Autor: Dr. Ecaterina Stănculescu
Recent, Curtea de Conturi Europeană a publicat un Raport [1] privind impactul pe care finanţarea prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) l-a avut asupra incubatoarelor de afaceri din UE. Metodologia de analiză a raportului Curţii de Conturi Europene a constat dintr-o evaluare comparativă a performanţelor incubatoarelor de afaceri din diverse state membre care au beneficiat de finanţare prin intermediul FEDR. Obiectivul principal al acestui raport este acela de a evidenţia dacă incubatoarele de afaceri cofinanţate au sprijinit cu succes întreprinderile nou‑înfiinţate cu potenţial mare de dezvoltare.Raportul a monitorizat 49 de incubatoare cofinanţate de FEDR care au fost comparate cu un set de criterii de referinţă bazate pe rezultatele obţinute de cele 65 de incubatoare (considerate un exemplu în domeniul bunelor practici) care au primit certificarea EC‑BIC [2] şi care aparţineau Reţelei europene a centrelor de inovare şi de dezvoltare a afacerilor (EBN [3]).
I. Noţiuni generale
Un incubator de afaceri este o organizaţie care are ca obiectiv de activitate susţinerea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor. Adesea, acestea oferă acces la infrastructura fizică de afaceri, la servicii de susţinere a afacerilor, conform specificului întreprinderii asistate, şi oportunităţi de conectare a întreprinderilor în reţele.
Incubatoarele se diferenţiază din multe puncte de vedere, în principal prin scopul programelor de incubare pe care le oferă, prin organizarea internă, prin sectorul economic pe care s-au specializat şi pe tipul de clienţi pe care îl deservesc.
În Ghidul Inteligent al Comisiei Europene [4] sunt menţionate trei faze tipice ale activităţii de incubare (v. Tabelul nr.1), astfel:
a) Pre-incubarea. Acest stadiu cuprinde activităţi menite să susţină potenţialii antreprenori în dezvoltarea ideilor, modelelor şi planurilor lor de afaceri. Obiectivul este creşterea şanselor ca acești antreprenori să fie capabili să înfiinţeze efectiv o afacere şi să aibă succes în faza incipientă (de start-up). Serviciile tipice furnizate în acest stadiu includ prima evaluare a ideii de afacere şi direcţionarea sub toate aspectele în pregătirea planului de afaceri.
b) Incubarea. Incubarea propriu-zisă începe atunci când întreprinderea a fost înfiinţată şi ia sfârşit în momentul în care poate să se susţină singură şi este pregătită să funcţioneze independent pe piaţa liberă. Acest stadiu dureză în medie 3 ani. În acest timp, incubatorul oferă acces la finanţare, pregătirea şi instruirea întregului personal (inclusiv a echipei antreprenoriale), precum şi conectarea cu potenţiali parteneri de afaceri sau din domeniul tehnologic, spaţiu pentru birouri şi, în anumite cazuri, accesul la laboratoare integral echipate, ateliere şi facilităţi de domeniul prototipurilor. Incubarea fizică (atunci când companiile sunt în mod efectiv prezente în incubator) este importantă în anumite sectoare economice (ex.biotehnolgie şi materiale avansate). În unele sectoare de activitate (dezvoltarea de software), incubarea virtuală poate constitui, de asemenea, alternativă.
c) Post-incubarea. Acest stadiu cuprinde activităţi necesare atunci când o companie a atins independenţa operaţională şi financiară şi este capabilă să-şi continue activitatea fără susţinere externă. Totusi, există serivicii de care IMM-urile au nevoie şi în acest stadiu – de ex. măsuri care să le permită creşterea nivelului vânzărilor, îmbunătăţirea productivităţii prin utilizarea unor metode precum internaţionalizarea sau introducerea unor inovaţii.
Tabelul nr. 1 Fazele procesului de incubare a afacerilor
Pre-incubare | Incubare | Post-incubare |
Evaluarea ideii de afacere | Accesul la fiananţare | Dezvoltarea afacerii |
Pregătirea planului de afaceri | Pregătirea personalului sub diferite aspecte şi în diferite forme | Internaţionalizare |
Pregătirea personalului | Furnizarea de facilităţi fizice, laboratoare, ateliere | Includerea într-un cluster* ştiinţifico-tehnologic |
Planificarea avansată a afacerii | Conectarea la o reţea | |
Asocierea partenerilor de afaceri |
*Notă: Un cluster şttinţifico-tehnologic este o grupare de persoane juridice şi persoane fizice constituită în baza unui contract de asociere încheiat între organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării acreditate şi/sau instituţiile de învăţământ superior acreditate, alte organizaţii necomerciale, pe de o parte, şi agenţi economici, autorităţi ale administraţiei publice locale, asociaţii patronale sau asociaţii profesionale, persoane fizice, instituţii financiare, organizaţii internaţionale, investitori autohtoni sau străini, pe de altă parte, în scopul desfăşurării activităţii de cercetare ştiinţifică, de învăţământ şi de transfer tehnologic al rezultatelor ştiinţifice şi inovaţiilor, valorificării lor prin activităţi economice.
Sursa: European Court of Auditors Report based on the „Smart guide” published by the European Commission, 2014
II. Asistenţa acordată întreprinderilor mici şi mijlocii prin intermediul incubatoarelor de afaceri
Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) este deosebit de important pentru o economie deoarece creează locuri de muncă şi susţine creşterea economică. Se estimează că pe ansamblul în UE, cele 20,7 milioane de IMM-uri au o pondere de 67% în totalul locurilor de muncă.
IMM-urile au devenit o prioritate politică din ce în ce mai mare de-a lungul anilor pentru factorii de răspundere din Uniunea Europeană. Politica dedicată IMM-urilor constituie una dintre politicile de bază ale Comisiei Europene derulate de Directoratul Întreprindere şi Industrie. Strategia de la Lisabona urmată de strategia „Europa 2020” acordă o atenţie specială atât acestui sector, cât şi creşterii inovării în economia UE ca factor cheie al realizării creşterii inteligente, sustenabile şi incluzive.
Înfiinţarea unei întreprinderi (cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de „start-up”), de obicei o întreprindere de dimensiuni mici sau medii, este mai uşoară şi mai rapidă prin intermediul unui incubator de afaceri, fiind create premisele pentru o bună funcţionare ulterioară. Pentru a fi admis în sistemul de funcţionare al unui incubator de afaceri, iniţiatorul afacerii trebuie să aibă o idee fezabilă şi un plan bine fundamentat privind viitoarea activitate pe care întreprinderea sa o va desfăşura şi este de mare interes dacă această întreprindere va fi una creativă, inovativă, cu perspective certe de dezvoltare.
Susţinerea este în mod deosebit necesară în faza incipientă a funcţionării unei întreprinderi când riscul de eşec este cel mai ridicat. Unele studii (Vedovello, Godinho, 2003) au aratat că IMM-urile care au primit susţinere din partea incubatoarelor de afaceri sunt mai puţin expuse falimentului în timpul primilor ani după înfiinţare. Rata generală de supravieţuire a noilor companii este de aprox. 53%, în timp ce în cazul companiilor asistate de incubatoarele de afaceri rata este de 90%.
Procesul de incubare este mai eficient dacă este adaptat nevoilor specifice ale antreprenorului client. Scopul, varietatea şi intensitatea susţinerii depind de numeroşi factori. In general, este vorba despre stadiul în care se află compania în ciclul ei de viaţă (ex. înfiinţare, expansiune), sectorul de piaţă pe care operează (ex. tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, biotehnologia) şi tipul de afacere pe care îl reprezintă (ex. start-up, spin-off [5]).
Spre deosebire de alte programe de asistenţă pentru afaceri, incubatoarele nu asistă doar întreprinderile existente în sistemul lor ci şi întreprinderi afiliate sau cliente. Clienţii afiliaţi pot fi firme foarte mici cu sediul la domiciliul patronului sau companii în stadiu incipient care au propriile lor planuri de afaceri și pot beneficia de serviciile incubatorului.
III. Susţinerea incubatoarelor de afaceri de către Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)
Politica de coeziune a UE are ca obiective principale: convergenţa regională şi cooperarea teritorială europeană; creşterea competitivităţii regionale şi a numărului locurilor de muncă. Principalele surse de finanțare pentru programele de susţinere a IMM-urilor din cadrul politicii de coeziune sunt Fondurile Structurale şi, în principal, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).
Sumele ajutoarelor alocate de la Fondurile Structurale pentru IMM-uri în ultimele două perioade programate (2000-2006 şi 2007-2013) s-au ridicat la 23 miliarde de euro şi, respectiv, 15 miliarde de euro.
Comisia şi-a asumat întreaga responsabilitate privind administrarea Fondurilor Structurale şi face acest lucru prin evaluarea operaţionalităţii sistemelor de management şi aprobarea programelor operaţionale naţionale de accesare a fondurilor. Măsurile definite în programele operaţionale, în special selectarea proiectelor, sunt implementate prin organisme la nivelul statelor membre.
De curând, Curtea de Conturi Europeană [6] a redactat un raport de audit [7] înaintat Comisiei Europene privind funcţionarea incubatoarelor de afaceri cofinanţate prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).
Pentru scopul urmărit de acest raport, proiectele incubatoarelor de afaceri cofinanţate din fondurile FEDR au fost împărţite în două faze distincte:
Faza I: Constituirea. Această fază începe atunci când este semnat acordul de acordare a finanţării. Atunci managerul de proiect începe să facă planuri pentru construcţia (sau modernizarea) facilităţilor şi achiziţionarea echipamentelor necesare. Faza se încheie atunci când incubatorul a fost echipat, când are tot personalul necesar şi când este practic gata de operare iar investiţia a fost dusă la îndeplinire din punct de vedere legal şi financiar. Incubatorul este gata să primească primul locatar. Această fază durează de obiecei cam 2 ani.
Faza a II-a: Operaţionalitatea începe atunci când primii clienţi ai incubatorului sunt admişi şi practic începe procesul de incubare; faza durează până la sfârşitul perioadei de susţinere (cu alte cuvinte până la momentul de la care condiţiile de acordare a susţinerii nu mai obligă pe proprietarul proiectului la obţinerea anumitor rezultate sau la menţinerea activelor în scopul acitivităţii de incubare). In cazul proiectelor auditate, aceasta ia sfârşit de obiecei după 5 ani de la semnarea acordului de acordare a finanţării şi după cca. 3 ani de la sfârşitul primei faze.
Obiectivul principal al auditului a fost să stabilească dacă incubatoarele de afaceri cofinanţate prin FEDR au susţinut cu succes companiile start-up cu potenţial ridicat de evoluţie. In eşantionul pe care s-a efectuat auditul au fost incluse incubatoare de afaceri din patru state membre UE şi au fost vizitate autorităţile coordonatoare din aceste state membre, într-un eşantion extins fiind incluse incubatoare din încă două state membre UE.
Concluzia echipei care a efectuat auditul a fost aceea că FEDR a avut o contribuţie financiară substanţială la crearea infrastructurii incubatoarelor de afaceri, în special în ţările unde acest tip de afaceri era relativ rar. Totuşi, performanţele incubatoarelor incluse în analiza de audit au fost modeste.
Asemenea rezultate au fost explicate prin faptul că bunele practici au fost cunoscute şi aplicate într-o măsură limitată, adică nu s-a acordat prea mare atenţie efectivităţii susţinerii întrepriderilor din aceste incubatoare când ele au fost înfiinţate.
În al doilea rând, serviciile incubatoarelor au fost prea puţin adaptate la obiectivele clienţilor lor.
In al treilea rând, sistemele de monitorizare din cadrul incubatoarelor nu au furnizat informaţii de management adecvate şi în sfârşit, îngrijorările privind sustenabilitatea financiară au impietat asupra activităţii de incubare.
La nivelul conducerii FEDR, asistenţa a fost prea centrată pe rezultatele obţinute de incubatoarele incluse în audit, neacordându-se suficientă atenţie activităţii operaţionale a acestora. In special, în procedura de a selecta incubatoarele pentru cofinanţare nu s-a ţinut seama de mai multe elemente cruciale pentru activitatea acestora, cum ar fi calificarea personalului, scopul şi relevanţa serviciilor acordate în cadrul incubatorului şi sustenabilităţii financiare. In cele mai multe cazuri nu au fost evaluate beneficiile pentru economia regională.
IV. Recomandările Curţii de Conturi Europene pentru Comisia Europeană
Cu toate că a făcut unele eforturi pentru a obţine informaţii despre activităţile şi caracteristicile incubatoarelor de afaceri din UE, conform auditului Curţii de Conturi Europene, Comisia Europeană a furnizat incubatoarelor de afaceri o asistenţă considerată insuficient adecvată. Activităţile Comisiei Europene de a promova incubatoarele de afaceri şi bunele practici referitoare la acestea au fost prea limitate la evitarea riscului falimentului pentru incubatoarele cofinanţate, fără experienţă şi imature.
Pentru remedierea deficienţelor constatate, Curtea de Conturi a făcut unele recomandări Comisiei Europene, astfel:
În primul rând, Comisia Europeană ar trebui să informeze statele membre că cererea de autorizare pentru înfiinţarea de noi incubatoare care utilizează cofinanţarea UE trebuie să fie făcută în funcţie de următoarele condiţii:
a) Incubatoarele de afaceri trebuie înfiinţate pe baza unor planuri de afaceri detaliate şi realiste, acordându-se o atenţie deosebită sustenabilităţii activitaţilor lor non-profit;
b) De la început, acitvitatea de incubare ar trebui desfăşurată de o echipă de specialişti care să fie capabili să ofere susţinere individuală relevantă pentru clienţi şi potenţialii antreprenori;
c) Incubatoarele de afaceri ar trebui să caute în mod proactiv clienţi noi indiferent de situarea lor geografică, concentrându-se pe aceia cu idei de afaceri inovatoare, care să maximizeze eficienţa finanţării publice şi, astfel, valoarea adăugată a fondurilor UE;
d) Procesul de incubare pentru fiecare companie clientă ar trebui să înceapă cu pregătirea unui program de incubare detaliat şi adecvat. Trebuie să fie urmărită implementarea acestui program şi evaluat gradul de îndeplinire a obiectivelor de afaceri;
e) Incubatoarele ar trebui să-şi ofere serviciile şi companiilor ne-rezidente, susţinerea acordată fiind dirijată astfel încât să aibă un impact mai larg asupra comunităţilor de afaceri locale şi să îmbunătăţească posibilităţile de conectare în reţele;
f) Incubatoarele de afaceri ar trebui să stabilească un sistem de monitorizare bazat nu numai pe datele obţinute din propria activitate, dar şi pe cele furnizate de clienţii susţinuţi prin intermediul lor.
În al doilea rând, Comisia Europeană ar trebui să ceară autorităţilor statelor membre să încorporeze în structura procedurilor de selecţie şi supervizare a proiectelor de incubatoare cofinanţate de către FEDR următoarele elemente:
g) În criteriile de selecţie a proiectului, o atenţie mai mare trebuie acordată rezultatelor aşteptate de la proiecte decât furnizării de susţinere materială;
h) În timpul procesului a evaluare a proiectului şi când au fost definitivate obligaţiile contractuale, trebuie avute în vedere în mai mare măsură cunoştinţele de specialitate ale conducerii incubatoarelor privind activitatea de incubare a afacerilor;
i) Nivelul susţinerii publice ar trebui să se bazeze pe rezultatele prognozate pentru proiectul de incubator. Valoarea plăţilor efectuate de FEDR ar trebui legată de rezultatele obţinute de incubator;
j) Perioada de sustenabilitate ar trebui ajustată pentru a corespunde la ciclul de viaţă real al activelor incubatorului de afaceri co-finanţat de FEDR;
În al treilea rând, Comisia Europeană ar trebui:
k) Să-şi modernizeze cunoştinţele privind efectivitatea şi eficienţa incubării afacerilor şi să aplice aceste cunoştinţe pentru a se asigura că susţinerea FEDR este bine adaptată la nevoile sectorului incubării afacerilor;
l) Să-şi continue eforturile de a susţine incubatoarele de afaceri prin organizarea de schimburi de experienţă şi cunoştinţe cu organele repsonsabile din statele membre. Iniţiativa ar trebui să cuprindă toate incubatoarele de afaceri, care să prezinte experienţele lor de succes, să facă schimb de cunoştinţe şi să acceseze în comun susţinere financiară la nivel european.
V. Concluzii ale raportului Curţii de Conturi Europene
Raportul de audit al Curţii de Conturi Europene a prezentat câteva concluzii şi recomandări, dintre care amintim:
A. Sistemele de management ale incubatoarelor de afaceri au avut o eficienţă corespunzătoare în furnizarea infrastructurii necesare, dar nu şi în susţinerea restului activităţii de incubare.
În cele mai multe cazuri, sistemele de management ale incubatoarelor de afaceri au fost eficiente în privinţa furnizării infrastructurii fizice (ex.clădiri) la timp şi conform planurilor. Totuşi, ele nu au asigurat livrarea efectivă şi eficientă a altor servcii de incubare (ex. formarea personalului, inclusiv a celui de conducere). O atenţie sporită ar trebui acordată managementului serviciilor de incubare pe termen lung.
B.Autorităţile statelor membre care au selectat proiectele de incubatoare pentru cofinanţare au acordat insuficientă atenţie rezultatelor pe care le aştepatau de la activitatea de incubare şi fezabilităţii modelelor de afaceri din incubatoare.
Acest lucru a avut consecinţe serioase: a afectat obiectivele stabilite pentru incubatoarele individuale şi a avut implicaţii ulterioare pentru sustenabilitatea activităţilor de incubare. Acestui ultim aspect i se acordă o atenţie deosebită deoarece de multe ori lungimea perioadei de susţinere nu reflectă în mod corespunzător natura proiectelor incubatoarelor cofinanţate prin FEDR. Un risc important rezultând de aici este acela că sistemul de funcţionare permite ca o parte importantă din valoarea fondurilor publice să fie însuşită de proprietarii incubatoarelor după sfârşitul perioadei de susţinere.
C. Comisia Europeană nu a luat măsuri suficiente pentru a facilita schimbul de cunoştinţe şi bune practici.
Deşi Comisia Europeană a desfăşurat activitatea referitoare la informaţii despre activitatea incubatoarelor de afaceri din Europa, suportul pe care îl oferă nu se bazează foarte mult pe acestea. Documentul publicat recent, „Ghidul inteligent”, oferă o privire de ansamblu valoroasă asupra principiilor activităţii de incubare, dar nu este suficient de detaliat şi omite date importante privind procesul de incubare (ex. repere ţintă pentru indicatorii cheie). Activităţile Comisiei Europene legate de diseminarea cunoştinţelor relevante şi promovarea bunelor practici au fost insuficient dezvoltate în ceea ce priveşte atenuarea riscului de faliment al incubatoarelor de afaceri cofinanţate prin FEDR.
De asemenea, în concluziile raportului Curţii Europene de Conturi se mai arată că, în contextul cadrului juridic pentru perioada 2014‑2020, Comisia Europeană ar trebui să prevadă cerinţe ex‑ante [8] mai stricte pentru fondurile alocate pentru incubatoarele de afaceri, cu scopul de a se asigura că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru funcţionarea efectivă a acestora.
Referinţe bibliografice:
European Court of Audithors – Special Report – Has the ERDF successfully supported the development of business incubators?, September, 2014.
European Commission – Smart Guide to Innovation-Based Incubators, February 2010
Vedovello, C., Godinho, M. (2003) – Business incubators as a technological infrastructure for supporting small innovative firms’ activities, in „International Journal of Entrepreneurship and Innovation Management”, Volume 3, Number 1.
[1]European Court of Audithors – Special Report – Has the ERDF successfully supported the development of business incubators?, September, 2014.
[2] Pentru a i se acorda marca EC‑BIC, un incubator trebuie să treacă printr‑un proces de acreditare care garantează conformitatea cu un set de criterii de performanţă specifice.
[3] EBN este o asociaţie europeană neguvernamentală formată din aproximativ 200 de incubatoare de afaceri. Este singura organizaţie care are dreptul de a certifica incubatoarele prin acordarea etichetei de calitate EC‑BIC şi care este recunoscută de Comisia Europeană.
[4] European Commission – Smart Guide to Innovation-Based Incubators, February 2010
[5] Întreprindere nouă desprinsă dintr-una mai mare, de obicei din acelaşi sector de activitate.
[6] Curtea de Conturi Europeană este o instituţie a UE responsabilă de auditul (examinare profesională independentă în funcţie de anumite standarde) finanţelor acesteia. Rapoartele sale sunt utilizate de către Comisia Europeană, Parlamentul European şi consiliu, precum şi de statele membre în scopul supravegherii şi, acolo unde este cazul, al îmbunatăţirii gestiunii fianciare a bugetului UE
[7] European Court of Auditors, Special Report „Has the ERDF successfully supported the development of business incubators?”, 2014
[8] În ceea ce privește IMM-urile, cerința ex ante se referă la acțiunile specifice întreprinse de statele membre pentru a sprijini promovarea spiritului antreprenorial, ținând seama de „Small Business Act”.
