Germania: încetinire a ritmului de creştere economică în 2012 – 2013, relansare moderată în 2014

Autor: Drd. Cristina BÂLGĂR

După doi ani consecutivi (2010 şi 2011) în care Germania a menţinut un ritm înalt de creştere economică, evoluţia pe ansamblul anului 2012 a fost marcată de deteriorarea climatului economic global – recesiunea profundă manifestată la nivelul ţărilor de la periferia sudică a Uniunii Europene (UE), încetinirea vizibilă a ritmului de creştere a pieţelor emergente, precum şi sporirea incertitudinii legate de criza datoriilor suverane din Zona euro, factori a căror joncţiune a contribuit la „temperarea” avântului economiei germane. Potrivit aprecierilor experţilor internaţionali, în pofida restabilirii contextului economic extern, prognozat a avea loc începând cu al doilea trimestru din 2013, corelate cu fundamentele solide ce stau la baza economiei germane – un grad ridicat de competitivitate şi o piaţă robustă a forţei de muncă – performanţele sub potenţial înregistrate în ultimele şase luni nu vor putea fi contrabalansate pe parcursul anului curent, fapt ce a determinat ajustarea ”în scădere” a prognozelor iniţiale. Cu toate acestea, Germania va continua să reprezinte „locomotiva economică” a Uniunii [1], iar pentru 2014, previziunile evidenţiază o serie de condiţii favorabile, care vor avea un impact pozitiv asupra activităţii de ansamblu a economiei germane.

Potrivit datelor prezentate în ultimul Raport conjunctural [2] elaborat de către specialiştii Comisiei Europene (CE), în 2012, pe fondul reducerii cererii externe, cauzată, în principal, de escaladarea crizei datoriilor suverane din Zona euro şi a propagării efectelor sale negative, economia germană a înregistrat o reducere semnificativă a ritmului de creştere (0,7%, faţă de creşterea economică de 3,0% din 2011) (Tabelul 1), demonstrând că, dat fiind modelul său de dezvoltare orientat către export, nu se poate „decupla” pe deplin de conjunctura defavorabilă cu care se confruntă ţările membre ale euroregiunii (principalii săi parteneri comerciali).

Astfel, în contextul în care circa 40% din exporturile naţionale sunt direcţionate către Zona euro (iar dintre acestea, aproximativ 10% au ca destinaţie Franţa, care se confrunta cu o severă stagnare economică), Germania nu putea rămâne „imună” la scăderea de amploare a comenzilor de export provenite dinspre ţările membre ale Uniunii Monetare (UM), în special, deoarece această reducere nu a putut fi total compensată de majorarea semnalată, în 2012, la nivelul vânzărilor de bunuri şi servicii către alte regiuni, mai ales SUA şi economiile emergente din Asia [3]. În consecinţă, faţă de anul 2011, exporturile germane scăzut atât ca valoare, cât şi ca volum (Tabelul 1).

Potrivit datelor recent publicate de către Oficiul Federal de Statistică (Destatis) [4], ca efect al diminuării volumului de export, în trimestrul al patrulea din 2012, activitatea economică s-a redus cu 0,6% (faţă de un ritm de creştere de 0,5%, în primul trimestru, respectiv, 0,3% şi 0,2% în următoarele două trimestre). De asemenea, pentru întreg intervalul de analiză, gradul de utilizare al capacităţii de producţie a fost menţinut sub potenţial. [5]

Un alt factor cu impact negativ asupra evoluţiei PIB al Germaniei în 2012 l-a constituit reducerea semnificativă a ritmului cererii interne de bunuri şi servicii (0,2%, faţă de 2,2% în 2011), ca efect al scăderii de amploare a volumului investiţiilor productive (-2,1%, faţă de 6,2% în 2011).

Dintre componentele cererii interne, în 2012, principala contribuţie la creşterea economică a avut-o consumul privat (0,8%) – stabilizarea pieţei forţei de muncă şi majorările salariale aplicate, corelate cu menţinerea unui nivel moderat al ratei inflaţiei au creat premizele pentru creşterea veniturilor reale şi, implicit, sporirea cheltuielilor de consum ale populaţiei.

Având în vedere performanţele reduse care au marcat ultimul trimestru al anului precedent, precum şi potenţialul lor efect negativ asupra activităţii din primul trimestru al anului în curs, cele mai recente previziuni din Raportul conjunctural „de iarnă” al CE arată că, şi în 2013, Germania va înregistra un ritm moderat de creştere (0,5%) [6], urmând ca, pe măsura redresării treptate a climatului economic extern, în 2014, acesta să se majoreze la 2%.

Pornind de la această premisă şi considerând relansarea dinamică a activităţii economice a principalilor parteneri comerciali ai ţării, precum şi disiparea tensiunilor din Zona euro, experţii comunitari apreciază că, în orizontul de prognoză 2014, Germania va beneficia de accelerarea schimburilor comerciale şi consolidarea cererii interne. Astfel, în opinia experţilor, pe fondul menţinerii unor condiţii favorabile de finanţare, corelată cu reducerea incertitudinilor provenite din mediul extern şi creşterea volumului exporturilor vor stimula, în 2013, volumul fluxurilor investiţionale şi, implicit, reprogramarea pentru anul în curs a investiţiilor amânate.

De asemenea, se estimează că, pe fondul unei cereri interne dinamice şi a sporirii investiţiilor în echipamente ce au în structură piese de import, atât în 2013, cât şi în 2014, ritmul de creştere al volumului de import (4,1%, respectiv 7,0%) îl va depăşi pe cel al exportului (3,3%, respectiv 6,1%), ceea ce va avea efect reducerea soldului excedentar al balanţei de plăţi curente.

Potrivit aceloraşi specialişti, sistarea, începând cu 2012, a aplicării măsurii de reducere a numărului de ore de muncă/angajat (care a avut drept scop evitarea disponibilizării personalului calificat), coroborată cu reducerea contribuţiei individuale la fondul de pensii vor contribui (până în 2014) la creşterea veniturilor salariale, care, în condiţiile practicării unei rate scăzute a dobânzii de politică monetară, va stimula creşterea consumului privat (1,0% în 2013 şi 1,4% în 2014). Deşi creşterea costurilor cu forţa de muncă ar trebui să fie treptat transmisă consumatorilor, având ca efect creşterea preţurilor, experţii naţionali şi internaţionali opinează că, tendinţa prognozată de scădere a preţului la materii prime va diminua presiunile inflaţioniste. În consecinţă, rata inflaţiei va continua să se reducă la 1,8% în 2013, respectiv 1,7% în 2014 (faţă de 2,1% în 2012).

În ceea ce priveşte situaţia finanţelor publice, se prognozează că reducerea cu 0,7 puncte procentuale a contribuţiei individuale la fondul de pensii, anularea taxei trimestriale pentru tratamente medicale şi creşterea pragului minim de aplicare a impozitului pe venit vor contribui la reducerea veniturilor bugetare. Concomitent, recentele majorări salariale din sectorul public se estimează că vor creşte cheltuielile de la buget, ceea ce se va concretiza, la nivelul anului 2013, într-un deficit bugetar relativ de 0,2%, ce urmează a fi adus în echilibru în 2014.

Tabel 1 : Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Germaniei în perioada 2011 – 2014

Sursa: Eurostat (March 2013) şi OMC (March 2013) – International Trade Statistics (pentru valoarea exporturilor şi importurilor de bunuri şi servicii şi soldul balanţei comerciale).