Ajutoare de stat în UE în contextul crizei economice
Prelucrare şi sinteză Dr. Virginia CÂMPEANU
Criza din sectorul financiar a determinat statele membre ale UE să continue furnizarea de ajutoare de stat către bănci pentru sporirea încrederii în acest sector şi pentru a permite băncilor să acorde credite economiei reale.
Politica de control al ajutoarelor de stat de către Comisia Europeană a constituit unul din factorii principali ce au asigurat implementarea măsurilor de salvare fără precedent, in mod coordonat, fără să creeze distorsiuni ale concurenţei pe Piaţa internă a UE.
Tendinţe în acordarea ajutoarelor de stat în anul 2010 1
Statele membre ale UE-27 au acordat în anul 2010 circa € 73,7 miliarde sub forma ajutoarelor de stat ne-legate de criză, ce au acoperit activitaţi din industria prelucrătoare, servicii, cărbune, agricultură, pescuit şi parţial transport (fără căi ferate şi servicii de interes general) , reprezentând 0,6% din PIB-ul UE.
Măsurile legate de criză, adică ajutoare de stat acordate sectorului financiar prin măsuri de recapitalizare au totalzat € 121,3 miliarde (1% din PIB), iar pentru garanţii bancare şi lichidităţi au totalizat € 983,9 miliarde (8% din PIB-ul UE).
Ajutoare de stat legate de criza economică şi financiară în 2008-2011
Context general şi scop
Perturbarea pieţelor financiare, determinată de criza financiară din anul 2008 a determinat guvernele europene să solicite o bază largă de intervenţie pentru a diminua efectele adverse ale şocului. Se consideră că ajutorul de stat pentru instituţiile financiare a fost crucial ca mijloc de reinstaurare a încrederii în sectorul financiar pentru evitarea crizei sistemice.
Pachetul de măsuri de criză a fost adoptat pentru prima dată în perioada 2008-2009, în contextul crizei financiare declanşate în urma prăbuşirii grupului Lehman Brothers (SUA). Pachetul cuprinde Comunicarea privind sectorul bancar, Comunicarea privind recapitalizarea, Comunicarea privind activele depreciate şi Comunicarea privind restructurarea.
În perioada 2008-2009, Comisia Europeană a adoptat norme speciale privind ajutoarele de stat pentru a permite statelor membre să sprijine sistemul bancar în timpul crizei financiare şi să menţină astfel stabilitatea financiară, evitând apariţia unor denaturări nejustificate ale concurenţei pe piaţa unică a Uniunii Europene. Aceste norme speciale au fost introduse în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea UE, care permite Comisiei să aprobe măsuri de ajutor de stat în vederea remedierii unei perturbări grave a economiei unui stat membru.
Normele au fost actualizate deja de două ori, mai întâi în iulie 2010, când au fost majorate comisioanele de garantare pentru a reflecta mai bine profilul de risc al beneficiarilor şi pentru a evita dependenţa excesivă de un instrument care reprezintă un risc ridicat pentru finanţele publice.
În decembrie 2010 2, regimul a fost prelungit pentru încă un an, principala modificare constând în faptul că toate băncile care primesc sprijin fie prin măsuri de recapitalizare, fie prin măsuri de salvare a activelor sunt obligate să prezinte un plan de restructurare, indiferent de amploarea ajutorului primit.
Normele impuse în contextul crizei şi-au dovedit eficacitatea, asigurând restructurarea băncilor atunci când acestea trebuie să-şi modifice modelele economice pentru a-şi asigura viabilitatea pe termen lung, de exemplu, în cazul în care acestea se bazează într-o proporţie semnificativă pe activităţi riscante. Garantând, de asemenea, o împărţire echitabilă a costurilor între acţionarii şi deţinătorii de capital hibrid, Comisia a redus, în ultimă instanţă, ponderea contribuţiilor publice în ajutorul acordat băncilor.
„Exacerbarea tensiunilor de pe pieţele datoriilor suverane a exercitat o presiune crescândă asupra băncilor din Uniune, justificând extinderea normelor aplicate în contextul crizei, în special pentru a contribui la adoptarea pachetului de măsuri aprobat de Consiliul European în octombrie pentru a restabili încrederea şi pentru a continua restructurarea necesară a sectorului”. [Joaquín Almunia, vicepreşedintele Comisiei responsabil pentru politica în domeniul concurenţei].
„Vom continua să insistăm asupra necesităţii restructurării şi curăţării bilanţurilor acolo unde este cazul, pentru a întrerupe cercul vicios creat de criza datoriilor suverane şi de deficienţele sectorului financiar. În contextul aplicării normelor, Comisia va ţine seama pe deplin de elementele care indică faptul că băncile pot fi viabile pe termen lung fără a avea nevoie de o restructurare semnificativă.” [Joaquín Almunia, vicepreşedintele Comisiei responsabil pentru politica în domeniul concurenţei]
Dimensiunea ajutoarelor pentru sectorul financiar
În perioada 1 octombrie 2008- 1 octombrie 2011 Comisia Europeană a aprobat ajutoare de stat pentru sectorul financiar în valoare de € 4506,5 miliarde, sau 36,7% din PIB-ul UE-27. Cea mai mare parte a ajutorului a fost autorizat în anul 2008, când s-a aprobat suma de € 3457 miliarde (27,7%), în special pentru garanţii ale obligaţiunilor şi lichidităţi bancare pe termen scurt. Ulterior, numărul de intervenţii de stat supuse aprobării Comisiei s-a diminuat gradual, iar instrumentele de sprijin s-au concentrat mai mult pe recapitalizarea băncilor şi activelor toxice decât pe garanţii bancare.
Comisia extinde normele aplicabile băncilor în contextul crizei
Planuri de restructurare pentru toate băncile care beneficiază de ajutor de stat
Comisia Europeana va continua să impună statelor membre obligaţia de a prezenta un plan de restructurare (sau o versiune actualizată a unui plan aprobat anterior) pentru toate băncile care beneficiază de ajutor de stat sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor toxice (depreciate), din surse naţionale sau ale UE, indiferent de amploarea sprijinului sau de motivul acordării acestuia. Comisia va stabili în ce măsură este necesară restructurarea în urma unei evaluări proporţionale a viabilităţii pe termen lung a băncilor, ţinând pe deplin seama de toate elementele relevante: dacă penuria de capital este, în principal, legată de o criză de încredere privind datoria suverană, dacă infuziile de capital public se limitează la suma necesară pentru a compensa pierderile care decurg din evaluarea la preţul pieţei a obligaţiunilor suverane ale statelor membre ale SEE în bănci care, cu excepţia acestor datorii, sunt viabile, precum şi dacă analiza arată că banca în cauză nu şi-a asumat riscuri excesive achiziţionând datoria suverană.
Băncile care nu au primit ajutor de stat sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor toxice (depreciate), dar beneficiază de fonduri garantate de stat nu trebuie să prezinte planuri de restructurare. Numai „marii consumatori” de garanţii de stat pentru pasivele lor vor fi în continuare obligaţi să prezinte Comisiei analize ale viabilităţii.
Comunicarea adoptată de Comisia Europeană privind punerea în aplicare, de la 1 ianuarie 2012, a normelor privind ajutoarele de stat în cazul ajutoarelor acordate băncilor în contextul crizei menţine cele patru comunicări care stabilesc condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ajutoarele de stat sub formă de garanţii de finanţare, de recapitalizare şi de salvare a activelor pentru a fi compatibile cu dispiţiile tratatului, precum şi cerinţele privind planurile de restructurare sau de viabilitate (Comunicarea privind restructurarea).
Comisia va continua să acorde aprobări temporare rapide ori de câte ori acest lucru este necesar pentru a menţine stabilitatea financiară, cu condiţia ca termenii intervenţiei sale să fie conformi cu orientările oferite.
Noi actualizări ale normelor temporare privind ajutoarele de stat
La 1 decembrie 2011 Comisia Europeană a actualizat şi a prelungit un set de norme temporare privind controlul ajutoarelor de stat pentru a evalua sprijinul public acordat instituţiilor financiare în timpul crizei.
Miza principală a acestora este de a explica maniera în care se poate garanta remunerarea corespunzătoare a statului în cazul în care – aşa cum este din ce în ce mai probabil să se întâmple în viitor – statele membre decid să îşi recapitalizeze băncile utilizând instrumente, cum ar fi acţiunile ordinare, a căror remunerare nu este fixată în prealabil.
A fost aprobată, de asemenea, o metodologie revizuită pentru remunerarea garanţiilor acordate pentru necesităţile de finanţare ale băncilor – care reprezintă până în prezent cea mai mare parte a ajutoarelor – pentru a se garanta corelarea comisioanelor plătite de bănci cu riscurile intrinseci ale acestora, mai degrabă decât cu riscul legat de statul membru în cauză sau de piaţă în ansamblul său. Normele se vor aplica atâta timp cât acest lucru va fi necesar, având în vedere condiţiile pieţei.
1 State Aid Scoreboard, Autumn 2011 Update, {SEC(2011) 1487 final}
2 1.12.2010 – Communication of the Commission: Temporary Union framework for State aid measures to support access to finance in the current financial and economic crisis.
Official Journal C6, 11.1.2011, p.5
