Două evenimente destabilizatoare post criză financiară, respectiv retragerea stimulilor monetari (FED) şi revenirea geopoliticii în Europa (Criza Ucrainei), au (re) ridicat factorilor de decizie problema robusteţei economiilor, a rezistenţei acestora la şocurile asimetrice. Economiile emergente, în cadrul unui regim cvazi global de politici disfuncţional, au devenit sensibile atât la injectarea masivă de lichiditate, cât şi la retragerea acesteia de către băncile centrale, exemplul cel mai concludent fiind “căderea în dizgraţie” a ţărilor BRICS, perceperea lor ca “cele cinci ţări fragile”.
Veştile bune de redresare a economiei globale, care încă rămâne vulnerabilă, sunt însoţite şi de veşti neconfortabile legate de fenomenul de deflaţie în zona euro, legătura între bilanţurile băncilor comerciale şi datoria suverană, persistenţa aversiunii la risc, resurgenţa protecţionismului comercial, bule speculative în China, etc. În acest context rămân actuale eforturile de îmbunătăţire a fundamentelor macroeconomice, continuarea reformelor structurale, o mai eficientă mobilizare a resurselor interne şi internaţionale, o atenţie sporită politicilor monoprudenţiale, etc.
 |  |
| Prof. Univ.Dr. Daniel Dăianu în Sala de Consiliu a IEM | Director științific al IEM Napoleon Pop, Director al IEM Simona Moagăr-Poladian, Prof. Univ. Dr. Daniel Dăianu |
