Efectele Brexitului asupra pieţei interne a energiei din UE şi Marea Britaniei

AUTOR: Mariana Papatulică

1. Influenţa posibilă a Brexitului asupra preţurilor ţiţeiului

Legătura dintre preţurile ţiţeiului şi Brexit nu este una directă, dar unii analişti petrolieri consideră ca ieşirea Marii Britanii din UE va constitui o ameninţare semnificativă pentru procesul de redresare, de altfel, destul de anemic şi volatil, al preţului ţiţeiului. Printre factorii majori care vor contribui la un asemenea impact se numără următorii. În primul rând, Brexitul creează un „nor” enorm de incertitudine asupra pieţelor financiare globale, în special pentru clasele de risc mai ridicat. În al doilea rând, economia europeană a „şchiopătat” de-a lungul mai multor ani de zile ca urmare a crizei financiare şi economice mondiale, astfel încât, o asemenea fractură politică ar putea afecta creşterea economică, punând presiune asupra cererii de petrol. În al treilea rând, Brexitul va avea implicaţii asupra pieţelor valutare. Incertitudinea care înconjoară economiile britanică şi cele europene conduce la deprecierea lirei sterline şi a euro. Acest lucru va împinge fluxurile de capital către dolari, va conduce la consolidarea dolarului american care, de regulă, are un efect depresiv asupra preţurilor petrolului. „După Brexit, imaginea macroeconomică va fi destul de deprimantă pentru ţiţei, iar dolarul se va consolida”, a declarat Doug King, director de investiţii la „RCMA Asset Management”, pentru The Wall Street Journal (WSJ, 2016). Un vot de rămânere în UE ar fi consolidat lira în detrimentul dolarului, împingând în sus preţurile la petrol, în schimb, Brexitul va avea un efect contrar.

În opinia noastră, va exista, de asemenea, şi un impact pe termen lung al Brexitului, cu unele implicaţii asupra pieţei ţiţeiului. Brexitul va spori instabilitatea politică în Europa, aspect care va descuraja cererea de mărfuri, inclusiv ţiţei. „Brexitul poate stimula şi alte voci naţionaliste din Europa, fapt care ar putea genera mai multe referendumuri în toată Europa, ceea ce ar reprezenta un scenariu negativ pentru cererea de petrol pe termen lung,” consideră Tamas Varga, un analist de brokeraj din Londra pentru PVM.

2. Impactul Brexitului asupra pieţei energiei din Marea Britanie

Dezbaterea legată de Brexit conţine un paradox. Motivaţiile majore au fost politice, dar cea mai mare parte a argumentelor a fost de natură economică. Procesul Brexit a fost indus de mediile politice de dreapta care, în mod tradiţional, sunt cele favorabile pieţelor libere, pun accent pe securitatea şi suveranitatea finală a legislaţiei Marii Britanii şi susţin că Brexitul ar spori influenţa internaţională a ţării. Cu toate acestea, etapele finale ale campaniei de ieşire din UE par să provoace un efect contrar: retragerea de pe cea mai mare piaţă unică din lume, compensarea impactului costurilor prin ignorarea legislaţiei naţionale şi afectarea securităţii şi influenţei Marii Britanii în cel puţin un domeniu crucial şi, în mod intrinsec globalizat, sectorul energiei.

Temele retorice mari ale Brexitului au fost „preluarea controlului” şi „reducerea birocraţiei”. În schimb, argumentul de rămânere s-a axat pe beneficiile economice ale pieţei unice. În domeniul energiei, datorită reducerii livrărilor din Marea Nordului, Anglia deja importă jumătate din necesarul de gaz. Importurile de energie electrică (în prezent de 6,5% din necesar) sunt prevăzute să se dubleze prin apelarea la sursele de aprovizionare mai ieftine de pe continent: „National Grid” – compania de distribuţie a energiei electrice, estimează că doar comerţul cu energie electrică va atinge o valoare de 500 milioane lire sterline pe an, după 2020. Conductele de gaz şi de energie electrică necesită conexiuni fizice, ceea ce înseamnă că Anglia nu se poate deconecta de  continent şi implicit de UE  şi nici de comerţul din alte surse. Rămânerea în UE ar fi menţinut la un nivel mai scăzut costul finanțării sectorului energetic, dar pe de altă parte, va elibera Marea Britanie de obligaţia de respectare a obiectivelor UE care limitează alegerea tehnologiilor energetice.

Preţurile energiei pe piaţa Marii Britanii vor depinde de politicile UE, a declarat revistei Politico în luna mai, Iain Conn, CEO al companiei energetice britanice Centrica. Acesta afirma: „Dacă Marea Britanie nu se află la masa UE, pentru a influența cât de eficient poate, piața energetică europeană, atunci există probabilitatea ca clienții noștri din Marea Britanie să se confrunte cu costuri mai mari la energie”. „Partizanii” Brexitului au contestat aceste afirmații, argumentând că fără costurile plătite pentru a fi membru al UE, guvernul va avea mai mulți bani pentru a ajuta categoriile de populaţie cele mai defavorizate din Anglia. „Dacă votați ieşirea, sute de milioane de lire sterline care se dau în fiecare săptămână la Uniunea Europeană vin înapoi în Marea Britanie,” a declarat Secretarul Justiției, Michael Gove. „Unul dintre modurile în care îi putem ajuta pe cei mai nevoiaşi este prin reducerea TVA-ului pentru combustibilul casnic”, facturile de combustibili reprezentând circa 10% din media săptămânală a veniturilor salariale din Marea Britanie.

Dorinţa de a-şi „controla graniţele” a fost cea care a stat la originea retragerii  Marii Britanii chiar şi de pe piața unică. Teoria „standard” a fost aceea că pierderile comerciale în relaţiile cu UE ar putea fi compensate prin comerţul cu alte zone/ţări. Dar,  schimburile comerciale cu energie vor rămâne axate aproape în totalitate, deşi nu pe  termen lung, către piaţa unică europeană. Desigur că şi UE ar avea în continuare un interes în comerţul cu energie cu Marea Britanie, dar dependența fizică a Marii Britanii de UE ar însemna că aceasta din urmă ar stabili condițiile.

Unii adepţi ai Brexitului argumentează că pierderile comerciale care rezultă din energie ar putea fi compensate prin reducerea controalelor/reglementărilor de mediu şi prin reducerea ponderii energiei din surse regenerabile.

Relaxarea controlului asupra mediului a constituit un alt argument pro-Brexit şi oricum, aspectele cele mai relevante au fost încorporate, de mulți ani, în legislaţia Regatului Unit, iar industria a planificat investiţii pe această bază. Încercarea de a anula închiderile planificate ale centralelor pe cărbune ar încălca legea din Marea Britanie, ar zădărnici planurile investitorilor pentru noile centrale electrice pe gaz, ar determina ieşirea din piaţa unică  şi  ar fi incompatibilă cu Actul Unic privind piaţa internă şi cu angajamentele internaţionale ale Marii Britanii privind schimbările climatice. Iar cărbunele, oricum,  nu poate înlocui în mod direct gazele într-o serie de aplicații.

Între timp, sursele de energie regenerabilă au devenit mult mai ieftine (datorită în mare măsură efortului la nivelul UE din ultimii zece ani), în timp ce alte opţiuni cu emisii reduse de carbon au fost anulate (captarea carbonului) sau au devenit mult mai scumpe (propusa centrală nucleară Hinkley Point), iar reducerea ponderii energiilor regenerabile ar spori şi mai mult dependența Angliei de energia importată.

Securitatea energetică constituie un alt subiect important pentru Marea Britanie. În cazul energiei electrice, legăturile Marii Britanii cu ţările care dispun de un surplus de capacitate de generare au contribuit la menţinerea constantă a livrărilor către populaţie în iernile recente. Pentru a face utilizarea capacităţilor efectivă şi eficientă, UE dezvoltă zone regionale de securitate energetică. În afara Uniunii Europene, Marea Britanie nu ar mai fi o parte din acestea.

Potrivit unui raport al Institutului pentru Politici Europene de Mediu (IEPM), un institut britanic independent, Marea Britanie are mai puține șanse de a încheia acorduri bilaterale favorabile cu țările din afara UE. Situația are o importanță deosebită mai ales în ceea ce privește Rusia, de la care Marea Britanie îşi asigură 16% din importurile de energie.

Referitor la securitatea aprovizionării cu gaze, Brexitul ar putea avea un impact mai redus pe termen scurt, deoarece Marea Britanie are o producție proprie de gaze naturale, piețele de gaz sunt deja bine integrate între Marea Britanie și UE, iar diferențele de preț sunt mici. În plus, Marea Britanie are o capacitate de stocare proprie, surse diversificate de aprovizionare, cu multiple facilități de import – de exemplu, gaz prin conducte din Norvegia și  gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar și potențial, din SUA -. Cu toate acestea, ar putea exista riscuri de securitate în aprovizionarea pe termen lung, în cazul în care Marea Britanie ar fi exclusă de la „principiile de solidaritate” ale UE sau atunci când ar avea nevoie de gaz suplimentar pentru perioadele de cerere de vârf (de exemplu, vreme rece). S-ar putea să fie necesare investiții în noi surse autohtone de gaze naturale (de exemplu, gaz de șist), în noi spaţii de depozitare a gazelor în Marea Britanie și în instalații de GNL. Astfel de investiții se pot dovedi dificile, în absenţa unei schimbări semnificative în politica guvernului britanic.

Capacitatea de stocare din Marea Britanie este minimă (şi în scădere), comparativ cu cea de pe continent. O protecţie strict naţională împotriva întreruperilor livrărilor de gaz sau electricitate, desigur, ar fi posibilă, dar la un cost mult mai mare decât  în varianta alocării  în comun a capacităţii de rezervă a UE. Astfel încât, post-Brexitul ar confrunta ţara cu o alegere de neinvidiat între securitate şi costuri. Dacă ar trebui să-şi asigure singură securitatea energetică, în afara pieţei unice, Marea Britanie ar plăti facturi de energie majorate. Costurile brute ale Marii Britanii ca şi „plăţi de capacitate”, până în prezent s-au situat la sub 1 miliard £ / an; pe baza estimărilor din trecut, acestea  ar putea înregistra o dublare.

Ministrul energiei (pro-Brexit) Andrea Leadsom a susţinut că propunerile de „solidaritate energetică a UE” afectează Marea Britanie. Este bine de amintit că una dintre raţiunile de bază ale tergiversării aderării la UE a Marii Britanii a fost problema energiei şi refuzul iniţial al acesteia de a-şi pune rezervele (pe atunci imense) de ţiţei şi gaze la dispoziţia comunităţii.

Într-adevăr, după acoperirea propriilor nevoi esenţiale, statele membre ale UE ar trebui să se ajute reciproc – înainte de a ajuta un stat nemembru, cum ar fi Marea Britanie. În cazul (puţin probabil) al unei crize internaţionale de gaze, Marea Britanie ar concura direct pentru accesul la livrări de gaze împotriva unor „jucători” cu mult mai mari.

Pe lângă aspectele de securitate fizică a livrărilor de energie, Marea Britanie ar înregistra şi o pierdere puternică de influenţă. Marea Britanie a contribuit în mod activ şi eficient la politica energetică a UE. Marea Britanie a fost un vârf de lance al Pieţei interne a energiei (IEM), prezidează Agenţia UE pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare în Domeniul Energiei şi a făcut parte din conducerea echipei de negociere a UE la conferinţa de la Paris privind schimbările climatice. Ieşirea din UE i-ar reduce foarte mult influenţa în politica schimbărilor climatice energetice europene şi, mai ales acum când UE construieşte o „uniune energetică” – acest fapt lasă Marea Britanie în postura de a fi obligată fie să respecte încă multe dintre regulile UE, fie să se confrunte cu creşterea costurilor pentru securitate şi acces la  reţelele europene.

Pe scena mondială, UE este una dintre cele trei mari puteri, alături de SUA şi China, atât în domeniul energetic, cât şi în negocierile privind clima. Influenţa Brexitului – în condiţiile în care Marea Britanie deţine o zecime din populaţia UE – ar fi mult diminuată, ca şi  influenţa asupra exportatorilor de combustibili fosili (în special Rusia şi Orientul Mijlociu). „Preţul” unei independenţe energetice iluzorii a Marii Britanii pe scena internaţională ar fi  prea mare.

Deci, ca un paradox final, Brexitul nu ar rezolva problemele de bază ale securităţii, accesibilităţii şi durabilităţii la surse de energie. Cu cât Marea Britanie va căuta să se distanţeze de politicile de mediu şi energetice ale UE,  cu atât mai mari ar fi  constrângerile din punctul de vedere al costurilor – economice, de mediu şi/sau de securitate -.

Ieşirea din UE a Marii Britanii ar putea acţiona împotriva Uniunii Energetice Europene, care ar putea deveni mai centralizată fără Marea Britanie, dar a cărei distanţare politică a Marii Britanii i-ar putea diminua influenţa, potenţialul câştig, din cooperarea în toate cele trei dimensiuni.

3. Brexitul şi impactul asupra pieţei energiei din UE

O analiză a impactului Brexitului asupra pieţei energiei poate fi efectuată pe baza răspunsurilor la câteva întrebări importante:

• Va continua Marea Britanie să participe la proiectul Uniunii Energetice?
• Va continua Marea Britanie să se implice în liberalizarea pieţei energetice europene?
• Vor fi aplicate în continuare normele privind ajutoarele de stat din UE pentru infrastructura energetică şi schemele de sprijin?
• Cum va afecta ieşirea Marii Britanii din UE, aspectele privind implicarea în abordarea europeană a schimbărilor climatice?
• Cum va afecta Brexitul politica Marii Britanii în domeniul surselor regenerabile şi a energiei cu conţinut scăzut de carbon?
• Ce implicaţii ar putea exista pentru standardele de mediu aplicabile proiectelor de energie alimentate cu combustibili fosili?
• Va afecta Brexitul proiectele din Marea Britanie, care au primit sau aşteaptă să primească finanţare sau garanţii din partea instituţiilor UE?
• Cum va afecta Brexitul capacitatea companiilor multinaţionale de a opera în zonele petrolifere din Marea Nordului?
• Ce impact ar putea avea Brexitul asupra aprovizionării cu gaz a Marii Britanii?
• Ar putea Brexitul avea un efect asupra preţurilor gazelor din Marea Britanie? Ar putea exista un interes sporit pentru importuri de gaz natural lichefiat (GNL)?

3.1. Va continua Marea Britanie să participe la proiectul Uniunii Energetice?

Creşterea gradului de interconectare a reţelelor de gaz şi energie electrică cu Europa continentală va presupune, în mod evident, o cooperare cu piaţa internă a energiei din UE, în orice scenariu Brexit. Deoarece guvernul Marii Britanii s-a aflat în avangarda eforturilor de liberalizare şi dezvoltare a pieţelor energetice transfrontaliere, această orientare este posibil să fie menţinută în continuare. În cazul în care Marii Britanii i s-ar  permite să participe la Uniunea Energetică în urma Brexitului – indiferent de modelul Brexit – aceasta va trebui să negocieze un parteneriat adecvat cu UE, prin  care să adopte şi să respecte legislaţia europeană în domeniu. Diferenţa ar consta în faptul că este puţin probabil ca Marea Britanie să mai poată avea un cuvânt de spus în formularea şi interpretarea legilor si a normelor UE, cu excepţia cazului în care reuşeşte să negocieze să rămână parte a instituţiilor care coordonează reglementarea energetică a UE, cum ar fi ACER^[1],  ENTSO-E şi ENTSO-G. Orice lipsă de cooperare ar putea duce la divergenţe în regimurile de reglementare a energiei din Marea Britanie şi UE.

3.2. Va continua Marea Britanie să se implice în liberalizarea pieţei energetice europene?

Având în vedere faptul ca Marea Britanie şi-a liberalizat piaţa energiei înaintea UE (respectiv în 1998), este de aşteptat ca aceasta să continue să pună în aplicare şi să sprijine mai multe aspecte ale celui de-al Treilea Pachet al UE în Domeniul Energiei (un pachet legislativ al cărui scop principal este acela de asigurare a liberalizării pieţelor europene de energie electrică şi de gaze). Acest pachet reglementează dreptul de proprietate asupra reţelelor de transport, prin asigurarea unei separări clare între activităţile de furnizare şi de producţie şi activităţile de exploatare a reţelei, prin trei modele de organizare: separarea totală a proprietăţii; operatorul de sistem independent (ISO – responsabil de întreţinerea reţelelor, activele rămânând în proprietatea întreprinderii integrate); operatorul de transport independent (ITO – un sistem de norme detaliate care asigură autonomia, independenţa şi investiţiile necesare în activităţile de transport.

Guvernul Marii Britanii pare, de asemenea, că s-a angajat în intervenţii pe pieţele de energie bazate pe mecanisme de piaţă şi sprijină iniţiativele UE, cum ar fi cuplarea pieţelor. Prin urmare, specialiştii consideră că întreprinderile ar trebui să continue să se conformeze acestor cerinţe.

3.3. Este posibilă aplicarea normelor privind ajutoarele de stat din UE pentru infrastructura energetică şi schemele de sprijin?

În cazul în care Marea Britanie ar rămâne parte în Spaţiul Economic European (SEE), normele privind ajutoarele de stat din UE ar continua să se aplice infrastructurii energetice şi schemelor de sprijin în formă identică, întrucât Acordul SEE conţine o interdicţie similară. În conformitate cu alte modele Brexit, orice subvenţie acordată de guvernul britanic nu ar contraveni normelor privind ajutoarele de stat din UE. Cu toate acestea, orice astfel de subvenţie va trebui să respecte regimul de subvenţionare a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), care este similar cu obiectivele şi normele privind ajutoarele de stat din UE. Regimul OMC asigură disciplina utilizării subvenţiilor şi reglementează acţiunile pe care membrii OMC le pot întreprinde pentru a contracara efectele subvenţiilor.

3.4. Cum va afecta ieşirea din UE a Marii Britanii interesele acesteia privind schimbările climatice?

Brexitul este puţin probabil să modifice obiectivele Marii Britanii referitoare la schimbările climatice; acestea sunt stabilite, la nivel naţional, în conformitate cu Legea privind schimbările climatice, din 2008. Cu toate acestea, nu vor fi  probleme importante de rezolvat. De exemplu, angajamentul la nivel internaţional al Marii Britanii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să fie detaşat de obiectivul UE, în temeiul Convenţiei Cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) şi al recentului Acord de la Paris. Marea Britanie ar trebui, de asemenea, să-şi prezinte propria contribuţie la nivel naţional, determinată de acţiunile sale climatice preconizate în cadrul proceselor UNFCCC.

Industria va trebui să analizeze dacă Marea Britanie va fi în continuare în măsură să participe la schema UE de comercializare a emisiilor (EU ETS). În cazul în care va fi folosit modelul Spaţiului Economic European plus cel al AELS (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb), industria britanică ar fi în măsură să participe la schema UE de limitare şi comercializare, după modelul Norvegiei, Lichtenstein-ului şi al Islandei. În cazul în care Marea Britanie nu va participa la schemele UE ETS, vor fi necesare dispoziţii tranzitorii şi de conectare, deosebit de importante pentru companiile care deţin un surplus de ETS.

3.5. Cum va afecta Brexitul politica Marii Britanii în domeniul surselor regenerabile şi al energiei cu conţinut scăzut de carbon?

Ca urmare a ieşirii din UE, Marea Britanie va fi eliberată de obligaţiile sale în domeniul surselor regenerabile de energie, în conformitate cu Directiva UE privind energia din surse regenerabile şi de restricţiile UE privind ajutoarele de stat, ceea ce ar putea asigura guvernului mai multă libertate, atât în ​​proiectarea, cât şi în eliminarea progresivă a regimurilor de sprijin în domeniul energiei regenerabile. Disponibilitatea finanţării din partea instituţiilor UE poate avea un impact asupra desfăşurării proiectelor intensive de capital, cum ar fi energia eoliană offshore.

Cu toate acestea, având în vedere faptul că Marea Britanie va fi în continuare condiţionată de obligaţiile naţionale şi internaţionale referitoare la decarbonizarea economiei, se anticipează că dezvoltarea energiei din surse regenerabile şi evoluţia  către o economie cu un conţinut redus de carbon vor continua să facă parte din politica guvernului Marii Britanii privind schimbările climatice.

Astfel, Regatul Unit ar fi supus Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), precum și Acordului de la Paris și va trebui să-și prezinte propriile sale ținte naţionale de emisii. Ca o consecință, UE va trebui să-şi fixeze un nou obiectiv (inferior) pentru 2030, deoarece Marea Britanie contribuia în mare măsură la obiectivul UE de a reduce emisiile cu 40% până în 2030.

La nivel național, Legea privind schimbările climatice din 2008 prevede că Marea Britanie trebuie să reducă până în 2050 emisiile de carbon cu 80%, faţă de nivelurile din 1990, și este necesar să se stabilească „bugete de carbon”, la fiecare cinci ani. Se poate înregistra totuși, un accent mai redus pe surse regenerabile ca mijloc de reducere a emisiilor.

3.6. Ce implicaţii ar putea exista pentru standardele de mediu aplicabile proiectelor de energie alimentate cu combustibili  fosili?

Operatorii de instalaţii industriale şi de ardere sunt obligaţi ca, în conformitate cu Directiva UE privind emisiile industriale din 2010 (IED) să deţină autorizaţii de mediu, care sunt acordate sub rezerva respectării condiţiilor menite să asigure controlul şi reducerea treptată a emisiilor / evacuărilor de gaze în mediu şi generarea de deşeuri. În cadrul sectorului energetic, IED impune valori limită de emisii care trebuie îndeplinite strict (prin intermediul condiţiilor de autorizare) şi care ar putea necesita investiţii în echipamente de reducere a poluării, iar în cazul în care se stabileşte că acest lucru nu este rentabil, instalaţiile se vor închide. Acest aspect va avea un impact în special asupra centralelor electrice pe bază de cărbune şi a multor instalaţii de gaz mai vechi, care urmează să se închidă până în 2023, deoarece beneficiază de o derogare limitată de prelungire a duratei de viaţă, în baza căreia pot funcţiona fără echipament de reducere a emisiilor. În urma Brexit, este neclar în ce măsură IED va continua să se aplice în Marea Britanie. Cu toate acestea, este posibil ca centralele pe bază de cărbune care nu sunt dotate cu instalaţii depoluante să se închidă până în 2025, mai ales că guvernul britanic va propune, de asemenea, o politică în acest sens (sub rezerva unei consultări).

3.7. Va afecta Brexitul proiectele din Marea Britanie, care au primit sau  aşteaptă să primească finanţare sau garanţii din partea instituţiilor UE?

Există o serie de iniţiative ale UE de promovare a investiţiilor în infrastructura energetică, care reprezintă o sursă importantă de finanţare pentru proiectele din Marea Britanie. De exemplu, investiţiile totale ale Băncii Europene de Investiţii (BEI) în economia Marii Britanii au ajuns la 7 miliarde de euro în 2014 (proiectele energetice au reprezentat 50% din total). Proiectele care sunt deja finanţate vor trebui să reexamineze condiţiile de creditare sau acordurile de investiţii pentru a stabili impactul Brexitului. În mod special, în cazul în care devine ilegal pentru o instituţie a UE să finanţeze un proiect, poate fi declanşată o procedură de plată în avans (deşi participarea poate fi transferata către un finanţator neafectat). Impactul asupra proiectelor propuse spre finanţare de către UE va depinde de calendarul modificării criteriilor de investiţii şi de natura proiectului. De exemplu, Fondul european de investiţii strategice sprijină proiectele transfrontaliere (cum ar fi interconectările şi conductele), iar BEI, până în prezent a furnizat 3,9 miliarde EUR finanţare pentru AELS.

3.8. Cum va afecta Brexitul capacitatea companiilor multinaţionale de a opera în sectorul petrolier din Marea Nordului?

Fără libertatea de circulaţie a persoanelor, ar putea fi mai dificil de a gestiona o forţă de muncă flexibilă, care să poată fi mutată de la un proiect la altul în Europa, în funcţie de necesităţi. Nu este clar în ce măsură Brexitul ar avea un impact asupra legislaţiei muncii care derivă din directivele UE. Indiferent dacă Marea Britanie rămâne în AELS + SEE (caz în care s-ar aplica în continuare directiva privind ocuparea forţei de muncă a UE), pot exista presiuni politice şi comerciale pentru a-şi păstra legislaţia anti-discriminare, precum şi normele privind transferul angajaţilor. Un domeniu care este probabil să fie reformat este cel referitor la regulile privind sărbătorile şi timpul de lucru, care au avut un impact deosebit asupra sectorului offshore.

3.9. Ce impact ar putea avea Brexitul asupra aprovizionării cu gaz a Marii Britanii?

În practică, Marea Britanie are deja implementate măsuri de atenuare a riscurilor legate de securitatea aprovizionării cu gaz. Infrastructura existentă de import permite accesul la mai multe surse de aprovizionare prin intermediul a trei interconectări de  gaze şi a trei terminale de import de gaze naturale lichefiate (GNL). Deoarece infrastructura este deja, în mare parte, suficientă este de aşteptat ca operaţiunile şi fluxurile de gaze să continue în mod normal, independent de Brexit.

O mai mare importanţă vor avea aspecte cum ar fi expirarea contractelor de furnizare pe termen lung şi restricţiile în baza reglementărilor în vigoare, cu privire la vânzarea de capacităţi de transport pe termen lung sau în baza unor contracte bilaterale. Proiectul de tarifare în baza codului de reţea atunci când va fi implementat, va limita preţul la care interconectorii vor putea vinde capacitate de transport. Brexitul poate da naştere unor probleme complexe, cum ar fi aceea dacă conductele de interconectare vor fi obligate să respecte aceste restricţii.

3.10. Ar putea Brexitul avea un efect asupra preţurilor gazelor din Marea Britanie? Ar putea acesta genera un interes sporit pentru importuri de GNL?

Pentru ca Brexitul să aibă un efect asupra preţurilor din Marea Britanie, aceasta ar trebui să afecteze tarifele impuse la gazele exportate din UE în Marea Britanie. Capacitatea de import a GNL nu este pe deplin utilizată în prezent, dar acest lucru este mai mult o problemă de cerere şi ofertă şi este puţin probabil să aibă legătură cu Brexitul. GNL-ul a reprezentat doar 13% din oferta de gaze din Marea Britanie în 2015, dar există perspective de creştere, având în vedere capacitatea de rezervă existentă şi faptul că un al patrulea terminal de import ar urma să fie dat în funcţiune spre sfârşitul  acestui an (în zona offshore Barrow-in-Furness). Cu toate acestea, faptul dacă Marea Britanie va fi o destinaţie atractivă pentru volume suplimentare de GNL va depinde în principal de preţul gazului pe piaţa din Marea Britanie.

În condiţiile în care Marea Britanie importă în jur de 50% din necesarul de gaze, orice depreciere a valorii lire sterline este de natură să împingă în sus prețul cu ridicata al acestui combustibil si să majoreze taxele – ceea ce ar contracara în mare parte promisiunea de eliminare a  TVA-ului la facturile de energie.

4. Variante posibile de asocieri comerciale şi cooperare ale Marii Britanii în domeniul energiei, post-Brexit

Există o serie de variante posibile de acorduri comerciale si de cooperare la care Marea Britanie ar putea adera după retragerea din UE, între care trei sunt mai relevante:

– Aderarea la Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) și la Spațiul Economic European (SEE), după modelul Islandei, Lichtenstein-ului și Norvegiei. Acordul SEE include legislația UE, care acoperă cele patru libertăți și cooperarea în alte domenii, inclusiv energia. SEE și statele AELS fac parte din piața internă de energie a UE, iar în prezent există un proces în desfășurare de a încorpora al Treilea pachet energetic, în vigoare din septembrie 2009, în Acordul privind SEE. Astfel, în cazul în care Marea Britanie ar rămâne în piaţa internă a energiei, aranjamentele pentru sectorul energiei ar rămâne similare celor existente în prezent. Cu toate acestea, este îndoielnic că Marea Britanie va opta pentru această variantă, deoarece ar trebui să aplice într-o proporție substanțială legislația UE în vigoare, fără a putea să-şi exprime votul asupra acesteia. În plus, Marea Britanie ar trebui să accepte legile și normele UE privind politica în domeniul concurenței și ajutorului de stat, și să contribuie la bugetul UE.

– Semnarea de acorduri bilaterale (în calitate de membru al AELS), după modelul Elveției, un stat AELS care nu face parte din SEE. În acest caz, Marea Britanie nu ar trebui să pună în aplicare în mod automat noua legislație a UE, iar acordurile vor fi negociate de la caz la caz. Într-adevăr, Elveția a negociat o serie de acorduri bilaterale cu UE, care oferă acces la piața internă pentru mărfuri, dar nu şi pentru cele mai multe servicii. Cu excepția cazurilor specifice, aceasta nu acceptă legislaţia UE în domeniul concurenței și normele privind ajutoarele de stat şi nu contribuie la bugetul UE. Un acord cu privire la
libera circulație a cetățenilor a fost, de asemenea, în vigoare, până de curând, dar a fost limitat după ce Elveția a lansat un referendum anti-imigrație în 2014. Reţeaua de (peste 100) acorduri este complexă și, uneori, incoerentă, şi sunt necesare noi negocieri de fiecare dată când are loc o modificare a legislației UE. Acest lucru creează incertitudine pentru întreprinderi/companii. Există negocieri în curs de desfășurare între Elveția și UE pentru încheierea unui acord energetic care ar reglementa comerțul transfrontalier cu energie electrică, armonizarea standardelor de siguranță, accesul securizat pe piața liberă și ar garanta aderarea Elveției la diferitele comisii. Mandatul de negociere cuprinde ultimele evoluții juridice din UE, inclusiv al treilea pachet energetic.
Cu toate acestea, pericolul unei astfel de relații este evidențiat de faptul că acordul rămâne blocat dupa referendumul din Elveția privind imigrația, iar UE refuză să acorde Elveției accesul suplimentar la piața internă. Prin urmare, este îndoielnic că UE ar fi dispusă să stabilească o relație similară cu Marea Britanie.

– O a treia variantă ar fi aceea ca Marea Britanie să negocieze un singur aranjament bilateral de liber schimb cu UE. Aceasta ar implica negocierea unui acord de liber schimb post-Brexit, cu scopul de a avea acces la piața internă (pentru bunuri și, în totalitate sau parțial, pentru servicii). Acordul-cadru încheiat în limitele impuse de OMC nu ar avea nevoie de respectarea tuturor normelor UE și nu ar implica nicio contribuție la bugetul UE. Pe de altă parte, în această situaţie, Marea Britanie ar avea o influență redusă asupra normelor pieței interne. Marea Britanie ar trebui, de asemenea, să negocieze propriile oferte de liber schimb cu țările din afara UE, care se pot dovedi atractive. Acordul va lua, probabil, un timp îndelungat pentru a fi negociat iar rezultatul ar fi incert.

În ultimele două scenarii, Marea Britanie ar putea preciza că normele energetice ale UE nu se mai aplică acesteia și ar avea o libertate mai mare să-şi elaboreze propriile reguli. Unii analişti se tem că, în cazul în care Marea Britanie şi-ar pierde influența asupra legislației energetice a UE, piața unică a energiei din UE s-ar putea îndepărta de principiile de liberalizare, restructurare și transparență, susţinute cu tărie până acum de către Anglia.

5. Ţările din Europa Centrală și de Est „pierd un prieten”

În calitate de membru al Uniunii Europene, Marea Britanie a format un parteneriat cu țările central și est-europene în mai multe aspecte ale dezbaterilor asupra viabilităţii introducerii propunerilor Comisiei Europene în politicile climatice și energetice ale unei țări. Brexitul va fi o pierdere pentru națiunile din est, nu doar pentru că prezența Marii Britanii asigura o diversificare a grupului, ci pentru că aducea un număr mare de voturi în Consiliul UE – în condiţiile în care Marea Britanie, Germania, Franța și Italia au cele mai mari ponderi pe criteriul mărimii populaţiei. Marea Britanie şi Comunitatea Economică Europeană doresc un sistem flexibil care să permită  țărilor membre să-şi îndeplinească obligaţiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, energia regenerabilă și obiectivele de eficiență până în 2030, în același timp păstrând monitorizarea de către Comisie la un nivel minim. Fapt care le pune în contradicție cu țări precum Germania, Danemarca și Suedia, care doresc să se asigure că statele „codașe” sunt trase la răspundere. De asemenea, fără sistemul bancar londonez, pentru statele central-europene va fi mai dificil să facă faţă solicitărilor de la Bruxelles pentru a da mai multă credibilitate politicilor energetice naționale.

6. Investitorii „în voia soartei”

Investitorii sunt interesaţi în predictibilitatea pe termen lung a proiectelor lor, astfel încât ieșirea din UE a Marii Britanii va provoca probabil o bulversare pentru companiile care intenționează să construiască centrale electrice pe surse regenerabile, sau să se implice în foraje pentru gaze de șist în Marea Britanie, cel puțin în următorii ani.  Liderii unor companii majore din petrol și gaze naturale – BP, Shell și Centrica – au figurat printre cei 200 de lideri de afaceri care, în februarie 2016, au semnat o scrisoare de avertisment potrivit căreia un vot în favoarea părăsirii UE va pune economia în pericol. „Ambiguitatea noilor relații dintre Marea Britanie şi UE va spori incertitudinea cu privire la schimbările în politicile energetice și climatice, lăsând investitorii într-o situație incertă. Iar incertitudinea investitorilor, de multe ori se asociază cu o primă de risc”, a declarat Antony Froggatt, cercetător principal la Think-tankul Chatham House din Londra. Dario Traum, consilier politic la Bloomberg New Energy Finance, a completat: „iar după această perioadă de incertitudine, marii investitori ar putea reveni, dar nu înainte de a şti sigur în ce  mediu de afaceri ar opera”.

Părăsirea pieţei unice ar putea expune, de asemenea, Marea Britanie la noi taxe de import, suplimentând costurile pentru echipamente, cum ar fi cele aferente executării fundațiilor pentru parcurile eoliene din largul mării sau ale componentelor pentru proiectul centralei electro-nucleare Hinkley, Punctul C din Somerset.

7. Concluzii

• – O anchetă a Comitetului European al Camerei Lorzilor constata: „Nicio țară din lume nu este o insulă de energie. Există beneficii clare care derivă din activarea în cadrul UE, cu privire la provocarea energetică.” Într-adevăr, Marea Britanie a fost un lider în dezvoltarea pieței interne a energiei, precum și în politica UE în domeniul climei. Dar, analiştii remarcau faptul că, „Marea Britanie este de acord cu beneficiile economice ale pieței unice, dar nu şi cu reglementările care o însoţesc, mai ales cu politicile necesare pentru a asigura investiții adecvate în energii curate și condiții de concurență echitabile”. Cele două entităţi sunt în mare parte inseparabile. De aceea, toate scenariile alternative de asociere/cooperare post-Brexit implică un compromis foarte clar între beneficiile economice și interesul politic.
• – Sistemul energetic din Marea Britanie va continua să funcţioneze, desigur, în afara UE, dar va depinde de acordurile negociate între aceasta și restul țărilor UE. Opțiunea aderării la Spaţiul Economic European este agreată punct de vedere economic și al mediului, dar neatractivă politic. Un acord de tip FTA (Free Trade Agreement) este de preferat politic, dar neatractiv din punct de vedere economic și de mediu. O Uniune vamală ar fi un compromis între aceste tensiuni.

În orice scenariu alternativ de asociere, având în vedere dependența energetică de UE şi de Spaţiul Economic European, Marea Britanie s-ar afla într-o poziție de negociere slăbită. De aceea, acceptarea onestă a ideii potrivit căreia independența energetică deplină nu poate fi obţinută decât cu un preț ridicat ar crea premisele unei dezbateri publice mai clare.

Sectorul energiei ilustrează astfel în mod explicit că opţiunea nu trebuie să fie una „pro sau contra UE”, ci între beneficiile (internaţionale) economice şi de mediu ale integrării, versus interesele politice ale separării.

• – Efectele Brexitului asupra pieţei internaţionale a ţiţeiului ar putea fi trecătoare, cu excepţia cazului în care decizia Marii Britanii de a părăsi UE ar provoca şi o înrăutăţire a situaţiei economice, pe lângă turbulenţele financiare de durată. Totuşi, referitor la efectul Brexitului, analistul Carsten Fritsch de la Commerzbank este de părere că prognozele prea optimiste (anterioare acestui eveniment) privind redresarea preţurilor ţiţeiului vor suferi corecţii în scădere.
• – Separarea Marii Britanii de UE nu va avea un impact semnificativ (în planul reglementării sau contractual) asupra proiectelor de ţiţei din Marea Nordului. Dacă însă Scoția s-ar separa de Marea Britanie, acest fapt ar avea implicaţii masive pentru ţiţeiul din Marea Nordului, fără îndoială, mai mult decât Brexitul. O independență scoțiană ar însemna o schimbare a suveranității asupra câmpurilor petrolifere. În acest sens, votul Brexit va avea efecte imprevizibile pentru companiile care operează în Marea Nordului.
• – Pe termen scurt, impactul asupra pieţei energiei din Marea Britanie ar fi limitat, deoarece normele UE (acquis-ul comunitar) vor rămâne în vigoare. Efectele post-2020 ar depinde de măsura în care Brexitul va încetini construcția de noi interconectări pentru energie electrică (cabluri care transportă energie electrică în și din Marea Britanie), precum și de acordurile negociate cu restul UE. Statele membre ale UE dispun în prezent de o libertate substanțială asupra politicilor energetice naționale. În consecință, pe termen scurt, impactul Brexitului asupra energiei ar fi limitat, cu excepția
  segmentului de investiții.
• – Parăsirea UE va reduce foarte mult din influenţa Marii Britanii în configurarea politicilor europene în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice, al termenilor comerciali şi al negocierilor privind problemele climatice globale .
• – Marea Britanie este un importator de energie în creștere. Brexitul nu va periclita în sine securitatea energetică a ţării, dar menținerea acesteia va deveni mai scumpă. Incertitudinile asociate acestui demers vor majora costul investiţiilor într-o perioadă în care sunt planificate proiecte mari de investiţii, atât pentru asigurarea securităţii ofertei, cât şi pentru respectarea angajamentelor internaţionale privind asigurarea unui sistem energetic mai „curat”.
• – Este de prevăzut ca Marea Britanie să înregistreze o diminuare a oportunităţilor de dezvoltare a energiei din surse regenerabile din următoarele cauze:

1. atenuarea presiunilor UE de punere în aplicare a angajamentelor asumate de Marea Britanie, care prevăd atingerea unui procentaj de 15% regenerabile în totalul energiei primare până în 2020, în condiţiile în care oricum Marea Britanie „nu se afla pe drumul cel bun spre acest obiectiv global”
2. incertitudinile de reglementare pentru investitori, care ar putea afecta investițiile viitoare în  proiecte de conducte de interconectare.

• – Costul pe termen mediu al Brexitului (până în 2020) ar depinde de echilibrul acestor factori, la care se mai adaugă reacţiile posibile ale UE și eventualele noi priorități în domeniul energiei și al mediului.

^[1] ENTSO-E=European Network of Transmission System Operators-Electricity; ENTSO-G-=Idem gas; ACER=Agency for Cooperation of Energy Regulators.