Letonia – Noua ţară membră a Zonei euro

AUTOR: Dragoş SĂLĂGEAN

Letonia a devenit, la 1 ianuarie 2014, cea de-a 18-a ţară membră a Zonei euro şi cea de-a 4-a ţară ex-comunistă din Europa centrală şi de est membră a UE care a adoptat moneda unică, după Slovenia în 2007, Slovacia în 2009 şi Estonia în 2011. Ea va fi, cel mai probabil urmată de ţara vecină, Lituania, care are şanse mare să adere la Zona euro în 2015. Astfel, Letonia a aderat la Zona euro în ciuda faptului că, potrivit sondajelor, majoritatea letonilor ar fi preferat ca ţara lor să-şi păstreze moneda naţională (latul). În proporţie de 58%, letonii s-au declarat împotriva aderării la Zona euro, în timp ce susţinătorii introducerii monedei unice reprezentau doar 20%.

În opinia celor care se opun introducerii monedei unice în Letonia, euro va dezavantaja consumatorii şi va declanşa un val de scumpiri. Latul constituie pentru letoni un simbol naţional, „din punct de vedere al identităţii noastre naţionale, renunţarea la lat reprezintă o pierdere”, s-a apreciat în presa letonă. Euroscepticii insistă asupra faptului că populaţia nu a fost consultată în legătură cu aderarea Letoniei la Zona euro prin referendum, decizia de aderare fiind luată de Parlamentul leton, Saeima.

Această ţară baltică, membră a UE din 2004, se poate lăuda în prezent cu o economie stabilă. Ritmul său de creştere economică situeză Letonia în rândul ţărilor UE cu cele mai bune performanţe economice: în 2011 şi 2012, ritmul de creştere al PIB a depăşit 5%, menţinându-se robust şi în 2013 (4,0%) în ciuda unei uşoare reduceri. Pentru 2014 şi 2015 previziunile indică menţinerea în jurul a 4% (4,1% respectiv 4,2%).

Letonia a reuşit să îndeplinească toate criteriile de la Maastricht. Astfel, rata inflaţiei a fost de 0,3% în 2013, cu mult sub nivelul ţintă stabilit de Banca Centrală Europeană pentru ţările membre ale Zonei euro (2,0%), iar deficitul bugetar a fost de 1,4% din PIB în 2013 (1,3% în 2012), sub baremul de 3% din PIB stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Datoria publică a atins 42,5% din PIB în 2013 (40,6% din PIB în 2012), de asemenea cu mult sub „baremul” obligatoriu de 60% din PIB stabilit pentru aderarea la Zona euro.

Atingerea acestor performanţe a constituit pentru Letonia o adevărată „probă de foc”, această ţară fiind grav afectată de criza financiară şi economică din 2008. După trei ani consecutivi de recesiune economică în perioada 2008-2010, guvernul de la Riga a fost nevoit să solicite ajutorul FMI, primind din partea acestuia un împrumut de 7,5 miliarde de euro, cu condiţia aplicării unor măsuri de austeritate draconice.

În momentul reîntoarcerii la ritmuri pozitive de creştere economică, o serie de specialişti europeni au lăudat eficacitatea măsurilor de politică economică, financiară şi monetară adoptate de guvernul leton: „În cursul perioadei care a precedat aderarea sa la Zona euro, Letonia a fost un model de politică bugetară” declara, în septembrie 2012 Mario Draghi, preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE).

În ceea ce priveşte evoluţiile post-aderare ale economiei letone, oamenii politici se arată optimişti. Valdis Dombrowskis, fost prim-ministru, este de părere că introducerea monedei unice este în interesul ţării, urmând să ajute economia prin facilitarea schimburilor comerciale şi prin creşterea încrederii investitoriilor străini. Ministrul de finanţe, Andris Vilks, a dat la rândul său asigurări că tranziţia la moneda unică va fi lină. „Nu cred că vor fi mari probleme. Noi am învăţat multe din experienţa Estoniei, unde preţurile nu au crescut decât cu 0,2 sau 0,3% după aderarea la Zona euro în 2011”. Totuşi, acest optimism este contrazis de previziunile Comisiei Europene care prevăd pentru 2014 o creştere puternică a ratei inflaţiei, 2,1% (nivel ce se va menţine şi în 2015), comparativ cu 0,3% în 2013.

Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Letoniei în perioada 2010-2015

-variaţie anuală în %-

Sursa: „European Commission – European Economic Forecast – Autumn 2013”, 5 Nov. 2013, Brussels