Retrospectiva sistemului global din ultimele două decenii relevă evenimente care se constituie, parcă, într-o nouă perioadă post – Război Rece. Evenimentele sunt reprezentate de criza financiară globală, războiul Ruso – Georgian, confruntarea G-7 G-20, manifestări de puteri revizioniste, schimbări de tipul “primăvara arabă” şi, mai recent, criza Ucrainiană. Acestea marchează şi începutul unei perioade fluide, plină de incertitudini, într-un context global în care încrederea a ajuns la un nivel printre cele mai scăzute. Mai mult, crizele de tot felul divizează forţe, parteneri şi continente. Se asistă la schimbări sistemice de anvergură (creşterea Chinei, declinul SUA, noi tendinţe în relaţia transatlantică etc.) care deschid perspective noi de abordare strategică globală într-un model de “offshore power balancing”, de la unipolarism la multipolarism. Sunt de evidenţiat alternative strategice pentru următorii 15-20 de ani, constând în patru “megatrend-uri”: preeminenţa individului, difuziunea puterii în sistem, modele de evoluţie demografică şi un necesar sporit de hrană, apă şi energie (detalii în power-point).
Prof. Dr. Mihai C. Ionescu, Napoleon Pop |
