc să facă mai mult în comun, se formează una sau mai multe „coaliții ale doritorilor”, care conlucrează în anumite domenii de politici publice. Printre aceste domenii, se pot număra apărarea, securitatea internă, impozitarea sau aspectele sociale. Grupurile de state doritoare de adâncirea cooperării convin asupra anumitor modalități juridice și bugetare. Modelele Schengen și uniunea monetară pot fi avute în vedere. Celelalte state își mențin statutul și se pot alătura ulterior grupurilor. Cooperarea în materie de apărare înseamnă o puternică bază industrială și de cercetare comună, achiziții comune, capacități mai integrate și capacitate de intervenție militară consolidată pentru misiunile comune în străinătate. Cooperarea în materie de securitate poate implica forțele de poliție și serviciile de informații în lupta împotriva criminalității organizate și combaterii terorismului, fraudei și spălării banilor, traficului de droguri și de arme. Se poate avea în vedere crearea unui spațiu de justiție comun în materie civilă. Statele din zona euro pot să coopereze mult mai strâns, în special în ceea ce privește impozitarea și aspectele sociale. O mai mare armonizare a normelor și a cotelor de impozitare reduce costurile de asigurare a conformității și limitează evaziunea fiscală. Standardele sociale convenite înseamnă securitate pentru întreprinderi și contribuie la îmbunătățirea condițiilor de muncă. Cooperarea industrială este consolidată într-o serie de tehnologii, produse și servicii de vârf, iar normele privind utilizarea acestora sunt elaborate în mod colectiv. Astfel, se înregistrează progrese suplimentare la nivelul celor 27 de state membre vizând consolidarea pieței unice și a celor patru libertăți ale sale. Relațiile cu țările terțe, inclusiv comerțul, sunt gestionate în continuare la nivelul UE, în numele tuturor statelor membre.
Avantaje și dezavantaje, Unitatea UE cu 27 de state membre este menținută și, în același timp, este posibilă cooperarea aprofundată între statele membre care doresc să realizeze mai mult. Drepturile cetățenești derivate din legislația UE încep să difere, în funcție de țara în care trăiesc cetățenii și de cât de mult a ales aceasta să realizeze. Apar semne de întrebare cu privire la transparența și răspunderea la diferitele niveluri decizionale. Decalajul dintre așteptări și rezultate începe să dispară în țările care doresc și decid să facă mai mult.
Scenariul 4: MAI PUȚIN, DAR MAI EFICIENT
UE se axează pe obținerea de rezultate mai multe și cu mai mare rapiditate în anumite domenii de politici publice, acționând mai puțin în alte domenii
UE-27 decide să își concentreze atenția și resursele limitate asupra unui număr restrâns de domenii, unde deține instrumente adecvate, prin punerea în aplicare și executarea în mod direct a deciziilor colective, așa cum este în prezent cazul politicii în domeniul concurenței sau al supravegherii bancare. În alte domenii, UE-27 nu mai acționează deloc sau acționează mai puțin. Un exemplu tipic de necorelare recentă este scandalul privind emisiile autoturismelor, unde UE nu are nici competența și nici instrumentele pentru a interveni în mod direct și vizibil pentru a proteja consumatorii. UE-27 își intensifică activitatea în domenii precum inovarea, comerțul, securitatea, migrația, gestionarea frontierelor și apărarea, ea va elabora noi norme și instrumente de asigurare a implementării pentru a aprofunda piața unică în noile domenii-cheie. Va continua cooperarea în materie de spațiu, grupuri de înaltă tehnologie și finalizare a platformelor de energie regionale, se vor negocia și încheia rapid noi acorduri comerciale, autoritățile polițienești și judiciare vor coopera strâns ȋn combaterea terorismului, împreună cu o agenție europeană comună, va exista o poliție de frontieră și gardă de coastă la nivel european, o agenție europeană unică pentru azil. Se va răstrânge implicarea UE în dezvoltarea regională, sănătatea publică sau anumite elemente ale politicii sociale și de ocupare a forței de muncă, care nu sunt legate în mod direct de funcționarea pieței unice, la fel în controlul ajutoarelor de stat, protecția consumatorilor, mediul și sănătatea și siguranța la locul de muncă. Se vor lua în continuare măsuri pentru consolidarea zonei euro și asigurarea stabilității monedei comune. Ponderea UE în lume evoluează simultan cu responsabilitățile sale recalibrate.
Avantaje și dezavantaje. O diviziune mai clară a responsabilităților va permite cetățenilor europeni să înțeleagă mai bine aspectele care sunt abordate la nivelul UE-27, național și regional. Drepturile cetățenești derivate din legislația UE sunt consolidate în domeniile alese pentru mai multă acțiune și se vor reduce în celelalte. Se contribuie astfel la eliminarea decalajului dintre promisiuni și rezultate, chiar dacă în unele domenii nu se răspunde așteptărilor. Pentru început, UE-27 întâmpină dificultăți reale în a stabili domeniile prioritare sau domeniile în care ar trebui să acționeze mai puțin.
Scenariul 5:MULT MAI MULT, ÎMPREUNĂ
UE decide să realizeze mult mai mult, colaborând în toate domeniile de politici publice.
Statele membre decid să pună în comun competențe, resurse și procese decizionale în toate domeniile, este aprofundată cooperarea, zona euro este consolidată, deciziile sunt luate mai rapid la nivel european și sunt puse în aplicare cu celeritate. Apărarea și securitatea sunt prioritare, iar în deplină complementaritate cu NATO, se creează o Uniune Europeană a Apărării. UE este principalul promotor al combaterii schimbărilor climatice și principalul donator global. Parteneriatele mai strânse și investițiile sporite în vecinătatea Europei și dincolo de aceasta contribuie la crearea de oportunități economice, la gestionarea migrației legale și la combaterea canalelor neregulamentare. Se va pune un accent puternic pe finalizarea pieței unice în domeniul energiei, al sectorului digital și al serviciilor. Datorită investițiilor comune în inovare și cercetare, apar mai multe „Silicon Valley” europene pentru a găzdui fonduri cu capital de risc, întreprinderi nou-înființate, mari întreprinderi și centre de cercetare. Piețele de capital vor fi pe deplin integrate și vor contribui la mobilizarea finanțării pentru IMM-uri și proiecte majore de infrastructură în întreaga UE. Între statele din zona euro, dar și între acele state membre care doresc să se alăture, există o coordonare în materie fiscală, socială și de impozitare mult mai bune, precum și o supraveghere la nivel european a serviciilor financiare. Se va pune la dispoziție sprijin financiar suplimentar din partea UE pentru stimularea dezvoltării economice și pentru a răspunde la șocurile la nivel regional, sectorial și național.
Avantaje și dezavantaje. Procesul decizional de la nivelul UE va deveni mult mai rapid. Cetățenii au mai multe drepturi derivate direct din legislația UE. Există însă riscul ostracizării acelor părți ale societății care consideră că UE nu are legitimitate sau că UE a preluat prea multe competențe de la autoritățile naționale.
- Calea de urmat
În ultimii 60 de ani, s-au înregistrat progrese remarcabile datorită integrării europene. Schimbările sunt însă inevitabile în orice domeniu, se dorește o societate în care pacea, libertatea, toleranța și solidaritatea să fie mai presus de orice, o democrație unde există o diversitate de puncte de vedere și o presă critică, independentă și liberă, cetățenii să fie liberi să-și exprime părerea și să existe siguranța că nicio persoană și nicio instituție nu este mai presus de lege. Se dorește o Uniune în care toți cetățenii și toate statele membre să fie tratate în mod egal.
UE este un proiect unic în care prioritățile interne au fost corelate și suveranitatea a fost pusă în comun în mod voluntar pentru a servi mai bine interesele naționale și colective, proiect care și-a demonstrat capacitatea de a se reforma și și-a dovedit valoarea în timp, iar prin deviza „unitate în diversitate”, UE și statele sale membre au putut să valorifice atuurile unice și bogăția națiunilor lor, realizând progrese fără precedent.
Izolarea, diviziunea, fragmentarea pot avea consecințe nefaste. UE trebuie să facă o alegere în contextul în care există tot atât de multe oportunități, câte provocări. Urmează dezbateri intense și importante în cuprinsul instituțiilor dar și cu participarea cetățenilor. În lunile următoare, Comisia Europeană va contribui la discuții printr-o serie de documente de reflecție cu privire la următoarele subiecte:
- dezvoltarea dimensiunii sociale a Europei;
- aprofundarea uniunii economice și monetare, pe baza ”Raportului celor cinci președinți”, din iunie 2015;
- valorificarea oportunităților globalizării;
- viitorul apărării Europei;
- viitorul finanțelor UE.
La fel ca și Cartea Albă, aceste documente de reflecție vor oferi diferite idei, propuneri, opțiuni sau scenarii privind Europa anului 2025, pentru a lansa o dezbatere fără a prezenta decizii definitive în această etapă. Aceste idei vor fi prezentate în discursul privind starea Uniunii din 2017 al președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, înainte să se poată trage primele concluzii cu ocazia Consiliului European din decembrie 2017. Astfel, se va putea decide asupra acțiunilor ulterioare, care să fie întreprinse în timp util pentru alegerile europarlamentare din iunie 2019.
5. Poziția României
Despre scenariile referitoare la reconfigurarea blocului comunitar a vorbit şi preşedintele Klaus Iohannis, care a transmis, ca primă reacție, că se poziţionează ferm împotriva ideii „unei Europe cu mai multe viteze sau o Uniune a cercurilor concentrice”, întrucât o asemenea strategie ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european. Desigur este vorba de scenariul nr. 3. Totuși ȋn Cartea Albă nu se vorbește de Europa cu două viteze, concept ce nu redă sensul deplin al transformărilor politice, economice, sociale şi culturale care se petrec în interiorul Uniunii Europene. Juncker a lăsat de înţeles că, el personal, nu susţine scenariul „Europei cu două viteze”, dar, acesta este unul preferat în capitalele care contează: Berlin și Paris. E drept că ȋn opinia analistului de politică externă Valentin Naumescu[4], Juncker a ȋncercat o imposibilă echilibristică politică între idealul unităţii şi salvării proiectului european, pe de o parte, şi susceptibilităţile şi rezervele tot mai mari ale naţiunilor fondatoare faţă de mult prea extinsa Uniune Europeană, pe de altă parte.
Liviu Dragnea, președintele PSD, principalul partid de guvernământ, i-a propus președintelui Klaus Iohannis să inițieze consultarea partidelor politice parlamentare pentru stabilirea unei viziuni comune, care să fie promovată unitar pe plan extern, la toate nivelurile politice și diplomatice, în perspectiva participării României la dezbaterile privind viitorul Europei.[5] Ar fi important ca în cadrul acestor consultări să fie stabilit un mecanism de lucru permanent, cu reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare și ai Administrației Prezidențiale, care să aibă ca obiectiv armonizarea abordărilor politice în plan extern, în sensul susținerii interesului național al României în relația cu instituțiile europene.
Partidul Social Democrat consideră că România trebuie să își exprime o poziție fermă pentru susținerea principiului egalității între membrii Uniunii Europene și să respingă categoric orice scenariu privind o Europă cu mai multe viteze sau o Uniune a cercurilor concentrice. În opinia PSD, definirea unei poziții clare și unitare a României în raport cu situația actuală a Uniunii Europene trebuie să devină un obiectiv comun, care să reunească întreaga clasă politică românească.
Partidul Național Liberal, principalul partid de opoziție, a luat act de Cartea Albă asupra viitorului Uniunii Europene prezentată de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi consideră că variantele prezentate în acest document trebuie să facă obiectul unei ample consultări în societatea românească. Liberalii consideră că, în calitatea sa constituţională, preşedintele Klaus Iohannis este cel care va prezenta şi susţine poziţia rezultată în urma acestor dezbateri, în cadrul Consiliului European.[6]
Daniel Dăianu, economist, fost ministru de finanțe și fost europarlamentar, a criticat raportul preşedintelui Comisiei Europene (CE), Jean-Claude Juncker (Cartea Albă), acuzând lipsa de viziune a Comisiei.[7] Dăianu și-a exprimat dezamăgirea față de acest raport cu cinci scenarii dintre care niciunul asumat și existența atâtor variante conduce la concluzia unei derute care există la nivelul Comisiei Europene cu privire la viitorul Europei pentru că lasă deschise toate porţile, după principiul ”fie ce-o fi!”, fără o preferinţă pentru un anumit scenariu, fără să împărtăşescă sau să aibă o anumită viziune. „Dacă distrugem Uniunea Europeană, va fi foarte grav. Fiecare părinte îşi vede copilul frumos, dar în primul rând îl interesează ce se va întâmpla cu el. Să o spunem sincer: în UE nu sunt toţi egali. Noi trebuie să ne susţinem interesele, politicienii să se lupte în interesul românilor”. Dăianu susţine că a avertizat, într-un raport înaintat Parlamentului European – pe vremea pe când activa în această instituţie – despre politicile defectuoase de supraveghere financiară. „Aceste deficienţe nu afectează numai economia, ci erodează chiar bazele democraţiei. Modelul european la care am aderat era cel de înţelegere între popoare, de intrare într-un bloc al democraţiei, acum se îndoiesc tot mai mulţi de el. Interesează ce va urma în 5, 10, 50 de ani de acum încolo. Să sperăm că lumea care va urma nu va fi mai rea decât a noastră”.
Evident, în eventualitatea manifestării scenariului ”Europei cu două viteze”, România ar trebui să-și caute aliați în susținerea poziției și intereselor sale din rândul statelor nou intrate, ea ar trebui fie să adere la Grupul de la Vișegrad, fie să constituie împreună cu Bulgaria și Croația un nou grup de influență în cadrul UE. Situarea pe o poziție singulară nu face decât să reliefeze poziția sa marginală în cadrul UE și să-i asigure doar succese limitate și parțiale, după cum a demonstrat și eșecul intrării în spațiul Schengen. Apelul la un statut sau tratament egal al României cu celelalte state membre UE ne arată că suntem pe o poziție slabă, vulnerabilă și că trebuie să ne schimbăm radical atitudinea și modul de lucru în raport cu instituțiile europene, ceea ce implică o altă abordare din partea principalilor decidenți politici și o reprezentare mai profesionistă și mai curajoasă a României în instituțiile europene.
[1] Comisia Europeană, Cartea Albă privind Viitorul Europei, Comisia Europeană COM(2017)2025, 1 martie 2017.
[2] Deşi șomajul s-a diminuat în ultimii 4 ani, rata medie estimată pentru 2017 fiind de 8,2%, pentru tinerii sub 25 ani va rămâne la cote ridicate (18,6% în acelaşi an).
[3] Scenariile sunt redate conform rezumatului Comisia Europeană, Cartea Albă privind viitorul Europei. Reflecții și scenarii pentru UE-27 până în 2025, 1 martie 2017.
[4] Naumescu Valentin, Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?, Cursdeguvernare.ro, 1 martie 2017.
[5] Vremea Nouă, Liviu Dragnea cere consultări la Cotroceni. Tema: viitorul României în UE, 2 martie 2017.
[6] Cruceru Alexandra, Liberalii au luat act de Carta Albă asupra viitorului UE prezentată de Juncker, Stiri pe Surse, 3 martie 2017.
[7] Dăianu Daniel, Dacă UE se desființează, toți vom pierde, ZiuadeCluj, 2 martie 2017.
