Autor: George Cornel DUMITRESCU
La 8 octombrie a.c. a fost dat publicităţii Raportul economic de „toamnă” al FMI („World Economic Outlook”), care analizează şi prezintă situaţia economiei mondiale în ansamblu, pe regiuni şi ţări, în 2013 şi prognozele actuale pentru 2014.
Prezentăm, mai jos, principalele concluzii ale Raportului incluse în rezumatul acestuia:
1. Creșterea economică mondială se află la turaţie scăzută, vectorii activităţii economice sunt în schimbare și riscul de înrăutăţire a situaţiei persistă.
2. China și un număr crescând de ţări emergente și în dezvoltare sunt în etapa de pierdere de ritm a ciclului economic. Prognozele privind ritmul de creștere în aceste ţări sunt mult peste cele ale ţărilor dezvoltate, dar sub nivelurile ridicate înregistrate în ultima perioadă, atât din cauza ciclurilor economice, cât și din motive structurale.
3. SUA au înregistrat câteva trimestre de creștere puternică a cererii private, deși cererea din sectorul bugetar a scăzut în 2013. Aceast contrast se va diminua, creând premisele pentru o creștere economică mai ridicată.
4. Economia Japoniei își revine, dar va pierde din avânt în 2014 din cauza politicilor bugetare.
5. Zona Euro iese cu greu din recesiune, însă situaţia este încă incertă. În aceste trei mari economii se simte încă lipsa de energie, dar presiunea inflaţionistă se așteaptă să fie ţinută în frâu. Această dinamică schimbătoare a creșterii reprezintă o provocare pentru politicile economice, iar efectele potenţiale ale acestora constituie motive serioase de îngrijorare.
6. Două evoluţii recente vor contura, probabil, evoluţia economiei mondiale în perioada următoare. Prima evoluţie – pieţele sunt din ce în ce mai convinse că politicile monetare ale SUA au ajuns la un punct de cotitură. Discuţiile FED despre reducerea graduală a relaxării monetare cantitative au dus la o creștere neașteptată a randamentelor pe termen lung în Statele Unite și multe alte economii, dar o parte din aceste randamente nefiind inversate, în ciuda unei decizii ulterioare a FED de a menţine numărul de active cumpărate și a politicilor adoptate de alte ţări. A doua evoluţie – există convingerea fermă că, pe termen mediu, economia chineză va crește mai încet, spre deosebire de perioada trecută (estimările anterioare, conform cărora autorităţile chineze vor reacţiona printr-o stimulare puternică, în cazul în care ritmul de creștere a producţiei se diminua către spre de 7½ procente, aceasta fiind ţinta guvernului, au trebuit să fie revizuite). ”Raportul din octombrie 2013, privind stabilitatea financiară mondială” explică modul în care efectele economice generate de aceste convingeri s-au constituit într-un test de stres pentru sistemele financiare. Pe pieţele emergente, aceste efecte au interacţionat cu vulnerabilităţile deja existente și au determinat atât ajustări dorite, cât și nedorite. Ajustările dorite caracterizează vizează realocarea fluxurilor de capital și deprecierea monedei care ajută la atenuarea problemelor creșterii competitivităţii (monedele care s-au depreciat cel mai mult au fost acelea care în ”Raportul pilot al sectorului extern din 2013” au fost apreciate ca fiind supraevaluate. În acelaţi timp, volatilitatea a crescut, iar riscul de ratare a ţintelor poate afecta investiţiile și creșterea economică.
7. Se prognozează ca activitatea productivă la nivel mondial să crească moderat în perioada următoare, cu riscurile de rigoare. Semnalul este așteptat din partea ţărilor dezvoltate în care prognoza de creștere economică în 2014 este de aproximativ 2%, cu ¾ puncte procentuale mai mult decât estimarea pentru 2013. Vectorii acestei creșteri sunt o economie americană mai solidă, o reducere apreciabilă a restricţiilor fiscale (excepţie făcând Japonia) și politici monetare armonioase.
8. Creșterea economică în Zona euro se va menţine scăzută ca urmare a ritmurilor foarte slabe ale ţărilor de la periferia sudică.
9. Conform prognozei, creșterea economică în ţările emergente și în dezvoltare va fi de aproximativ 5% în 2014, politicile bugetare vor rămâne neutre, iar rata dobânzii se va păstra relativ scăzută.
10. Șomajul va rămâne inacceptabil de ridicat în multe economii dezvoltate, dar și în ţările emergente și în dezvoltare, în special cele din Orientul Mijlociu și Nordul Africii.
11. Efectele negative ale crizei actuale din SUA asupra economiei americane sunt limitate, o prelungire a acesteia pe termen mai lung poate fi însă foarte dăunătoare. Și mai important, un eșec al ridicării plafonului de îndatorare, ducând la o incapacitate de plată selectivă a SUA, ar putea să afecteze serios economia mondială. Dincolo de riscurile imediate, se subliniază că, perspectiva reducerii relaxării monetare în Statele Unite poate determina ajustări suplimentare ale pieţei și expune zone cu excese financiare și vulnerabilităţi sistemice. În acest context, ţările emergente și în dezvoltare pot să se confrunte cu depășiri ale ţintelor de curs valutar și ale pieţelor financiare, întrucât trebuie să se confrunte cu perspective economice slabe și o creșterea vulnerabilităţilor interne; unele dintre ele s-ar putea confrunta cu dezechilibre severe ale balanţei de plăţi externe. În Zona euro, riscurile vor continua să aibă ca sursă sistemul bancar încă ”nevindecat”, mecanismele de transmitere a politicilor monetare și îndatorarea excesivă a sectorului privat. Consolidarea fiscală și reformele structurale insuficiente din Japonia ar putea genera efecte negative, în special de natură bugetară. Din acest punct de vedere, se evidenţiază că, stocul mare al datoriei publice, absenţa planurilor de ajustare pe termen mediu, cu măsuri concrete și a reformelor profunde ale sistemului de beneficii sociale în ţările dezvoltate, în special Japonia și Statele Unite, au ca efect menţinerea riscului creşterii deficitului bugetar la un nivel foarte ridicat. Acest risc apare și în ţările emergente și în dezvoltare, precum și în economiile ţărilor cele mai sărace, având o probabilitate variabilă. În plus, au redevenit vizibile riscurile geopolitice.
12. Un scenariu plauzibil, pesimist, pe termen mediu ar fi caracterizat de o creștere economică modestă a ţarilor din Zona euro, din cauza continuării crizei financiare și a unor efecte neașteptate ale îndatorării private, o ”poticnire” a economiilor emergente și în dezvoltare din cauza dezechilibrelor și a gripajelor la nivelul ofertei, precum și prelungirea deflaţiei în Japonia. Pe acest fundal, sfârșitul politicii de relaxare monetară cantitativă din SUA ar putea genera o înrăutăţire pe termen mai lung a situaţiei financiare mondiale, mai severă decât se poate estima în prezent. Ca rezultat, ritmul de creștere al economiei mondiale ar putea atinge cu puţin peste 3 procente pe termen mediu. Mai îngrijorător este faptul că rata ”zero” a dobânzii de politică monetară în economiile dezvoltate ar putea să rămână blocată pentru mai mulţi ani. În timp, datoria publică din cele mai importante ţări dezvoltate și menţinerea crizei financiare în Zona euro ar putea genera noi evoluţii negative. Pentru a preveni acest scenariu pesimist sau întrarea într-o nouă criză, este necesar să fie intensificate eforturile de relansare economica, în special în ţările dezvoltate. Printre vechile provocări care trebuie abordate se regăsesc: însănătoșirea sistemului financiar, realizarea uniunii bancare în Zona euro, dar și crearea și implementarea unor planuri fundamentate, sprijinite de măsuri concrete de ajustare fiscală pe termen mediu și reforma sistemului social în Japonia și SUA. În plus, în Zona euro și în Japonia, în special, este nevoie de o creștere a potenţialului productiv, prin reforme care să ofere tuturor participnţilor pe piaţa muncii, străini sau autohtoni, aceleași avantaje și oportunităţi, precum și ridicarea barierelor de intrare pe piaţa bunurilor și serviciilor.
13. Ţările emergente și în dezvoltare se confruntă cu noi provocări în ceea ce privește politicile economice. Mixul corespunzător de politici și ritmul ajustărilor diferă de la o ţară la alta, prin prisma: diferenţelor dintre PIB-ul real și PIB-ul potenţial, presiunile inflaţioniste, credibilitatea băncilor naţionale, spaţiul de manevră pentru politicile bugetare și natura vulnerabilităţilor. Însă, multe dintre economii au în comun cinci orientări prioritare de politica economică:
v Prima – decidenţii trebuie să permită cursului de schimb să răspundă schimbării fundamentelor economice, atenţi să prevină, la nevoie, riscul ajustărilor dezordonate, inclusiv prin intervenţii de reducere a volatilităţii excesive;
v A doua – atunci când politicile monetare nu sunt credibile, atenţia trebuie îndreptată spre promovarea unei ancore nominale puternice pentru stabilitatea inflaţiei şi a cursului de schimb;
v A treia – trebuie luate măsuri prudenţiale pentru realizarea stabilităţii financiare, date fiind riscurile moștenite din timpul boom-ului creditului și noile riscuri aferente fluxurilor de capital;
v A patra – continuarea consolidării fiscale, în cazul în care situaţia nu tinde să se deterioreze rapid, iar condiţiile de finanţare permit relaxarea fiscală;
v A cincea – multe economii au nevoie de o nouă rundă de reforme structurale, incluzând aici investiţiile în infrastructură publică, eliminarea barierelor de intrare pe piaţa bunurilor și serviciilor și, în cazul Chinei, schimbarea vectorilor creșterii economice de la investiţii către consum.
În tabelul de mai jos sunt prezentate prognozele actuale ale ritmurilor de creştere economică pe plan mondial, revizuite fată de cele elaborate de experţii FMI în iulie a.c.
F.M.I – Evoluţia ritmului de creştere a economiei mondiale şi a comerţului internaţional
în perioada 2011-2014
– modificări anuale, în termeni reali, în % –
| 2011 | 2012 | 2013 estimări | 2014 prognoze | Diferenţe faţăde prognoza din iulie a.c. (p.p.) 2013 2014 | |
P.I.B. mondial, din care: | 3,9 | 3,2 | 2,9 | 3,6 | -0,3 | -0,2 |
1. Ţări dezvoltate, din care: | 1,7 | 1,5 | 1,2 | 2,0 | 0,0 | 0,0 |
– SUA | 1,8 | 2,8 | 1,6 | 2,6 | -0,1 | -0,2 |
– Japonia | -0,6 | 2,0 | 2,0 | 1,2 | -0,1 | 0,1 |
– Canada | 2,5 | 1,7 | 1,6 | 2,2 | -0,1 | -0,1 |
Zona Euro – 17 ţări, din care: | 1,5 | -0,6 | -0,4 | 1,0 | 0,1 | 0,0 |
– Germania | 3,4 | 0,9 | 0,5 | 1,4 | 0,2 | 0,1 |
– Franţa | 2,0 | 0,0 | 0,2 | 1,0 | 0,3 | 0,1 |
– Italia | 0,4 | -2,4 | -1,8 | 0,7 | 0,0 | 0,0 |
– Spania | 0,1 | -1,6 | -1,3 | 0,2 | 0,3 | 0,1 |
Uniunea Europeană – 28 ţări, din care: | 1,7 | -0,3 | 0,0 | 1,3 | 0,2 | 0,1 |
– Marea Britanie | 1,1 | 0,2 | 1,4 | 1,9 | 0,5 | 0,6 |
2. Ţări emergente şi în dezvoltare, din care: | 6,2 | 4,9 | 4,5 | 5,1 | -0,5 | -0,4 |
Asia, din care: | 7,8 | 6,4 | 6,3 | 6,5 | -0,6 | -0,5 |
– China | 9,3 | 7,7 | 7,6 | 7,3 | -0,2 | -0,4 |
– India | 6,3 | 3,2 | 3,8 | 5,1 | -1,8 | -1,1 |
America Latină, din care: | 4,6 | 2,9 | 2,7 | 3,1 | -0,3 | -0,3 |
– Brazilia | 2,7 | 0,9 | 2,5 | 2,5 | 0,0 | -0,7 |
– Mexic | 4,0 | 3,6 | 1,2 | 3,0 | -1,7 | -0,2 |
Orientul Mijlociu şi Africa de Nord | 3,9 | 4,6 | 2,3 | 3,6 | -0,7 | -0,1 |
Africa subsahariană | 5,5 | 4,9 | 5,0 | 6,0 | -0,2 | 0,1 |
Europa Centrală şi de Est | 5,4 | 1,4 | 2,3 | 2,7 | 0,2 | -0,1 |
Comunitatea Statelor Independente, din care: | 4,8 | 3,4 | 2,1 | 3,4 | -0,7 | -0,3 |
– Rusia | 4,3 | 3,4 | 1,5 | 3,0 | -1,0 | -0,3 |
– Alte ţări | 6,1 | 3,3 | 3,6 | 4,2 | 0,1 | -0,1 |
Volumul comerţului internaţional (mărfuri şi servicii) | 6,1 | 2,7 | 2,9 | 4,9 | -0,2 | -0,4 |
IMPORTURI |
|
|
|
|
|
|
– Ţări dezvoltate | 4,7 | 1,0 | 1,5 | 4,0 | 0,1 | -0,2 |
– Ţări emergente şi în dezvoltare | 8,8 | 5,5 | 5,0 | 5,9 | -0,9 | -1,4 |
EXPORTURI |
|
|
|
|
|
|
– Ţări dezvoltate | 5,7 | 2,0 | 2,7 | 4,7 | 0,3 | 0,0 |
– Ţări emergente şi în dezvoltare | 6,8 | 4,2 | 3,5 | 5,8 | -0,7 | -0,5 |
– Ţiţei* | 31,6 | 1,0 | -0,5 | -3,0 | 4,2 | 1,7 |
– Produse de bază, exclusiv combustibili (medie simplă ponderată cu exporturile mondiale ale produselor de bază) | 17,9 | -9,9 | -1,5 | -4,2 | 0,3 | 0,2 |
Notă: Media simplă a preţurilor ţiţeiurilor Brent (Anglia), Dubai, W.T.I. (SUA). Preţul internaţional mediu a fost în 2010 de 79,03 dolari/baril, în 2011 de 104,01 dolari/baril, în 2012 de 105,01 dolari/bari. În 2013 este prognozat un nivel de 104,49 dolari/baril, iar în 2014 de 101,35 dolari/baril.
Sursa: IMF – “World Economic Outlook”, October 2013, Washington
