Rusia – încetinire puternică a creşterii economice în 2013, relansare moderată în 2014

Autor: Dr. Andreea Dragoi

În prezent, spaţiul economic mondial se află într-o continuă schimbare, iar raportul de forţe între marile puteri economice ale lumii, care a fost unul imuabil decenii întregi, tinde să se redefinească, dobândind valenţe noi. În acest context, ne propunem o analiză a economiei Rusiei, ce a reprezentat şi continuă să reprezinte, un pol de putere economică pe plan internaţional. Aflată în grupul economiilor emergente în plin „avânt de dezvoltare” (BRICS), economia Rusiei a cunoscut, în ultimii 10 ani, o evoluţie ascendentă al cărei trend a fost întrerupt, pentru scurt timp, în 2009, de extinderea efectelor crizei financiare şi economice internaţionale. Analiza îşi propune să evidenţieze evoluţia economiei ruse, atât prin prisma principalilor indicatori macroeconomici, cât şi a măsurilor de politică economică adoptate la nivel naţional.

Afectată, în anul 2009, ca multe ţări care îşi bazează creşterea economică pe exporturi, de „prăbuşirea” comerţului internaţional în contextul crizei economice mondiale, economia Rusiei a reuşit să se redreseze, începând cu anul 2010, iar acest fapt s-a datorat, în principal, cererii externe de resurse energetice şi combustibili.

Graficul 1: Evoluţia ritmului real de creştere al PIB (în %) şi a principalilor săi contributori în perioada 2009 – 2014*

 Sursa: European Commission – European Economic Forecast, Winter 2014, Brussels.

* Datele pe 2014 reprezintă prognoze.

Urmărind evoluţia ritmului de creştere a PIB în perioada 2009-2014, se poate aprecia că economia rusă „şi-a revenit foarte rapid, după căderea din 2009”, ritmul PIB având o traiectorie ascendentă în perioada 2010 – 2011. Aşa cum se observă din graficul 1, anii 2010 -2011 au confirmat relansarea economiei ruse, după recesiunea din 2009, ritmul creşterii PIB situându-se la un nivel relativ înalt, pe fondul dinamismului cererii interne, exporturilor şi investiţiilor productive.

Anii 2012 – 2013 s-au caracterizat printr-o încetinire a ritmului creşterii economice (mai puternică în 2013), pe fondul unui climat economic intern şi internaţional nefavorabil.

Relansarea uşoară a ritmului creşterii PIB, prognozată pentru 2014, este cu mult sub potenţialul Rusiei, ceea ce confirmă dificultăţile cu care se confruntă economia rusă în prezent.

 Graficul 2: Evoluţia exporturilor şi importurilor ruse de la momentul acutizării crizei (2009), până în prezent (2014)   

-în % –

Sursa: European Commission – European Economic Forecast, Winter 2014, Brussels.

Ţară cu resurse energetice de excepţie[1], Rusia îşi propune o gestionare echilibrată a acestora, atât pentru a proteja mediul ambiant de consecinţele unei exploatări haotice, cât şi pentru utilizarea lor eficientă în procesul modernizării economiei naţionale. De altfel, pe fondul acestor imperative de dezvoltare, Strategia guvernului de la Moscova, privind dezvoltarea durabilă în următoarele decenii, pleacă de la premisa că, în epoca postindustrială, trebuie luată în calcul posibila renunţare la metoda exploatării extensive a resurselor energetice neregenerabile, în scopul obţinerii de profit maxim, punând accentul pe metodologiile de utilizare mai eficientă a lor, dar şi pe promovarea unor noi surse de energie. În linia acestor preocupări, cu începere de la 1 ianuarie 2013, au intrat în vigoare standardele de consum industrial, în virtutea cărora se fac evaluări, nu numai ale dimensiunilor acestuia, ale priorităţilor care pot fi favorizate, ci şi ale garanţiilor de securitate ale producţiei şi a celor privind protecţia mediului înconjurător.

În perioada post-comunistă (1991 – prezent), în Rusia, pe măsură ce a progresat privatizarea proprietăţii de stat şi s-a redus volumul veniturilor obţinute de pe urma acesteia, autorităţile au fost nevoite să găsească resursele financiare necesare pentru acoperirea consistentelor cheltuieli bugetare. Şi, desigur, cea mai facilă metodă a reprezentat-o creşterea impozitelor. Din Comunicatul Serviciului Fiscal Federal privind rezultatele anului 2013 reiese că, deşi, în intervalul ianuarie – iunie 2013, s-a obţinut un excedent bugetar de 0,6% din PIB, încasările au fost cu 0,45% mai mici decât în perioada de referinţă a anului 2012. Intrările de pe urma impozitelor pe profitul societăţilor comerciale au fost cu 26,7% mai mici decât cele din anul trecut. Încasările TVA au scăzut cu 8%. În schimb, au crescut cu 19% încasările din impozitul pe produsele importate, cu 15,6% cele din impozitele imobiliare şi cu 11% cele din impozitarea persoanelor fizice (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 1 august 2013).

Totuşi, se impune menţionat faptul că, cea mai mare parte din veniturile bugetare o reprezintă încasările din impozitul pe profit şi cele din TVA. Diminuarea lor reflectă un regres al mediului de afaceri, ilustrat de scăderea cu 80% a profitului companiilor metalurgice, cu 70% al companiei naţionale de căi ferate („RJD”), cu 34% al megacompaniei „Gazprom”, cu 30% al „Lukoil” şi cu 13% al „Rosnefti”.

În căutarea soluţiilor pentru remedierea situaţiei sunt abordate diferite variante. Se apreciază, că cea mai promiţătoare ar fi reintroducerea impozitelor curente în industria extractivă, scutită, în prezent, restrângerea serviciilor medicale gratuite, mărirea vârstei de pensionare la 65 de ani, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, precum şi alte modalităţi. Potrivit statisticilor naţionale, se apreciază că din impozitarea sectorului extractiv ar putea rezulta, anual, venituri de circa 1 800 miliarde ruble (cca 57 miliarde dolari)[2].

Totodată, se pregăteşte instituirea unei formule mai stimulatoare de calcul a impozitelor pentru companiile din domeniul extracţiei de gaze naturale, considerat a fi de importanţă strategică.

În acest context, se impune menţionat faptul că, analiştii FMI subliniază necesitatea unei reforme structurale a economiei Rusiei, pentru a se putea renunţa la acumularea de venituri din exploatarea excesivă a bogăţiilor solului şi din exportul de materii prime şi a se trece la valorificarea potenţialului creativ, inovativ al ţării. Cheia de boltă a unei asemenea modernizări o constituie introducerea, pe scară largă, a unui management eficient, inclusiv dotarea întreprinderilor cu tehnică de vârf, în măsură să le permită un grad sporit de competitivitate.

Trebuie menţionat, în mod deosebit, sprijinul acordat întreprinzătorilor autohtoni, în competiţia cu concurenţa externă. Majorarea consistentă a taxelor vamale pentru importul autoturismelor ieftine sau a pieselor de schimb care pot fi produse în ţară, interzicerea unor importuri de utilaje care pot fi obţinute de pe piaţa internă sau restricţiile la importul de carne şi produse lactate se încadrează în acest context. După ce, la începutul anului 2013, autorităţile ruse au limitat cantităţile de lactate aduse din Finlanda şi Olanda, în prezent, iau în calcul şi posibilitatea reducerii celor din Franţa şi alte ţări ale UE. Un mod original de promovare a industriilor autohtone îl constituie apariţia, în marile centre urbane, a aşa-ziselor pieţe speciale, unde se vând, exclusiv, mărfuri ruseşti. Un astfel de exemplu îl constituie târgul „TIAK”, din Moscova, care funcţionează, odată pe săptămână, într-un spaţiu pus la dispoziţie, în mod gratuit, de către autorităţile locale, iar cumpărători veniţi de la sute de kilometri îşi pot procura produse ieftine provenind de la fabrici din localităţile adiacente: Ivanovo, Murom, Nijni-Novgorod, Sui şi Krasnoiarsk.

Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Rusiei în perioada 2009-2014

** Date disponibile din UniCredit –  CEE Quarterly – Russia, September 2013 şi UniCredit – CEE   Quarterly – Russia, March 2011 (pentru datele din 2009).

Sursa: European Commission – European Economic Forecast, Winter 2014, Brussels.

[1] Astfel, potrivit statisticilor naţionale, de la mai puţin de 50%, la jumătatea anilor ’90, valoarea exporturilor de materii prime a ajuns, în prezent, la 70%, ţiţeiul reprezentând mai mult de jumătate din aceasta. Încă din anul 2000, exportul de hidrocarburi a contribuit cu 30% la formarea PIB, asigurând, în prezent, aproximativ 50% din veniturile bugetare ale ţării. Trebuie precizat, însă, că potrivit estimărilor Ministerului de Finanţe Rus, pentru a realiza un ritm sustenabil de creştere economică, Rusia depinde un preţ internaţional al barilului de ţiţei de 115 -117 dolari/per baril.