Autor: Manuela Unguru
Raportul privind competitivitatea economică globală elaborat anual de către Forumul Economic Mondial (World Economic Forum, www.weforum.org), aflat acum la a 36-a ediţie, se bucură de tot mai multă notororietate şi apreciere, reprezentând un instrument consacrat pentru formularea de recomandări de politici de creştere economică.
Analizele multicriteriale privind competitivitatea statelor lumii ale celui mai recent raport, publicat pe 30 septembrie 2015, relevă existenţa unei corelaţii între gradul de competitivitate al ţărilor şi modul în care ele au reacţionat la criza economică, manifestată prin faptul că economiile cu grad înalt de competitivitate au fost în mult mai mică măsură afectate de criză şi/sau au avut capacitatea de revenire rapidă. Astfel, Raportul Competitivităţii Globale 2015-2016 sublinează faptul că viitoarele posibile șocuri în economia mondială ar putea avea consecințe negative profunde și persistente pentru economiile care nu reuşesc să-şi îmbunătăţească competitivitatea, aşa cum este cazul ţărilor emergente.
Teza centrală a Raportului Competitivităţii Globale 2015-2016 este ţintirea unui „nou normal” al productivităţii, prin reforme structurale pe termen lung. Pentru a obţine creştere economică globală, reducere a şomajului şi ridicare a nivelului de trai, analizele Raportului arată că o condiţie sine qua non este atingerea unor niveluri mai ridicate ale productivităţii. In acest scop, o atenţie deosebită trebuie acordată reformelor structurale pe termen lung, dar şi atragerii şi încurajării talentului, ceea ce presupune, printre altele, acces la educaţie şi formare profesională de calitate şi flexibilitate a pieţei muncii.
Top 10 în competitivitatea globală la nivel mondial și la nivel european
Poziția | Top 10 mondial | Top 10 european (*) |
1 | Elveţia | Elveţia (1) |
2 | Singapore | Germania (4) |
3 | SUA | Olanda (5) |
4 | Germania | Finlanda (8) |
5 | Olanda | Suedia (9) |
6 | Japonia | Marea Britanie (10) |
7 | Hong Kong | Norvegia (11) |
8 | Finlanda | Danemarca (12) |
9 | Suedia | Belgia (19) |
10 | Marea Britanie | Luxemburg (20) |
(*) între paranteze poziţia la nivel mondial
Din cele 140 ţări incluse în Raportul Competitivităţii Globale 2015-2016, Topul 10 mondial (vezi tabel) continuă să fie dominat de către economiile occidentale avansate, alături de cele două ţări asiatice –Singapoare şi Hong Kong.
Primele trei poziţii în Top 10 mondial rămân neschimbate: Elveția (locul 1, pentru al șaptelea an consecutiv), Singapore şi Statele Unite ale Americii. Între primele 10 ţări clasate la nivel mondial, schimbări demne de remarcat au fost înregistrate de Olanda, care urcă două poziţii în ierarhie şi ajunge pe locul 5, şi Finlanda, care pierde patru poziţii, ajungând pe locul 8. Merită remarcat faptul că majoritatea dintre primele 10 cele mai competitive economii ale lumii împărtășesc punctele forte în inovare și un cadru instituțional puternic.
În Top 10 european, celor şase ţări europene din Top 10 mondial, li se alătură Norvegia, Danemarca, Belgia şi Luxemburg. Accesul la finanţare rămâne principala ameninţare a economiilor europene şi constituie totodată principalul impediment în deblocarea investiţiilor.
Romania ocupă locul 53, ajungând la o distanţă de 38% de vârful clasamentului mondial al competitivităţii. Fără a înregistra un salt în clasament la fel de spectaculos ca cel din anul anterior (când a avansat 17 poziţii, echivalentul a 10 puncte procentuale în clasament), România a urcat în ultimul an şase poziţii, devansând astfel unele ţări ale Uniunii Europene precum Bulgaria (54), Slovenia (59), Ungaria (63), Cipru (65), Slovacia (67), Croaţia (77) şi Grecia (81) şi rămânând surclasată de patru ţări din Europa Centrală şi de Est: Republica Cehă (31), Lituania (36), Polonia (41) şi Letonia (44). În clasamentul din 2015 cele mai bune scoruri au fost înregistrate de pilonul Context Macroeconomic, unde România deţine chiar prima poziţie în clasamentul mondial pentru unul dintre indicatorii incluşi în acest pilon, şi anume Inflaţie.
Figura SEQ Figura * ARABIC 1 : Distanţa faţă de vârful Clasamentului mondial al competitivităţii (valori normalizate)
Figura 1 arată că poziţia României în ierarhia mondială a competitivităţii a fost vizibil afectată de criza economică, trecând în 2011 în a doua jumătate a clasamentului. După trei ani marcaţi de efectele crizei, competitivitatea României a crescut relativ, marcând chiar un progres notabil în ierahia mondială începând cu anul 2014.
Pentru o dezvoltare susţinută şi sustenabilă totodată, România va trebui să facă în continuare eforturi considerabile de îmbunătăţire a performanţelor mai ales în domeniile: Infrastructură, Instituţii, Inovare şi Gradul de Sofisticare a afacerilor, domenii în care înregistrează cele mai mici scoruri, situându-se la o distanţă de peste 60% de vârful clasamentului.
Notă:
La baza ierarhiei competitivităţii globale se află un indice compus din 119 indicatori grupaţi în 12 piloni (domenii): Instituţii, Infrastructură, Context macroeconomic, Sănătate şi educaţie primară, Învăţământ superior şi formare, Eficienţă a pieţelor de bunuri, Eficienţă a pieţei muncii, Dezvoltare a pieţei financiare, Grad de disponibilitate tehnologică, Dimensiune a pieţei, Grad de sofisticare a afacerilor, Inovare. Pentru facilitarea analizei, aceşti piloni au fost agregaţi la rândul lor în 3 subindicatori: A.Indicatori de bază; B. Promotori ai eficienţei C. Inovare si factori de sofisticare.
Bibliografie
World Economic Forum. The Global Competitiveness Report 2015–2016
http://www3.weforum.org/docs/gcr/2015-2016/Global_Competitiveness_Report_2015-2016.pdf
World Economic Forum. Competitiveness dataset 2006-2015, accesată în data de 5 octombrie 2015.
