AUTOR: Dr. Petre Prisecaru
În data de 16 septembrie 2016, a avut loc la Bratislava reuniunea celor 27 de șefi de stat/de guvern ai celor 27 de ţări ale UE (în formatul post-Brexit), cu misiunea de a „demara un proces de reflecţie politică privind dezvoltarea viitoare a unei Uniuni Europene cu 27 de ţări membre”. Reuniunea s-a concretizat în Declaraţia și Foaia de parcurs de la Bratislava, prin care se stabilesc obiectivele UE pentru următoarele luni. Printre acestea se numără: restabilirea controlului deplin al frontierelor externe; garantarea securităţii interne și combaterea terorismului; consolidarea cooperării la nivelul UE în domeniul securităţii externe și al apărării; dinamizarea pieţei unice și oferirea unor oportunităţi mai bune tinerilor europeni.
Liderii UE au stabilit să se reunească din nou în ianuarie 2017 (Malta), și să încheie procesul de reflecţie cu ocazia reuniunii din martie 2017 (Roma). Trebuie subliniat că, la reuniunea informală precedentă, din 29 iunie 2016, cei 27 de șefi de stat/de guvern au lansat dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene, în contextul „Brexitului”.
Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a susţinut în faţa Parlamentului European la 14 septembrie 2016 discursul privind Starea Uniunii 2016: Către o Europă mai bună – O Europă care protejează, capacitează și apără, în care a recunoscut că UE se află în faţa unei crize existenţiale și că Europa are nevoie mai mult ca niciodată de un leadership mai hotărât, în contextul unui nivel ridicat al șomajului și al inegalităţilor sociale, al unei datorii publice de proporţii, al dificultăţilor cu integrarea refugiaţilor și al ameninţărilor reale la adresa securităţii interne și externe. Prezenţa și influenţa UE în cadrul G-20 și al guvernanţei globale este conexată cu chestiunile acordurilor comerciale, standardelor, creșterii economice și inflaţiei, respectării drepturilor omului și democraţiei, de modul în care va putea să fie un actor principal relevant. Juncker a recunoscut că nu toate problemele se pot rezolva cu discursuri și summit-uri, iar UE nu ar fi Statele Unite ale Europei, ci o construcţie mai complexă, dar care nu poate funcţiona bine din cauza rivalităţii dintre instituţii și pentru competenţe și pentru că liderii instituţiilor UE și guvernele naţionale nu se bucură de suficientă încredere din partea cetăţenilor. Aceștia din urmă nu vor dispute și certuri între instituţii, ci soluţii concrete la problemele dificile pe care le au de înfruntat, vor mai mult decât promisiuni, rezoluţii și concluzii ale reuniunilor la nivel înalt, vor decizii comune, urmate de punerea lor în practică rapidă și eficientă.
Juncker a recunoscut că este nevoie de o viziune pe termen lung, care va fi lansată de Comisia Europeană într-o Carte Albă în martie 2017, unde se va aborda modul în care se poate consolida și reforma Uniunea economică și monetară, se vor lua în considerare provocările politice și democratice cu care se va confrunta în viitor Uniunea Europeană cu 27 de state membre, acestea cu implicarea Parlamentului European și al parlamentelor naţionale. Cetăţenii europeni au multă nevoie de o guvernare responsabilă și eficientă, care să răspundă provocărilor actuale, prin implicarea tuturor nivelurilor guvernanţeimultinivel, pe termen scurt, în special într-un număr limitat de domenii, în care soluţiile comune sunt de maximă urgenţă.
Următoarele 12 luni sunt considerate decisive pentru depășirea unor divizări, iar pentru imaginea de ansamblu a UE, Juncker a propus oagendăcu acţiuni concrete la nivel european, vizând asigurarea unei Europe mai bune și care: a) păstrează modul de viaţă european, b) capacitează pe cetăţeni și este solidară, c) apără atât în plan intern, cât și extern, d) își asumă responsabilitatea.
În viziunea lui Juncker, trei puncte sunt importante pentru consolidarea Uniunii Europene. Primul este apărarea comună și în acest sens ar trebui să existe un singur cartier general pentru operaţiunile militare ale Uniunii Europene. Europa este definită în prezent ca soft power, dar aceasta trebuie să construiască și o componentă de hard power, adică să aibă o forţă militară semnificativă. Ar fi necesare structuri de apărare comune în cadrul UE, care să acţioneze în mod permanent și complementar cu NATO, și implicit este nevoie de un suport puternic de cercetare militară și de capabilităţi militare, care să aparţină exclusiv UE.
Al doilea punct este reprezentat de politica externă comună, unde ar trebui ca Înaltul Reprezentant, FedericaMogherini, să acţioneze ca un veritabil ministru de externe al UE și să se implice în strategiile și negocierile cu alţi parteneri externi pentru rezolvarea unor conflicte din vecinătatea UE, dar și din alte zone.
Al treilea punct constă în asumarea responsabilităţii politice din partea UE: Comisia Europeană să devină și un organ politic, nu numai executiv/tehnocratic, care va căpăta consistenţă politică, iar comisarii, la fel ca miniștrii din guvernele naţionale, nu vor mai fi obligaţi să demisioneze în cazul în care vor dori să participe la alegerile europene. Se naște în mod firesc întrebarea dacă nu se ajunge la federalism prin apărarea comună, politica externă comună și guvernul politic al UE în cadrul construcţiei europene actuale sau doar se fac primii pași importanţi pe drumul către o federaţie politică europeană.
Înaintea summit-ului informal de la Bratislava, președintele Consiliului European Donald Tusk a declarat că cele trei provocări principale sunt migraţia neregulamentară necontrolată, terorismul și temerile legate de globalizareși că la Bratislava ar trebui să se convină asupra principalelor priorităţi ce trebuie abordate în lunile următoare: securizarea frontierelor externe ale UE, combaterea ameninţării terorismului în Europa și în lume, reintroducerea unui control asupra globalizării și găsirea unei modalităţi de a proteja interesele economice și sociale ale cetăţenilor UE păstrând, în același timp, deschiderea către lume. Președintele Tusk a subliniat că summit-ul de la Bratislava ar fi trebuit să ofere o foaie de parcurs pentru alte eforturi importante, cum ar fi dezvoltarea economică și socială, locuri de muncă și oportunităţi pentru tineri, Piaţa unică, Agenda digitală și investiţiile. Soluţiile pentru un echilibru sănătos între priorităţile statelor membre și cele ale Uniunii se găsesc în capitalele naţionale, iar instituţiile ar trebui să sprijine priorităţile astfel cum au fost convenite între statele membre și nu să își impună propriile priorităţi.
Înainte de summit, Angela Merkel a recunoscut situaţia critică a UE, iar după summit cancelarul Germaniei a anunţat că s-a stabilit să se prezinte, până în martie 2017, un plan de relansare a Uniunii Europene, „Am stabilit ca în Europa – în situaţia crucială în care se află după referendumul britanic și din cauza altor dificultăţi – să elaborăm împreună, înainte de împlinirea a 60 de ani de la Tratatul de la Roma, o agendă, un plan de lucru pentru gestionarea problemelor”. Cancelarul german a afirmat că „Franţa și Germania se angajează să colaboreze intens în următoarele luni pentru a obţine succesul Uniunii Europene”. La rândul său, președintele Franţei, François Hollande a concluzionat că summit-ul de la Bratislava a demonstrat că Uniunea Europeană poate continua să funcţioneze după decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană.
Apelurile la unitate sau la un front unit în faţa efectelor Brexitului s-au dovedit doar lozinci fără acoperire prin prisma divergenţelor considerabile pe cele două teme majore, imigraţia și austeritatea, premierul italian Matteo Renzi declarându-și deschis dezacordul cu poziţiile lui Merkel și Hollande. Neînţelegerilenu s-au limitat doar la dezacordul între nordul și sudul Europei în privinţaausterităţii, dar, de asemenea, au ieșit în evidenţă și cele dintre estul și vestul Europei pe tema imigraţiei, cu Viktor Orban, premierul ungar, în prim-plan.
