Spania, din nou în pragul recesiunii

AUTOR: Dr. Iulia Monica OEHLER-ŞINCAI

După Italia şi Grecia, Spania este a treia economie din Zona euro aflată în dificultate, al cărei guvern s-a schimbat în ultimele luni ale anului 2011. Pe fondul reverberaţiilor recesiunii economice şi al unei rate a şomajului de peste 20%, fostul premier spaniol a fost nevoit să anunţe convocarea de alegeri anticipate. În urma alegerilor din data de 20 noiembrie 2011, partidul conservator, de centru-dreapta, condus de Mariano Rajoy, a obţinut o majoritate parlamentară confortabilă. În prezentul articol, ne propunem să aducem în prim-plan conjunctura actuală a economiei spaniole şi măsurile de austeritate adoptate de noul guvern la scurt timp după învestire.

Privire de ansamblu asupra economiei spaniole

În data de 21 decembrie 2011, un nou guvern, de centru-dreapta, condus de Mariano Rajoy, a preluat oficial ştafeta de la guvernul de centru-stânga condus de José Luis Rodríguez Zapatero. Premierul Rajoy este al şaselea şef de guvern al Spaniei, de la trecerea ţării la democraţie.

Reprezentanţii noului guvern nu au întârziat să acuze fostul guvern socialist de proastă gestiune şi ţinere sub tăcere a datelor reale privind deficitul bugetar. Măsurile ample şi variate de austeritate adoptate de vechiul guvern în perioada 2009-2011 (printre care se numără diminuarea salariilor funcţionarilor publici în 2010 şi îngheţarea acestora în 2011, reducerea salariilor miniştrilor, îngheţarea pensiilor în 2010-2011 şi majorarea vârstei de pensionare) nu au soluţionat problemele structurale din economia spaniolă şi, în plus, au generat ample mişcări de protest şi chiar o grevă generală (în data de 29 septembrie 2010, ca răspuns la proiectul de buget pe anul 2011).

Actualul ministru spaniol al economiei şi comerţului, Luis de Guindos Jurado, a declarat la sfârşitul lunii decembrie 2011 că este probabil ca economia spaniolă să se fi contractat în ultimul trimestru al anului trecut şi să se contracteze în continuare şi în primul trimestru din 2012, fiind astfel în consonanţă cu temerile experţilor internaţionali legate de o posibilă reintrare în recesiune a celei de-a patra mari economii din Zona euro.[1] În trimestrul al treilea din 2011, comparativ cu trimestrul al doilea al aceluiaşi an, economia a stagnat. În trimestrul al patrulea din 2011, consumul privat s-a diminuat puternic, vânzările cu amănuntul au scăzut, companiile şi-au redus cheltuielile, investind mai puţin în maşini şi utilaje, iar activitatea din sectorul construcţiilor a continuat să se contracte. Exporturile, a căror majorare a susţinut redresarea (deşi modestă a) economiei spaniole, au început să dea semne de încetinire din octombrie 2011.

Anterior, pe fondul crizei financiare şi economice mondiale, contracţia economică înregistrată între al doilea trimestru din 2008 şi finele anului 2009 a fost una severă, iar scăderea absolută a ritmului de creştere a PIB a încetat abia la începutul anului 2010.

În Raportul conjunctural „de toamnă” al Comisiei Europene, din noiembrie 2011, se arăta că „Spania se redresează lent în urma puternicei contracţii înregistrate după încheierea perioadei de avânt al pieţei imobiliare şi a celei de boom al creditării”. Potrivit opiniei experţilor Comisiei, corectarea dezechilibrelor interne şi externe (printre care se numără: un grad nesustenabil de îndatorare a sectorului privat, expansiunea excesivă a investiţiilor din sectorul imobiliar rezidenţial, deficite comercial şi de cont curent la niveluri record în 2007-2008), acumulate în anii de avânt economic, este de durată. În Raport se mai sublinia că perspectivele creşterii economice a Spaniei pe termen mediu continuă să fie influenţate în sens negativ de câţiva factori interni majori: necesitatea diminuării gradului de îndatorare a sectorului casnic, consolidarea fiscală necesară reducerii deficitului bugetar până la un nivel sustenabil, restructurarea sectorului bancar şi o rată a şomajului care atinge niveluri record. La factorii interni se adaugă cei externi, printre care se numără încetinirea creşterii economice globale şi intensificarea crizei datoriilor publice din Zona euro.

Potrivit estimărilor preliminare ale unor experţi,[2] deficitul bugetar al Spaniei a depăşit în 2011 nivelul de 8% din PIB, comparativ cu ţinta guvernului anterior de 6% din PIB. Această diferenţă de 2 puncte procentuale reprezintă circa 20 de miliarde de euro.[3] Mai mult decât atât, situaţia actuală a economiei spaniole face dificilă atingerea unei ţinte de deficit bugetar de 4,4% din PIB în 2012 şi 3% din PIB în 2013.[4] Deficitul bugetar spaniol (fie la 6% din PIB, sau la 8% din PIB) este al treilea ca mărime la nivelul Zonei euro, după cel al Irlandei şi al Greciei.

Investitorii în titluri de stat urmăresc îndeaproape evoluţia bugetelor şi a datoriilor publice ale statelor din Zona euro şi nu exclud posibilitatea ca Spania şi Italia să apeleze la sprijin financiar din partea UE şi a FMI, urmând astfel exemplul Greciei, Irlandei şi Portugaliei.[5]

Pe parcursul anului 2011, rata şomajului pe piaţa spaniolă a muncii (în procente din populaţia activă) a marcat un pronunţat trend ascendent, ajungând în noiembrie la 22,9%.[6] La nivelul UE, rata şomajului din Spania este cea mai ridicată şi depăşeşte dublul mediei comunitare. Însă şi mai îngrijorător este faptul că 40% dintre şomerii spanioli sunt şomeri pe termen lung, iar peste 46% din tinerii incluşi în populaţia activă sunt şomeri.[7]

Referitor la un posibil plan de constituire a unei „bănci rele” care să preia activele corespunzătoare ale băncilor comerciale, ministrul economiei şi comerţului a afirmat că deocamdată nu a fost luată nicio decizie în acest sens. Totodată, el a evidenţiat că guvernul încearcă să reducă pe cât posibil impactul asanării sistemului bancar asupra finanţelor publice.[8]

Primul pachet de măsuri de austeritate al noului guvern spaniol[9] 

La o lună de la victoria partidului său (Partidul Popular) în alegerile parlamentare din Spania, în discursul inaugural din 20 decembrie 2011, noul premier spaniol, Mariano Rajoy a anunţat un prim program de austeritate al noului guvern. Conservatorul Rajoy a menţionat adoptarea de măsuri de urgenţă în vederea reducerii deficitului bugetar, intervenţii pe piaţa muncii în primul trimestru din 2012 şi asanarea sectorului bancar în primul semestru al anului 2012. Un prim pas pe calea reducerii cheltuielilor a fost reducerea numărului de ministere de la 15 la 12, măsură care a inclus comasarea ministerului educaţiei cu cel al culturii şi renunţarea la ministerul ştiinţei şi inovării (prin includerea sa în ministerul economiei şi comerţului).

Liderul partidului socialist spaniol, Alfredo Pérez Rubalcaba a afirmat că se va opune măsurilor de austeritate anunţate de premierul conservator, argumentând că o ajustare fiscală excesivă ar conduce la „asfixierea” economiei spaniole. Într-adevăr, majorarea impozitelor şi taxelor într-un moment în care Spania este din nou în pericol să intre în recesiune, iar rata şomajului este de aproximativ 23%, se poate dovedi dăunătoare pentru economia spaniolă.

În discursul său, Mariano Rajoy a criticat dur poziţia pasivă la nivel de relaţii externe a fostului premier spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero şi a afirmat că Spania se va implica în procesul de luare a deciziilor în Zona euro, alături de Franţa şi Germania. Experţii internaţionali apreciază că apartenenţa lui Mariano Rajoy la un partid conservator îl apropie atât de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, cât şi de cancelarul german Angela Merkel, iar afinitatea ideologică a celor trei este de bun augur pentru Spania.[10] Totuşi, afinitatea ideologică nu poate garanta absenţa fricţiunilor dintre liderii politici, după cum a demonstrat-o şi opoziţia Marii Britanii faţă de planul germano-francez de salvare a Zonei euro.

Parlamentul spaniol a ratificat în data de 11 ianuarie 2012 măsurile de austeritate propuse de actualul guvern (şi aprobate prin decret în 30 decembrie 2011), cu 197 de voturi pentru, 138 contra şi patru abţineri. Ajustările vizează diminuarea cheltuielilor bugetare cu 8,9 miliarde euro şi majorarea încasărilor din taxe şi impozite cu 6,2 miliarde euro în 2012. Aceste măsuri au la bază principiul proporţionalităţii dintre capacitatea economică a contribuabililor şi nivelurile taxelor şi impozitelor aplicate. Trebuie subliniat că partidul conservator Convergenţă şi Uniune (CiU) a susţinut măsurile de austeritate ale noului guvern.

Autorităţile de la Madrid speră să menţină TVA la nivelul actual, care se numără printre cele mai scăzute din Zona euro. Trebuie subliniat că guvernul anterior majorase TVA generală începând cu 1 iulie 2010, de la 16% la 18%, sporise TVA specială pentru anumite servicii (evenimente culturale şi servicii oferite de unităţile de cazare şi restaurante) de la 7% la 8%, dar menţinuse TVA pentru „necesităţile de bază” (pâine, fructe şi legume) la nivelul de 4%.[11]

Ministrul finanţelor şi administraţiei publice, Cristóbal Montoro Romero a pus cea mai mare parte a deficitului bugetar spaniol pe seama deficitelor înregistrate în cele 17 comunităţi autonome spaniole, unde s-a cheltuit „nechibzuit” în ultimul deceniu. Executivul are în vedere închiderea a 450 de entităţi autonome, fundaţii şi întreprinderi de stat locale. Autorităţile locale înseşi hotărâseră eliminarea a 515 de entităţi publice în 2010, însă, potrivit datelor guvernului, doar 69 dintre acestea au fost suprimate. Totodată, actualul guvern intenţionează să recurgă la sancţiuni asupra comunităţilor autonome care vor contribui la depăşirea limitei deficitului bugetar de 4,4% din PIB în 2012.

Asociaţia oamenilor de afaceri (Circulo de Empresarios)[12] cu sediul la Madrid apreciază drept dificilă misiunea noului guvern, de atingere a unei ţinte de deficit bugetar de 4,4% din PIB în 2012 şi 3% în 2013. Şeful departamentului de analize economice al Asociaţiei, Gregorio Izquierdo consideră că ajustările nu se pot opri la nivelul guvernului central, ci trebuie să se răsfrângă şi asupra comunităţilor autonome dacă se doreşte o ajustare fiscală echivalentă cu suma de 30 de miliarde de euro – valoare situată la jumătatea distanţei dintre ajustarea propusă şi cea necesară.

S&P scade ratingul de credit pentru Spania şi alte opt ţări din Zona euro

În data de 13 ianuarie 2012, agenţia de evaluare financiară Standard & Poor’s a scăzut ratingul de credit pentru următoarele ţări din Zona euro: Franţa, Austria, Slovacia, Slovenia şi Malta – cu o treaptă şi Spania, Italia, Cipru şi Portugalia – cu două trepte.

S&P: Ratinguri actuale pentru ţările din Zona euro (la data de 13.01.2012)

Sursa: Der Spiegel, Standard & Poor’s Startet Rundumschlag gegen Europa, 13.01.2012.

Decizia este considerată de liderii europeni ca fiind „politică”, „nefundamentată” şi venită la momentul nepotrivit, în condiţiile în care toate ţările vizate iau măsuri pentru diminuarea tensiunilor de pe pieţele obligaţiunilor guvernamentale. Chiar şi agenţia chineză de ştiri Xinhua, fidelă poziţiei guvernului de la Beijing, a afirmat că, deşi decizia luată de S&P, de scădere a ratingului de credit, este într-o anumită măsură legitimă, aceasta ridică noi îndoieli privind credibilitatea agenţiilor de rating.

Retrogradarea ratingurilor de credit va atrage după sine majorarea costurilor de finanţare în Zona euro.

În concluzie, noul guvern de la Madrid are de trecut un test dificil, ţinând cont de multitudinea factorilor interni şi externi cu impact negativ asupra economiei spaniole.