Spania: adâncirea recesiunii în 2012, evoluţie nefavorabilă şi în 2013

AUTOR: Dr. Iulia Monica OEHLER-ŞINCAI

Economia spaniolă a intrat, începând cu trimestrul al patrulea din 2011 şi continuând pe tot parcursul anului 2012 în al doilea episod succesiv de recesiune (aşadar, o recesiune în formă de „W”), după episodul înregistrat în 2009-2010. Potrivit opiniei experţilor comunitari, inclusă în Raportul „de toamnă” al Comisiei Europene,[1] a patra economie ca mărime din Zona euro se va contracta deopotrivă în 2012 şi 2013, scăderea anuală a PIB al său, în termeni reali, fiind estimată la 1,4%, atât în acest an, cât şi anul viitor. Comparativ cu „Raportul conjunctural de primăvară”, cel „de toamnă” evidenţiază o revizuire în jos a ritmului de creştere a PIB spaniol pe ansamblul anului 2011, de la estimarea iniţială de 0,7% ajungându-se la 0,4%. În schimb, pentru 2012, ritmul PIB, estimat la -1,4% reprezintă o revizuire cu 0,4 puncte procentuale în creştere. În contrast, ritmul de creştere a PIB pentru 2013 este revizuit tot în scădere (cu 1,1 puncte procentuale).

Printre determinanţii principali ai adâncirii recesiunii spaniole se numără: continuarea deteriorării condiţiilor de pe piaţa muncii, gradul ridicat de îndatorare a companiilor, consolidarea fiscală, accesul dificil la credite – toate acestea în contextul recesiunii din Zona euro şi a unei cereri temperate în plan extracomunitar.

La nivelul UE, economia spaniolă nu este, totuşi, cea mai afectată de recesiune. De pildă, economia Greciei nu a ieşit din recesiune din 2008, iar în 2012 PIB al Greciei a scăzut cu 6% comparativ cu 2011, în timp ce PIB al Portugaliei s-a diminuat cu 3% în 2012, iar cel al Italiei, Ciprului şi Sloveniei cu 2,3% în acelaşi an.

Experţii comunitari estimează că cererea internă totală la nivelul Spaniei s-a diminuat cu 4% pe ansamblul anului 2012. În acelaşi an, rata şomajului şi datoria publică raportată la PIB şi-au continuat ascensiunea, în timp ce deficitul bugetar, ca pondere în PIB, s-a diminuat.

Rata şomajului, de 25,1% din populaţia activă la nivelul anului 2012, este prognozată a creşte în continuare, până la 26,6% în 2013 (a se vedea tabelul). Experţii OCDE sunt şi mai pesimişti, aceştia anticipând o rată a şomajului la nivelul Spaniei de aproape 27% în 2013-2014. Rata şomajului înregistrată în Spania este cea mai ridicată din rândul tuturor economiilor comunitare. Recenta reformă a pieţei muncii conferă companiilor o mai mare flexibilitate în ajustarea salariilor şi a forţei de muncă (inclusiv din perspectiva numărului de ore de muncă lucrate) la situaţia lor economică. Până în prezent, ajustarea s-a resimţit mai degrabă prin creşterea numărului de şomeri decât prin reducerea numărului de ore de muncă. Spre deosebire de perioada anterioară, cei angajaţi cu contract permanent de muncă sunt la fel de afectaţi ca şi cei care lucrează pe baza unui contract temporar. Totodată, sporirea ratei şomajului afectează toate ramurile economiei. Mai mult decât atât, criza prelungită a condus la intensificarea şomajului pe termen lung. În al doilea trimestru al anului 2012, acesta a afectat 50% din şomajul total, dublul nivelului din 2008 (Comisia Europeană, 2012, p. 68).

Deficitul balanţei contului curent se va înscrie pe o pantă descendentă în 2009-2013 (acesta fiind prognozat la 2,4% din PIB în 2012 şi 0,5% din PIB în 2013), datorită în principal diminuării puternice a importurilor (-6,3% ritm prognozat pentru 2012 şi -3,2% pentru 2013, după o scădere de numai 0,9% în 2011).

Potrivit estimărilor specialiştilor comunitari, deficitul bugetar spaniol se ridică în 2012 la nivelul de 8% din PIB. Acest nivel este al doilea ca mărime în rândul ţărilor UE, după cel al Irlandei (8,4%). Datoria publică spaniolă la nivelul anului 2012 este a opta ca mărime (86,1% din PIB), fiind inferioară celei înregistrate de: Grecia, Italia, Portugalia, Irlanda, Belgia, Franţa şi Cipru şi se situează sub media Zonei euro (aproape 93% din PIB). În schimb, în 2014, experţii Comisiei Europene apreciază că acest indicator va depăşi media comunitară, deoarece se înscrie din 2008 pe o pantă puternic ascendentă (97,1% faţă de 94,3%).

Potrivit datelor FMI, în Spania, preţurile imobilelor au scăzut cu circa 30% faţă de nivelul maxim şi se înscriu în continuare pe o pantă descrescătoare, datorită raportului cerere-ofertă – determinat de un număr ridicat de imobile nevândute şi evoluţia veniturilor gospodăriilor.

În termeni anuali, rata inflaţiei s-a temperat în 2012, odată cu scăderea consumului privat, a celui public şi a investiţiilor productive. Cu toate acestea, în septembrie 2012, rata inflaţiei a ajuns la 3,5% (faţă de 1,9-2% în februarie-iunie 2012, 2,2% în iulie 2012 şi 2,7% în august 2012). Printre factorii determinanţi se numără creşterea preţurilor energiei (datorată majorării preţurilor la ţiţei pe piaţa mondială) şi măsurile fiscale discreţionare. De pildă, în data de 20 aprilie 2012, a fost adoptat un al treilea set de măsuri de diminuare a cheltuielilor publice spaniole, în domeniul sănătăţii şi al educaţiei. Aceste măsuri prevăd ca regiunile autonome spaniole, care generează circa jumătate din totalul cheltuielilor publice, să majoreze taxele pentru studii, numărul orelor de predare/profesor şi numărul de elevi/clasă cu 20%. Pensionarii spanioli, care înainte beneficiau de medicamente gratuite, vor achita 10% din preţul acestora. Persoanele încadrate în populaţia activă, care anterior adoptării acestor măsuri trebuiau să achite numai 40% din contravaloarea medicamentelor achiziţionate, vor plăti până la 60% din preţul acestora, în funcţie de venituri. Totodată, au fost anunţate o serie de măsuri care vor pune capăt „turismului medical”. Implementarea acestor măsuri ar urma să contribuie la diminuarea cheltuielilor publice cu circa 10 miliarde euro pe an (7 miliarde euro din bugetul asigurărilor de sănătate şi 3 miliarde euro din bugetul educaţiei). Cel mai recent pachet de măsuri de austeritate adoptat de guvernul de centru-dreapta, condus de premierul conservator Mariano Rajoy în iulie 2012 (al patrulea la număr în doar şapte luni) prevede reducerea cheltuielilor publice şi majorarea taxelor şi impozitelor în perioada 2012-2013 cu echivalentul a 65 miliarde euro, în vederea diminuării deficitului bugetar. Ca parte integrantă a acestui pachet de măsuri, de la 1 septembrie 2012, taxa generală pe valoarea adăugată a fost majorată de la 18% la 21%, TVA redusă pentru anumite servicii a fost sporită de la 8% la 10%, în schimb TVA pentru necesităţile de bază a fost menţinută la nivelul de 4%.

Dacă ţinem cont şi de criza din sectorul financiar-bancar şi procesul actual de restructurare bancară şi de nevoia urgentă de resurse financiare din plan regional, putem concluziona că, în pofida aplicării de „reţete” variate de austeritate, Spania, ca şi alte ţări din Zona euro nu a reuşit să aleagă calea potrivită de relansare a creşterii economice.

După cum arată studii recente, priorităţile guvernului spaniol ar trebui să fie: sporirea productivităţii muncii, inovarea, sprijinirea antreprenorilor, inclusiv a întreprinderilor mici şi mijlocii, atragerea investitorilor străini, ceea ce ar putea conduce la crearea de noi locuri de muncă, diminuarea şomajului, sporirea cererii interne, stimularea procesului de economisire şi plata datoriilor restante. Însă la acest cerc virtuos al creşterii economice nu se poate ajunge doar prin măsuri de austeritate care vizează sporirea veniturilor bugetare şi diminuarea cheltuielilor din domenii precum învăţământul şi sănătatea. Astfel de măsuri generează, în cele din urmă, ample mişcări de protest ale populaţiei, transpuse în costuri, blocaje economice, descurajarea investitorilor. Prin urmare, soluţia revenirii la normalitate o reprezintă scăderea cheltuielilor guvernului şi sporirea veniturilor, însă nu prin taxe prea mari şi prea împovărătoare, nu prin limitarea accesului populaţiei la servicii medicale şi educaţionale, ci prin reducerea puternică a cheltuielilor aparatului birocratic.

Tabelul 1: Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Spaniei în perioada 2009-2013

INDICATORI

2009

2010

2011

2012

estimări

2013

prognoze

PIB (ritm anual de creştere, în termeni reali, în %)

-3,7

-0,3

0,4

-1,4

-1,4

Cerere internă totală (ritm real de creştere, în %),

din care:

-6,3

-0,6

-1,9

-4,0

-3,8

Consum privat (modificări procentuale anuale)

-3,8

0,7

-1,0

-1,9

-2,1

Consum public (modificări procentuale anuale)

3,7

1,5

-0,5

-4,9

-7,2

Investiţii (modificări procentuale anuale), din care:

-18,0

-6,2

-5,3

-9,0

-5,6

– în echipamente

-24,5

3,0

2,4

-6,6

-3,5

– în construcţii

-16,6

-9,8

-9,0

-11,3

-7,3

– investiţii publice

4,5

4,0

2,9

1,8

1,5

Rata şomajului (în % din populaţia activă)

18,0

20,1

21,7

25,1

26,6

Rata inflaţiei (măsurată prin indicele armonizat al preţurilor de consum, medii anuale, în %)

-0,2

2,0

3,1

2,5

2,1

Sold bugetar (în % din PIB)

-11,2

-9,7

-9,4

-8,0

-6,0

Datoria publică (în % din PIB)

53,9

61,5

69,3

86,1

92,7

Volumul exporturilor de bunuri şi servicii

(ritmuri anuale, în %)

-10,0

11,3

7,6

2,1

4,2

Volumul importurilor de bunuri şi servicii

(ritmuri anuale, în %)

-17,2

9,2

-0,9

-6,3

-3,2

Soldul balanţei contului curent (în % din PIB)

-4,8

-4,4

-3,7

-2,4

-0,5

Sursa: European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs,„European Economic Forecast – Autumn 2012”, November 2012.

[1] European Commission, „European Economic Forecast – Autumn 2012”, November 2012, Brussels.