OCDE – evoluţia conjuncturii economice pe ansamblul ţărilor membre în 2012 şi previziuni 2013-2014

Autor: Cornel ALBU

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), care numără în prezent 34 de ţări[1], a dat publicităţii, la 29 mai 2013, cel de-al 93-lea Raport conjunctural semestrial de la înfiinţarea acesteia (1961), respectiv „OECD – Economic Outlook”.

Potrivit aprecierilor Secretarului general adjunct şi Economist şef al Organizaţiei, Pier Carlo PADOAN, expuse în editorialul ce precede acest Raport, creşterea economică pe ansamblul zonei OCDE s-a încetinit din nou în 2012, ca şi în  2011, după relativa redresare înregistrată în 2010. În 2013 se prognozează o relativă stagnare a ritmului de creştere a PIB la nivelul anului 2012, urmând ca abia în 2014 să aibă loc o relansare a creşterii economice, fără însă să se atingă nivelul din 2010.

Evoluţia conjuncturii economice în 2012

Ritmul de creştere economică pe ansamblul celor 34 de ţări membre OCDE s-a situat  la 1,4% în 2012 faţă de 1,8% ritm înregistrat în 2011 (de menţionat că, în 2010, ritmul real al P.I.B. pe ansamblul OCDE s-a situat la 3,1%, după ce acesta a scăzut, în mod absolut, cu 3,8%, în 2009), vezi şi tabelul 1.

În opinia experţilor OCDE, această nouă încetinire a ritmului de creştere a P.I.B. în 2012, pe ansamblul celor 34 de ţări membre, se datorează, în principal, recesiunii instalate în Uniunea Europeană şi Zona euro, pe fondul nesoluţionării crizei datoriilor suverane, ba chiar a extinderii acesteia către alte ţări (Cipru, Slovenia, Belgia, Olanda). În paralel, exceptând SUA şi Japonia, Australia şi Noua Zeelandă, s-au înregistrat scăderi relative de ritm în toate celelalte ţări OCDE, exemplul cel mai semnificativ fiind Turcia (de la 8,8% în 2011 la numai 2,2% în 2012), vezi şi tabelul 2.  La această  încetinire a mai contribuit şi reducerea de ritm mai puternică, decât se anticipase, a volumului comerţului internaţional de la 6,1% în 2011 la numai 2,7% în 2012.

Concluzia principală a lui P.C. Padoan, inclusă în Editorial, este aceea că, pe ansamblul OCDE, dar şi în plan global, condiţiile economice şi financiare s-au „deteriorat semnificativ” de la publicarea Raportului semestrial din noiembrie 2012, măsurile de consolidare fiscală şi prudenţa băncilor în a acorda credite au redus cererea internă, respectiv investiţiile şi consumul, determinând o creştere însemnată a şomajului.

Reducerea cea mai puternică a ritmului creşterii economice în 2012, s-a produs în Zona euro. Astfel, ritmul de creştere a P.I.B. al acesteia în 2012 apreciat, în prezent, la -0,5% faţă de -0,1% cât se prevăzuse în Raportul din noiembrie 2012 (de menţionat că şi pentru 2011 acest ritm a fost revizuit în scădere de experţii OCDE, de la 2,1% la numai 1,5%). În context, se menţionează faptul că, recesiunea economică ce s-a instalat în Zona euro în 2012 s-ar putea amplifica în 2013, daca nu se vor adopta soluţii imediate de ieşire din criza datoriilor suverane a multor ţări membre, efectul de „contagiune” fiind extrem de primejdios.

Dintre principalele ţări membre OCDE, SUA şi Japonia au înregistrat ritmuri mai mari de creştere economică în 2012 faţă de 2011, fără însă să atingă nivelurile din 2010. Un caz aparte îl reprezintă Japonia, care după reintrarea în recesiune în 2011 (după cea din 2009), a înregistrat o creştere economică pozitivă în 2012, de 2,0% (-0,7% în 2011). 

În contextul acestei evoluţii a activităţii productive, situaţia şomajului pe ansamblul OCDE s-a înrăutăţit în 2012 faţă de 2011, crearea de noi locuri de muncă trenând. Cel mai ridicat nivel al şomajului în 2012 s-a înregistrat în Zona euro, nivelul ratei acestuia majorându-se la 11,2%, de la 10,0% în 2011. Pe ansamblul OCDE, rata şomajului s-a majorat la 8,0% în 2012, de la 7,9% în 2011. Rata înaltă istorică a şomajului a rămas una dintre cele mai presante „moşteniri” ale crizei. Această evoluţie ar trebui să determine, în opinia experţilor OCDE, ţările să-şi îmbunătăţească politicile privind ocuparea forţei de muncă, stimulând crearea de locuri de muncă, în special în rândul tinerilor.

În Raportul menţionat, experţii OCDE, apreciază că rata inflaţiei s-a redus la nivelul de 2,1%, de la 2,5% în 2011, ca urmare a menţinerii unor preţuri relativ stabile la materii prime şi energie, dar şi a scăderii, faţa de 2011, a preţurilor de import.

În ceea ce priveşte evoluţia situaţiei bugetare în ţările membre OCDE se apreciază că aceasta s-a îmbunătăţit în 2012, deficitele majore, înregistrate în anii precedenţi, au înregistrat scăderi faţă de 2011. Experţii OCDE apreciază acum, că deficitul bugetar în 2012 pe ansamblul celor 34 de ţări membre este de 5,7% din PIB, uşor în reducere şi faţă de nivelul de 6,3% din PIB în 2011, dovadă că procesele de asanare bugetară au continuat în forţă în cursul anului 2012.

În ceea ce priveşte situaţia balanţei de plăţi curente,  ultimul Raport al OCDE la care ne referim relevă, pe ansamblul celor 34 de ţări membre, menţinerea relativ constantă a nivelului deficitului în 2012 faţă de 2011. Astfel, ca procente din P.I.B., acest deficit s-a situat la 0,5% din PIB în 2012 (0,7% din PIB în 2011 şi 0,6% din PIB în 2010). Pe ansamblul celor 17 ţări membre ale Zonei Euro situaţia balanţei de plăţi curente a fost mai bună, experţii OCDE apreciind un excedent de 1,9% din P.I.B. în 2012, după un surplus de 0,5% din P.I.B. în 2011 şi a 2% din PIB în 2010.

Pe ţări, situaţia rămâne şi în 2012 puternic contrastantă, „alimentând” presiunile protecţioniste şi divergenţele de poziţii în cadrul negocierilor Rundei Doha. Astfel, deficitul balanţei de plăţi curente a SUA s-a situat la 3,0% din P.I.B. în 2012, în timp ce excedentul Japoniei a atins 1,0% din P.I.B. iar cel al Germaniei a fost de 4,3% din PIB. Pentru comparaţie, principala ţară nemembră OCDE – China – a înregistrat un excedent al balanţei de plăţi curente de 2,4% din PIB în 2012 (1,9% din PIB în 2011).

Perspective 2013-2014

Analiştii OCDE apreciază, în Raportul conjunctural semestrial publicat recent, că pe ansamblul celor 34 de ţări membre ritmul creşterii economice în 2013 se va menţine scăzut, chiar în reducere uşoară faţă de 2012 (1,2% faţă de 1,4%), o relansare moderată urmând să aibă loc în 2014 (ritm prognozat la 2,3%).

De altfel, experţii OCDE prognozează o cvasi-stagnare a ritmului de creştere a economiei mondiale în 2013 faţă de 2012 (3,1% faţă de 3,0%) şi o relansare uşoară a acestui ritm, la 4,0% în 2014, fără însă să se atingă nivelul de „vârf” din 2010 (5,0%).

Ca şi în 2012, cea care trage în „jos” ritmul creşterii economice pe ansamblul OCDE în 2013 este tot Zona euro, autorii Raportului prognozând continuarea fazei de recesiune, cu o scădere absolută a PIB chiar mai mare decât în 2012, respectiv 0,6%.

SUA şi Japonia, vor continua să înregistreze ritmuri pozitive de creştere economică în 2013, deşi în uşoară reducere faţă de 2012, trăgând în „sus” media OCDE.

Anul 2014 dă semnalul relansării creşterii economice în Zona OCDE, ritmul prognozat fiind de 2,3%, aproape dublu faţă de cel estimat pentru 2013.

În opinia economistului şef al OCDE, P.C. Padoan, există „multiple căi de relansare” şi mai multe „viteze”, care diferă în funcţie de amploarea măsurilor naţionale de stimulare a activităţii productive şi investiţionale, dar şi de modul de evitare şi depăşire a riscurilor ce se pot ivi în calea acestei relansări.

În opinia experţilor OCDE, deocamdată, semnele acestei relansări sunt cel mai vizibile în SUA, unde ritmul creşterii economice este prognozat să atingă 2,8% în 2014. O combinaţie între restabilirea încrederii în sistemul financiar-bancar şi o „renaştere” a încrederii în consum şi investiţii constituie forţa motrice a accelerării creşterii economice.

În Japonia, datoria publică înaltă, slăbirea potenţialului de creştere şi persistenţa deflaţiei în 2013 par a fi surmontate de mix-ul recent de politici economice implementate, care include o politică monetară „agresivă” şi o promiţătoare consolidare fiscală, în contextul aplicării cu succes a reformelor structurale adoptate, apreciază aceeaşi experţi OCDE.

În Zona euro, creşterea şomajului, previzibilă mai ales în 2013 (o rată de 12,1% faţă de 11,2% în 2012), determină presiuni majore în sensul schimbării de orientare a politicilor economice în direcţia relansării activităţii productive şi investiţionale. Analiştii OCDE consideră în actualul Raport, că perspectivele de creştere sunt negative şi în 2013 (-0,6% ritm al PIB pe ansamblul celor 17 ţări membre), în condiţiile interacţiunii a mai mulţi factori: slaba capitalizare a băncilor, datoria publică înaltă şi posibilităţile reduse de finanţare a acesteia, precum şi menţinerea unei cereri externe reduse (volumul comerţului internaţional este prognozat să crească doar cu 3,6% în 2013). „Locomotiva germană” gâfâie şi în acest an, cu un ritm de creştere a PIB de numai 0,4%, trăgând după ea o serie de „vagoane stricate”: Franţa (-0,3), Italia (-1,8%), Spania (-1,7%), Grecia (-4,8%), Portugalia (-2,7%) şi Olanda (-0,9%).

Experţii OCDE întrevăd o ieşire din recesiune a Zonei euro abia în 2014, dar „timidă” (ritm de creştere a PIB de 1,1%), pe fondul unei relansări previzibile a economiei Germaniei (ritm de creştere prognozat la 1,9%).

În concluzie, se apreciază că, pe ansamblul OCDE, ritmul creşterii economice se va accelera în 2014, dar există în continuare riscuri interne şi externe care pot stopa această relansare. Unul din aceste riscuri, des invocat de analiştii OCDE, îl constituie dezechilibrele de cont curent, care se vor amplifica în 2014 şi care pot determina aplicarea unor noi măsuri protecţioniste şi a unor politici monetare neortodoxe, cu efecte deosebit de negative pe planul comerţului internaţional.

Pentru 2014, prognozele OCDE relevă înregistrarea unui deficit de cont curent al SUA de 557 miliarde dolari (496 miliarde în 2013) şi excedente ale aceleiaşi balanţe de 94 miliarde dolari în cazul Japoniei (51 miliarde în 2013) şi de 361 miliarde dolari pe ansamblul Zonei euro (310 miliarde în 2013).

În preambulul Raportului actual, economistul şef al OCDE, P.C. Padoan, aprecia că evoluţia creşterii economiei mondiale este încă incertă, în prezent, această încetinire fiind legată, în principal, de modul în care actualele măsuri de politică economică adoptate de guvernele ţărilor puternic dezvoltate nu afectează gradul de încredere a mediului de afaceri pe termen mediu. În context, P.C. Padoan preciza că, economia mondială suferă de pe urma confluenţei a doi factori negativi. Primul îl reprezintă încetinirea mult mai puternică a ritmului de creştere a economiilor ţărilor dezvoltate în ultimul trimestru din 2012 şi primul semestru al acestui an, încetinire oarecum neaşteptată, dar care îşi pune amprenta asupra perspectivelor activităţii productive şi investiţionale în semestrul II 2013 şi în 2014. Al doilea factor menţionat este creşterea în intensitate a incertitudinii legate de evoluţia situaţiei fiscale şi financiare, în special după luna iunie 2012, în SUA, Japonia şi în multe din ţările membre ale Zonei euro. Fiecare din aceşti doi factori, în contextul interacţiunii negative a lor, au condus la înrăutăţirea climatului economic şi financiar mondial, în 2012, cu repercusiuni nefavorabile şi în 2013, necesitând, în opinia lui P.C. Padoan, adoptarea urgentă a unor politici economice şi monetare stimulative pentru a îmbunătăţi perspectivele de creştere economică şi a reduce riscurile investiţionale.

Referitor la cel de-al doilea factor, experţii OCDE apreciază că, brokerii de pe pieţele financiare, dar şi principalii analişti occidentali sunt mult mai sceptici referitor la abilitatea guvernelor multor ţări, cu probleme în acest sens, de a stabiliza şi reduce deficitele lor bugetare şi datoriile publice, citând ţările sudice din Zona euro, dar şi SUA, Japonia, Marea Britanie, Olanda.

Tabelul nr. 1: OCDE – evoluţia principalilor indicatori macroeconomici în perioada 2010-2014

Sursa: OECD – „Economic Outlook”, No.93, May. 2013, Paris

Tabelul nr. 2: Evoluţia ritmului de creştere a PIB al ţărilor membre OCDE în perioada 2010-2014 (ritmuri reale de creştere, în %)

Sursa: „OECD – Economic Outlook”. No. 93, May, 2013, Paris