Autor: Dr. Andreea – Emanuela DRĂGOI
La data de 18 noiembrie 2015, Comisia Europeană a publicat Comunicarea privind Starea Uniunii Energetice în 2015 [1], document ce sintetizează componentele cheie ale unui mecanism de punere în aplicare a orientărilor privind planurile comunitare în domeniul energiei şi de combatere a schimbărilor climatice pentru perioada 2021 – 2030. Prezentul articol îşi propune să prezinte o viziune de ansamblu asupra principalelor aspecte evidenţiate în Comunicarea Comisiei Europene, analizând, totodată, şi aspecte legate de interconexiunile existente între realizarea unei veritabile pieţe comune a energiei şi potenţarea politicilor UE în materie de energie durabilă.
I. Importanţa creării Uniunii Energetice
Comunicarea privind Uniunea Energetică a fost adoptată într-un context în care evenimentele geo-politice din vecinătatea spaţiului european (criza ucraineană, urmată de tensionarea relaţiilor comerciale şi politice dintre UE şi Federaţia Rusă – principalul furnizor de petrol şi gaz natural în spaţiul european) au menţinut în centrul atenţiei tema energiei ca prioritate de securitate europeană. Se impune menţionat faptul că şi anterior adoptării acestei Comunicări, securitatea energetică a făcut obiectul unor strategii [2] şi reglementări pentru impulsionarea tranziţiei către o economie comunitară cu emisii mai reduse de carbon, mai sigură şi mai competitivă.
Comunicarea privind Uniunea Energetică evidenţiază contribuţia pe care autorităţile comunitare doresc să o aducă în domeniul combaterii schimbărilor climatice, stabilind că UE vizează menţinerea poziţiei sale de lider mondial în tranziţia către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, atât prin urmărirea obiectivelor pentru 2030 privind clima şi energia, cât şi prin adoptarea de reglementări care să stimuleze producerea energiei din surse regenerabile, concomitent cu promovarea investiţiilor pentru creşterea eficienţei energetice.
II. Progrese şi perspective privind obiectivele Uniunii Energetice
„Decarbonizarea”[3] economiei
Progrese
Comunicarea Comisiei stipulează că, în prezent, economia UE este cea mai eficientă dintre marile economii la nivel global în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de dioxid de carbon, evidenţiind, totodată, că s-a reuşit decuplarea creşterii economice de emisiile de gaze cu efect de seră. Astfel, în timp ce în perioada 1990 – 2014 Produsul Intern Brut la nivelul UE a crescut cu 46%, emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu 23%, evoluţie ce plasează UE în top trei actori mondiali (ceilalţi doi sunt Brazilia şi Canada) care îşi produc peste jumătate din energia electrică fără a genera gaze cu efect de seră[4].
În acest context, Comunicarea Comisiei arată că un obiectiv major al Uniunii Energetice îl reprezintă continuarea diminuării ponderii combustibililor fosili în economie, precizând faptul că în anul 2015 s-au înregistrat progrese în trei domenii esenţiale pentru această tranziţie: comercializarea certificatelor de emisii (ETS), sursele regenerabile de energie şi creşterea investiţiilor în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon şi eficienţa energetică (vezi Figura 1).
Figura 1: Decarbonizarea economiei UE – mecanisme şi progrese
Sursa: Realizată de autoare pe baza Comunicării CE: State of the Energy Union 2015, Brussels,18.11.2015
De menţionat că, în martie 2015, UE a propus un obiectiv de reducere obligatorie, la nivelul întregii economii comunitare, a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 40% până în 2030, pe baza prevederilor din Cadrul pentru schimbările climatice şi energia la orizont 2030. În septembrie 2015, în Concluziile Consiliului de Mediu, autorităţile comunitare şi-au declarat disponibilitatea de a negocia un acord global climatic ambiţios, obligatoriu şi transparent care să traseze o cale clar definită privind plafonarea majorării temperaturii globale la mai puţin de 2 grade Celsius. La momentul adoptării Comunicării privind Uniunea Energetică, 160 de state, responsabile de peste 90% din emisiile actuale la nivel global, au dat publicităţii contribuţiile preconizate stabilite la nivel naţional (INDC). În Comunicarea CE se arată că amploarea acestor contribuţii este una fără precedent şi va conduce la o reducere semnificativă a emisiilor la nivel mondial. Comunicarea CE menţionează şi o serie de progrese înregistrate la nivelul statelor membre (vezi Tabelul 1).
Tabelul 1: Progrese privind obiectivul „decarbonizării economiei”
| SITUAŢIA PE ANSAMBLUL UE | STAT MEMBRU | PROBLEME IDENTIFICATE |
|---|---|---|
| În 2014, emisiile de gaze cu efect de seră au fost inferioare cu 23% comparativ cu 1990, iar în 2020 se preconizează că vor fi cu 24% mai mici comparativ cu acelaşi an de referinţă. | Luxemburg, Belgia, Austria, Irlanda | Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a atinge obiectivele interne privind sectoarele neaflate sub incidenţa EST, alternativa fiind să se recurgă la posibilităţile de flexibilitate din Decizia privind partajarea eforturilor. |
| Pe ansamblul UE se va atinge obiectivul privind energia din resurse regenerabile. Cu excepţia a şase state membre, toate celelalte şi-au atins obiectivul intermediar pentru 2013/2014, aşa cum rezultă din datele furnizate în 2013. | Franţa, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Belgia, Spania | Trebuie să evalueze dacă politicile şi instrumentele deţinute sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor privind energia din surse regenerabile. |
| Ungaria, Polonia | Realizarea obiectivelor pentru 2020 privind energia din surse regenerabile este nesigură. | |
| În cea mai mare parte a statelor membre sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se garanta că energia din surse regenerabile este mai bine integrată în piaţă şi pentru a asigura coerenţa dintre schemele de sprijin şi funcţionarea pieţelor energiei electrice. Toate statele membre trebuie să se asigure că sunt respectate noile orientări referitoare la ajutoarele de stat pentru mediu şi energie, inclusiv cerinţele esenţiale ca ajutorul să fie acordat printr-o procedură de ofertare concurenţială, având la bază criterii clare, transparente şi nediscriminatorii, şi ca energiile din surse regenerabile să fie mai bine integrate în piaţă. | ||
Sursa: Realizat de autoare pe baza Comunicării CE: State of the Energy Union 2015, Brussels, 18.11.2015
Perspective
În Comunicarea CE se arată că pentru a accelera procesul de„decarbonizare” a economiei, autorităţile comunitare vizează adoptarea de noi reglementări. Astfel, întrucât aproximativ o treime din emisiile de gaze cu efect de seră generate de sectoare neaflate sub incidenţa ETS provin din sectorul transporturilor, Comisia Europeană a prevăzut publicarea unei Comunicări privind acţiunile necesare pentru „decarbonizarea” tuturor tipurilor de transport. Această Comunicare ar putea fi urmată de adoptarea unor propuneri privind, printre altele, standardele de emisii de CO2 pentru automobile şi camionete, monitorizarea autovehiculelor grele, stabilirea în mod echitabil şi eficient a preţurilor, precum şi normele privind accesul pe piaţa transportului rutier. Alte proiecte legislative sunt: o propunere vizând aplicarea în UE a procedurii de testare a vehiculelor uşoare armonizată la nivel mondial (WLTP)[5] , o nouă Directivă privind energia din surse regenerabile, precum şi politica în domeniul durabilităţii bioenergiei pentru 2030 – acestea ar urma să fie adoptate în 2016 şi vizează asigurarea necesarului de energie, cu un minim de 27% din surse regenerabile până în 2030.
Eficienţa energetică
Progrese
Eficienţa energetică joacă un rol important în cadrul arhitecturii Uniunii Energetice. Pentru a atinge nivelul ambiţios în materie de eficienţă energetică propus pentru 2030, Comisia Europeană a început să implementeze măsuri şi instrumente care abordează eficienţa energetică drept sursă de energie distinctă. Ca prim pas, a fost propusă, în iulie 2015, revizuirea Directivei privind etichetarea energetică. Această propunere va conduce la creşterea eficienţei legislaţiei existente în materie de etichetare energetică şi va consolida procesul de asigurare a respectării normelor. Tot în 2015 au intrat în vigoare o serie de măsuri din domeniile proiectării ecologice şi etichetării energetice, având potenţialul de a reduce şi mai mult consumul de energie al gospodăriilor – şi implicit facturile energetice. Spre sfârşitul anului 2015, Comisia Europeană intenţionează să prezinte un nou Plan de Acţiune privind proiectarea ecologică, care urmează să amelioreze eficienţa energetică şi să sprijine economia circulară. În ceea ce priveşte progresele înregistrate pentru atingerea obiectivului de 20 % în materie de eficienţă energetică până în 2020, în Comunicarea CE se arată că, în pofida realizării unor progrese semnificative, eforturile colective ale statelor membre corespund unor economii de energie primară de numai 17,6 % din previziunile pentru 2020. Comunicarea CE menţionează şi o serie de progrese, dar şi probleme înregistrate la nivelul statelor membre (vezi Tabelul 2).
Tabelul 2: Progrese privind obiectivul eficienţei energetice
SITUAŢIA PE ANSAMBLUL UE | STAT MEMBRU | PROGRESE/PROBLEME IDENTIFICATE |
În ceea ce priveşte intensitatea energetică, există o diferenţă mare între statul membru cu cea mai mare intensitate energetică în industrie (Bulgaria) şi cele care înregistrează cea mai mică valoare a acestui indicator (Danemarca şi Irlanda). Această situaţie este cauzată în mare măsură de diferenţele structurale dintre statele membre. Cu toate acestea, toate statele membre, cu excepţia Greciei, Irlandei, Letoniei şi Ungariei, şi-au diminuat intensitatea energetică în industrie și în sectorul construcţiilor în perioada 2005 – 2013. | Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Franța, Grecia, Italia, Marea Britanie, Suedia, Ungaria | Au notificat obiective naţionale mai ambiţioase pentru 2020,în ceea ce priveşte fie consumul de energie primară, fie consumul final. |
Croația, Finlanda, Grecia, România | Nu au stabilit niveluri indicative naţionale pentru 2020 suficient de ambiţioase în ceea ce priveşte consumul final de energie (raportat la creşterea economică preconizată). | |
Austria, | Vor trebui să îşi diminueze consumul de energie primară într-un ritm susţinut în perioada 2014 – 2020 pentru a-şi putea atinge obiectivele indicative în materie de consum de energie primară pentru 2020. | |
Majoritatea statelor membre ar trebui să adopte măsuri suplimentare pentru a viza un ritm de evoluţie mai ambiţios şi ar trebui să depună eforturi sporite pentru a-şi atinge obiectivele naţionale în materie de eficienţă energetică. | ||
Sursa: Realizat de autoare pe baza Comunicării CE: State of the Energy Union 2015, Brussels,18.11.2015
Perspective
Pentru 2016, Comisia Europeană prevede prezentarea unor propuneri legislative destinate să alinieze Directiva privind eficienţa energetică la obiectivul indicativ pentru 2030 de la nivelul UE, de cel puţin 27% (care urmează să fie revizuit până în 2020, vizându-se o pondere de 30% pentru UE). La fel de important este accentul deosebit pus pe clădiri, al căror consum energetic reprezintă circa 40 % din totalul consumului final de energie şi cumulează un sfert din emisiile directe de gaze cu efect de seră din sectoarele neaflate sub incidenţa ETS. Se impune menţionat şi faptul că este în curs de desfăşurare o evaluare aprofundată a Directivei privind performanţa energetică a clădirilor, în vederea revizuirii acesteia.
O piaţă a energiei complet integrată
Progrese
De la prezentarea Strategiei – Cadru pentru o Uniune Energetică s-au înregistrat progrese vizibile în ceea ce priveşte obiectivul unei pieţe a energiei complet integrate. Dintre acestea, Comunicarea CE menţionează inaugurarea, în aprilie 2015, a liniei electrice dintre Italia şi Malta, care a pus capăt izolării energetice a reţelei electrice malteze. De asemenea, finalizarea conexiunilor Eastlink, dintre Finlanda şi Estonia, şi Nordbalt, dintre Lituania şi Suedia, a permis statelor baltice să participe începând de anul acesta la piaţa energiei electrice NordPool. Un alt exemplu de cooperare reuşită este iniţiativa LitPolLink, vizând realizarea unei conexiuni între Lituania şi Polonia, prevăzută să fie inaugurată în decembrie 2015. Tot în 2015 a fost inaugurată o nouă linie de interconexiune dintre Franţa şi Spania, prin care s-a dublat capacitatea de transport dintre cele două ţări.
În ceea ce priveşte gazul, graţie noului terminal de gaz natural lichefiat (GNL) din Klaipeda (Lituania), pe piaţa baltică a gazului există pentru prima dată o ofertă diversificată, în timp ce recentul acord privind linia de interconexiune pentru gaz dintre Polonia şi Lituania va pune capăt izolării statelor baltice de piaţa europeană a gazului. Linia de interconexiune dintre Ungaria şi Slovacia este, de asemenea, o realizare importantă. De asemenea, echipamente importante de inversare a fluxului au fost instalate în interiorul UE, precum şi la frontiera cu Ucraina, facilitând comerţul în ambele sensuri. În plus, statele baltice au convenit în privinţa unui obiectiv strategic comun, constând în sincronizarea sistemelor lor electroenergetice cu reţeaua continentală europeană.
Comunicarea CE menţionează o serie de progrese, dar şi probleme înregistrate la nivelul statelor membre (vezi Tabelul 3).
Tabelul 3: Progrese privind obiectivul pieţei energiei complet integrate
SITUAŢIA PE ANSAMBLUL UE | STAT MEMBRU | PROGRESE/PROBLEME IDENTIFICATE |
Reglementarea preţurilor cu amănuntul trebuie să fie limitată în timp şi restrânsă la cazuri excepţionale. Deşi câteva state membre (Irlanda şi Letonia) s-au adăugat recent listei de state care au eliminat cu succes reglementarea preţurilor la nivelul consumatorilor finali, preţurile pentru consumatorii casnici rămân reglementate în diverse grade pentru aproximativ jumătate intre statele membre, ceea ce ar putea reprezenta un obstacol în calea participării la piaţă a reprezentanţilor cererii şi în calea concurenţei de pe piaţa cu amănuntul. | Cipru, Irlanda, Italia, Polonia, Portugalia, Marea Britanie, România, Spania | Se situează în continuare sub nivelul necesar pentru atingerea obiectivului de interconectare pentru 2020. |
Finlanda, Italia, Suedia | Responsabilizarea consumatorilor: instalarea de contoare inteligente. | |
În majoritatea statelor membre, formalităţile administrative reprezintă bariere în calea consumatorilor care doresc să îşi schimbe furnizorul şi să obţină condiţii contractuale mai avantajoase. | ||
În multe state membre s-au înregistrat progrese apreciabile în materie de deschidere către concurenţă a pieţelor de retail, fapt ce a generat beneficii semnificative. Cu toate acestea, există diferenţe mari între statele membre, iar multe dintre acestea nu au pus încă în aplicare integral normele necesare pentru a asigura libera concurenţă în domeniu. Este necesară creşterea numărului de interconectări pentru ca piaţa internă a energiei să devină mai activă, de exemplu în sud-vestul Europei şi între o serie de state din nordul şi estul Europei (de exemplu Germania, Polonia şi Republica Cehă) sau pentru o mai bună conectare a unor state membre (Irlanda şi Marea Britanie) cu restul Europei de nord-vest. | ||
Sursa: Realizat de autoare pe baza Comunicării CE: State of the Energy Union 2015, Brussels, 18.11.2015
Perspective
Pentru realizarea obiectivului pieţei integrate a energiei, Comisia Europeană preconizează adoptarea unor noi reglementări. Propunerile legislative pentru punerea în aplicare a noii organizări a pieţei vor fi adoptate în 2016. Obiectivele-cheie ale noilor reglementări vizează mai buna conectare a pieţelor cu ridicata şi cu amănuntul, consolidarea cooperării regionale şi amplificarea comerţului transfrontalier, precum şi dezvoltarea unor pieţe pe termen scurt şi lung pentru a trimite semnale adecvate în materie de investiţii în tehnologii moderne atât către producătorii, cât şi către consumatorii de energie electrică.
Impactul unei revizuiri a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să se traducă, de asemenea, în ameliorarea semnalelor pentru investiţiile pe termen lung în proiecte cu emisii scăzute de CO2.
Comisia se asigură că, în cazurile în care un stat membru acordă sprijin prin ajutoare de stat pentru creşterea investiţiilor în piaţa naţională a energiei, politicile de sprijin sunt concepute în conformitate cu orientările referitoare la ajutoarele de stat pentru mediu şi energie, pentru a se evita potenţialele denaturări ale pieţei. În plus, ancheta sectorială aflată în curs de desfăşurare, care este realizată prin prisma normelor din domeniul ajutoarelor de stat cu privire la mecanismele de asigurare a capacităţii de producţie a energiei electrice, examinează măsura în care mecanismele de asigurare a capacităţii existente şi preconizate pot afecta eficienţa pieţei interne a UE.
La elaborarea acestor propuneri legislative, Comisia Europeană va pune un accent deosebit pe stimularea participării sub formă de reacţie din partea cererii, pentru a spori eficienţa şi flexibilitatea reţelelor de energie. Ar trebui să nu ne mai confruntăm cu probleme ca lipsa informaţiilor referitoare la costuri şi consum, dificultăţile la schimbarea furnizorului şi lipsa recompensării participării active.
III. Concluzii
Concretizarea Uniunii Energetice presupune un proces de guvernanţă eficient şi transparent, bazat pe reglementări care să garanteze că acţiunile în domeniul energiei de la nivel european, regional, naţional şi local sunt coordonate pentru conturarea unei imagini mult mai clare în ceea ce priveşte oportunităţile, punctele tari, ameninţările şi punctele slabe ale acestui proiect european. Pentru atingerea obiectivelor Uniunii Energetice este nevoie de planificare strategică, cu atât mai mult cu cât în prezent numai o treime dintre statele membre dispun de strategii cuprinzătoare privind energia şi clima, care să vizeze perioada de după 2020 şi să includă obiective naţionale indicative în materie de emisii de gaze cu efect de seră, surse de energie regenerabile şi eficienţă energetică.
În concluzie, se poate afirma, aşa cum este subliniat şi în finalul Comunicării CE, că „este esenţial să fie menţinute nivelul de ambiţie, echilibrul şi impulsul create prin lansarea în februarie 2015 a Strategiei-Cadru pentru o Uniune Energetică”, în condiţiile în care anul 2016 va fi unul important, un an al rezultatelor. Viziunea strategică formulată în această strategie se va traduce în iniţiative legislative la nivelul UE menite a induce o mai mare coerenţă în relaţiile UE cu partenerii externi şi în ceea ce priveşte continuarea realizării tranziţiei către o economie cu emisii reduse de CO2 şi cu un aport crescut al surselor regenerabile de energie.
Bibliografie:
European Commission (2015) – Communication from the Commission to the European Parliament, The Council, The European economic and Social Committee, The Committee of the Regions and The European Investment Bank: State of the Energy Union 2015, Brussels, 18.11.2015.
European Commission (2015) – Energy Union and Climate Strategy – Making energy more secure, affordable and sustainable; http://ec.europa.eu/priorities/energy-union/index_en.htm
[1] European Commission, Communication from the Commission to the European Parliament, The Council, The European economic and Social Committee, The Committee of the Regions and The European Investment Bank: State of the Energy Union 2015, Brussels, 18.11.2015
[2] Vezi Strategia–Cadru a Comisiei Europene pentru o Uniune Energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice – COM (2015) 80
[3] Termenul vizează procesul de tranziţie la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon.
[4] O cotă de 27% din surse de energie regenerabile şi încă 27% din energie nucleară.
[5] WLTP (procedura de testare a vehiculelor uşoare armonizată la nivel mondial) a fost adoptată în 2014 în cadrul Comisiei Economice pentru Europa Naţiunilor Unite (CEE – ONU) pentru a înlocui ciclul de testare anterior, denumit “noul ciclu de conducere european” (NEDC – New European Drive Cycle).
