Autori: Cristian Moisoiu, Răzvan Voinescu
Înaintea reuniunii ONU privind schimbările climatice, care va loc în aceste zile (23 Septembrie 2014), presiunile sociale în direcția adoptării unor acțiuni globale privind adaptarea și combaterea schimbărilor climatice sunt uriașe.
Acest sfârșit de săptămână a fost marcat de organizarea de mișcări populare cu o largă participare în întreaga lume. Conform Associated Press, zeci de mii de oameni au luat cu asalt străzile din New York (conform organizatorilor, sute de mii) pentru a-și exprima dorința de a vedea realizându-se acordul global privind schimbările climatice. Manifestații de amploare au avut loc și la Melbourne, Londra, Berlin și Rio de Janeiro, precum și în alte sute de orașe de pe mapamond, participarea publică fiind peste așteptările organizatorilor.
Importanța acestui summit pare a fi covârșitoare. Deși Summit-ul ONU nu este parte a procesului de negociere a unui acord global, el reprezintă un cadru important de discuții pentru a atinge pasul decisiv. Așteptările la acest summit nu sunt dinspre partea țărilor mari poluatoare, SUA și China, de a-și reînnoi angajamentele de reducere a emisiilor. În schimb, evoluțiile SUA din ultimii 5 ani în direcția scăderii emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) sunt așteptate să fie un factor de negociere semnificativ pe mai departe.
Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon a adresat invitația liderilor din 120 de țări pentru a participa la acest summit, solicitând din partea acestora să vină cu soluții concrete privind angajamentul țării lor în direcția reducerii emisiilor GES, consolidarea rezistenței la schimbările climatice și un angajament politic mai ferm care să conducă la încheierea un acord global constrângător în 2015.
Să reamintim că, în prezent, Acordul global privind schimbările climatice, încheiat în 2009 la Copenhaga, nu este unul constrângător pentru statele semnatare, ci stabilește doar angajamentul ferm al acestora de a nu depăși limita globală privind nivelul de emisii GES, nivel considerat a fi de siguranță pentru ca efectele asupra temperaturii medii globale să nu devină semnificative și ireversibile, așa cum au conchis studiile științifice din ultimul deceniu, coordonate de grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Ultimul acord constrângător la nivel de țări semnatare, Acordul Kyoto, încheiat în 1997, fără a fi ratificat de SUA și fără măsuri concrete din partea Rusiei, Japoniei sau a altor țări mari poluatoare, a expirat în 2012, în prezent neexistând un cadru care să oblige statele să adopte măsuri sau legislație pentru combaterea schimbărilor climatice.
Ultimul raport al IPCC (al cincilea raport de evaluare a climei, 2014) a atenționat că sistemul climatic global este într-un proces de încălzire fără echivoc și că transformările observate pe Pământ începând cu 1950 sunt fără precedent în ultimele sute de ani. Contribuția cea mai mare la încărcarea radioactivă globală este cauzată de creșterea concentrației atmosferice în bioxid de carbon, începând cu anul 1750.
Conform rapoartelor climatice și evaluărilor statistice, sectorul energetic este principalul sector economic care produce emisiile GES la nivel global, în proporție de circa 70%. De aceea, orice transformare a economiei mondiale în direcția unei coabitări mai accentuate cu mediul înconjurător și reducerea nivelului de emisii GES nu poate avea loc fără o transformare semnificativă a sectorului energetic. Modul în care se va realiza trecerea de la energie produsă din arderea combustibililor fosili spre surse nepoluante de energie este cheia tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon.
