India – încetinirea puternică a creşterii economice în 2012, relansare treptată în 2013-2014

Autor: Dr. Iulia Monica OEHLER-ŞINCAI

India a intrat în 2011-2012 în a doua fază de încetinire a ritmului său de creştere economică într-un interval de mai bine de un deceniu. Diminuarea activităţii industriale şi a investiţiilor s-a extins şi la nivelul consumului şi a exporturilor. Deşi inflaţia şi deficitul fiscal manifestă o tendinţă de temperare, deficitul de cont curent ca pondere în PIB a ajuns la un nivel record în 2012. Autorităţile indiene nu au avut la dispoziţie un spaţiu larg de manevră pentru stimularea creşterii economice, însă ritmul lent al înfăptuirii reformelor atât de necesare s-a datorat şi altor factori, precum gradul ridicat de corupţie şi „paralizia politică” din plan naţional. Experţii internaţionali consideră că stimularea investiţiilor este factorul cheie al relansării economice, însă aceasta este posibilă doar odată cu eliminarea unor bariere precum costul ridicat al creditului, legislaţia greoaie şi confuză.

Evoluţia conjuncturii economice în 2012 [1] 

India, a patra mare economie emergentă a lumii (după China, Brazilia şi urmând îndeaproape Rusia), [2] a înregistrat în 2011-2012 a doua fază de încetinire puternică a ritmului său de creştere economică într-un interval de 12 ani. Această frânare recentă a activităţii economice este mai accentuată decât cea din 2009 şi se datorează unui ansamblu de factori, atât interni, cât şi externi. Dintre factorii externi, amintim diminuarea cererii pe trei din principalele sale pieţe de desfacere – UE (în special datorită crizei datoriilor suverane din Zona euro), China (într-o măsură mai mică) şi SUA – şi menţinerea preţurilor la ţiţei pe piaţa internaţională la un nivel ridicat, în condiţiile în care India importă circa 3/4 din necesarul său de ţiţei. Factorii interni sunt numeroşi şi sunt în principal de natură structurală, iar dintre aceştia menţionăm: costul ridicat al derulării afacerilor, infrastructura slab dezvoltată, ritmul lent al înfăptuirii reformelor (inclusiv în sfera politicii investiţionale), asociat gradului ridicat de corupţie, „paraliziei politice” din plan naţional şi neînţelegerilor dintre partidele politice [3].

Potrivit datelor FMI, India a înregistrat în 2012 un ritm de creştere a PIB de numai 4% (revizuire în scădere), comparativ cu 7,7% în 2011 şi 11,2% în 2010.

 Graficul 1: Ritmul de creştere a PIB al Indiei în perioada 1980-2018, în termeni reali (în %)

Notă: Estimări pentru 2013 şi prognoze pentru 2014-2018.

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor FMI, World Economic Outlook, Aprilie 2013.

Încetinirea creşterii din toate sectoarele de activitate (inclusiv servicii) şi diminuarea investiţiilor productive s-au datorat în mare parte scăderii consumului (atât public, cât şi privat) şi contracţiei exporturilor. Sezonul musonic (iunie-septembrie) a întârziat în 2012 şi a afectat puternic producţia agricolă, de vreme ce aproximativ 55% din terenurile agricole nu sunt irigate. [4] Încetinirea activităţii economice, rata ridicată a inflaţiei (9,3% pe ansamblul anului 2012, potrivit datelor FMI), deprecierea rupiei şi ratele înalte ale dobânzilor au afectat puternic încrederea consumatorilor în economia indiană. [5] 

 Graficul 2: Creşterea PIB – total şi pe sectoare în perioada şi evoluţia investiţiilor productive în perioada 2008-2012 (în procente)

Notă: Datele sunt prezentate pe ani fiscali.

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor ADB (2013).

Potrivit opiniei experţilor Băncii Asiatice de Dezvoltare, problemele înregistrate pe partea ofertei (precum cantităţile insuficiente de combustibili fosili pentru generarea de energie electrică, dificultatea achiziţionării de terenuri, ritmul lent al obţinerii autorizaţiilor de mediu, infrastructura inadecvată, care se reflectă în costul excesiv al derulării afacerilor) se reflectă, la rândul lor, asupra investiţiilor productive, în sensul diminuării acestora.

Performanţa scăzută din sectorul serviciilor oglindeşte, pe de o parte, scăderea veniturilor, a încrederii consumatorilor şi a cheltuielilor acestora la nivel naţional. Însă, pe de altă parte, evidenţiază anumite tendinţe recente din sfera externalizării serviciilor. Vreme de mai bine de două decenii, India a fost destinaţia favorită pentru externalizarea serviciilor. Însă, în prezent, mai multe studii concluzionează că atitudinea companiilor occidentale faţă de externalizare este în curs de schimbare. [6] Aceste companii au dobândit experienţă în domeniu şi au constatat că, adesea, costurile ascunse implicate de externalizare sunt mult prea ridicate. Mai mult decât atât, principala motivaţie a externalizării activităţilor din industria serviciilor este dată de diferenţa costurilor de „producţie” dintre diferite amplasamente. În urmă cu un deceniu, salariile de pe pieţele emergente (inclusiv India) reprezentau o zecime din nivelul înregistrat în ţările dezvoltate. Dar în prezent, acestea se înscriu pe o pantă puternic ascendentă şi, mai mult decât atât, rata inflaţiei este foarte ridicată în majoritatea economiilor emergente, iar India nu este o excepţie. Nu trebuie, însă, trecută cu vederea prezenţa activă a companiilor indiene, atât pe plan naţional, cât şi internaţional – spre exemplu, Tata Consultacy Services (TCS), Infosys, Cognizant, Wipro şi HCL Technologies – ceea ce poate contrabalansa scăderea în intensitate a procesului de externalizare a serviciilor în India. De altfel, în 2012, excedentul balanţei comerciale a serviciilor indiene a atins un nou maxim istoric (23 miliarde dolari), în contrast cu soldul balanţei bunurilor, care a înregistrat un nou record „negativ” (196 miliarde dolari).

 Graficul 3: Balanţa serviciilor vs. balanţa bunurilor, 2000-2012 (în milioane dolari)

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor OMC, International Trade

Statistics 2001-2012 şi OMC (2013) [7] Geneva.

Pe fondul deteriorării balanţei comerciale a bunurilor, deficitul de cont curent a ajuns în 2012 la un nou record, de 5,1% din PIB (comparativ cu 3,4% din PIB în 2011). În aceste condiţii este esenţială revenirea la un deficit de cont curent sustenabil, care să fie finanţat din mai multe surse stabile – de pildă, fluxuri de investiţii străine directe (ISD) substanţiale şi mai puţine fluxuri generatoare de dobânzi împovărătoare –.

 Graficul 4: India – Evoluţia deficitului de cont curent în perioada 1991-2018 (în procente din PIB)

Notă: Estimări pentru 2013 şi prognoze pentru 2014-2018.

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor FMI, World Economic Outlook, Aprilie 2013.

În pofida deprecierii monedei naţionale în raport cu dolarul (începând din 2011), exporturile cumulate de bunuri şi servicii au stagnat pe ansamblul anului 2012, în timp ce importurile corespunzătoare s-au majorat cu 2,7%.

 Graficul 5: India – Evoluţia exporturilor şi importurilor de bunuri şi servicii 1980-2018 (variaţii procentuale anuale, în procente) 

Notă: Estimări pentru 2013 şi prognoze pentru 2014-2018.

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor FMI, World Economic Outlook, Aprilie 2013.

În ultimii ani, autorităţile şi companiile indiene şi-au concentrat din ce în ce mai mult atenţia asupra pieţei interne, cu o mare capacitate de absorbţie (determinată de populaţia sa vastă, de 1,2 miliarde locuitori, extinderea clasei de mijloc şi modernizarea treptată a infrastructurii). [8] Unul din motoarele principale ale creşterii l-a reprezentat cererea internă, alimentată şi de majorarea substanţială a valorii remiterilor cetăţenilor indieni din străinătate. Valoarea acestora a depăşit nivelul anual de 50 miliarde dolari în 2008-2010, a trecut de 60 miliarde dolari în 2011 şi este estimată la 70 miliarde dolari în 2012. [9] De altfel, ţinând cont de valoarea absolută a remiterilor, India se situează pe primul loc în ierarhia mondială a ţărilor beneficiare de remiteri ale populaţiei din străinătate.

Cu toate acestea, puterea de cumpărare este erodată de inflaţie. Pe ansamblul anului 2012, rata medie a inflaţiei în India a atins 9,3% (8,9% în 2011). Însă, începând din trimestrul al patrulea al anului 2012, se remarcă o uşoară temperare a acesteia. Majorarea ratei inflaţiei din ultimii ani s-a datorat în mare parte creşterii preţurilor anumitor categorii de produse alimentare (produse cu un conţinut ridicat de proteine, fructe, legume). Odată cu creşterea veniturilor salariale, cererea s-a majorat mai rapid decât oferta pentru produsele menţionate anterior. De aceea, una dintre priorităţile guvernului ar trebui să o constituie ameliorarea eficienţei sistemelor de producţie şi distribuţie din agricultură, în special la produsele la care se înregistrează un decalaj însemnat între cerere şi ofertă. În septembrie 2012, guvernul indian a făcut un pas însemnat pe calea diminuării subvenţiilor: a majorat preţurile la motorină cu 14%. Preţul motorinei reprezintă un subiect delicat în India, deoarece orice majorare a acestuia se reflectă, prin intermediul costurilor de transport, [10] asupra ratei inflaţiei.

În afară de mărimea deficitului de cont curent şi rata ridicată a inflaţiei, o altă slăbiciune a economiei indiene o reprezintă nivelul ridicat al deficitului bugetar. Acesta s-a adâncit în 2007-2009 datorită subvenţiilor masive acordate de guvernul indian pentru combustibili, îngrăşăminte şi alimente. [11] Deşi din 2010 se remarcă o uşoară diminuare a deficitului bugetar raportat la PIB, totuşi acesta rămâne la un nivel de peste 8% (8,3% din PIB în 2012, comparativ cu 8,7% din PIB în 2010 şi 8,4% din PIB în 2011). Datoria publică raportată la PIB se înscrie pe o pantă descendentă din 2003-2004, ajungând la 66,8% din PIB în 2012 (68,5% din PIB în 2010 şi 66,4% din PIB în 2011).

 Graficul 6: India – Evoluţia datoriei publice şi a deficitului bugetar în perioada 1991-2018 (în procente din PIB)

Notă: Estimări pentru 2013 şi prognoze pentru 2014-2018.

Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza datelor Fondului Monetar Internaţional, World Economic Outlook Database, Aprilie 2013.

Ratele ridicate ale inflaţiei şi deficitul bugetar substanţial nu au oferit autorităţilor indiene un spaţiu larg de manevră pentru stimularea creşterii economice. Nici pârghia înlesnirii accesului la credit, nici cea a majorării investiţiilor publice nu au putut fi folosite pe scară largă. Totuşi, rezervele valutare de aproape 300 miliarde dolari pe ansamblul anului 2012 au garantat o marjă de siguranţă. [12]

Ratele ridicate ale dobânzilor, încetinirea activităţii economice şi diminuarea cererii au determinat încetinirea creditării. Totodată, se remarcă o deteriorare a calităţii creditelor. În septembrie 2012, creditele neperformante şi restructurate au ajuns să reprezinte 9,5% din total, comparativ cu 5,5% în martie 2011. Diminuarea calităţii activelor a atras după sine sporirea aversiunii băncilor faţă de risc şi reorientarea acestora către achiziţionarea de obligaţiuni guvernamentale. [13]

Perspectivele conjuncturii economice în 2013-2014

Pentru perioada 2013-2014, experţii internaţionali prognozează o uşoară accelerare a creşterii economice a Indiei. Însă aceştia atrag atenţia asupra faptului că datele statistice privind noile proiecte de investiţii (în scădere) şi numărul mare de proiecte amânate din anii anteriori nu sunt de bun augur, iar intrarea pe o cale ascendentă reprezintă o adevărată provocare. Ameliorarea climatului investiţional este esenţială în acest context. Totodată, realizarea consolidării fiscale fără a sacrifica acele cheltuieli de capital strict necesare pentru modernizarea infrastructurii este dificilă. [14]

În prima parte a anului 2013, rata inflaţiei şi-a urmat cursul descendent, aceasta ajungând la 6% în martie 2013 – cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani. [15]

Ţinând cont că rata inflaţiei este pe o traiectorie descendentă, iar pe de altă parte, încetinirea creşterii economice a fost mai abruptă decât arătau estimările guvernului [16], Banca Centrală a redus nivelul ratei dobânzii de referinţă de trei ori din ianuarie 2013. În data de 3 mai 2013, nivelul ratei dobânzii cheie a fost scăzut de la 7,5% la 7,25%. Trebuie subliniat, însă, că rata dobânzii de politică monetară din India se numără în prezent printre cele mai ridicate din rândul economiilor emergente (spre comparaţie: China 6%, Indonezia 5,75%, Africa de Sud şi Chile 5%, Turcia 4,5%, Mexic 4%), dar este inferioară celor din ţări precum: Egipt (9,75%), Argentina (9%), Rusia (8,25%) şi Brazilia (8%). De altfel, mărimea deficitului de cont curent (-5,1% din PIB în 2012 şi un nivel asemănător estimat şi pentru 2013) nu permite o diminuare foarte accentuată a acesteia. Rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale a fost menţinută la nivelul de 4% (în vigoare din 9 februarie 2013), nivel foarte aproape de minimul ultimilor 40 de ani.

 Graficul 7: Rata dobânzii de politică monetară în India în perioada decembrie 2008-mai 2013 (în %)

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor http://www.fxstreet.com/.

Experţii internaţionali apreciază că moneda naţională va rămâne în următoarele 12-24 luni la un nivel de 54-55 rupii/dolar, [17] ceea ce poate stimula exporturile, cu condiţia revigorării cererii externe.

Potrivit opiniei experţilor Băncii Asiatice de Dezvoltare, datorită majorării deficitului de cont curent, India este tot mai dependentă de capitalul extern pentru finanţarea acestuia. Constrângerile legate de ofertă şi confuziile din planul politicii industriale au frânat activitatea internă, contribuind şi la încetinirea exporturilor – deja afectate de evoluţia cererii de pe principalele pieţe de desfacere. Importurile s-au majorat şi vor continua să crească datorită produselor a căror cerere este inelastică în raport cu preţurile (ţiţei, cărbune, metale, îngrăşăminte dar şi aur, ca formă alternativă de economisire în prezenţa inflaţiei) şi evoluţiilor de pe piaţa valutară. Drept urmare, deficitul de cont curent este estimat de experţi la niveluri de 4,9% din PIB în 2013 şi 4,6% din PIB în 2014, în pofida nivelurilor ridicate ale excedentului balanţei serviciilor şi a remiterilor conaţionalilor din străinătate.

În octombrie 2012, guvernul a anunţat un plan multianual de diminuare treptată a deficitului bugetar până în 2016-2017 [18]. Ţinta de deficit bugetar pentru anul fiscal 2016-2017 este de 3% din PIB. Totuşi, experţii internaţionali apreciază că o adevărată consolidare fiscală este posibilă abia după alegerile din 2014. [19] 

Tabelul 1: Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Indiei în perioada 2010-2014

Note: ¹ Datele referitoare la rata şomajului din India lipsesc, atât din statisticile oficiale indiene, cât şi din cele ale organizaţiilor internaţionale; ² Datele privind cursul valutar se bazează pe baza de date a Asian Development Bank (ADB) (2013), Asian Development Outlook 2013 – Asia’s Energy Challenge, Manila, Philippines, April 2013, p. 303 şi http://www.forecast-chart.com/usd-indian-rupee.html.

Sursa: Tabel elaborat de autor, în baza datelor FMI (2013), World Economic Outlook Database şi a altor surse.

În concluzie, principalele slăbiciuni ale economiei indiene sunt reflectate prin nivelurile ridicate ale deficitului de cont curent, deficitului bugetar şi ratei inflaţiei şi constrângerilor legate de ofertă, în special din agricultură şi infrastructură, care se contopesc cu o conjunctură economică nefavorabilă la nivel mondial. Experţii internaţionali atrag atenţia asupra faptului că perspectivele de creştere a economiei indiene pe termen lung depind de abilitatea guvernului actual şi a următoarelor guverne de a promova investiţiile (atât interne, cât mai ales cele externe) şi a continua procesul de reformă.