Marea Britanie – creştere economică slabă în 2012-2013, relansare moderată în 2014

Autor: Dr. Simona POLADIAN

Continuarea crizei economice din Zona euro, principali parteneri comerciali ai Marii Britanii, precum și aplicarea programului de austeritate, în vederea reducerii deficitului și a datoriei publice au generat o creștere economică slabă în 2012. În ultimii 5 ani, performanţele economice ale Marii Britanii sunt dintre cele mai reduse din rândul statelor OCDE, aceasta clasându-se pe penultimul loc înaintea Italiei[1]. Potrivit analiștilor revistei de specialitate “The Economist”, este cea mai dificilă perioadă prin care trece Marea Britanie în ultimele două secole. Totuși, Marea Britanie continuă să rămână în primele 5 destinaţii investiţionale ale lumii și prima în rândul statelor membre ale UE, cu un volum total al ISD de 62,7 miliarde dolari, în 2012.

În 2012, economia britanică a fost la un pas de recesiune, după trei trimestre în care ritmul PIB a fost negativ. Raportul Comisiei Europene din luna mai[2] 2013 apreciază ca în 2012, ritmul de creștere a fost de doar 0,3%. Înregistrarea ritmului pozitiv s-a datorat cererii interne, în principal componentei consumului privat al populaţiei. Cheltuielile de consum ale gospodăriilor au contribuit majoritar la creștere economică în 2012 (1,2%). Totodată, la creșterea cererii totale au contribuit și ritmul pozitiv al investiţiilor productive ca efect al Fondului pentru Scheme de Împrumut (FSI) elaborat și aplicat de către Banca Angliei în cooperare cu Ministerul Finanţelor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de credit, prin reducerea costurilor aferente imprumuturilor contractate pentru dezvoltarea firmelor. Sectorul construcţiilor continuă să se afle în criză, cu toate că participarea sa la PIB este de 7%. De asemenea, serviciile, în special cele financiare, care altădată constituiau unul din motoarele creșterii economice, abia au reprezentat 0,6% din PIB în 2012. Criza financiară internaţională care a afectat într-o mare măsură statele dezvoltate, a determinat dispariţia creditelor care acopereau aproximativ 95% din valoarea unui imobil care în Marea Britanie se ridică în medie la 250.000 $. Începând din 2009, băncile nu mai sunt dispuse să acorde credite imobiliare decât pentru acoperirea a maximum 75% din valoarea proprietăţii. În plus, garanţiile bancare sunt mai restrictive, crescând limita minimă admisibilă de la 8.000 lire în perioada de boom la 40.000 lire în prezent. Cererea a scăzut in asociere cu oferta limitată. Numărul de imobile finisate a scăzut la jumătate în perioada 2007-2011.

Volumul valoric al producţiei industriale a atins cel mai scăzut nivel din 1991 și este cu 15 p.p. sub vârful istoric atins înainte ca puternica criză financiară internaţională să-și facă simţită prezenţa în economia britanică. Datele furnizate de Biroul de Statistică de la Londra relevă faptul că producţia industriala slabă se datorează volumului redus din domeniul explorării ţiţeiului și gazelor ca urmare a închiderii pe o perioadă de cinci ani a unei platforme din Marea Nordului, care contribuia între 3 și 6 p.p. la producţia totală a ţării. Totodată, în ultimul trimestru al anului 2012, Buzzard, cea mai mare zonă de exploatare a ţiţeiului, localizată la 55 de km de coasta Scoţiei, a fost de asemenea închisă pentru mentenanţă. Din acest motiv, producţia de ţiţei a scăzut cu 10,7 % în ultimele 3 luni.

Analiștii Comisiei Europene apreciază că ritmul negativ al exporturilor de 0,2%, asociat cu ritmul pozitiv de 2,7% al importurilor, au determinat cel mai mare deficit comercial din ultimii 10 ani (-57,3 miliarde $ în 2012). Contribuţia semnificativă la acest deficit l-a reprezentat scăderea valorii anuale a exporturilor de servicii, ceea ce a determinat trecerea de la excedent la deficit substanţial al balanţei serviciilor. Deprecierea lentă, dar continuă a lirei sterline din ultimii 2 ani nu a condus, cum era de așteptat, la relansarea volumului exporturilor.

Grafic nr. 1. Evoluţia soldului balanţei comerciale si a balanţei serviciilor, în perioada 2010-2014, în Marea Britanie

(miliarde dolari)

Sursa: date preluate din Raportul Comisiei Europene, European Economic Forecast Spring 2013, 9 mai 2013, Bruxelles; * pentru 2013-2014 sunt date previzionate.

În pofida creșterii slabe a PIB, totuși rata șomajului s-a aflat pe un trend ușor descedent, de la 8% în 2011 la 7,9% în 2012. Totuși, un sondaj recent de opinie, efectuat în rândul britanicilor arată faptul ca aceștia lucrează mai puţine ore decât ar dori, dată fiind cererea externă redusă. Rata șomajului în rândul tinerilor s-a menţinut ridicată și în 2012. Industria absoarbe în prezent aproximativ 2,6 milioane de persoane și, potrivit datelor publicate de BNS, de 4 trimestre consecutiv (septembrie 2011-septembrie 2012) rata angajărilor în industrie a crescut.

Rata anuală a inflaţiei s-a redus în 2012 la 2,8% comparativ cu nivelul ridicat, de 4,5%, din 2011. Banca Angliei a redus treptat rata de scont, aceasta ajungând la 2% la sfârșitul anului 2012.

Rata dobânzii de referinţă (Repo rate) s-a menţinut pe tot parcursul anului la nivelul de 0,5%, nivel stabilit încă din martie 2009. De menţionat că acesta este cel mai scăzut nivel de când există Banca Angliei (cel mai ridicat nivel, de 17%, s-a înregistrat în noiembrie 1979). Banca Angliei a dezvoltat o politică monetară care să poată sprijini programul de reforme iniţiat de noul guvern, venit la putere.

Deficitul bugetar continuă să reprezinte o “piatră de moară” pentru economia britanică, deși măsurile aprobate și aplicate de guvern au dus la înscrierea pe o curbă descendentă a deficitului, începând cu anul fiscal 2010-2011. În 2012, deficitul bugetar s-a redus de la 9,6% din PIB n 2011 la 7,8% din PIB.

Una dintre cele mai grave probleme din economia britanică rămâne însă datoria publică care la începutul anului 2012 depășea 1000 de miliarde de lire sterline. Este cea mai mare datorie publică din 1993, reprezentând 64% din PIB. Punctul de vedere al ministerului britanic de finanţe a fost prezentat în “The Telegraph”[3]: “Că datoria noastră naţională a depașit 1000 de miliarde de lire, acest lucru reflectă că în ultimii ani s-a acumulat un nivel nesustenabil al cheltuielilor și arată de ce important pentru viitorul naţiunii noastre să soluţionăm decisiv acest deficit”.

Potrivit BBC News[4], de la sfârșitul anului 2008 și până în prezent, datoria privată formată din datoria firmelor și a populaţiei a scăzut, în raport cu PIB al Marii Britanii. Astfel, datoria companiilor s-a redus de la 122% la 109% din PIB, în timp ce datoria populaţiei s-a diminuat de la 102% la 97% din PIB, în perioada analizată. La o primă privire, s-ar putea afirma că este un trend pozitiv, cu toate că în comparaţie cu PIB-ul, datoria privată continuă să constituie o problemă.

În contrast, în aceeași perioadă, datoria publică guvernamentală a crescut de la 52% din PIB, un nivel scăzut în raport cu standardele internaţionale de atunci, la 75% din PIB în prezent, fiind la nivelul general al statelor occidentale. Ceea ce îngrijorează este însă faptul ca datoria totala a instituţiilor financiare a crescut la 201% din PIB. De precizat că, potrivit firmei de consultanţă McKinsey, datoria unei instituţii financiare exclude din calcul împrumuturile către firme și populaţie, pentru evitarea dublei impuneri. Mărimea substanţială este o reflectare a mărimii industriei serviciilor financiare a City-ului londonez. Experţii de la Mckinsey sunt însă de părere că acest tip de datorie, cu scadenţe pe termen lung nu sunt de natură să împieteze asupra stabilităţii economice. Rata extrem de scăzută a dobânzilor și crearea de bani ieftini prin programul “quantitative easing”, care se ridică la un total de 275 miliarde lire, fac posibilă supravieţuirea cu acest nivel ridicat al datoriei.

Grafic nr 2. Evoluţia ritmului de creștere al PIB (%), a ratei anuale a inflaţiei (%) și a soldului bugetar (% din PIB) din Marea Britanie, în perioada 2010-2014 (%)

Sursa: date preluate din Raportul Comisiei Europene, European Economic Forecast Spring 2013, 9 mai 2013, Bruxelles; * pentru 2013-2014 sunt date previzionate.

În 2012, cu toate că s-a înregistrat o scădere cu 25% a fluxurilor totale investiţionale agregate în UE, totuși Marea Britanie continuă să rămână în primele 5 destinaţii investiţionale ale lumii și prima în rândul statelor membre ale UE, cu un volum total al ISD de 62,7 miliarde dolari (vezi graficul de mai jos).

(miliarde dolari)

Sursa: baza de date OCDE și FMI, accesat la data de 15 iunie 2013

În 2012, volumul exporturilor, altădată unul dintre motoarele creșterii economice în această ţară, a înregistrat un ritm negativ, de -0,2%, ca efect principal al scăderii cererii în statele UE, partenere. Concomitent, ritmul de creștere al importurilor a atins nivelul de 2,7%, ceea ce a contribuit la acumularea unui deficit comercial cu 48% mai mare decât cel din 2011. La această majorare substanţială, cauza principală constă în trecerea de la surplus la deficit a balanţei serviciilor care în mod tradiţional contribuia în anii de dinaintea izbucnirii crizei financiare internaţionale la solduri comerciale pozitive. Mai precis, soldul balanţei serviciilor s-a deteriorat de 6,3 ori (vezi tabelul cu indicatorii macroeconomici ai Marii Britanii).

Urmare a recesiunii economice sau a ritmurilor scăzute de creștere economică din majoritatea statelor europene partenere, politica comercială a Marii Britanii a început de la jumătatea anului 2011 să fie orientată spre încurajarea găsirii unor nișe de piaţă în alte zone ale lumii. Treptat, exporturile cu UE au scăzut în volum cu 5%, în timp ce valoarea exporturilor spre restul lumii a crescut cu 7% în 2012[5].

Grafic 4. Structura exportului britanic, pe principalii 10 parteneri, în 2012

Sursa: www.economicshelp.org, accesat la 24 iunie 2013

Marea Britanie se află pe locul 11 în lume după volumul producţiei industriale[6]. În structura exporturilor pe categorii de produse, producţia industrială reprezintă aproximativ jumătate din valoarea totală a exporturilor, urmată îndeaproape de servicii.

Previziuni 2013-2014

În anul 2013, la fel ca în majoritatea statelor membre ale UE, nu se preconizează o creștere economică susţinută, ci mai mult o formă de menţinere pe linia de plutire (ritm de creștere estimat de 0,6% în 2013). Analiștii OCDE estimează pentru 2013 un ritm al PIB de numai 0,6%. Analiștii independenţi din Marea Britanie, care la sfârșitul anului 2012 au fost rezervaţi în ceea ce privește creșterea economică pe baze solide în această ţară n present I manifestă ngrijorarea faţă de această evoluţie. În primul trimestru al anului 2013, producţia industrială a continuat trendul descendent, dar ritmul negativ a fost de numia 0,3% comparativ cu declinul de 1,4% înregistrat în ultimele trei luni ale anului 2012. Cauza principală o constituie mărirea producţiei de ţiţei din Marea Nordului, în urma redeschiderii platformei Buzzard, cea mai mare din Marea Nordului. În dorinţa de a relansa activitatea industrială, guvernul britanic a acordat cel mai mare fond în vederea sprijinirii sectorului privat în 2012-2013. Agenţia de credit UK Export Finance[7] (UKEF) din Marea Britanie va manageria astfel 4,3 miliarde lire, cu circa 2 miliarde peste fondul din anul anterior, în vederea relansării activităţii industriale, indiferent de mărimea firmelor care vor apela la această formă de ajutor.

George Osborne, ministrul de finanţe, a anunţat că bugetul propus de el pentru 2013 avea “patru mari ambiţii”:

– adoptarea celui mai competitiv sistem de impozitare din G20;
– atragerea investitorilor prin crearea “celui mai bun loc de a începe, finanţa și dezvolta o afacere”;
– eliminarea dezechilibrelor economice majore;
– încurajarea calificării și “flexibilizării” forţei de muncă, astfel încât aceasta să fie mai adaptată la cerinţele economiei.

Datoria publică se va menţine și în următorii ani la un nivel ridicat, având în vedere că serviciul datoriei publice se va ridica în 2013 la 47,6 miliarde lire și va crește treptat până la 65,5 miliarde lire sterline în anul fiscal 2015/2016.

Datoria privată în Marea Britanie totalizează 1460 miliarde lire sterline, datoria medie pe gospodărie fiind de 7975 lire sterline (exclusiv datorii ipotecare)[8]. Impactul avalanșei datoriilor este puternic: O analiză efectuată de Centrul de Cercetări “Legal Service Research Centre”[9] din Londra arată că 60% dintre cei care au probleme cu plata datoriilor se confruntă cu probleme medicale sau au solicitat consiliere pentru soluţionarea acestora. Conform studiului efectuat de acest centru, problema datoriilor influenţează în special relaţiile sociale și individuale, precum și planurile de viitor. Potrivit BNS, peste jumătate din populaţia de peste 18 ani a Marii Britanii are o formă de credit (ipotecar, pe card, bancar). Ritmul mediu anual de creștere a datoriei private a depășit 10% în perioada 2006-2010.

Rata șomajului a crescut îngrijorător în rândul tinerilor în special. În 2013 se remarcă faptul că este pentru prima dată când numărul celor care muncesc și au peste 65 depășește un milion (1 din 10 vârstnici lucrează!). Decalajul pe grupe de vârstă a șomerilor, în defavoarea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16-24 ani, care se confruntă cu o rată a șomajului de aproximativ 20,5% constituie o bombă cu ceas. Totuși, ultimul raport al Biroului Naţional de Statistică (BNS) din Londra arată că în aprilie 2013, numărul șomerilor tineri a scăzut la 950.000, cu 68.000 mai puţin decât în aceeași perioadă a anului 2012. Raportul BNS din iunie 2013 arată că rata șomajului a scăzut ușor, la 7,8%.

Starea prelungită de recesiune sau de creștere economică anemică cu care se confruntă majoritatea partenerilor europeni ai Marii Britanii afectează în continuare exporturile. In pofida unei deprecieri substanţiale a lirei, semnalată în ianuarie 2013, ceea ce ar fi trebuit să încurajeze cererea externă prin creșterea competitivităţii prin preţ, ritmul de creștere a exporturilor nu a depășit 2% în prima parte anului 2013.

Căutarea de noi pieţe de desfacere începe să se facă vizibilă în structura comerţului britanic pe principalii parteneri. Comerţul cu China a depășit pentru prima dată în mai 2013 volumul de peste 1 miliard de lire în aprilie 2013[10], exporturile crescând cu 11% în primele 3 luni ale anului 2013. Exporturile britanice către SUA au crescut, de asemenea, cu 7%, în paralel cu scăderea importurilor, ceea ce a contribuit la obţinerea unui surplus trimestrial de 3,7 miliarde lire, pe această relaţie. Dar, deficitul comercial cu Germania s-a accentuat ajungând la 6 miliarde lire. Exporturile britanice pe cea de-a doua mare piaţă după SUA au scăzut cu 800 milioane lire, ajungând astfel la 7,5 miliarde lire. Concomitent, importurile din Germania au crescut în aceeași perioadă cu 200 milioane lire, la 13,5 miliarde lire.

Grafic 5. Evoluţia cursului mediu de schimb lunar liră sterlină/euro, în perioada ian.-iunie 2013

Sursa: x-rates.com, accesat la data de 15 iunie 2013

Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Marii Britanii în perioada 2010-2014

                                                            – modificări reale, în % –

Surse: OECD – “Economic Outlook”, No. 93, May 2013, Paris; European Commision – “European Economic Forecast Spring 2013”, May 2013, Brussels

[1] The Economist, “Just better than nothing”, 27 aprilie 2012.

[2] European Economic Forecast Spring 2013, 9 mai 2013, Bruxelles

[3] www.telegraph.co.uk, accesat la data de 20 iunie 2013

[4] www.bbc.co.uk, accesat la data de 21 iunie 2013

[5] Vezi BNS din Londra, preluat de The Guardian, www.guardian.co.uk, accesat la 21 iunie 2013.

[6] www.bns.org, accesat la 24 iunie 2013

[7] http://news.bis.gov.uk, accesat la 22 iunie 2013

[8] Credit Action debt statistics, 2012. Available at http://www.creditaction.org, accesat la 20 iunie 2013

In Too Deep, Citizens Advice, 2004. Available at: http://www.citizensadvice.org.uk/in-too-deep.pdf

[9] http://www.lsrc.org.uk/publications/impact.pdf, accesat la 20 iunie 2013

[10] www.guardian.co.uk, accesat la 24 iunie 2013