Japonia – relansarea creşterii economice în 2012, încetinire de ritm în 2013-2014

AUTOR: Rodica VELCIU

Relansarea economică începută la sfârşitul anului 2011, ca urmare a stimulentelor guvernamentale uriaşe alocate reconstrucţiei ţării după cutremurul devastator din martie 2011, a continuat în prima jumătate a anului 2012, pentru a marca o încetinere evidentă în ultima parte a anului.Încetinirea ritmului comerţului mondial şi persistenţa aprecierii cursului de schimb al yenului au determinat diminuarea puternică a exporturilor, unul din principalele motoare ale relansării economice a Japoniei de după cutremur. Cererea internă a înregistrat o încetinire accentuată, evidenţiind reducerea subvenţiilor şi cheltuielilor guvernamentale pentru reconstrucţie.

Instalarea noului guvern Shinzo Abe (liberal democrat) la sfârşitul lunii decembrie 2012  a adus o nouă viziune asupra măsurilor de politică economică ce se impun pentru redresarea economică a celei de-a treia putere economică a lumii. Astfel, în primul trimestru al anului 2013, economia niponă a înregistrat o puternică revenire, susţinută de stimulentele de politică monetară şi fiscală introduse la începutul anului.

Manifestând o abordare politică hotărâtă, perspectivele economice s-au schimbat semnificativ în ultimele luni, reflectându-se în înviorarea puternică din prima jumătate a anului 2013. Avansul creşterii economice a fost stimulat de saltul puternic al cursului acţiunilor, o consistentă depreciere a cursului real al yenului şi a revenirii încrederii în sectorul privat.

Politica monetară a devenit deosebit de flexibilă, iar politica fiscală a rămas, în oarecare măsură, relaxată, deşi consolidarea fiscală puternică ce va trebui să fie realizată va reprezenta o frână a activităţii economice până în 2014. Creşterea exporturilor şi a producţiei industriale au marcat o revigorare în acest an şi, stimulate de relaxarea condiţiilor de creditare şi creşterea profitabilităţii, investiţiile productive ar trebui să se consolideze.

Evoluţia economiei în 2012

În ultimul trimestru al anului trecut, ritmul de creştere a PIB a marcat o uşoară creştere (0,5%) după două trimestre consecutive de declin. Raportat la o bază deosebit de redusă (o scădere absolută de ritm înregistrată în 2011 de -0,6%), economia Japoniei a avansat în 2012 cu 2%, susţinută în principal de un consum privat robust (2,3%), cheltuieli guvernamentale (2,6%) şi investiţii publice (12,6%), în timp ce exporturile nete au avut un impact negativ asupra creşterii (-0,9 pp).

Rata şomajului a rămas la niveluri reduse, de 4,3% (printre cele mai joase din rândul ţărilor OCDE), experţii apreciind că acest nivel se va menţine pe întreaga perioadă de prognoză.

Avântul economic susţinut de cele 17 mii de miliarde de yeni (3,6% din PIB) alocaţi pentru cheltuieli cu reconstrucţia ţării în 2012, reprezintă vârful cheltuielilor guvernamentale, experţii OCDE anticipând în decembrie 2012 o reducere drastică a acestora în următorii ani. Deşi creşterea de taxe proiectată pentru următorii 25 de ani ca şi reducerea cheltuielilor şi a veniturilor neimpozabile vor acoperi, în parte, costurile, cheltuielile de reconstrucţie accentuează situaţia fiscală dificilă din prezent.

Un deficit bugetar de aproximativ 10% din PIB proiectat pentru perioada 2012 – 2013, determină creşterea, în continuare, a datoriei publice. Un plan fiscal consolidat, detaliat şi credibil, care să includă atât creşterea veniturilor, dar şi scăderea cheltuielilor publice este esenţial pentru menţinerea încrederii în sustenabilitatea bugetară a Japoniei, avertizau experţii OCDE în Raportul economic semestrial din decembrie 2012^[1].

Parlamentul nipon a aprobat la începutul lunii august 2012 dublarea, până în 2015, a impozitului pe consum (TVA), în vederea reducerii deficitului bugetar şi a garantării sistemului de protecţie socială. Documentul prevede majorarea TVA de la 5%, în prezent, la 8%, în aprilie 2014 şi la 10%, în octombrie 2015. Guvernul susţine că majorarea TVA va genera anual venituri suplimentare de 13.500 miliarde de yeni (170 miliarde de dolari). Datoria publică a Japoniei s-a cifrat în 2012 la 8.890 miliarde dolari, echivalentul a 219% din PIB.

Fondurile atrase vor permite finanţarea creării de noi locuri în creşe, ameliorarea sistemului de sănătate, plata parţială a pensiilor şi susţinerea cheltuielilor din domeniul sănătăţii. Este pentru prima dată în ultimii 18 ani când în Japonia este adoptată o lege privind majorarea TVA, considerată o măsură politică deosebit de sensibilă.

În perioada ianuarie-iunie 2012, economia niponă a marcat un nou record: un deficit comercial în primul semestru al anului. Acest deficit a fost determinat de exporturile în scădere, ca urmare a cererii reduse de pe pieţele ţărilor Uniunii Europene şi asiatice şi a majorării importurilor, impulsionate de creşterea necesităţii de combustibili, generată de funcţionarea la cotă de avarie a sectorului energetic nuclear al ţării.

Potrivit datelor publicate la sfârşitul lunii ianuarie 2012 de Ministerul nipon de Finanţe, pe ansamblul anului 2011, Japonia a înregistrat primul său deficit comercial după mai mult de trei decenii de excedente comerciale substanţiale,care i-au permis să-şi finanţeze cea mai mare datorie publică din lume.

Deteriorarea balanţei comerciale a continuat în 2012, când s-a înregistrat cel mai mare deficit comercial din istoria ţării, de 9.400 miliarde de yeni (circa 118 miliarde dolari), cu 170% mai mare decât cel înregistrat în 2011, cifrat la 54,3 miliarde dolari, depăşind chiar precedentul deficit record, de 2.610 miliarde de yeni atins în 1980, în timpul celei de a doua crize petroliere.

Cauzele principale ale acumulării unui deficit atât de consistent sunt disputele teritoriale cu China, criza datoriilor suverane a ţărilor din U.E şi creşterea puternică a importurilor de combustibili. Dificultăţile exportatorilor japonezi au fost accentuate de aprecierea fără precedent a yenului, care a scumpit produsele japoneze şi a redus valoarea veniturilor încasate din străinătate.

Valoarea exporturilor japoneze, un motor cheie al creşterii economiei nipone, a înregistrat o uşoară scădere anul trecut faţă de 2011 cu 0,1% (cifrându-se la 874 miliarde dolari), al doilea an de scădere consecutivă. Pentru prima dată în istorie balanţa comercială a Japoniei în relaţia cu Uniunea Europeană a înregistrat un deficit (cifrat la 139,7 miliarde yeni -1,6 miliarde dolari) ca urmare a scăderii cu 15% a exporturilor nipone. De asemenea, Japonia a marcat un deficit record de aproape 18 miliarde dolari în relaţia cu China, pe fondul scăderii cu 10,8% a exporturilor, din cauza disputelor teritoriale în jurul insulelor din Marea Chinei de Est.

În schimb, valoarea importurilor a crescut cu 5,4% până la 992 miliarde dolari, determinate de creşterea explozivă, cu 34% a importurilor energetice, ce au atins 272 miliarde dolari, în condiţiile în care majoritatea reactoarelor nucleare ale Japoniei au rămas închise după accidentul de la Fukushima.

Perspective 2013 – 2014

Noul prim ministru, Shinzo Abe, al cărui mandat a început la sfârşitul lunii decembrie 2012, a prezentat o nouă formulă de abordare a relansării economiei nipone, afectată de tripla tragedie din martie 2011 şi de cele două decenii de cvasistagnare economică. Abe a promis că va redobândi influenţa Japoniei şi va revitaliza una dintre cele mai importante economii mondiale, printr-un program de politici monetare, cheltuieli publice şi reforme structurale.

De asemenea, şeful guvernului japonez a anunţat că intenţionează să consolideze sectorul de apărare al ţării, planificând investiţii, pentru prima dată în ultimii 11 ani. „Voi recâştiga o Japonie puternică, îndeajuns de puternică pentru a contribui chiar mai mult decât până acum la binele întregii lumi”, a declarat Abe.

Supranumită de analişti „Abenomics” (combinaţia celor doi termeni –Abe şi economie), noua formulă de guvernare se axează pe trei piloni:

1. O politică monetară agresivă a Băncii Centrale a Japoniei (BoJ), prin injectarea de lichidităţi pe piaţă, ţintind o inflaţie de 2 %;
2. Un buget de stat suplimentar, din care să se finanţeze lucrări publice;
3. Un pachet de reforme pentru susţinerea creşterii economice, prin stimularea investiţiilor din sectorul privat.

Politica primului ministru Abe propune investiţii publice, majorarea taxei pe consum (TVA), ieşirea din spirala deflaţionistă şi atingerea ţintei de inflaţie de 2% prin creşterea masei monetare şi deprecierea monedei naţionale. Deşi, împovărată de cea mai mare datorie publică din ţările OCDE, BoJ s-a angajat să cumpere active financiare de 13.000 miliarde yeni lunar, pentru o perioadă nelimitată de timp, începând cu anul 2014.

Produsul intern brut a crescut într-un ritm anual de 4,1% în primele trei luni ale anului 2013, semn că politicile premierului Shinzo Abe dau roade. Acesta a fost cel mai rapid ritm de creştere din rândul ţărilor G7, ca urmare a sporirii semnificative a consumului intern şi a exporturilor.

Consumul privat, care generează circa 60% din PIB-ul Japoniei, a contribuit cu 2,3 puncte procentuale la creştere. „Economia japoneză este pe drumul cel bun către redresare”, a declarat Hideki Matsumura,economist şef la Japan Research Institute. În opinia sa, economia niponă va creşte în continuare, ca urmare a impactului politicilor noului cabinet.Abe a afirmat cu tărie necesitatea ca Banca Japoniei să adopte măsuri agresive pentru stimularea economiei, făcând din aceasta punctul central al campaniei sale electorale de anul trecut.

El susţine continuarea politicii de relaxare monetară, dublată de menţinerea unor cheltuieli guvernamentale consistente în vederea stimulării creşterii economice, ceea ce ar impulsiona creşterea preţurilor, încheind lunga perioadă de deflaţie şi determinând o creştere mai robustă pentru cea de-a treia economie a lumii.

Doi dintre cei trei piloni ai politicii “Abenomics” sunt deja activaţi, susţin analiştii. Japonia şi-a consolidat cheltuielile guvernamentale, iar Banca Centrală injectează masiv bani în economie.

Haruhiko Kuroda, guvernatorul Băncii Centrale a promis să găsească o „nouă dimensiune a politicii de relaxare monetară” şi să pună capăt deflaţiei, care afectează economia niponă de aproape 20 de ani. Din cauza deflaţiei şi a ritmurilor reduse de creştere, PIB-ul Japoniei nu depăşeşte astăzi nivelul din 1991. Pentru a stopa acest fenomen, BoJ a anunţat în aprilie a.c. că va extinde programul de relaxare monetară cantitativă pentru achiziţionarea de titluri de valoare pe termen lung la o sumă ce depăşeşte 1% din PIB pe lună. Astfel, în următorii doi ani masa monetară şi investiţiile Băncii Centrale în obligaţiuni de stat se vor dubla. În plus, Kuroda a subliniat că noua politică va rămâne în vigoare atât timp cât este necesar.

Cursul acţiunilor şi titlurilor de stat a crescut, iar yenul s-a depreciat puternic. Kuroda şi-a anunţat intenţia de a începe să cumpere obligaţiuni pe termen lung, ceea ce a contribuit la reducerea rentabilităţii acestora şi la creşterea scadenţei medii a titlurilor achiziţionate de la trei la şapte ani.

Cursul de schimb al monedei nipone faţă de dolarul american s-a menţinut,  practic, neschimbat în 2012 faţă de 2011, la o medie anuală de 79,3 yeni/dolar,deşi pe parcursul anului s-au înregistrat deprecieri temporare substanţiale ale monedei nipone, ca urmare a intervenţiilor pe piaţă a autorităţilor japoneze, în strădania acestora de stimulare a exporturilor. Cursul yenului s-a apreciat însă puternic faţă de nivelurile din 2009 şi 2010. Politica noului cabinet Abe a determinat o depreciere vizibilă a yenului în primele 5 luni ale acestui an, cu 11,8% (de la o medie a cursului de 85,5438 yeni/1 dolar SUA în decembrie 2012, la o medie de 100,9178 yeni/1 dolar SUA în mai 2013).

Ca urmare, autorităţile monetare americane i-au avertizat pe omologii niponi să înceteze intervenţiile asupra cursului de schimb al yenului, în vederea obţinerii unui avantaj de competitivitate. Banca Japoniei a determinat deprecierea substanţială a yenului prin creşterea masivă a masei monetare, cu ajutorul creşterii achiziţiilor de obligaţiuni şi alte active. Politicienii niponi au susţinut, însă că, declinul puternic al yenului este o consecinţă a politicilor de stimulare a economiei, şi nu obiectivul guvernului.

Cel de-al treilea pilon al strategiei Abenomics, care nu a fost pus în aplicare – reformele structurale –s-ar putea dovedi a fi cel mai important pe termen lung, susţin experţii. Dar obţinerea cooperării Dietei (Parlamentul nipon) va fi dificilă.

Guvernul  Shinzo Abe va propune spre aprobare o serie de reforme: de flexibilizare a pieţei muncii, de încurajare a imigraţiei, de redeschidere a centralelor nucleare şi de atragere într-o mai mare măsură a femeilor pe piaţa forţei de muncă. El s-a angajat să reducă birocraţia pentru a stimula mediul de afaceri.

Reforma pieţei forţei de muncă presupune flexibilizarea acesteia. Se încearcă apropierea de normele OCDE, prin aplicarea principiului: la aceeaşi muncă se acordă aceeaşi retribuţie, indiferent dacă lucrătorul este angajat temporar sau permanent. Totodată, se abordează şi problema angajării femeilor, printr-o relaţie mai echilibrată, muncă – viaţă particulară. Scăderea ratei fertilităţii a determinat autorităţile să identifice măsuri de retribuire mai consistentă a femeilor în perioada concediului natal şi de îngrijire a copiilor în creşe şi grădiniţe.

Natalitatea scăzută şi îmbătrânirea populaţiei au dus la un deficit de forţă de muncă. Au fost identificate trei resurse interne de acoperire a acestui deficit: femeile, vârstnicii şi şomerii. Limitele acestora au impus necesitatea acceptării lucrătorilor străini, îndeosebi în sectorul medical. O primă încercare de introducere a forţei de muncă din exterior a avut loc în anii 80, în perioadă de boom economic. În prezent, pentru acoperirea deficitului de lucrători se deschid mai mult graniţele imigraţiei în anumite domenii de activitate.

Flexibilizarea pieţei muncii se reflectă şi în creşterea numărului de angajaţi temporari sau cu program redus.

Preocupată de deficitul cronic de energie determinat de catastrofa din martie 2011, Japonia şi-a accelerat cercetările şi investiţiile în domeniul exploatării resurselor regenerabile de energie. Recent, Japan Times a anunţat că Japonia va cheltui 204 milioane de dolari pentru a instala o baterie uriaşă, care va stoca energia produsă în mai multe centrale fotovoltaice situate în nordul Insulei Hokkaido.

Japonia a început în 2012 să ofere stimulente pentru producţia de energie verde pentru a-şi diversifica resursele energetice. Între luna aprilie 2012 şi sfârşitul lunii ianuarie a.c., au fost adăugaţi 1.394 MW în proiecte de energie verde, din care 1.329 MW doar în energie solară.

În martie 2013, autorităţile japoneze au anunţat că au extras cu succes hidrat de metan, supranumit şi „gheaţa de foc” sau „gheaţa care arde”, din planşeul oceanic. Această reuşită oferă Japoniei o nouă sursă de gaz pentru următorii ani. Un consorţiu coordonat de Japan Oil, Gas and Metals National Corporation a anunţat că, pentru prima dată în istoria omenirii, au reuşit să extragă de la un kilometru sub nivelul mării acest combustibil fosil care este compus din metan înconjurat de molecule de apă.

Oficialii japonezi estimează că, în largul insulei Shikoku se găseşte un strat imens de hidrat de metan, conţinând 1,1 trilioane de metri cubi de gaz natural, cantitate ce ar asigura necesarul de gaz al Japoniei în următorii 11 ani.

Potrivit ultimului Raport al OCDE^[2], favorizată de înviorarea pieţelor externe, creşterea economiei japoneze este prognozată să atingă un ritm real de creştere de 1,6% în 2013 şi 1,4% în 2014 concomitent cu aducerea ratei inflaţiei pe „un teritoriu pozitiv”.

La rândul său, FMI estimează în Raportul din aprilie a.c.^[3], un ritm de creştere a PIB de 1,5%. Experţii FMI au revizuit în creştere estimările privind evoluţia economiei Japoniei în 2013 (de la 1,2% în ianuarie a.c.), datorită „politicii monetare agresive adoptate recent, care va duce la un avans mai rapid al economiei şi a majorării inflaţiei”.

În şedinţa de politică monetară din luna mai 2013, BoJ a decis menţinerea măsurilor fiscale şi monetare de stimulare a economiei, care au sporit încrederea consumatorilor şi au dus la deprecierea yenului, oprind declinul exporturilor. De asemenea, Banca Japoniei a extins programul de relaxare cantitativă la 60.000 miliarde de yeni (583 miliarde de dolari) şi a sporit achiziţionarea de obligaţiuni guvernamentale.

“Declinul exporturilor s-a oprit ca urmare a înviorării relative a economiei începută în ultimele luni ale anului trecut şi se îndreaptă gradual spre redresare”, se arată în declaraţia BoJ. Conform datelor oficiale publicate la sfârşitul lunii mai, exporturile Japoniei au crescut în aprilie cu 3,8%, la 56,3 miliarde de dolari, în timp ce importurile au înregistrat un avans de 9,4%, la 64,9 miliarde de dolari. Astfel, deficitul comercial al Japoniei a ajuns la 8,6 miliarde de dolari.

La rândul său, producţia industrială a sporit în luna martie cu 0,9%, pentru a patra lună consecutiv. Optimismul consumatorilor japonezi s-a ameliorat după revenirea la putere a conservatorului Shinzo Abe, după victoria Partidului liberal democrat în alegerile legislative din decembrie.

La 10 mai 2013, yenul japonez s-a depreciat, ajungând la cel mai scăzut nivel faţă de dolar din ultimii patru ani, moneda americană tranzacţionându-se la 101,30 yeni, pentru prima dată din aprilie 2009. Deprecierea yenului a făcut exporturile nipone mai competitive, majorând profiturile companiilor din Japonia.

În declaraţia emisă la finele reuniunii G8 din iunie 2013 din Irlanda, liderii principalelor puteri economice au subliniat faptul că perspectivele economiei mondiale rămân slabe, chiar dacă riscurile de declin s-au redus, parţial datorită măsurilor adoptate în Statele Unite, Zona euro şi Japonia. În plus, s-a recomandat guvernului de la Tokyo să răspundă necesităţii de a elabora un plan fiscal pe termen mediu solid, detaliat şi credibil. Se adăugă faptul că, politica fiscală a ţărilor G8 ar trebui să permită o flexibilitate pe termen scurt pentru adaptarea la condiţii economice deosebite. „Ar trebui făcute diferenţe între ritmurile consolidării fiscale pentru condiţiile diferite ale economiilor naţionale”, se precizează în declaraţie.

Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Japoniei în perioada 2010-2014

-modificări procentuale-

Sursa: „OECD Economic Outlook”, no. 93, Bruxelles, May 2013