Statele Unite ale Americii: creştere economică moderată în 2012-2013, accelerare de ritm în 2014

Autor: Rodica VELCIU

În 2012, economia americană şi-a continuat cursul ascendent început la mijlocul anului 2009, consumul privat menţinându-se la cote moderate pe tot parcursul anului trecut. Redresarea pieţei imobiliare şi un uşor reviriment al pieţei forţei de muncă au determinat revenirea încrederii în consum a americanilor compensând, în parte, reducerea cheltuielilor guvernamentale.

Pentru 2013, ultimul Raport al OCDE [1] anticipează o creştere modestă, urmată de o accelerare de ritm în 2014. Stabilizarea pieţei imobiliare după corecţia drastică din anii anteriori şi creşterile înregistrate de cursurile acţiunilor de pe pieţele de valori vor impulsiona consumul privat, în timp ce agenţii economici se vor simţi stimulaţi de ameliorarea perspectivelor cererii şi climatul favorabil de pe piaţa creditului.

Administraţia Obama îşi va continua politica de consolidare bugetară, reducerea cheltuielilor bugetare continuând să afecteze, până la sfârşitul deceniului, creşterea economică. Politica monetară practicată de FED va rămâne flexibilă pe o perioada îndelungată, aşteptările privind inflaţia fiind pozitive, iar rata ridicată a şomajului menţinând reduse presiunile salariale.

Potrivit datelor statistice oferite de Biroul de Analize Economice al Departamentului american al Comerţului, ritmul real de creştere al produsului intern brut al SUA în 2012 s-a situat la 2,2%, comparativ cu un nivel de 1,8% înregistrat în 2011 [2].

Creşterea PIB din 2012 a fost suţinută, în principal de: consumul privat, investiţiile în capital fix, exporturi şi constituirea de stocuri din economie. Impactul negativ asupra creşterii economice a fost produs de reducerea cheltuielilor guvernamentale, atât la nivel federal cât şi al statelor şi de creşterea importurilor (importurile fiind scăzute din calculul PIB).

Producţia de bunuri de folosinţă îndelungată, activitatea din sectorul financiar şi al asigurărilor şi comerţul cu ridicata au fost principalii contributori la creşterea reală a PIB. În schimb, sectorul agricol a avut o contribuţie negativă la creşterea economică.

„Evoluţia pozitivă a sectorului privat în 2012, care a urmat după numeroasele restructurări şi ajustări determinate de criza financiară, a reuşit să regenereze o parte din economia SUA”, afirma Alan Levenson, economistul şef al T. Rowe Price, la sfârşitul anului trecut. [3] „Cel mai mare dezavantaj, însă, va fi incertitudinea, mai ales în ceea ce priveşte deciziile politice privind măsurile fiscale şi ameninţările venite din partea celorlalte ţări, aflate în recesiune. La acestea se adaugă ajustările fiscale şi reducerile de cheltuieli”, a subliniat acesta.

În ceea ce priveşte evoluţia de pe piaţa forţei de muncă, se remarcă o relativă ameliorare. Raportul Ministerului Muncii din ianuarie 2013 relevă faptul că, în 2012, media lunară a locurilor de muncă nou create s-a ridicat la 153.000, apropiată de cea din 2011 [4]. Rata şomajului s-a redus la 7,8% în decembrie 2012 (8,9% în decembrie 2011), cea mai scăzută din ultimii patru ani. În luna decembrie, numărul şomerilor a rămas aproape neschimbat, la 12,2 milioane. Dintre aceştia, 39,1% se aflau în şomaj de 37 de săptămâni sau mai mult. Rata persoanelor angajate, de 58,6%, a rămas, de asemenea, relativ neschimbată.

Numărul angajaţilor a sporit cu circa 1,74 de milioane în 2012 (1,64 milioane în 2011), cea mai bună performanţă înregistrată pe piaţa americană a forţei de muncă după 2006. Deşi numărul angajaţilor a crescut, criza locurilor de muncă ar putea dura încă mulţi ani, susţin specialiştii, având în vedere faptul că locurile de muncă din administraţie, atât la nivel federal cât şi la nivel local se află în continuă scădere. În plus, criza din sectorul bancar şi fenomenul delocalizării producţiei industriale au făcut ca un motor  important de creare de noi locuri de muncă să nu mai funcţioneze.

Rata inflaţiei, măsurată prin indicele preţurilor de consum, a înregistrat o scădere vizibilă în 2012, situându-se în decembrie la 1,7% raportat la decembrie 2011, comparativ cu nivelul de 3% înregistrat în 2011, potrivit datelor Biroul de Statistică al Departamentului american al Muncii. [5]

Această ameliorare pronunţată s-a datorat, în cea mai mare parte, reducerii preţurilor la energie (al cărei indicele a sporit cu numai 0,5%, marcând o puternică decelerare faţă de creşterea de 6,6% marcată în anul anterior). În special preţul combustibililor au înregistrat scăderi spectaculoase, preţul benzinei majorându-se cu doar 1,7%, comparativ cu creşterile de 13,8% înregistrate în 2010 şi de 9,9% în 2011. Indicele preţurilor energiei pentru populaţie a înregistrat un declin în 2012, reducându-se cu 1,1% după creşterea de 1,8% din 2011.

Politica monetară continuă să susţină creşterea economică

De la declanşarea crizei financiare şi economice din 2008-2009, FED-ul (şi alte bănci centrale ale statelor afectate de criză – BCE, Banca Japoniei ş.a.) a adoptat o politică de achiziţionare de obligaţiuni şi de reducere a dobânzii de politică monetară, pentru a suplimenta lichidităţile de pe piaţă şi a evita blocarea creditării. 

Astfel, preşedintele FED, Ben Bernanke, a anunţat în septembrie 2012 că va iniţia o a treia rundă de relaxare monetară cantitativă (quantitative easing – QE3). Aşteptată de luni întregi de pieţele financiare, această nouă intervenţie a întrecut toate aşteptările. Măsura adoptată a permis Băncii Centrale să achiziţioneze în fiecare lună titluri de valoare având la bază credite ipotecare, în limita unei sume de 40 miliarde dolari, la care se adăugau titluri de stat de 45 miliarde dolari, în continuarea programului Operation Twist (prin care FED a alocat, începând din septembrie 2011, aproape 700 miliarde dolari pentru cumpărarea de titluri cu scadenţe între 6 şi 30 de ani şi a vândut titluri în valoare echivalentă cu scadenţe la 3 ani sau mai puţin). Deşi a fost lansată pentru a funcţiona până în decembrie 2012, această măsură urma a fi prelungită, fără vreo restricţie de timp, doar în funcţie de evoluţia economiei SUA şi, în special, scăderea ratei şomajului.

Totodată, preşedintele Sistemului Federal de Rezerve a declarat că va menţine nivelul dobânzii de referinţă în intervalul 0 – 0,25% (stabilit în decembrie 2008) cel puţin până la mijlocul anului 2015, în încercarea de a soluţiona problema şomajului ridicat.

Analistul american John Mangun argumenta însă că, injectarea de bani ieftini în economie (prin politica Băncii Centrale) nu va avea nici un efect asupra reducerii şomajului, pentru că băncile au deja la dispoziţie 9.000 miliarde de dolari pe care să îi împrumute, la dobânzi mici, fără însă a avea solicitări. „Americanii nu cheltuiesc pentru că economia nu crează destule locuri de muncă bine plătite. Majoritatea sunt slujbe cu salarii mici din sectorul serviciilor. Mai mult, din cauza grijilor privind viitorul, americanii economisesc, iar încrederea lor în consum s-a redus pe parcursul anului 2012.”

La rândul său, profesorul John M. Mason crede că problemele economiei americane sunt structurale şi nu ciclice aşa cum susţine Bernanke, ceea ce înseamnă că nu pot fi rezolvate prin ajustări monetare. Într-o analiză publicată de Seeking Alpha [6], Mason arată că nivelul utilizării capacităţii productive a SUA a ajuns la 78,5% în 2012. Gradul de utilizare a scăzut constant începând cu anii 1970.

Ultimul studiu elaborat de experţii OCDE privind economia SUA, dat publicităţii în iunie 2012 [7], relevă faptul că politicile macroeconomice ale Administraţiei americane sunt în măsură să susţină relansarea economică, redresarea financiară şi sustenabilitatea fiscală pe termen lung.  Studiul subliniază faptul că, o consolidare fiscală se va produce treptat şi ar putea fi implementată în cadrul unui proiect mai amplu, pe termen mediu, de restabilire a sustenabilităţii fiscale. Ar trebui să se încheie implementarea reformelor de reducere a riscului apariţiei unei noi crize financiare, susţin experţii OCDE. Băncile ar trebui să fie încurajate să menţină niveluri ridicate ale capitalului propriu, iar politicienii să-şi continue eforturile de perfecţionare a instrumentelor de analiză şi a sistemelor de informare pentru monitorizarea riscurilor din sectorul financiar.

Bugetul federal, dispută aprigă între preşedinte şi republicanii din Congres

Disputa dintre democraţi şi republicani cu privire la reducerea nivelului datoriei publice şi a deficitului bugetar, desfăşurată pe tot parcursul anului 2012, nu s-a încheiat. Depăşită în extremis la 1 ianuarie 2013, activarea automată a tăierilor bugetare (fiscal cliff ) s-a produs la începutul lunii martie 2013.

Negocierile dintre cele două partide, demarate la 12 martie 2013, au debutat cu refuzul categoric al preşedintelui al proiectului de buget al republicanilor. Proiectul republicanilor vizează reducerea deficitului american în următorii 10 ani cu aproximativ 4.600 miliarde $, fără însă a se apela la creşterea impozitelor, ci doar la abrogarea reformei sănătăţii impuse de Obama în 2010, dublată de importante reduceri ale cheltuielilor sociale.Abrogarea acesteia însă, va lăsa fără asigurări medicale peste 30 de milioane de americani şi reducerea unor cheltuieli sociale, cum ar fi bonurile de masă sau asigurările sociale pentru familiile cu cele mai mici venituri. Casa Albă a respins categoric proiectul, dând asigurări că acesta va fi înlocuit de o creştere a impozitelor pentru clasa mijlocie şi nu va avea nici un efect asupra reducerii deficitului.

Din punctul de vedere al republicanilor, proiectul ar permite reducerea anuală a cheltuielilor publice cu 3,4% şi echilibrarea veniturilor şi cheltuielilor statului federal. Pentru aceasta ar fi necesară renunţarea la reforma sistemului de sănătate, “ceea ce ar permite disponibilizarea, în următorii 10 ani a 770 miliarde $. Propunerea a fost pusă în discuţie de mai multe ori de către republicani, ei susţinând că tăierile bugetare nu îi vor afecta pe beneficiarii programelor de sănătate, în special pe cei care beneficiază de serviciile “Medicare”, destinate persoanelor în vârstă. În acelaşi timp, pentru reechilibrarea sistemului, contribuabilii vor fi ajutaţi să contracteze asigurări de sănătate la preţuri accesibile.

Din punctul de vedere al preşedintelui Obama, metodele şi priorităţile propuse de republicani sunt în contradicţie cu obiectivul Administraţiei de relansare economică şi creare de locuri de muncă şi nu de reducere a cheltuielilor sociale. El a declarat că nu “caută un buget echilibrat cu orice preţ. Ţinta mea este să facem să crească economia pentru a reprimi oamenii la muncă şi astfel se creştem bugetul federal”.

Restul proiectului de buget este trasat în coordonatele obiectivelor tradiţionale republicane: tăieri drastice ale programelor sociale, ale fondurilor pentru învăţământ şi cercetare, menţinerea bugetului apărării, simplificarea fiscalităţii pe venit şi a societăţilor.

Intrarea în funcţiune a mecanismului de tăieri bugetare, “fiscal cliff” nu este decât vârful icebergului, susţin analiştii, astfel încât dezbaterile pe tema construcţiei bugetare sunt vitale. Barack Obama a acceptat tăieri bugetare eşalonate, solicitând însă creşterea impozitelor pentru cei mai bogaţi americani. Propunere respinsă de republicani, care au acceptat, în ianuarie, o creştere a impozitelor pentru cei ale căror venituri depăşesc 450.000 $/an.

Casa Albă a propus la 10 aprilie 2013 un proiect de buget totalizând 3.770 miliarde dolari, care prevede reducerea puternică a deficitului bugetar în următorii 3 ani cu ajutorul unui mix de măsuri de reduceri în unele programe sociale şi de creştere a fiscalităţii claselor mai bogate.

Bugetul prezentat de preşedintele american pentru exerciţiul financiar 2014, care va începe la 1 octombrie 2013, prevede o creştere a impozitelor pentru familiile cu venituri de peste 1 milion de dolari pe an (care vor trebui să plătească cel puţin 30% din venit autorităţilor fiscale, după deducerea donaţiile către asociaţiile de caritate).

Bugetul pentru exerciţiul financiar 2014 prevede un deficit de 744 miliarde dolari, adică 4,4% din PIB, în vederea atingerii obiectivului Administraţiei de stimulare a creşterii economice şi de reducere a deficitului bugetar (de menţionat că în 2012 deficitul bugetar a atins 8,7% din PIB, iar în 2013 este estimat la 5,4% din PIB). Preşedintele a precizat că ţinta de reducere a deficitului este de circa 1.800 miliarde dolari în următorii 10 ani, două treimi obţinându-se din reduceri de cheltuieli şi o treime din creşterea veniturilor.

Potrivit datelor prezentate de Departamentul Comerţului, pe ansamblul anului 2012 deficitul comercial al SUA s-a situat la 534,6 miliarde dolari, în scădere cu 3,5% faţă de 2011. Exporturile s-au majorat cu 3,4% atingând nivelul record de 2.210 miliarde dolari, în timp ce importurile au sporit cu 2,4%, însumând 2.745,2 miliarde dolari.

Creşteri s-au înregistrat la exportul tuturor categoriilor de mărfuri complexe (mai mult de jumătate din creşterea exporturilor s-a datorat vânzărilor de bunuri de capital, ex. avioane civile). Importurile au sporit la 5 din cele 6 categorii principale de mărfuri. Cea mai mare creştere au înregistrat-o importurile de autovehicule, părţi, şi motoare şi cele de bunuri de capital, iar cea mai substanţială reducere a fost înregistrată de importurile de bunuri şi materiale industriale şi de cele de petrol şi produse petroliere.

În pofida scăderii pe ansamblu, deficitul în relaţia cu China şi Uniunea Europeană a crescut. Potrivit datelor publicate de US Census (Biroul pentru Recensământ al SUA), în 2012, deficitul comercial al Statelor Unite cu China a fost de 315 miliarde dolari [8]. Aceasta reprezintă o creştere semnificativă faţă de anul anterior, când deficitul comercial bilateral s-a situat la 295,4 miliarde dolari. Deficitul comercial se menţine în ciuda faptului că exporturile americane către China s-au situat la cel mai înalt nivel din istorie. În 2012, SUA au exportat în China mărfuri în valoare de 110,6 miliarde dolari, un record absolut. Exporturile în 2011 au însumat numai 103,9 miliarde dolari. În acelaşi timp, importurile din China au înregistrat, de asemenea un record, de 425,6 miliarde dolari, superior nivelului de 399,3 miliarde din 2011.

O mare parte a importurilor a fost reprezentată de produse electronice, confecţii sau utilaje produse în companii americane cu sediul în China, care importă materia primă din SUA şi asamblează produsele finite în China, unde forţa de muncă este mult mai ieftină. Produsele sunt socotite importuri, deşi profitul este încasat de firmele americane.

Deficitul substanţial al Statelor Unite cu China, impulsionat şi de politica guvernului chinez de menţinere a unei monede naţionale subevaluate, a eliminat sau transferat mai mult de 2,7 milioane de locuri de muncă din economia americană între 2001 şi 2011, relevă un raport din vara anului trecut al Economic Policy Institute. Se estimează că, în jur de 77% (peste 2,1 milioane) din totalul locurilor de muncă au fost suprimate din industria prelucrătoare.

Robert Scott, directorul institutului, susţine că intervenţia guvernului chinez pe pieţele valutare pentru deprecierea yuanului a reprezentat cauza majoră a deficitului comercial bilateral. Moneda chineză subevaluată subvenţionează efectiv exporturile, ieftinind produsele chinezeşti pe pietele externe şi reducând importurile, mărfurile străine devenind mai scumpe pe piaţa chineză.

În campania electorală prezidenţială de anul trecut, cei doi candidaţi au folosit problema deficitului comercial major cu China drept element principal al politicii comerciale externe în mandatul ce urma să înceapă în ianuarie 2013, deficitul comercial cu China reprezentând 40% din deficitul total al Statelor Unite în 2012.

Deficitul balanţei de plăţi curente s-a majorat uşor în 2012, însumând 475 miliarde dolari, faţă de nivelul de 466 miliarde din 2011.

În  anul 2012, dolarul american a avut o evoluţie diferenţiată faţă de principalele valute din ţările partenere. Astfel, faţă de moneda euro, “biletul verde” s-a apreciat cu 8,5%, ca urmare a recesiunii şi a persistenţei crizei datoriilor publice ale ţărilor din Zona euro. Faţă de yenul japonez, media anului 2012 a rămas relativ la acelaşi nivel cu cea din 2011 (79,2976 comparativ cu 79,7378), deşi pe parcursul anului s-au înregistrat deprecieri ale monedei nipone, ca urmare a intervenţiilor pe piaţă a autorităţilor japoneze, în strădania acestora de stimulare a exporturilor [9]. 

Ca urmare, autorităţile monetare americane  i-au avertizat pe omologii niponi să înceteze intervenţiile asupra cursului de schimb al yenului, în vederea obţinerii unui avantaj de competitivitate. Într-un raport referitor la pieţele valutare internaţionale, Trezoreria americană a criticat şi China pentru reluarea intervenţiilor „de amploare” de pe piaţa financiară, cu scopul menţinerii monedei la un nivel scăzut.

Previziuni 2013 – 2014

Cu ocazia prezentării proiectului de buget, Casa Albă a anunţat că şi-a revizuit puternic „în jos” previziunile de creştere economică pentru următorii doi ani, subliniind totodată că şomajul se va diminua, dar mai puţin rapid decât s-a anticipat. Potrivit legii bugetului pentru umătorul exerciţiu financiar (dintre 1 octombrie 2013-31 martie 2014) creşterea economiei americane ar trebui să fie de 2,3% în 2013 şi de 3,2% în 2014.

În ceea ce priveşte rata şomajului, aceasta se va situa în aceeaşi perioadă la 7,5%, respectiv 7,0%. Washingtonul speră că aceasta va atinge 6,7% din totalul populaţiei active la orizontul anului 2015. Inflaţia va fi de 1,6% în acest an şi de 1,9% în 2014, potrivit aceloraşi previziuni.

Ultimele date furnizate de Biroul de analiză economică al guvernului american din iunie 2013, relevă o situaţie eterogenă a evoluţiei economiei americane în ultimele luni. Astfel, în timp ce consumul pare să fi primit un anumit impuls iar sectorul construcţiilor de locuinţe să se redreseze, industria prelucrătoare avansează lent, iar piaţa muncii este încă slabă.

La începutul anului, Alan Levenson, economistul şef al T. Rowe Price, aprecia că economia americană va creşte cu 2,3%, în 2013. Rata şomajului s-ar putea reduce uşor, de la 8% în 2012, la 7,7%, în timp ce profitul realizat de marile corporaţii va coborî cu 4,5%. „Riscul de recesiune este unul mic, însă nu există motoare puternice care să susţină un avans major al economiei”. El mai anticipează că inflaţia se va apropia de nivelul ţintă de 1,5%, însă numărul noilor locuri de muncă va fi, în continuare, insuficient.

În primul trimestru al anului 2013, economia SUA a crescut cu 2,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, înregistrându-se o accelerare semnificativă faţă de ultimul trimestru din 2012, ca urmare a evoluţiei pozitive a cheltuielilor de consum, în paralel cu scăderea ratei de economisire a populaţiei (în trim. IV 2012, P.I.B-ul SUA a înregistrat o creştere anuală de 0,4%).

Cheltuielile de consum, care crează două treimi din PIB-ul SUA, au înregistrat cea mai spectaculoasă creştere din trimestrul IV 2010, de 3,4%, contribuind cu 2,3 puncte procentuale la creşterea economică totală, potrivit Departamentului american al Comerţului. Creşterea consumului a fost determinată de ameliorarea indicelui bunăstării medii a populaţiei, ca urmare a evoluţiei pozitive a burselor de valori şi a preţurilor locuinţelor, în paralel cu scăderea ratei de economisire a populaţiei. Americanii încearcă să depăşească efectele creşterii taxei pe venit, care a început să-şi facă simţite efectele.

Cheltuielile guvernamentale au scăzut la toate nivelurile în ultimii ani, dar în 2013 au fost extinse măsurile de austeritate, după majorarea taxelor în ianuarie şi reducerea bugetului federal în martie. În primele trei luni din 2013, cheltuielile guvernamentale au scăzut cu 4,9% comparativ cu perioada similară din 2012. Profiturile corporaţiilor (după prelevarea taxelor) s-au redus cu 1,9% comparativ cu perioada similară din 2012. Reducerea cheltuielilor publice federale în majoritatea zonelor ar putea conduce la scăderea investiţiilor şi la deteriorarea condiţiilor de pe piaţa forţei de muncă.

Prognozele din mai 2013 ale OCDE, situează creşterea economică a SUA, la 1,9% în 2013 şi 2,8% în 2014, ceea ce ar reprezenta cea mai substanţială creştere a economiei americane după 2005.

Ca urmare a evoluţiilor pozitive ale economiei Statelor Unite şi a reducerii riscurilor fiscale, Agenţia de evaluare financiară Standard & Poor’s a îmbunătăţit la începutul lunii iunie 2013, de la negativă la stabilă perspectiva calificativului Statelor Unite. S&P a retrogradat calificativul SUA în august 2011 de la nivelul maxim „AAA” cu o treaptă, la „AA+”. Decizia agenţiei a provocat scăderi puternice pe burse şi a redus randamentele titlurilor Trezoreriei SUA la minime record. Celelalte două mari agenţii de rating, Moody’s şi Fitch, evaluează SUA cu „AAA”, dar cu perspectivă negativă. 

Creşterea atât a exporturilor cât şi a importurilor în 2013 se va menţine la ritmuri moderate, pentru ca în 2014 acestea să se accelereze, prognozele experţilor OCDE indicând o majorare a exporturilor cu 4,9%, iar a importurilor cu 5,5%. Aceasta va duce la o agravare a deficitului balanţei comerciale la 557 miliarde dolari în 2013 şi 611 miliarde dolari în 2014.

Implicit, aceasta va afecta negativ şi soldul balanţei de plăţi curente, deficitul acesteia apreciindu-se că se va majora la 496 miliarde dolari în 2013 şi 557 miliarde dolari în 2014.

Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Statelor Unite ale Americii în perioada 2011 – 2014

– modificări procentuale –

SURSE:  „OECD Economic Outlook”, no. 93, Bruxelles, May 2013

US Department of Commerce Statistics