Germania – „motorul” economiei europene „gripat” în 2012-2013, repornit în 2014

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor Eurostat (2013)

Astfel, după cum o relevă şi datele prezentate în Raportul[3] publicat de către departamentului de analiză şi cercetare al uneia dintre cele mai prestigioase bănci din Germania – Deutsche Bank – în contextul în care circa 40% din exporturile naţionale sunt direcţionate către Zona euro[4] (iar dintre acestea, aproximativ 10% au ca destinaţie Franţa, care se confrunta cu o severă stagnare economică), Germania nu putea rămâne „imună” la scăderea de amploare a comenzilor externe provenite dinspre ţările membre ale Uniunii Monetare (UM), în special, deoarece această reducere nu a putut fi total compensată de majorarea semnalată, în 2012, la nivelul vânzărilor de bunuri şi servicii către alte regiuni, mai ales spre SUA şi economiile emergente din Asia.

Conform statisticilor naţionale[5], după ce în primul trimestru al anului 2012 Germania a marcat un ritm relativ ridicat de creştere economică (0,5%), susţinut de o traiectorie dinamică a sectorului productiv, pe baza majorării comenzilor industriale interne şi externe (deşi comenzile din Zona euro stagnaseră de la sfârşitul anului 2011), în următoarele trei trimestre activitatea economică s-a redus progresiv (Graficul 2), în contextul în care reducerea accelerată a volumului de export şi a investiţiilor în echipamente nu au putut fi contrabalansate de consumul intern sub potenţial şi de necesitatea de refacere a stocurilor la nivel naţional[6]. În consecinţă, pentru întreg intervalul de analiză, gradul de utilizare a capacităţii de producţie a fost menţinut sub potenţial.[7]

Graficul 2: Modificări trimestriale ale ritmului real de creştere a PIB în perioada 2011-2012 şi primul trimestrul 2013 (%)

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor Destatis şi OECD Statistics (2013)

În deplin acord, specialiştii economici naţionali şi internaţionali[8] opinează că, un alt factor cu impact negativ asupra evoluţiei PIB-ului Germaniei în 2012 l-a constituit reducerea de amploare a ritmului cererii interne de bunuri şi servicii (0,2%, faţă de 2,2% în 2011), sub influenţa mixtă a unui ansamblu de fenomene defavorabile, care au acţionat atât asupra componentei sale de consum, dar mai ales, asupra celei investiţionale.

Ca şi consecinţă a intensificării crizei datoriilor suverane în Zona euro şi, implicit, a sporirii gradului de incertitudine, s-a produs o relativă deteriorare a indicelui de încredere a populaţiei în mediul economic naţional, generând un comportament mai precaut în rândul consumatorilor şi o uşoară majorare a ratei de economisire.  Ca urmare, consumul privat s-a redus la 0,6% (faţă de 1,7% în 2011), însă, dintre elementele cererii interne, a deţinut principala contribuţie la creşterea economică naţională în 2012. Printre factorii care au determinat aprecierea veniturilor reale şi au creat premizele pentru menţinerea unui nivel ridicat al cheltuielilor de consum ale populaţiei se numără: stabilizarea pieţei forţei de muncă şi majorările salariale aplicate în condiţiile atenuării presiunilor inflaţioniste şi a unei rate reduse a dobânzii de politică monetară.

Prin contrast, indicatorul care măsoară gradul de încredere a companiilor în climatul economic naţional, calculat de către Institutul de Cercetare Economică Ifo[9], s-a redus progresiv timp de 8 luni consecutiv – de la 109,7 până la 101,4 – începând cu luna aprilie şi până în decembrie 2012, când a afişat o uşoară majorare (102,4). Potrivit experţilor Ifo, înclinaţia firmelor de a investi a fost puternic afectată de conjunctura defavorabilă din euroregiune, dublată de reducerea concomitentă a cererii externe şi interne. Aceşti factori, corelaţi cu scăderea accelerată a gradului de utilizare a capacităţilor de producţie şi cu perspectivele pesimiste privind volumul vânzărilor pe termen mediu au determinat amânarea planurilor investiţionale, în special, la nivelul firmelor din sectorul de producţie. Drept consecinţă, volumul investiţiilor productive a cunoscut o reducere de amploare (-2,5%, comparativ cu 6,2% în 2011), în condiţiile în care numai investiţiile în utilaje şi echipamente au înregistrat un declin de 4,8%, faţă de anul precedent.

În ceea ce priveşte investiţiile în sectorul de construcţii rezidenţiale, acestea s-au majorat cu 0,9%, datorită menţinerii unor condiţiilor favorabile de finanţare pe tot ansamblul anului 2012, cu efect asupra sporirii cererii de achiziţii în rândul dezvoltatorilor imobiliari.

Potrivit estimărilor preliminare elaborate de către OCDE[10], în 2012, fluxurile de investiţii străine directe (ISD) atrase de Germania au scăzut cu circa 87% faţă de 2011, valoarea investiţiilor atingând circa 6,6 miliarde USD – 1,4% din PIB – (faţă de 49 miliarde USD, respectiv 0,2% din PIB în 2011), ceea ce a coborât Germania pe locul 20 în ierarhia destinaţiilor favorite de ISD la nivelul OCDE (în anul 2011 deţinuse poziţia a 5-a).

Piaţa forţei de muncă, care, datorită reformelor structurale aplicate de către guvernul german, a rămas relativ stabilă chiar şi pe parcursul perioadei de recesiune[11], a continuat să menţină o evoluţie favorabilă în anul 2012, în pofida încetinirii activităţii economice. Datele publicate de Agenţia Federală pentru Ocuparea Forţei de Muncă evidenţiază că numărul  total de şomeri s-a diminuat cu circa 80.000, atingând 2,90 milioane persoane în 2012 (faţă de 2,98 milioane în 2011), ceea ce reprezintă cel mai redus nivel al şomajului înregistrat în ultimele două decenii. În consecinţă, rata şomajului (ca medie anuală, măsurată în procente din populaţia activă) a scăzut la 5,5%, faţă de 5,9% în 2011.

Situaţia pozitivă înregistrată pe aceasta piaţă şi oferta ridicată de locuri de muncă au determinat aplicarea unor majorări salariale medii de circa 2,5%, în conformitate cu planul german de menţinere a stabilităţii şi siguranţei a locurilor de muncă. De asemenea, reducerea numărului de ore de muncă pe angajat a contribuit la creşterea veniturilor salariale (raportate la numărul de ore de muncă) cu circa 3,3%.

Potrivit experţilor Comisiei Europene, odată cu degradarea perspectivelor de creştere economică şi intensificarea crizei datoriilor suverane din Zona euro, tendinţa de majorare a preţurilor s-a diminuat semnificativ. Astfel, deşi creşterea preţului internaţional la ţiţei, produse energetice şi produse alimentare de bază, corelate cu o uşoară depreciere a monedei euro faţă de dolarul SUA au generat o serie de presiuni inflaţioniste, ele au fost atenuate de încetinirea activităţii economice. Ca urmare, rata inflaţiei (măsurată prin indicele armonizat al preţurilor de consum) s-a redus la 2,1% (faţă de 2,5% în 2011), înscriindu-se, astfel, în ţinta de inflaţie fixată de către Banca Central Europeană.

În ceea ce priveşte situaţia finanţelor publice, încetinirea activităţii economice nu a avut un impact negativ asupra bugetului de stat, în condiţiile în care piaţa forţei de muncă şi veniturile salariale au rămas stabile pe tot parcursul anului. Guvernul german a reuşit performanţa unui uşor excedent bugetar de 0,2% din PIB în 2012 (comparativ cu deficitul de 0,8% din PIB, înregistrat în 2011), fiind susţinut pe partea de venituri de majorarea impozitelor, în condiţiile în care cheltuielile au crescut moderat.

Datele raportate de către Ministerul German al Finanţelor[12] relevă că, în 2012, veniturile guvernamentale au sporit cu 0,6% (circa 45,27% din PIB), ca efect al creşterii nivelului impozitelor aplicate veniturilor salariale, a majorării contribuţiilor sociale şi de asistenţă medicală, etc. De asemenea, cheltuielile bugetare s-au diminuat până la aproximativ 45,0% din PIB (comparativ cu 45,3% din PIB, cât reprezentau în 2011), în principal, ca urmare a stopării programelor de stabilizare a pieţei muncii şi măsurilor de stimulare economică, menite să contracareze efectele crizei economico-financiare.

Cu toate acestea, potrivit analiştilor economici internaţionali, ca efect al măsurilor adoptate pentru susţinerea Zonei euro – împrumuturi din partea Mecanismului European pentru Stabilitate Financiară (EFSF) şi injecţiile capital de la Mecanismul European pentru Stabilitate (MES), în valoare de circa 45 miliarde euro – datoria publică s-a majorat la 81,9% din PIB, faţă de 80,4% din PIB, cât a reprezentat în 2011.

După cum o afişează datele publicate recent de către Ministerul Federal al Economiei şi Tehnologiei[13], în condiţiile menţinerii unui ritm scăzut de creştere economică şi, respectiv, a unei cereri interne reduse pe ansamblul Zonei euro, dar şi a ţărilor emergente, evoluţia comerţului exterior al Germaniei, „motorul” tradiţional de dezvoltare economică a ţării, a fost nefavorabilă în 2012. Astfel, pe fondul evoluţiei incerte în întreaga economie mondială, în 2012, volumul exporturilor germane de mărfuri şi servicii a cunoscut o scădere de ritm de numai 3,7% (comparativ cu 7,8%, ritm  de creştere realizat marcat în 2011), deşi ca volum valoric[14] acestea s-au majorat la circa 1363 miliarde euro (faţă de 1300 miliarde euro în 2011) (Tabelul 1 şi Tabelul 4).

De asemenea, dată fiind cererea internă scăzută, dublată de diminuarea producţiei industriale germane, foarte puternic dependentă de import, şi volumul importurilor de mărfuri şi servicii a înregistrat o reducere majoră de ritm (1,8%, în comparaţie cu 7,4% în 2011), marcând, totuşi, un volum valoric de 1211 miliarde euro (faţă de circa 1170 miliarde euro, la nivelul anului 2011) – (Tabelul 1 şi Tabelul 4).

 Tabelul 1:Valoarea totală a fluxurilor comerciale de mărfuri şi servicii ale Germaniei  în 2012 şi variaţia anuală în perioada 2010-2012 (în mld. euro şi %)

Notă: exporturile sunt prezentate la valoarea f.o.b. („free on board’), iar importurile la valoarea c.i.f. („cost insurance freight”)

Sursa: Destatis şi Ministerul Federal al Economiei şi Tehnologiei (2013)

Cu toate acestea, exporturile de bunuri şi servicii au avut o contribuţie de 51,1% în structura PIB-ului naţional, iar importurile au deţinut o pondere de 45,8%, ceea ce îi conferă Germaniei unul dintre cele mai ridicate grade de deschidere economică[15] la nivel mondial şi cel mai ridicat în ierarhia ţărilor membre ale grupului G-7 (97,3%, faţă de 95,3 în 2011).

De asemenea, conform estimărilor preliminare elaborate de către Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC)[16], în 2012, Germania a păstrat locul al treilea în ierarhia exportatorilor mondiali de bunuri (după China şi SUA), având o pondere de 7,7% din exporturile lumii, iar în ceea ce priveşte exportul de servicii comerciale,  Germania s-a plasat, de asemenea, pe locul al treilea în topul mondial (după SUA şi Marea Britanie), cu o pondere de 5,9% din comerţul mondial.

În ceea ce priveşte structura exporturilor, în cadrul acestora, în 2012, au fost predominante produsele industriei prelucrătoare, cu o valoare adăugată ridicată: automobile şi părţi componente pentru autovehicule (17,3%), maşini şi utilaje industriale (14,9%), produse chimice (9,5%), computere şi echipamente optice şi electronice (7,8%) (Tabelul 2).

Tabelul 2: Ponderea principalelor 10 grupe de mărfuri în structura fluxurilor comerciale ale Germaniei în 2012 (%)

Sursa: Destatis şi Ministerul Federal al Economiei şi Tehnologiei (2013)

Datele furnizate de către Oficiul Federal de Statistică (prezentate în Tabelul 3 şi Graficul 3), relevă faptul că, şi în 2012, exporturile germane au fost preponderent direcţionate spre ţările membre UE (cu o pondere de circa 60% în totalul exporturilor, din care aproximativ 37,5% au avut ca destinaţie Zona euro), alte importante pieţe de desfacere extra-comunitare au fost SUA (cu o cotă de 7,9%), China (6,1%) şi Elveţia (4,4%).

Tabelul 3: Fluxurile comerciale ale Germaniei cu principalii 10 parteneri comerciali în anul 2012 (în mil. euro şi %) 

Sursa: Destatis şi Ministerul Federal al Economiei şi Tehnologiei (2013)

Grafic 3: Distribuţia pe grupe de ţări a exporturilor Germaniei în 2012 (%)

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor Destatis (2013)

De asemenea, potrivit informaţilor publicate de Destatis, şi în anul 2012 circa 1/3 din cererea internă a fost acoperită prin importuri, rata de penetrare a importurilor[17] fiind de 34%.

În ceea ce priveşte importul de mărfuri, Raportul elaborat de către OMC arată că Germania a menţinut poziţia de al treilea importator mondial (după SUA şi China, cu o pondere de 6,3% din totalul mondial), iar în ierarhia principalilor importatori de servicii comerciale a ocupat locul al doilea după SUA, cu o cotă de 6,9% din totalul mondial.

Ca şi în cazul exporturilor, principalele ţări partenere comerciale la import au fost ţările din Zona euro (furnizoare a circa 37,6% din importurile federale – Graficul 4), iar printre ţările extra-comunitare cu cele mai importante cote în importul german de bunuri şi servicii se numără China (8,5%), SUA ( 5,6%) şi Federaţia Rusă (4,7%) – Tabelul 3.

Grafic 4: Distribuţia pe grupe de ţări a importurilor Germaniei în 2012 (%)

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor Destatis (2013)

În consecinţă, potrivit atât specialiştilor comunitari, cât şi experţilor naţionali, datorită creşterii mai rapide a exportului comparativ cu importul, excedentul balanţei comerciale cu mărfuri şi servicii s-a majorat la aproximativ 152 miliarde euro (comparativ cu circa 132 miliarde euro, în 2011), iar raportat la PIB, excedentul comercial al Germaniei a reprezentat 6,6%, faţă de 6%, cât a atins în 2011. În acest context, balanţa contului curent a înregistrat un excedent de 6,4% din PIB, faţă de 5,6% din PIB, la nivelul anului 2011.

Perspective 2013 -2014

Având în vedere performanţele economice reduse care au marcat ultimul trimestru al anului precedent, precum şi efectul lor negativ asupra activităţii din primul trimestru al anului în curs (evidenţiat în Graficul 2), în deplin consens, atât cele mai recente previziuni din Raportul conjunctural „de primăvară” al CE, precum şi previziunile elaborate de către experţii OCDE arată că, şi în 2013, Germania va înregistra, în continuare, un ritm moderat de creştere a PIB, chiar uşor în scădere faţă de 2012, respectiv de 0,4%[18], urmând ca, pe măsura redresării treptate a climatului economic extern, în 2014, acesta să se majoreze la circa 1,8%.

Pornind de la această premisă, care se va transpune într-o relansarea dinamică a activităţii economice a principalilor parteneri comerciali ai ţării, precum şi estimând o viitoare disipare a tensiunilor din Zona euro, experţii comunitari apreciază că, în orizontul de prognoză 2014, Germania va beneficia de accelerarea schimburilor comerciale şi consolidarea cererii interne. Astfel, în opinia aceloraşi specialişti, pe fondul menţinerii unor condiţii favorabile de finanţare, corelată cu reducerea incertitudinilor provenite din mediul extern şi creşterea exporturilor vor stimula, în 2013, volumul fluxurilor investiţionale şi, implicit, reprogramarea pentru anul în curs a investiţiilor amânate.

În proiecţiile anuale elaborate pentru 2013 de către Guvernul federal[19] se prognozează că, după ce va depăşi efectele economice negative ale unei ierni dificile, începând cu cea de a doua jumătate a anului în curs, economia germană va intra pe o traiectorie ascendentă, care se va concretiza într-un ritm mai dinamic de creştere a PIB, decât ritmul mediu estimat a avea loc pe ansamblul Zonei euro. Astfel, deja la sfârşitul primului trimestru, toţi indicatorii economici afişau semnale de relansare a perspectivelor de creştere a economiei germane[20], având ca efect majorarea indicelui care măsoară gradul de încredere a companiilor în mediul economic naţional (la 106,7% în martie 2013, comparativ cu 104,3% în luna ianuarie)[21]. Aşa după cum estimează statisticile naţionale preliminare, la sfârşitul lunii martie, sectorul productiv a intrat pe un trend ascendent, producţia industrială s-a majorat cu 1,4%, pe baza creşterii comenzilor industriale interne şi externe, tendinţă care, în opinia experţilor, se va menţine pe tot parcursul anului curent, după o perioadă îndelungată în care principalul factor de creştere l-a constituit cererea internă.

De asemenea, experţii CE estimează că, pe fondul accelerării cererii interne (0,7% în 2013 şi 1,8% în 2014), corelată cu sporirea investiţiilor în echipamente ce au în structură piese de import, în 2013, ritmul de creştere a volumului de import mărfuri şi servicii va fi relativ egal cu cel al exportului (2,1% şi, respectiv 2,2%), iar, ulterior, în 2014, volumul importurilor va creşte într-un ritm mai rapid decât cel al exporturilor (7,0%, comparativ cu 6,2%), ceea ce se va reflecta în reducerea soldului contului curent (6,3% din PIB în 2013 şi 6,1% din PIB în 2014).

Potrivit aceloraşi specialişti, sistarea, începând cu 2012, aplicării măsurii de reducere a numărului de ore de muncă/angajat (care a avut drept scop evitarea disponibilizării personalului calificat), coroborată cu reducerea contribuţiei individuale la fondul de pensii vor contribui (până în 2014) la creşterea veniturilor salariale, care, în condiţiile practicării unei rate scăzute a dobânzii de politică monetară, va stimula creşterea consumului privat (0,8% în 2013 şi 1,4% în 2014). Deşi creşterea costurilor cu forţa de muncă ar trebui să fie treptat transmisă consumatorilor, având ca efect creşterea preţurilor, experţii naţionali şi internaţionali opinează că, tendinţa prognozată de scădere a preţului la materii prime va diminua presiunile inflaţioniste. În consecinţă, rata inflaţiei va continua să se reducă la 1,8% în 2013, respectiv 1,6% în 2014.

În ceea ce priveşte situaţia finanţelor publice, se prognozează că reducerea cu 0,7 puncte procentuale a contribuţiei individuale la fondul de pensii, anularea taxei trimestriale pentru tratamente medicale şi creşterea pragului minim de aplicare a impozitului pe venit vor contribui la reducerea veniturilor bugetare. Concomitent, recentele majorări salariale din sectorul public se estimează că vor spori cheltuielile de la buget, ceea ce se va concretiza, la nivelul anului 2013, într-un uşor deficit bugetar, de 0,2% din PIB, ce urmează a fi adus în echilibru abia în 2014.

Tabelul 4: Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Germaniei în perioada  2010-2014

Notă: exporturile sunt prezentate la valoarea f.o.b. („free on board’), iar importurile la valoarea c.i.f. („cost insurance freight”)

Sursa: Elaborat de către autor, pe baza datelor publicate de Eurostat (2013), Destatis şi Ministerul Federal al Economiei şi Tehnologiei (2013) (pentru valoarea exporturilor şi importurilor de bunuri şi servicii şi soldul balanţei comerciale)

[5]Federal Statistical Office (Destatis), Press Release 057/14.02.2013: Gross Domestic Product Down in the 4^th Quarter of 2012, Press Release 163/15.05.2013: Gross Domestic Product slightly up in 1^st Quarter of 2013, disponibile la: www.destatis.de