POLITICILE DE DEZVOLTARE ALE UE SUSTIN INCLUZIUNEA SOCIALĂ ŞI COMBATEREA SĂRĂCIEI

Priorităţile Agendei Schimbării

Sursa: EC – Increasing the Impact of EU Development Policy: an Agenda for Change, 2012

III. Reducerea sărăciei într-o lume care se schimbă rapid

Într-un moment crucial – confruntarea cu noile provocări globale, cu puţin timp înainte de obiectivul anului 2015, stabilit ca  ţintă pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) şi în plin proces de pregătire a următorului Cadru Financiar Multianual (CFM) -, UE trebuie să aleagă cel mai bun mix de politici, instrumente şi resurse pentru a fi eficace şi eficientă în lupta împotriva sărăciei în contextul dezvoltării durabile.

După cum statuează Tratatul de la Lisabona, sprijinirea eforturilor depuse statele membre pentru eradicarea sărăciei, constituie obiectivul primordial al politicii UE în domeniul dezvoltării, care are drept obiectiv final crearea unei societăţi mai stabile şi mai prospere.  De asemenea, politica de dezvoltare a UE îşi propune să contribuie la soluţionarea altor provocări globale, cum ar fi creşterea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare, dar şi la realizarea obiectivelor Strategiei „Europa” 2020.

În acest context, trebuie menţionat faptul că UE este un partener internaţional important din punct de vedere economic şi comercial, iar dialogul său politic, politica de securitate şi multe alte domenii –  de  la  comerţ, agricultură şi pescuit la mediu, schimbări climatice, energie  şi migraţie – au un impact puternic asupra ţărilor în curs de dezvoltare.

În aceste condiţii, UE trebuie  să transforme acest rol multiplu în diferite abordări de politici adaptate fiecărei ţări partenere. Pentru a fi pe deplin eficiente, UE şi statele sale membre trebuie să se exprime şi să acţioneze ca o singură entitate pentru a obţine rezultate mai bune şi pentru a îmbunătăţi vizibilitatea UE la nivel internaţional.

De asemenea, politica UE în domeniul dezvoltării trebuie să ţină seama, aşa cum s-a stipulat în documentul comunitar „O Agendă a schimbării”, de creşterea importanţei domeniului privat, cu care autorităţile comunitare îşi propun o colaborare mai strânsă, întrucât iniţiativa privată are un rol tot mai mare în domeniul dezvoltării.

IV. O creştere durabilă şi favorabilă incluziunii

Noua politica de dezvoltare a UE se axează pe ipoteza că o creştere durabilă şi favorabilă incluziunii este crucială pentru reducerea  pe termen lung a sărăciei, în acest scop, politicile comunitare propunându-şi să stimuleze capacitatea umană de a contribui la prosperitate şi la crearea de locuri de muncă. Printre măsurile agreate la nivel comunitar se mai numără, de asemenea, promovarea muncii decente care include crearea de locuri de muncă, garantarea drepturilor la locul de muncă, susţinerea protecţiei sociale şi a dialogului social.

În Raportul UE privind politicile de dezvoltare şi rezultatele lor în 2011, se apreciază că dezvoltarea nu este durabilă dacă  dăunează mediului, bio-diversităţii  şi resurselor naturale şi dacă accentuează expunerea/vulnerabilitatea la calamităţile naturale. În acest sens, acelaşi document comunitar apreciază că politica UE în domeniul dezvoltării ar trebui să promoveze o economie „verde” care poate genera creştere economică, poate crea locuri de muncă şi poate contribui la reducerea sărăciei prin valorificarea şi investirea în capital natural , inclusiv prin sprijinirea oportunităţilor pe piaţă pentru tehnologiile mai ecologice, eficienţa energetică şi a resurselor, dezvoltarea cu emisii reduse de dioxid de carbon, stimulând totodată inovarea, utilizarea TIC şi reducând utilizarea ne-sustenabilă a resurselor naturale. De asemenea, analiştii comunitari apreciază, în cadrul aceluiaşi raport menţionat anterior, ca politica de dezvoltare a UE ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea capacităţii statelor membre de a face faţă consecinţelor schimbărilor climatice.

Sectoare ale Pieţei interne şi obiective ale promovării creşterii durabile în UE

• Potrivit evaluării din Raportul anual pe 2012 privind politicile de dezvoltare ale Uniunii Europene, măsurile luate de statele membre pentru stimularea agriculturii s-au axat pe sprijinirea practicilor sustenabile, inclusiv protejarea serviciilor de ecosistem, acordând prioritate practicilor dezvoltate pe plan local şi axându-se pe agricultura practicată de micii proprietari şi pe mijloacele de subzistenţă rurală, formarea grupurilor de producători, lanţul de aprovizionare şi de comercializare, dar şi pe eforturile statelor membre de a facilita investiţii private responsabile. În concluziile raportului menţionat, se arată că UE îşi va continua activitatea în domeniul consolidării standardelor cu privire la o alimentaţie sănătoasă, al guvernanţei în materie de securitate alimentară şi al reducerii volatilităţii preţului la alimente la nivel internaţional.
• În domeniul mediului de afaceri şi al integrării regionale, măsurile luate la nivelul UE au vizat sprijinirea dezvoltării unor sectoare private locale competitive, inclusiv prin consolidarea capacităţii instituţionale şi antreprenoriale la nivel local, prin promovarea IMM-urilor şi a cooperativelor, prin sprijinirea reformelor legislative  şi de reglementare  şi aplicarea lor (inclusiv pentru utilizarea comunicaţiilor electronice ca instrument de sprijinire a creşterii economice în toate sectoarele), prin facilitarea accesului la servicii financiare şi prin promovarea inovării în mediul industrial.
• În ceea ce priveşte sectorul energiei, în Raportul UE privind dezvoltarea se arată că UE ar trebui să se concentreze pe trei probleme principale: volatilitatea preţurilor şi securitatea energetică, schimbările climatice, inclusiv accesul la tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon, şi accesul la servicii sigure, accesibile, nepoluante  şi sustenabile în domeniul energiei. De altfel, în raport se arată că energia joacă un rol important în reducerea sărăciei. Ea permite satisfacerea nevoilor umane de bază, precum gătitul alimentelor, sănătatea, accesul la locuinţe, comunicaţiile şi munca decentă. Ea este, de asemenea, generatoare de venituri, graţie oportunităţilor de afaceri pe care le creează. În aceste condiţii, pentru viitor, Comisia Europeană îşi propune să mărească valoarea fondurilor alocate sectorului, implicând în viitoarele proiecte sectorul privat şi băncile de dezvoltare.

V. Sprijinul bugetar – un vector al schimbării

Comunicarea privind viitoarea abordare a sprijinului bugetar al UE, publicată concomitent cu propunerile pentru Agenda schimbării în octombrie 2011, a consolidat utilizarea acestui instrument de dezvoltare ca vector al schimbării. Sprijinul bugetar este o modalitate de ajutor care presupune dialog, transferuri financiare către conturile naţionale de trezorerie ale ţării partenere, evaluarea performanţelor şi dezvoltarea capacităţilor, bazându-se pe parteneriat şi responsabilitate reciprocă. Noua abordare ar trebui să permită o diferenţiere mai mare a operaţiunilor de sprijin bugetar, permiţând UE să se adapteze mai bine la contextul politic, economic şi social al ţării partenere. UE va pune un accent mai mare pe responsabilitatea reciprocă şi pe angajamentul comun faţă de drepturile omului, democraţie şi statul de drept, precum şi faţă de transparenţa şi supravegherea bugetului.