AUTOR: Dr. Ecaterina STĂNCULESCU
Articolul prezintă ultimele preocupări ale Comisiei Europene pentru dezvoltarea şi buna funcţionare a Pieţei Unice Digitale, în speţă a comerţului electronic intracomunitar. Pe 25 mai a.c. Comisia a prezentat Parlamentului, Consiliului European, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor un set de măsuri pentru dezvoltarea potenţialului Pieţei Unice Digitale[1], pentru înlăturarea impedimentelor din calea tranzacţiilor comerciale online şi pentru o mai bună reglementare a anumitor aspecte care intervin în procesul de vânzare-cumpărare electronică de bunuri şi servicii (inclusiv conţinut electronic). Cunoaşterea acestor măsuri în toate statele membre ale UE va asigura o încredere sporită a vânzătorilor şi consumatorilor în comerţul online şi, prin urmare, un schimb mai mare de mărfuri intracomunitar.
- Introducere
Pachetul de măsuri prezentat recent de Comisia Europeană conţine patru propuneri cheie pentru dezvoltarea Pieţei Unice Digitale (PUD) şi pentru creşterea potenţialului comerţului electronic din UE:
– o propunere legislativă privind rezolvarea blocării nejustificate a cumpărătorilor online pe baze geografice sau a altor forme de discriminare, cum ar fi naţionalitatea, locul de reşedinţă sau de stabilire în cadrul Pieţei Unice;
– o propunere legislativă pentru revizuirea Regulamentului privind Cooperarea în domeniul Protecţiei Consumatorilor;
– o propunere legislativă de reglementare în domeniul curieratului;
– orientările referitoare la implementarea/aplicarea Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale[2].
Aceste propuneri, odată adoptate, vor stabili un cadru cuprinzător pentru facilitarea comerţului electronic în UE, în beneficiul atât al consumatorilor, cât şi al mediului de afaceri.
- Propunerile de măsuri ale Comisiei Europene
Valoarea comerţului electronic în UE a crescut cu 13,7% în 2014 comparativ cu 2013 şi a atins valoarea totală de 370 miliarde euro. Ritmul anual de creştere a acestui comerţ a fost de 22% în perioada 2000 – 2014. Cifra de afaceri a comerţului electronic a atins în 2015 ponderea de 8%[3] din cifra de afaceri totală a sectorului vânzărilor cu amănuntul, ceea ce demonstrează, conform Comisiei, că dinamismul acestei forme de comerţ şi contribuţia sa la creşterea economică a UE trebuie să fie susţinute.
Pachetul de măsuri corespunde cu apelul Consiliului pentru acţiuni de înlăturare a barierelor aflate în calea liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor vândute online şi la rezolvarea discriminărilor nejustificate având la bază localizarea geografică a clienţilor, precum şi cu apelul Parlamentului European adresat Comisiei în acelaşi scop: crearea unei pieţe funcţionale a comerţului electronic transfrontalier în UE.
În Strategia pentru o Piaţă Unică Digitală (PUD)[4], Comisia a identificat o serie de domenii unde era necesară o acţiune imediată pentru îndepărtarea barierelor din comerţul online transforntalier şi definirea unui cadru adecvat pentru funcţionarea comerţului electronic. Similar cu Strategia Pieţei Unice, ca parte a eforturilor mai largi pentru o Piaţă Unică mai echitabilă, Comisia şi-a anunţat intenţia de a lupta împotriva oricăror forme de tratament discriminatoriu nejustificat al cumpărătorilor având domiciliul în diferite state membre, indiferent dacă este aplicată la vânzările directe sau la cele prin intermediul canalelor de distribuţie şi indiferent de modul în care acestea au loc.
Pentru a beneficia la maximum de oportunităţile oferite de comerţul electronic, UE trebuie să creeze cel mai bun mediu de afaceri posibil pentru comercianţii online. În Comunicarea privind platformele digitale[5], Comisia prezintă evaluarea sa şi abordarea politică de susţinere a dezvoltării acestor platforme în UE.
În 2015, numai 9% dintre întreprinderile din sectorul comerţului cu amănuntul din UE au încheiat tranzacţii online în alte ţări membre ale UE, în timp ce 24% au realizat astfel de tranzacţii pe piaţa naţională. Pe întreaga economie a UE, numai 19% dintre IMM-uri vând online (comparativ cu 43% dintre întreprinderile mari) şi numai 8% vând online în alte ţări membre (comparativ cu 23% dintre marile întreprinderi). Ȋn 2015, ponderea consumatorilor care cumpărau pe internet din alte ţări membre ale UE era de 16%, faţă de 47% care achiziţionau diverse mărfuri online pe piaţa naţională. Comparativ cu SUA, comerţul electronic din UE avea un volum mai redus (reprezentând aprox. două treimi).
Prin seria de măsuri vizând dezvoltarea PUD, Comisia Europeană încearcă să rezolve diferite aspecte ale barierelor care împiedică comerţul online intracomunitar să funcţioneze la întreaga sa capacitate, adresându-se în primul rând IMM-urilor, care reprezintă cea mai mare parte a întreprinderilor din UE (99%), dar rămân în urmă din punctul de vedere al provocării digitale.
Ȋn opinia specialiştilor Comisiei, crearea condiţiilor propice pentru comerţul electronic necesită :
– a da consumatorilor şi întreprinderilor (în special IMM-urilor şi întreprinderilor start-up) un acces sporit la bunuri şi servicii online pe întreg teritoriul UE;
– a da consumatorilor încredere şi firmelor o mai mare siguranţă, cu reglementări mai clare şi mai puţin fragmentate, pentru vânzările -cumpărările online;
– a reduce costurile tranzacţiilor şi piedicile administrative pentru întreprinderile care comercializează online în afara graniţelor naţionale.
Măsuri pentru atingerea obiectivelor
Strategia Comisiei este aceea de a ajunge la îndeplinirea celor trei obiective printr-o combinaţie de măsuri integrate:
- Eliminarea barierelor anticoncurenţiale generate de „geoblocare”[6] în cadrul UE are scopul să permită consumatorilor şi firmelor să beneficieze de o varietate mai mare de bunuri şi servicii.
Măsura va face mai vizibile ofertele de comercializare ale firmelor din alte state membre, va creşte gama de produse din care cumpărătorii pot alege şi va oferi acestora posibilitatea de a căuta oferta cea mai bună atunci când achiziţionează produse sau servicii online.
Totuşi, Comisia consideră că ar fi prea împovărător pentru comercianţii de mărfuri să fie obligaţi să livreze în afara graniţelor mărfurile lor curente. Măsuri suplimentare trebuie să asigure vânzătorii şi cumpărătorii din statele membre ale UE de o livrare corespunzătoare a coletelor. Costul şi eficienţa serviciilor de coletărie nu ar trebui să fie un obstacol în calea comerţului electronic. Prin încurajarea concurenţei şi creşterea transparenţei tarifelor, Comisia urmăreşte să reducă diferenţele de tarife nejustificate; de exemplu, preţurile de listă pentru livrarea transfrontalieră a coletelor să fie de maxim 5 ori mai mare decât echivalentul lor naţional.
Odată adoptat instrumentul de înlăturare a restricțiilor pe criterii geografice ar trebui să fie inclusă şi întărită relaţia comerciant – consumator (business to consumer – B2C) în cadrul mecanismului de Reglementare privind Cooperarea în Protecţia Consumatorilor (CPC), care, de asemenea, va fi revizuit cu scopul de a-l face mai eficient şi mai adecvat pieţelor digitale. Geoblocarea poate fi legată de acordurile dintre furnizori şi distribuitori. Astfel de acorduri pot restricţiona concurenţa pe Piaţa Unică, ceea ce constituie o încălcare a normelor antitrust ale UE.
- Ȋncrederea consumatorilor şi siguranţa întreprinderilor depind în mod crucial de metodele de plată. Ȋn cadrul propunerii privind eliminarea geoblocării, comercianţii nu vor fi obligaţi să accepte orice mijloc de plată specific, dar nu vor putea să refuze plăţi din motive legate de naţionalitate, locul de reşedinţă sau de stabilire a clientului. Incertitudinea legată de drepturile contractuale cheie este un motiv major pentru lipsa de încredere a consumatorilor în ceea ce priveşte achiziţiile online transfrontaliere.
Ȋn propunerile Comisiei Europene, din decembrie 2015, privind furnizarea de conţinut digital şi alte vânzări de bunuri online sau la distanţă, consumatorii vor avea un set de drepturi în întregime armonizat şi clar pe întreg cuprinsul UE şi, astfel, vor fi mai încrezători în a accesa conţinut digital sau în a cumpăra bunuri online din alte ţări membre.
Claritatea reglementărilor va ajuta la creşterea încrederii atât din partea consumatorilor, cât şi a vânzătorilor. Ȋn Orientările referitoare la implementarea – aplicarea Directivei privind practicile comerciale neloiale[7], Comisia clarifică înţelesul pe care îl dă anumitor concepte şi prevederi cheie ale Directivei, care sunt una dintre cele mai frecvent utilizate baze legale de către Reţeaua de Cooperare pentru Protecţia Consumatorilor.
- Reducerea costurilor tranzacţiilor online transfrontaliere şi a obstacolelor administrative. Când o întreprindere îşi direcţionează activităţile spre alte state membre ale UE, trebuie să îşi adapteze în consecinţă contractele la cerinţele din ţara consumatorului sau să plătească TVA în această ţară. Pentru reducerea costurilor pe care firmele le întâmpină în astfel de cazuri, Comisia propusese deja, la sfârşitul anului 2015, măsuri de armonizare într-o mai mare măsură a drepturilor cheie ale întreprinderilor în cazul furnizării de conţinut digital şi al altor vânzări de bunuri online sau la distanţă.
Comisia va elimina, de asemenea, piedicile administrative puse firmelor, care rezultă din diferite regimuri ale TVA, prezentând propuneri legislative pentru extinderea mini-ghişeului unic pentru declaraţia şi plata TVA (”Mini One Stop Shop”) în cazul bunurilor tangibile vândute online, ceea ce înseamnă că întreprinderile vor putea să facă o singură declaraţie şi plată a TVA în propriul stat membru.
- Abolirea practicilor de geoblocare şi discriminare a cumpărătorilor online
În pofida armonizării aduse de Directiva Serviciilor[8] şi Directiva Comerţului Electronic[9], Piaţa Unică a serviciilor rămâne fragmentată, în timp ce consolidarea acestor reguli este inconsistentă.
Iniţiativa privind stoparea geoblocării acoperă servicii incluse în Directiva Serviciilor şi, intr-o mare măsură, în Directiva Comerţului Electronic, cum ar fi vânzarea online şi offline a bunurilor, a serviciilor furnizate electronic, inclusiv a celor care oferă acces la conţinutul digital non-audiovizual (muzică, cărţi electronice, software, jocuri), a serviciilor de turism, distracţie şi afaceri.
Iniţiativa va impune obligaţia nediscriminării atât directe, cât si indirecte, pe baza naţionalităţii, locului de reşedinţă sau de stabilire. Cu alte cuvinte, în situaţia acoperită de propunere, consumatorii din alte state membre vor avea posibilitatea să cumpere în aceleaşi condiţii ca şi cei de pe piaţa naţională.
Pentru serviciile de conţinut online non-audiovizual şi protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, prevederea de nediscrminare nu se aplică în acest stadiu, posibilitatea extinderii sale la aceste servicii urmând să constituie subiectul unui studiu comandat de către Comisie.
Foarte des, consumatorii întâmpină practici de blocare şi discriminare geografică. În 2015, numai 37% dintre website-uri permiteau vizitatorilor transfrontalieri din UE să completeze cu succes o cerere de achiziţie[10]. Această situaţie nu s-a îmbunătaţit comparativ cu 2009. În proporţie de 36%, vânzătorii cu amănuntul online au declarat că nu au încheiat acte de comerţ online transfrontalier, cel puţin la o categorie de produse pe care o comercializau. De asemenea, 19% dintre cumpăratorii online transfrontalieri au experimentat restricţii într-o fază sau alta a procesului de achiziţie. Pe parcursul consultării publice, peste 90% dintre consumatorii respondenţi au fost de părere că firmele şi clienţii ar trebui să poată face achiziţii mai uşor şi să aibă acces la servicii oriunde în UE. Peste 80% dintre respondenţi au indicat că s-au confruntat cu geoblocarea.
Vânzarea bunurilor fără livrare. Documentul analizat arată că nu poate exista vreo discriminare din partea vânzătorului atunci când cumpărătorul este din altă ţară. Dacă vânzătorul nu este obligat să livreze bunurile în ţara cumpărătorului în cazul în care costurile sunt prea mari, în schimb el trebuie să-l anunţe pe consumator despre existenţa unor restricţii, conform Directivei privind Drepturilor Consumatorilor[11]. De asemenea, trebuie să ofere clientului aceleaşi opţiuni de livrare pe care le oferă clienţilor locali (ex. livrarea la o adresă indicată de cumpărător, ridicarea de la un punct de colectare etc.).
Accesul la serviciile furnizate pe cale electronică. Clienţii vor putea să cumpere transfrontalier, pe o bază nediscriminatorie, servicii furnizate online, cum ar fi serviciile de stocare în cloud, depozitare a datelor unei întreprinderi (data warehousing), găzduire web (website hosting), adiministrarea sistemului la distanţă, instalarea de filtre firewall, blocarea bannerelor etc.[12] Totuşi, aplicarea interdicţiei privind discriminarea pentru serviciile furnizate electronic este amânată până la mijlocul anului 2018, datorită caracteristicilor lor specifice şi pentru a permite furnizorilor să se adapteze.
Servicii primite în alte state membre ale UE decât cel al clientului. Vânzătorul nu va putea să refuze să vândă sau să facă vreo diferenţă în ceea ce priveşte preţul sau alte condiţii la acelaşi punct de vânzare (inclusiv website) din motive legate de naţionalitate, locul de reşedinţă sau de stabilire a clientului, dacă serviciul respectiv este utilizat sau consumat de către client în afara ţării sale, în cadrul UE (ex. bilete de concert, chirii ale locuinţelor, închirierea maşinilor). Preţurile vor putea fi diferite pe site-uri diferite.
Nediscriminare la plăţi. Iniţiativa privind geoblocarea nu forţează comercianţii să accepte orcie mijloc de plată specific, dar include prevederea că aceştia nu pot refuza plata sau să ceară condiţii diferite de plată ca urmare a naţionalităţii, locului de reşedinţă sau de stabilire a clientului. Nu pot refuza instrumente de plată emise de altă ţară dacă le acceptă pe cele similare emise de ţara lor.
- Soluţii posibile pentru îmbunătăţirea serviciilor de coletărie
Serviciile de livrare, de înaltă calitate, a coletelor sunt esenţiale pentru a asigura tranzacţiile transfrontaliere. Ȋn Rezoluţia referitoare la Piaţa Unică Digitală[13], Parlamentul European a subliniat că serviciile de livrare accesibile, eficiente şi de înaltă claritate reprezintă o condiţie preliminară absolut necesară pentru desfăşurarea corespunzătoare a comerţului electronic transfrontalier. Aceste servicii suportă măsuri de îmbunătăţire în ceea ce priveşte transparenţa preţurilor şi eliminarea omisiunilor legislative.
Ȋn termeni concreţi, propunerea referitoare la livrarea coletelor urmăreşte:
– creşterea transparenţei tarifelor şi ratelor pentru anumite servicii de livrare transfrontalieră a coletelor necesitând stabilirea unei abordări convenabile de către Autorităţile Naţionale de Reglementare (ANR) a anumitor tarife transfrontaliere. Aprecierea acestei posibilităţi trebuie să ramână strict proporţională cu obiectivul urmărit;
– îmbunătăţirea prevederii ca toţi operatorii de servicii de coletărie (peste o anumită dimensiune a coletelor poştale) să furnizeze un set de date statistice de bază către ANR;
– încurajarea concurenţei prin cerinţa accesului transparent şi nediscriminatoriu al terţilor la serviciile şi/sau infrastructura tranfrontalieră de livrare a coletelor ale furnizorilor de servicii universale, indiferent dacă aceştia din urmă încheie acorduri multilaterale la preţuri definitive.
- Propunerea privind protecţia efectivă a consumatorilor care fac achiziţii transfrontaliere
Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului (CPC)[14], adoptat în 2004, a consolidat cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorilor, în cadrul UE, dar au rămas numeroase reglementări neconforme cu normele cheie privind principalele pieţe online. În opinia Comisiei, cadrul legal actual necesită să fie modernizat şi întărit pentru a furniza mecanisme mai puternice şi mai rapide, care să asigure egalitatea şi consistenţa aplicării acestor norme în UE şi, în mod special, pe Piaţa Unică Digitală.
Rata curentă a tranzacţiilor neconforme cu acquis-ul comunitar privind protecţia consumatorilor din UE arată că modernizarea şi consolidarea cadrului legal sunt necorespunzătoare. Conform unor estimări precaute, 37% din comerţul electronic sau solicitările de pe website-uri nu respectă reglementările de bază referitoare la protecţia consumatorilor. Această situaţie generează pagube anuale estimate la cca. 770 milioane de euro pentru cumpărătorii online transfrontalieri în domeniile transportului, petrecerii timpului liber, îmbrăcamintei, mărfurilor electronice şi serviciilor financiare.
Noul Regulament CPC propus:
– va furniza un cadru de cooperare mai consolidat şi mai eficient, care va mări siguranţa juridică, în special pentru comercianţii şi consumatorii activi transfrontalier;
– va permite autorităţilor, datorită adoptării unor măsuri suplimentare, să acţioneze mai rapid pentru a stopa încălcările legislaţiei privind comerţul online, destul de răspândite (ex. măsuri interimare de blocare a infringementului in domeniul website-urilor);
– va furniza o procedură unică, coordonată de către Comisie, pentru rezolvarea problemelor care privesc întreaga Uniune.
Aceste elemente ar trebui să conducă la o siguranţă juridică crescută pe Piaţa Unică prin intermediul unor norme mai puternice şi mai coerente care vizează protecţia consumatorilor.
- Orientările referitoare la implementarea/aplicarea Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale
Directiva privind Practicile comerciale neloiale (DPCN) reprezintă o piesă cheie a legislaţiei care stimulează practicile comerciale corecte în tranzacţiile online transfrontaliere. Orientările referitoare la aplicarea DPCN în mediul online pun în special următoarele probleme:
– precizează că orice platformă care se consideră ca fiind „comerciant” şi se angajează în tranzacţii „business to consumer” (B2C), direct conectate cu promovarea, vânzarea sau furnizarea de bunuri, servicii sau conţinut digital către consumatori, trebuie să se asigure că propriile practici comerciale sunt complet conforme cu Directiva 2005/29/CE;
– clarifică interconectarea dintre DPCN şi Directiva privind Comerţul electronic;
– clarifică faptul că, dacă platformele online activează în calitate de comercianţi şi se angajează în tranzacţii B2C fără să se conformeze unor asemenea cerinţe profesionale, pot fi acuzate că încalcă normele comunitare privind protecţia consumatorului şi marketingul, în cazul în care consumatorii sunt sau pot fi induşi în eroare;
– ţine cont de principiile convenite de către Grupul Multipartit privind Instrumentele de Comparaţie (site-uri web şi aplicaţii electronice), care a inclus pe reprezentanţii majori ai industriei şi consumatorilor, pe operatorii de instrumente de comparaţie şi autorităţile naţionale şi a fost coordonat de către Comisie.
- Reglementări simple şi eficiente pentru consumatori şi întreprinderi în contractele transfrontaliere.
Aceste reglementări cuprind:
– reducerea costurilor generate de diferenţele în ceea ce priveşte legile naţionale aplicabile obligaţiilor contractuale – propunerile vor asigura ca reglementările privind obligaţiile contractuale să fie aceleaşi în toate statele membre ale UE;
– crearea unei siguranţe juridice pentru mediul de afaceri – asigurarea unui set unitar de reglementări pentru contractele online transfrontaliere;
– sprijinirea consumatorilor să câştige din achiziţionarea de bunuri şi servicii online transfrontalier – consumatorii vor avea un set armonizat de drepturi pe întreg teritoriul UE, astfel încât să aibă încredere în a accesa conţinut digital sau a cumpăra mărfuri din alte state membre;
– reducerea pierderilor suferite de consumatori ca urmare a conţinutului digital defect – comparativ cu situaţia actuală, când nu există reglementări contractuale specifice pe întregul teritoriu UE pentru furnizarea de conţinut digital, consumatorii vor avea reglementări clare atunci când vor fi confruntaţi cu probleme specifice acestui domeniu.
- Reducerea poverii administrative pentru mediul de afaceri provenind din regimuri diferite de percepere a TVA
Pentru a diminua şi chiar elimina complicaţiile care provin din regimurile fiscale diferite, Comisia intenţionează să:
– extindă actualul „Mini One Stop Shop” (mini-ghişeul unic de declaraţie şi plată a TVA de către vânzător, în ţara de reşedinţă);
– introducă o măsură de simplificare comună pe întreg teritoriul UE (prag TVA) pentru a ajuta întreprinderile mici şi cele începătoare în comerţul online;
– permită autorităţilor naţionale de control să efectueze un singur audit al afacerilor online transfrontaliere în domeniul TVA;
– elimine exonerările de la plata TVA pentru importurile de colete poştale mici acordate furnizorilor din ţări terţe.
- Concluzii
Experţii Comisiei Europene consideră că propunerile incluse în pachetul de măsuri privind comerţul electronic, precum şi propunerile referitoare la contractele digitale şi la simplificarea regimului TVA, care vor urma, vor aduce o contribuţie semnificativă la stimularea dezvoltării comerţului digital în UE. Impactul lor este şi mai puternic deoarece vin la pachet. Măsurile de prevenire a geoblocării trebuie să fie acompaniate de o consolidare mai bună a normelor şi de un serviciu de coletărie la preţuri mai competitive, de o armonizare a legislaţiei în domeniul contractelor şi de o simplificare a regimului TVA.
Comisia Europeană recomandă stăruitor ca părţile interesate implicate în acest proces, Parlamentul European şi Consiliul, să considere măsurile de mai sus ca fiind complementare una celeilalte şi să urgenteze adoptarea lor în procesul legislativ, dată fiind necesitatea eliminării rapide a barierelor rămase. Măsurile propuse de Comisia Europeană vor avea o contribuţie esenţială pentru realizarea beneficiilor integrale în comerţul electronic transfrontalier.
Bibliografie
European Commission A comprehensive approach to stimulating cross-border e-commerce for Europe’s citizens and business, Brussels, 25.5.2016
European Commission. Online Platforms and the Digital Single Market Opportunities and Challenges for Europe, 25.05.2016
European Commission. Guidance on the implementation/application of Directive 2005/29/EC on Unfair Commercial Practices, Brussels, 25.05,2016
European Commission. Mystery Shopping Survey on territorial restrictions and geo-blocking in the European Digital Single Market, March 2016
European Commission. A digital single market strategy for Europe, Brussels 6.5.2015
Eurostat. Community Survey on use on ICT by enterprises (covering enterprises with at least 10 persons employed), November 2015; accesibil la http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/E-commerce_statistics
[1] European Commission, A comprehensive approach to stimulating cross-border e-commerce for Europe’s citizens and business, Brussels, 25.5.2016
[2] European Commission, Guidance on the implementation/application of Directive 2005/29/EC on Unfair Commercial Practices, Brussels, 25.05.2016
[3] Eurostat, Community Survey on use on ICT in enterprises (covering enterprises with at least 10 persons employed). Intreprinderile sunt clasificate în NACE (Rev.2) categoria 10_G47: comerţul cu amănuntul exclusiv autovehicule şi motociclete. Ȋn 2015, în întreaga economie (exclusiv sectorul financiar), ponderea cifrei de afaceri a comerţului electronic era de 17%.
[4] European Commission, A digital single market strategy for Europe, Brussels 6.5.2015
[5] European Commission, Online Platforms and the Digital Single Market Opportunities and Challenges for Europe, 25.05.2016
[6] “Geoblocarea” reprezintă o practică prin care comercianții cu amănuntul și furnizorii de conținut digital îi împiedică pe cumpărătorii online să achiziționeze bunuri de consum ori să aibă acces la servicii cu un conținut digital, din cauza locului unde se află sau a țării lor de reședință.
[7] Directiva 2005/29/EC
[8] Directiva 2006/123/EC.
[9] Directiva 2000/31/EC
[10] European Commission, Mystery Shopping Survey on territorial restrictions and geo-blocking in the European Digital Single Market, March 2016
[11] Directiva 2011//83/EU
[12] Ca parte a unei propuneri viitoare în cadrul iniţiativei privind fluxurile de date pe Piaţa Unică Digitală Liberă, Comisia va putea să admită posibile restricţii la asemenea servicii bazate pe cerinţele de localizare a datelor.
[13] European Parliament, Resolution of 19 January 2016 on Towards a Digital Single Market Act (2015/2147(INI))
[14] COM (2016)284
