India: încetinire a ritmului de creştere economică în 2011 – 2012, relansare uşoară în 2013-2014

AUTOR: Dr. Iulia Monica OEHLER-ŞINCAI

India, a patra mare economie emergentă a lumii (după China, Brazilia şi urmând îndeaproape Rusia),[1] a înregistrat în 2011-2012 a doua fază de încetinire a ritmului său de creştere economică într-un interval de mai bine de un deceniu (graficul 1). Guvernul indian este acuzat de mediul de afaceri de „paralizia” reformelor orientate către creştere economică.[2]

Graficul 1: Ritmul de creştere a PIB al Indiei, în termeni reali (în %)

Notă: Prognoze pentru 2013, 2014, 2015, 2016 şi 2017

Sursa:Grafic elaborat de autor, pe baza datelor FMI, World Economic Outlook,Octombrie 2012.

Potrivit estimărilor din raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), „Situaţia şi perspectivele economiei mondiale”[3] cu privire la ritmul de creştere a PIB, revizuit în scădere, India a înregistrat în 2012 un ritm de creştere economică de numai 5,5%, comparativ cu 9,6% în 2010 şi 6,9% în 2011. Frânarea ritmului de creştere a PIB la nivelul Indiei în 2011 şi 2012 este mai pronunţată decât cea înregistrată la nivelul Chinei, însă mai temperată decât cea a PIB al Braziliei. Economia Indiei este puternic afectată de diminuarea cererii pe trei din principalele sale pieţe de desfacere: UE (în special datorită crizei datoriilor suverane din Zona euro), China (într-o măsură mai mică) şi SUA, dar şi de persistenţa unor probleme structurale interne (precum: costul ridicat al derulării afacerilor, infrastructura slab dezvoltată, ritmul lent al înfăptuirii reformelor din sfera politicii investiţionale).

Pentru 2013-2014, specialiştii ONU apreciază o uşoară accelerare a ritmului de creştere economică (la 6,1% în 2013 şi 6,5% în 2014). Totuşi, experţii internaţionali atrag atenţia asupra faptului că perspectivele de creştere a economiei indiene pe termen lung depind de abilitatea guvernului actual şi a următoarelor guverne de a promova investiţiile şi a continua liberalizarea economiei.[4]

Pe parcursul crizei financiare şi economice mondiale, autorităţile şi companiile indiene şi-au concentrat din ce în ce mai mult atenţia asupra pieţei interne, cu o mare capacitate de absorbţie (determinată de populaţia sa vastă, de 1,2 miliarde locuitori, extinderea clasei de mijloc şi modernizarea treptată a infrastructurii). La sporirea puterii de cumpărare a contribuit şi majorarea substanţială a valorii remiterilor cetăţenilor indieni din străinătate, aceasta depăşind în 2008-2010 nivelul anual de 50 miliarde dolari. De altfel, ţinând cont de valoarea absolută a remiterilor, India se situează pe primul loc în ierarhia mondială a ţărilor beneficiare de remiteri ale populaţiei din străinătate.[5]

Cu toate acestea, puterea de cumpărare este erodată de inflaţie. Pe ansamblul anului 2012, rata inflaţiei în India este estimată de experţi la 7,6% – printre cele mai ridicate niveluri din rândul economiilor emergente.[6]

Rata inflaţiei s-a temperat uşor în noiembrie şi decembrie 2012 (7,24% şi, respectiv, 7,18%, comparativ cu aceeaşi lună a anului 2011), ceea ce a dat posibilitatea Băncii Centrale să reducă nivelul ratei dobânzii de referinţă. În data de 29 ianuarie 2013, aceasta a diminuat nivelul ratei dobânzii cheie, de la 8% la 7,75% – a doua intervenţie de diminuare într-un interval de aproape patru ani (graficul 2).[7] Trebuie subliniat că rata dobânzii de politică monetară din India se numără printre cele mai ridicate niveluri în rândul economiilor emergente (spre comparaţie: China 6%, Brazilia 7,25%, Africa de Sud 5%), dar este inferioară celor din Rusia (8,25%) şi Egipt (9,25%).

Banca Centrală a Indiei a diminuat, totodată, şi rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale, de la 4,25% la 4% – aproape de nivelul minim al ultimilor 40 de ani. În opinia experţilor Băncii Centrale, această măsură (care a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2013) poate genera lichidităţi suplimentare în valoare de 3,3 miliarde dolari şi, implicit, stimularea creşterii economice.

În afară de rata ridicată a inflaţiei, o altă slăbiciune a economiei indiene o reprezintă nivelul ridicat al deficitului bugetar. Acesta s-a adâncit în ultimii ani datorită subvenţiilor masive acordate de guvernul indian pentru combustibili, îngrăşăminte şi alimente.[8] În septembrie 2012, guvernul indian a făcut un pas însemnat pe calea diminuării subvenţiilor: a majorat preţurile la motorină cu 14%.

Graficul 2: Rata dobânzii de politică monetară în India în perioada decembrie 2008-ianuarie 2013 (în %)

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor http://www.fxstreet.com/

În ianuarie 2013, a dereglementat parţial preţurile la motorină. Preţul motorinei reprezintă un subiect delicat în India, deoarece orice majorare a acestuia se reflectă, prin intermediul costurilor de transport,[9] asupra ratei inflaţiei. Guvernul indian a mai adoptat în septembrie 2012 şi alte măsuri, precum cele din sfera ISD: acordarea lanţurilor de supermarketuri din străinătate a dreptului să achiziţioneze până la 51% din capitalul social al firmelor locale şi companiilor aeriene străine a dreptului să achiziţioneze până la 49% din capitalul social al companiilor aeriene indiene (în afară de Air India). Toate măsurile recente adoptate de guvernul indian s-au confruntat cu critici aspre ale partidelor din opoziţie.

În octombrie 2012, guvernul a anunţat un plan multianual de diminuare a deficitului bugetar, până în martie 2017[10]. Ţinta de deficit bugetar pentru anul fiscal curent este 5,3% din PIB, 4,8% din PIB pentru următorul an fiscal, ajungându-se în ultimul an fiscal din acest ciclu de cinci ani la 3% din PIB.

În încheierea acestui succint articol, subliniem că una dintre priorităţile guvernului indian ar trebui să o reprezinte implementarea reformelor orientate către creştere, care să genereze investiţiile atât de necesare în infrastructură şi în sectorul resurselor umane.