AUTOR: Dr. Iulia Monica OEHLER-ŞINCAI
Economia spaniolă, aflată într-o recesiune de tip „W”, se confruntă cu ameninţări pe toate planurile. Factorii interni, precum gradul ridicat de îndatorare a regiunilor, companiilor şi a gospodăriilor, accesul dificil la credite, necesitatea consolidării fiscale, rata ridicată a şomajului intră în confluenţă cu cei externi, ceea ce face ca ieşirea din recesiune să fie extrem de dificilă. Mai mult decât atât, conjunctura economiei spaniole s-a înrăutăţit în ultimele luni, contribuind la agravarea fără precedent a situaţiei şomajului.
Rata şomajului, în continuare pe o pantă ascendentă
Problema „numărul unu” a economiei spaniole rămâne şomajul, cu toate efectele negative asociate acestui fenomen. În data de 29 martie 2012, în Spania a avut loc prima grevă generală din acest an. Rata şomajului a atins în Spania un nivel record de 25% în al doilea trimestru din 2012. Specialiştii internaţionali consideră că pragul minim al creşterii economice care ar putea anticipa lansarea procesului de creare de locuri de muncă în Spania este de 2%. Or, potrivit prognozelor, Spania nu va ieşi din recesiune nici în 2013, iar rata şomajului ar putea depăşi 25% din populaţia activă.
Revizuirea estimărilor privind principalii indicatori macroeconomici ai Spaniei
Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică al Spaniei în 27 august 2012, a patra economie ca mărime din Zona euro a înregistrat în 2011 un ritm de creştere economică de 0,4%, comparativ cu un ritm estimat anterior la 0,7%. Totodată, economia spaniolă s-a contractat cu 0,3% în 2010, comparativ cu un declin estimat anterior la 0,1%. Pentru 2012, prognozele Comisiei Europene indică diminuarea PIB al Spaniei, în termeni reali, cu 1,8% în 2012 şi 0,3% în 2013.
Deficitul bugetar la nivelul anului 2011 a fost revizuit de la 8,5% la 8,9% din PIB. Pentru anul acesta, deficitul bugetar este prognozat la 6,3% din PIB. Guvernul spaniol, condus de premierul conservator Mariano Rajoy, a anunţat în data de 11 iulie 2012 al patrulea pachet de măsuri de austeritate într-un interval de numai şapte luni. Ţinta guvernului o reprezintă reducerea cheltuielilor publice şi majorarea taxelor şi impozitelor în perioada 2012-2013 cu echivalentul a 65 miliarde euro, în vederea diminuării deficitului bugetar. Cu toate acestea, mulţi economişti se tem că astfel de măsuri pot adânci recesiunea actuală. Ca parte integrantă a acestui pachet de măsuri, de la 1 septembrie 2012, taxa generală pe valoarea adăugată a fost majorată de la 18% la 21%, TVA redusă pentru anumite servicii a fost sporită de la 8% la 10%, în schimb TVA pentru necesităţile de bază a fost menţinută la nivelul de 4%.
Pentru scăderea deficitului bugetar, guvernul spaniol mizează, totodată, pe creşterea exporturilor. Trebuie subliniat, însă, că ritmul de creştere a exporturilor la nivelul anului 2011 a fost revizuit în scădere. Acesta a fost de 7,6% în 2011, comparativ cu un ritm de 9%, raportat anterior. Pentru 2012, experţii Comisiei Europene au prognozat un ritm de creştere a volumului exporturilor de numai 3,2%, iar pentru 2013 de 4,7%, ceea ce îndepărtează această miză de efectul scontat. Consumul total a fost, la rândul său, revizuit în sens negativ, acesta diminuându-se cu 0,8% în 2011 comparativ cu 2010, faţă de scăderea estimată anterior la 0,7%. În ceea ce priveşte consumul privat, acesta s-a diminuat în 2011 cu 1%, faţă de o scădere estimată anterior la 0,1%.
Conform datelor din ultimul raport al Forumului Economic Mondial, „Raportul privind competitivitatea globală 2012-2013”, Spania se înscrie în rândul ţărilor cu cele mai ridicate dezechilibre, deopotrivă la nivelul soldului bugetar şi al datoriei publice. Din 144 de ţări, aceasta se plasează pe locul 135 în funcţie de mărimea soldului bugetar ca pondere în PIB (însă înaintea unor ţări precum Grecia şi Irlanda) şi pe locul 112 ţinând cont de datoria publică raportată la PIB (dar înaintea unor ţări cum ar fi: Cipru, Malta, Ungaria, Germania, Franţa, Belgia, Irlanda, Portugalia, Italia sau Grecia).
Costul la care se împrumută guvernul spaniol pe pieţele de capital s-a temperat în ultima perioadă. Randamentul mediu al obligaţiunilor guvernamentale spaniole cu scadenţa la 10 ani a fost de 6,4% în data de 28 august 2012, cu mult inferior nivelului record de 7,75%, înregistrat pe 25 iulie 2012. La un randament mediu al obligaţiunilor germane de circa 1,4%, diferenţialul de dobândă dintre obligaţiunile guvernamentale spaniole şi cele germane (echivalent cu prima de risc) se ridică la circa 5 puncte procentuale.
Criza din sectorul financiar-bancar
Potrivit aceluiaşi raport menţionat anterior, accesul dificil la resurse financiare constituie în prezent cea mai mare piedică în derularea afacerilor. În ierarhia formată din 144 de ţări în funcţie de uşurinţa accesului la credite, Spania este poziţionată pe locul 122 (dar înaintea Italiei, Irlandei, Greciei), iar în funcţie de indicatorul privind sănătatea sistemului financiar-bancar, se situează pe locul 109 (devansând, totuşi, ţări precum: Belgia, Portugalia, Grecia sau Irlanda).
Sursele de finanţare tradiţionale ale economiei spaniole (incluzând aici băncile germane şi alte bănci europene), care au contribuit la umflarea „balonului” creditului pe parcursul avântului imobiliar din deceniul trecut, s-au diminuat considerabil odată cu spargerea „balonului” imobiliar şi adâncirea recesiunii spaniole. Drept urmare, băncile spaniole apelează tot mai frecvent la creditele oferite de Banca Centrală Europeană (BCE). Acestea au înregistrat în luna iulie 2012 o valoare record a creditelor contractate de la BCE: 402 miliarde euro (sumă brută, incluzând depozitele existente în valoare de aproape 27 miliarde euro). Această sumă reprezintă aproximativ o treime din lichiditatea pusă la dispoziţie de BCE băncilor din Zona euro, în valoare totală de 1237 miliarde euro, în condiţiile în care economia spaniolă reprezintă doar 12% din PIB cumulativ al Zonei euro.
Tot în luna iulie a.c., consumatorii şi firmele au continuat să îşi retragă economiile de la băncile spaniole, depozitele sectorului privat diminuându-se cu aproape 5%, de la 1583 miliarde euro la 1509 miliarde euro.
Potrivit estimărilor experţilor naţionali şi internaţionali, băncile spaniole au nevoie de circa 60 miliarde euro pentru recapitalizare. Cel mai recent exemplu îl constituie Bankia (a patra mare bancă spaniolă şi totodată „banca problemă” din sectorul financiar spaniol)[1]. Aceasta a anunţat în data de 31 august 2012 pierderi în valoare de aproximativ 4,5 miliarde euro în primul semestru al acestui an şi va primi din cadrul Fondului spaniol pentru restructurare bancară (FROB) suma de 4,5 miliarde euro, în vederea recapitalizării.
Miniştrii de finanţe din Zona euro au aprobat în luna iunie 2012 un ajutor în valoare de 100 miliarde euro pentru salvarea băncilor spaniole aflate în dificultate, care va fi disponibil din luna noiembrie a.c. Alocarea sumelor din pachetul de sprijin financiar va fi monitorizată de Troica formată din BCE, Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).
Regiunile spaniole: nevoie urgentă de resurse financiare
Potrivit datelor recent revizuite, deficitul public spaniol s-a ridicat la 8,9% din PIB în 2011, o contribuţie semnificativă la acest deficit revenind regiunilor autonome spaniole.
Catalonia, regiune care reprezintă o cincime din economia naţională, a solicitat guvernului central în data de 28 august a.c. suma de 5 miliarde euro. Aceasta este a patra oară când Catalonia cere sprijin financiar de la guvern. Reacţia agenţiei Standard & Poor’s nu a întârziat să apară: ratingul de credit al Cataloniei a fost retrogradat de către agenţia Standard & Poor’s de la BBB- la BB, cu perspectivă negativă (categoria ”junk”, nerecomandată investitorilor). Catalonia este cea mai îndatorată regiune spaniolă, iar datoria sa totală se cifrează la 42 miliarde euro. Sumele pe care le are de plătit anul acesta în contul obligaţiunilor scadente se ridică la aproximativ 5 miliarde euro.
La rândul său, regiunea Valencia a anunţat în data de 29 august 2012 că are nevoie de un sprijin financiar în valoare de 4,5 miliarde euro din fondul de urgenţă al statului spaniol. Suma depăşeşte cu un miliard euro valoarea estimată iniţial de guvernul regional. Autorităţile din Murcia au semnalat şi ele intenţia de a apela la o sumă de circa 700 milioane euro.
Cumulativ, Valencia, Murcia şi Catalonia au solicitat deja mai mult de jumătate din fondul de împrumuturi de urgenţă anunţat în iulie 2012 de guvern pentru al doilea semestru al acestui an, în valoare totală de 18 miliarde euro.
Totodată, Andaluzia a anunţat în data de 3 septembrie 2012 că are nevoie de 1 miliard de euro din fondul de urgenţă. Andaluzia este cea mai populată şi se numără printre cele mai sărace regiuni spaniole, unde rata şomajului depăşeşte 30% din populaţia activă.
Dintre cele 17 regiuni spaniole, doar şase au anunţat că nu vor apela la fondul de urgenţă: Madrid, Ţara Bascilor, Galicia, Navarra, La Rioja şi Castilia-Leon.
Recent, grupul de cercetare Fedea a dat publicităţii un studiu în care estima că regiunile Spaniei vor cumula anul acesta un deficit bugetar de 2,2% din PIB spaniol, un nivel mai ridicat decât ţinta guvernului, de 1,5% din PIB. Însă, aşa cum datele privind creşterea economică spaniolă din ultimii doi ani a fost revizuită în scădere în data de 27 august 2012, este foarte probabil ca şi ţintele actuale ale guvernului privind deficitele bugetare să fie revizuite, însă în creştere.
(Articol realizat pe baza informaţiilor din: El País, Reuters, Bloomberg, Financial Times, Wall Street Journal, Handelsblatt, Forumul Economic Mondial – „Raportul privind competitivitatea globală 2012-2013”).
[1] Bankia, rezultată în decembrie 2010 din fuziunea a şapte bănci regionale de economii şi listată la bursa din Madrid în iulie 2011, a fost parţial naţionalizată în mai 2012, în urma solicitării de către aceasta a unui ajutor de urgenţă în valoare de circa 20 miliarde euro.
