Tendinţe pe principalele pieţe internaţionale de mărfuri şi valutare în perioada 31 august – 6 septembrie 2015

I. ŢIŢEI

AUTOR: Mariana Papatulică

Preţurile ţiţeiului s-au prăbuşit vertiginos în ultima săptămână a lunii august şi în special în data de 24 august, pentru ca ulterior să-şi revină la fel de rapid. La 27 august, preţurile ţiţeiului au crescut cu 10%, cel mai mare câştig zilnic din ultimii şapte ani, iar în ziua următoare, cu încă 6%. Mediile săptămânale, în intervalul 31 iulie-6 august 2015, au înregistrat creşteri de 14,58% în cazul preţului ţiţeiului WTI, la bursa Nymex din New York, la 46,73 $/baril, şi respectiv de 12,29%, în cazul Brent, la 50,9 $/baril, la bursa ICE din Londra, ambele în tranzacţiile la termen, cu livrare în octombrie.

Un fapt demn de subliniat îl constituie volatilitatea extrem de accentuată a preţurilor din ultima vreme. Practic nimeni nu a putut prevedea variaţiile dramatice din ultimele 10 zile. Fără o direcţie clară, pieţele au devenit extrem de volatile şi imprevizibile, dar analiştii petrolieri nutresc, cel puţin, speranţa că perspectiva unei prăbuşiri a preţului la 30 $/baril s-a îndepărtat.

Dacă există o logică pentru ceea ce s-a întâmplat, în orice caz aceasta nu ţine de piaţa fizică a țiţeiului, respectiv de dinamica raportului cerere/ofertă. Preţurile ţiţeiului sunt în mare măsură influenţate de speculaţile bursiere. Ce altceva ar fi putut determina scăderea preţurilor cu 5%, apoi creşterea cu 10 % la numai câteva zile mai târziu, mai ales că nu au survenit schimbări în ceea ce priveşte oferta de petrol. Doar „Royal Dutch Shell” a declarat forţă majoră asupra unor livrări de ţiţei din Nigeria, al căror impact asupra ofertei a fost nesemnificativ.

Pe pieţele financiare, în schimb, au intervenit o mulţime de schimbări. Lunea trecută, au existat mari temeri privind o posibilă propagare a efectelor crizei pieţei de valori din China la nivel mondial. Câteva zile mai târziu, pe 26 august, „Energy Information Administration”, din SUA, a raportat că nivelul stocurilor de ţiţei a scăzut cu 5,4 milioane de barili, pentru săptămâna analizată, cel mai abrupt declin din ultimele săptămâni. Fapt care a oprit scăderea preţului la ţiţei.

Ulterior, Departamentul de Comerţ al SUA a raportat cifre surprinzător de mari privind creşterea PIB-ului naţional în trimestrul II a.c.- economia SUA a crescut într-un ritm anual de 3,7%, ca urmare a unei revizuiri în creştere apreciabilă faţă de estimările anterioare.

Dar o mare parte din creşterea preţului ţiţeiului a fost influenţată de mişcările speculative şi de tranzacţiile fictive, pe hârtie, ale comercianţilor de petrol.

De asemenea, politicile băncilor centrale reprezintă un alt factor major care a determinat traiectoria preţurilor ţiţeiului. Banca Centrală Europeană a sugerat că ar putea lua în considerare mai multe stimulente monetare pentru a ajuta economia europeană stagnantă. Deşi preţurile au reacţionat pozitiv la această ştire, pieţele sunt în aşteptarea unui anunţ mult mai semnificativ din partea Federal Reserve – Banca centrală a SUA – referitor la faptul dacă în această lună va majora sau nu rata dobânzii de politică monetară. Turbulenţele de pe pieţe din această vară – criza datoriilor din Grecia şi criza de pe pieţele bursiere din China – au estompat perspectiva majorării acestor rate.

Deşi cu câteva zile înainte anunţa o creştere puternică a PIB-ului, la 4 septembrie, guvernul SUA a publicat raportul privind gradul de ocupare a forţei de muncă, în care se menţionează că numărul de locuri de muncă în luna august a.c. a sporit doar cu 173.000, o performanță mediocră, care s-a situat sub aşteptări. Deşi o încetinire a ratei de creştere economică este, fără îndoială, un factor negativ pentru preţul petrolului, informaţia ar putea oferi o motivaţie suficientă Fed-ului să se abţină de la creşterea ratelor dobânzii. O întârziere a deciziei de majorare a ratei dobânzii ar putea stimula preţurile WTI şi Brent.

Deşi o mulţime de proiecte de explorare/dezvoltare în domeniul extracţiei ţiţeiului din şisturi bituminoase din Canada au fost anulate din cauza prețurilor foarte mici, o serie de proiecte mari au fost continuate, în pofida crizei. Cu costurile de anulare prea mari, aceste proiecte nu au fost întrerupte. În momentul în care vor începe să producă, posibil către 2017, acestea ar putea adăuga încă 500.000 de barili pe zi la oferta mondială, dar mai ales la fluxul de export de ţiţei din Canada. Tiţeiul canadian se tranzacţionează deja cu un discount faţă de WTI, de aproximativ 15 $/baril.Aceasta înseamnă că atunci când WTI a scăzut sub 40 $ /baril, săptămâna trecută, Western Canada Select (sortimentul de referinţă canadian) s-a apropiat de 20 $/ baril. În condiţiile în care pragul de rentabilitate pentru multe proiecte canadiene de nisipuri petrolifere este de 80 $/baril pentru WTI, operatorii de petrol din Alberta sunt descurajaţi, deşi, spre deosebire de proiectele de şist, nisipurile petroliere din Canada se extrag de zeci de ani, astfel încât criza nu va eroda neapărat economicitatea proiectelor menţionate

Preţurile mici ale ţiţeiului continuă să producă efecte. „Bank of America” a retrogradat compania „BP” la categoria „neperformantă” şi a avertizat că politica de acordare de dividende acţionarilor comportă riscuri.

„Energy Information Administration” (EIA) din SUA a lansat un raport, în săptămâna precedentă, în care a arătat că, în cazul în care guvernul american ar ridica interdicţia privind exporturile de ţiţei, efectul asupra preţurilor la pompă (cu amănuntul ) ale benzinei în SUA ar fi redus. (Una din temerile majore ale unor parlamentari americani, dar şi ale unor medii de specialitate este aceea că prin exportul de ţiţei se diminuează oferta internă şi ar creşte preţul la pompă pentru consumatorul american. Dimpotrivă, preţurile benzinei ar putea chiar să scadă, pentru că preţurile produselor petroliere rafinate sunt indexate în funcţie de Brent mult mai mult decât de WTI, astfel încât o ofertă mai mare de ţiţei pe piaţa internațională ar împinge în jos preţurile Brent-ului). Raportul conferă suport campaniei legislative desfăşurată de Congres pentru eliminarea interdicţiei, un demers care pare să se îndrepte către o rezolvare. Pe de altă parte, raportul EIA a menţionat că industria de rafinare a SUA ar putea pierde 22 miliarde $/an în cazul în care interdicția este eliminată.

Până în prezent, mulţi membri ai Congresului au fost reticenţi în adoptarea unei decizii pe această temă pentru faptul că ar contrapune interesele sectorului extractiv, cu cele ale rafinorilor, ambele categorii fiind actori politici puternici. Dar industria petrolului câştigă tot mai mulţi aliați în încercarea sa de a ridica interdicția. Cu toate acestea, există un obstacol : alegerile prezidențiale din 2016, care ar putea compromite orice şansă de promovare a unor proiecte semnificative în domeniul legislației energiei în anul viitor.

Regele Salman al Arabiei Saudite s-a întâlnit la Washington, la 4 septembrie, cu preşedintele american Barack Obama pentru a discuta despre acordul nuclear al Iranului, o afacere la care Arabia Saudită s-a opus de la început, dar ulterior şi-a nuanţat poziţia ca urmare a promisiunilor de securitate din partea Statelor Unite. Dacă cele două părţi au şanse de înţelegere privind acordul cu Iranul, ceea ce înseamnă o garanţie de stabilitate geopolitică în zonă, în privinţa conflictelor din Siria și Yemen, perspectivele unui consens sunt minime sau nule din cauza complexităţii problematicii. Deşi vechi aliaţi, Arabia Saudită a devenit mai neîncrezătoare în relaţia cu SUA, după dezgheţul în relațiile dintre Statele Unite şi Iran.

Preşedintele rus Vladimir Putin s-a întâlnit cu preşdintele Venezuelei, Nicolas Maduro, în China, pentru a discuta despre modalitățile de stabilizare a preţurilor petrolului. Deşi Maduro a declarat că s-a convenit asupra unor „inițiative” de stopare a declinului preţurilor ţiţeiului, declaraţia sa nu este credibilă. Practic nici o parte nu are capacitatea de a reduce producţia de ţiţei, deoarece ambele se confruntă în diferite grade, cu crize economice şi financiare.

II. GAZ NATURAL

AUTOR: Mariana Papatulică

Preţul gazului natural la bursa Nymex din SUA, în contractele cu termen de livrare octombrie, a înregistrat o valoare medie săptămânală de 94,74 $/1000 m.c., relativ staţionară în raport cu săptămâna precedentă (+0,26%), în contextul unor modificări nesemnificative ale raportului cerere-ofertă.

*   *   *

Starea de „slăbiciune” instalată pe pieţele de energie ca urmare a preţurilor în declin accentuat ale ţiţeiului a produs deja victime, între care prima şi cea mai evidentă a fost gazul natural, în special gazul natural lichefiat. Oferta de gaze naturale lichefiate (GNL), considerată până nu de mult invincibilă şi în creştere constantă, s-ar putea afla în pericol. Scăderea preţurilor gazelor naturale şi temerile cu privire la încetinirea ritmului de creştere a cererii în Europa şi Asia indică revenirea spre o piaţă a cumpărătorului.

În acelaşi timp, deoarece preţurile ţiţeiului scad, contractele europene şi asiatice de GNL, indexate în funcţie de preţul ţiţeiului, se prăbuşesc ca valoare, ceea ce face nesustenabile proiectele viitoare în domeniul GNL. Scenariul pesimist pare a fi consolidat prin scăderea cererii din partea Asiei, până de curând zona către care se îndrepta majoritatea volumelor noi şi existente de GNL.

Săptămâna trecută, compania japoneză „Kyushu Electric Power” a cuplat centrala electro-nucleară Sendai-1 la reţeaua electrică şi se aşteaptă ca alte centrale nucleare să urmeze. Analiştii prevăd că Japonia ar putea repune în funcţiune 11,5 GW de capacitate de generare nucleară până în 2017, ceea ce va determina reducerea cererii de gaze naturale cu aproximativ 11 milioane de tone de GNL, sau 12 % din importurile de gaz ale ţării. Până de curând, cererea incredibil de mare a Japoniei pentru importurile de energie a menţinut un nivel planşeu, o limită inferioară sub care preţurile GNL nu au scăzut. Japonia a importat 120 de miliarde metri cubi de gaz în 2014, volum echivalent cu circa 36 % din totalul exporturilor de GNL din lume. (Reamintim că dezastrul de la Fukushima a determinat guvernul japonez să respingă strategia sa de decenii de diversificare a surselor de energie, închizând toate reactoarele nucleare, iar acum, rând pe rând, le repune în funcţiune. Germania, temându-se de o reacţie populistă în urma dezastrului, a promis să elimine treptat energia nucleară până în 2022).

Nu este surprinzător faptul că CUC (Cocktailul brut japonez) al preţurilor GNL indexate în funcţie de petrol a rămas în cea mai mare parte a anului 2014 peste limita de 15 $/ MMBtu. Cu toate acestea, situaţia s-a schimbat dramatic din iarna anului 2015. Cu Brentul scăzând la mai puţin de jumătate din valoarea sa din 2014, preţul gazelor naturale din Asia au scăzut la aproximativ 8 $/ MMBtu (282 $/1000 m.c), sau mai puţin de jumătate din preţurile de vârf de acum câţiva ani. Situaţia s-ar putea înrăutăţi, deoarece este de aşteptat ca Japonia să-şi reducă în continuare importurile, iar China s-ar putea confrunta cu o scădere a consumului, semnalată printr-o decizie a companiei „PetroChina” de a renunţa la o achiziţie de GNL planificată şi de a o amâna pentru mai târziu, în timpul sezonului de iarnă.

Revoluţia gazelor de şist din SUA a dat o lovitură severă pieţelor gazelor naturale, deoarece SUA nu mai au nevoie de importurile proiectate anterior, lăsând fără debuşee noii giganţi din domeniul gazelor naturale, inclusiv Qatar şi Australia, care au mizat pe aceste pieţe şi au efectuat investiţii de mai multe miliarde de dolari în infrastructura costisitoare din industria GNL. Oferta supraabundentă a antrenat scăderea preţurilor pe toate pieţele din lume.

Instabilitatea geopolitică din Orientul Mijlociu şi apetitul chinez pentru energie a determinat un nou ciclu de investiţii în capacitatea de producţie GNL, ceea ce s-a dovedit a fi un pas destul de prematur. Deja din anul 2009, au existat semne vizibile că viitorul gazului nu este atât de luminos pe cât s-a crezut. Cererea europeană de gaze a început să scadă foarte repede, deoarece legislaţia privind eficienţa energetică a redus consumul casnic, iar preţurile ridicate ale gazului practicate de Rusia au motivat o serie de utilităţi din Europa să înlocuiască gazul cu cărbunele mai ieftin din SUA, devenit necompetitiv pe piaţa americană după boom-ul gazului de şist.

Cererea în Europa a scăzut de la un nivel record de 500 de miliarde de metri cubi în 2008 la aproximativ 390 de miliarde de metri cubi anul trecut. În timp ce importurile de gaze sunt de aşteptat să crească în următorii zece ani, deoarece producţia internă europeană în Marea Nordului scade rapid, consumul în general ar putea stagna.

În condiţiile în care se aşteaptă să construiască 40,9 milioane de tone de noi capacităţi de regazeificare în următorii câţiva ani – care ar putea dubla importul ţării – China pare pregătită să absoarbă toate noile livrări de GNL. O încetinire a creşterii economiei chineze, combinată cu preţuri mici la gaze ar putea face, însă, rapid neprofitabile noile livrări de GNL din Australia, Africa şi SUA.

Cele mai pregătite să facă faţă dublei provocări a încetinirii cererii şi a creşterii concurenţei sunt Qatarul şi Rusia. Pe măsură ce piaţa gazelor devine din ce în mai lichidă, producţia lor cu costuri reduse şi cota de piaţă stabilă ar amortiza un şoc mare al preţului. Pe termen scurt, capacitatea lor de a influența piaţa este limitată, dar pe termen lung, ar putea deveni, treptat, producătorii de balans, de echilibru ai unei pieţe a gazelor la nivel mondial, similar cu poziţiile SUA şi ale Arabiei Saudite pe scena petrolieră.

În fine, o ştire care a bulversat pieţele de gaz în săptămâna precedentă se referă la anunţul făcut de compania italiană ENI, privind descoperirea unui zăcământ gigant de gaze pe coasta egipteană a Mării Mediterane, care ar putea avea rezerve de până la 5,5 miliarde de barili echivalent de petrol, cele mai mari din Mediterana şi unele dintre cele mai mari din lume. Bottom of FLa capacitate maximă, exploatarea zăcământului ar putea satisface în totalitate necesarul de gaze naturale al Egiptului timp de mai multe decenii. Zăcământul se află în apele teritoriale ale Egiptului, la o adâncime de 1.450 de metri, în blocul Shorouk, care a fost atribuit în ianuarie 2014 grupului Eni de către Ministrul Egiptean al Petrolului, în urma unei licitaţii internaţionale. Eni deţine drepturi integrale de dezvoltare a perimetrului.

Descoperirea ar putea bulversa nu numai pieţele de energie, dar ar aduce schimbări şi în geopolitica din regiune.

Dar mai interesant pentru regiune este impactul pe care descoperirea ar putea să îl aibă asupra vecinilor Egiptului. Companiile „Energie Noble” şi „Delek Group” au făcut împreună două descoperiri masive în Mediterana de Est – câmpul Tamar în 2009 şi Leviathan în 2010. Aceste două câmpuri de gaze au fost considerate ca potenţiale „schimbătoare de joc” pentru Israel. Ele ar produce împreună cu mult peste nevoile Israelului, ceea ce ar urma să permită exportul unor mari cantităţi de gaze în Iordania şi Egipt. Uniunea Europeană a perceput Leviathanul ca o potenţială sursă nouă de gaze naturale care ar putea reduce dependenţa Europei de gazul rusesc. UE a evaluat chiar posibilitatea construirii unei conducte majore de gaz natural, care ar conecta Leviathanul cu Ciprul, apoi cu Creta şi continentul european.

In situaţia în care Egiptul are posibilitatea de a produce propria producţie de gaze, odată cu ultima descoperire a lui Eni, speranțele Israelului de a deveni o putere regională în energie sunt puse sub semnul întrebării. Companiile din Egipt nu vor mai avea nevoie de gazul din domeniul Leviathan. Acţiunile companiei Noble au scăzut cu mai mult de 2% la 31 august, în urma anunțului Eni. „Este puţin cam devreme pentru a evalua calitatea datelor şi semnificația lor, dar în cazul în care se dovedeşte că sunt corecte, descoperirea de pe coasta Egiptului reprezintă o veste proastă pentru economia israeliană şi companiile care deţin active în domeniul gazelor, în special,” a declarat Eldad Tamir, CEO al Tamir Fishman, o societate de investiții israeliană.

Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere

Sursa: Baza de date I.E.M.

III. PRODUSE AGROALIMENTARE

Grâu

AUTOR: Emilia Bălan

Media săptămânală a cotațiilor grâului american roşu moale nr. 2, în intervalul 31 august – 6 septembrie 2015, la Bursa din Chicago, a fost de 172,97 $/tonă, în scădere cu 3,9% comparativ cu cea înregistrată în perioada anterioară.

Reducerea cotațiilor grâului american a reflectat competiția între marii exportatori mondiali, pe fondul disponibilităților abundente, dar și calitatea slabă a grâului livrat de Statele Unite, unul din principalii producători și exportatori mondiali de grâu.

Conform Raportului din luna august al Departamentului American al Agriculturii (United States Department of Agriculture – USDA) disponibilitățile mondiale de grâu (stocuri iniţiale + producţie + importuri), în 2015/16, sunt prognozate la 1,1 miliarde tone, în creștere cu 1,2% față de sezonul precedent.

De asemenea, în luna august, USDA diminuează prognozele privind cantitatea de grâu pe care SUA o va exporta în 2015/16, la 25,5 milioane tone, față de 26,3 milioane tone cât a apreciat cu o lună în urmă (-3%), din cauza calității nesatisfăcătoare a recoltei disponibile.

Porumb

AUTOR: Emilia Bălan

În termeni de medii săptămânale, cotaţia porumbului american galben nr. 2 s-a diminuat cu 2,85% față de perioada anterioară, la 139,44 $/tonă.

Cu toate că semnalele primite de la principalii producători mondiali nu sunt pozitive, comercianții nu au fost interesați de a achiziționa deocamdată porumb american de la Bursa din Chicago, în așteptarea unei clarificări a situației de pe piață.

Conform unui raport preliminar al USDA, care-l precede pe cel dat publicității lunar, specialiștii americani au revizuit pozitiv previziunile privind producția medie la hectar pe care o vor obține fermierii americani în sezonul 2014/15, care va putea ajunge la un record de 10,73 tone, în creștere cu aproape o tonă la hectar față de sezonul anterior și cu 500 mii kg. mai mare comparativ cu precedentul record, înregistrat în sezonul 2009/10.

Ulei şi Boabe de Soia

AUTOR: Eufrosina Mereoru

La Bursa din Chicago, în intervalul 31 august – 06 septembrie 2015, preţurile la uleiul de soia şi la boabele de soia au înregistrat evoluţii diferenţiate. Astfel, cotaţia medie a boabelor de soia din săptămâna analizată a fost de 325,03 $/tonă, cu 0,48% mai mică faţă de cotaţia săptămânii precedente, iar media lunii august 2015 a scăzut la 346,43 $/tonă (-7% faţă de media lunii iulie a.c.). Media cotaţiei săptămânale a uleiului de soia s-a majorat cu 0,69%, la 595,79 $/tonă, iar media lunii august a înregistrat o reducere de aproximativ 10% comparativ cu media lunii iulie 2015.

Potrivit raportului USDA din luna august 2015, în sezonul 2015/16, producţia mondială de soia a fost prognozată la 320,049 milioane tone, nivel cu 0,22% mai mult faţă de cel din sezonul 2014/15; de asemenea, consumul mondial se va majora cu 5,1%, la 271,606 milioane tone.

Zahăr

AUTOR: Simona Zamşa

În săptămâna 31 august – 6 septembrie 2015, la Bursa de la Londra, cotația medie a zahărului rafinat a crescut cu 1,24%, la 342,52 $/tonă. Pe parcursul săptămânii analizate, cotațiile zilnice au înregistrat scăderi față de valorile săptămânii anterioare în primele 2 zile și creșteri în următoarele 3 zile. Prețurile zahărului au oscilat între un nivel minim de 336,30 $/tonă, atins pe 1 septembrie, și un nivel maxim de 349,40 $/tonă, pe 3 septembrie.

Creșterea prețurilor din a doua parte a săptămânii analizate se datorează intensificării vânzărilor de la bursă. Investitorii au fost influențați de condițiile meteorologice nefavorabile din principaliele ţări producătoare, Brazilia și India.

Cafea

AUTOR: Anca Dragomirescu

În intervalul 31 august – 06 septembrie 2015, media cotațiilor la cafea Arabica a fost de 2.576,98 $/tonă, cu 1,75% mai puțin față de săptămâna anterioară.

La sortimentul de cafea Robusta, media cotațiilor a fost de 1.582,80 $/tonă în intervalul analizat, cu 0,45% mai puțin comparativ cu săptămâna precedentă.

Cacao

AUTOR: Anca Dragomirescu

Media cotațiilor la sortimentul cacao nr. 7 care cotează la Bursa de la Londra, CIF, a fost de 3.215,97 $/tonă în perioada 31 august – 06 septembrie 2015, cu 0,25% mai mult comparativ cu intervalul 24-30 august a.c..

Media cotațiilor la sortimentul de cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, a fost de 3.129,20 $/tonă, cu 0,79% mai mult față de intervalul precedent.

Bumbac

AUTOR: Simona Zamşa

În intervalul 31 august – 6 septembrie, prețurile celor două sorturi de bumbac s-au diminuat ușor. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” a scăzut cu 0,96%, la 1.541,57 $/tonă, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi s-a situat la 1.396,60 $/tonă, cu 0,58% mai  puțin față de cotația săptămânii anterioare.

Tendința cotațiilor zilnice ale ambelor sorturi de bumbac a fost descedentă, dar scăderile au fost foarte mici. La bumbaul Index A, prețurile au oscilat între 1.536,89 $/tonă și 1.547,91 $/tonă, iar la bumbacul american, nivelul minim a fost de 1.390,69 $/tonă, iar cel maxim de 1.405,47 $/tonă.

Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare

IV. METALE NEFEROASE

Aluminiu

AUTOR: Florela Stoian

Redresarea cotațiilor aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange – LME) la peste 1.600 $/tonă în prima săptămână a lunii septembrie a.c. a susținut creșterea mediei săptămânale cu 4,49% față de ultimul interval al lunii august, la 1.588,88 $/tonă. Evoluția favorabilă a cotațiilor a fost susținută de scăderea nivelului stocurilor la LME după intensificarea tranzacțiilor cu metal alb, pe fondul prețurilor atractive pentru investitori, chiar dacă profitabilitatea utilizării metalului în ofertele de finanțare a scăzut semnificativ după ce oficialii de la LME au aplicat noile norme de depozitare a metalului. Ca urmare a aplicării acestor norme, care prevăd o perioadă mai scurtă de timp pentru depozitarea metalului în alte locații, revenirea metalului alb sub formă de lingouri în stocurile LME va accentua dezechilibrul major existent pe piața mondială a aluminiului.

Nivelul stocurilor LME a coborât pe parcursul săptămânii la 3.228.900 tone, după tranzacționarea a 47.175 tone, iar media săptămânală a acestora a înregistrat o scădere de 1,50% față de media săptămânală anterioară, la 3.244.693,70 $/tonă.

Cupru

AUTOR: Emilia Manole

În săptămâna analizată, cotaţia medie a cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o majorare de 2,94%, considerată a fi cea mai mare creștere din ultimele trei săptămâni, la 5.147,75 $/tonă. Motivul acestei evoluţii este reprezentat de creșterea cererii de metale industriale pe plan mondial.

Stocurile de cupru la Bursa londoneză au înregistrat o ușoară depreciere, de 0,75% comparativ cu săptămâna precedentă, la 361.750 tone la sfârşitul săptămânii analizate.

Plumb

AUTOR: Florela Stoian

Oscilațiile cotațiilor plumbului la LME între maximul de 1.719,50 $/tonă la 1 septembrie și minimul de 1.677 $/tonă la 4 septembrie au contribuit la creșterea cotației medii cu 3,07% față de media săptămânală anterioară, la 1.706 $/tonă. Creșterea cotațiilor la peste 1.700 $/tonă a fost susținută în principal de majorarea cererii pentru metalul angajat în ofertele de finanțare. Deși în prima jumătate a anului oferta a depășit cererea cu 26.000 tone, potrivit statisticilor Institutului Internațional de Studii privind Plumbul și Zincul (International Lead and Zinc Study Group-ILZSG), piața mondială a plumbului rămâne cea mai echilibrată în comparaţie cu celelalte metale neferoase, datorită posibilității limitate de înlocuire a plumbului în sectorul de fabricare a bateriilor, ca și gradului ridicat de recuperare a metalului din deșeuri.

Scăderea rapidă a nivelului stocurilor pe parcursul săptămânii, până la 176.575 tone la 4 septembrie, a determinat diminuarea mediei săptămânale cu 4,52% față de media săptămânală precedentă, la 181.531,25 tone.

Zinc

AUTOR: Florela Stoian

În intervalul analizat, cotațiile zincului la LME au depășit pragul de 1.800 $/tonă, determinând creșterea mediei săptămânale cu 3,82% față de media săptămânală anterioară, la 1.798 $/tonă. Redresarea cotațiilor a fost influențată în principal de restrângerea ofertei miniere de zinc, după anunțul privind încheierea activității de exploatare la mina Lisheen (Irlanda) și Century (Australia) și posibila interdicție a exploatărilor la mina McAthur (Australia) în cazul în care nu sunt respectate normele de protecție a mediului.

Pe fondul cererii moderate, acumularea a 4.000 tone în stocurile de zinc de la LME a contribuit la creșterea mediei săptămânale a acestora cu 0,55% față de media săptămânală anterioară, la 526.875 tone.

Nichel

AUTOR: Anca Dragomirescu

În perioada 31 august – 6 septembrie 2015, media cotațiilor la nichel, la Bursa de Metale de la Londra, a fost de 9.873,75 $/tonă, cu 2,82% mai mult comparativ cu intervalul precedent, când s-au înregistrat 9.603,00 $/tonă.

Stocurile de nichel la bursa londoneză au scăzut de la 453.894 tone înregistrate pe 01 septembrie 2015 la 453.630 tone în data de 04 septembrie a.c. (-264 tone).

Cositor

AUTOR: Eufrosina Mereoru

În săptămâna analizată, cotaţiile cositorului la Bursa de Metale din Londra au înregistrat creşteri însemnate, după ce la sfârşitul lunii august 2015 s-a atins cel mai scăzut nivel din ultimii 6 ani. În intervalul 31 august – 06 septembrie a.c., cotaţia medie a cositorului s-a situat la 15.417 $/tonă, în creştere cu 7,89% faţă de media precedentă (14.590 $/tonă). Media lunii august a crescut la 15.228,50 $/tonă (1,8% faţă de media lunii iulie). Majorarea cotaţiei cositorului se datorează atât unei uşoare sporiri a cererii, cât şi optimismului pieţei, bazat pe ritmul mai înalt de creştere economică al Chinei, prognozat în prezent pentru 2015.

Reducerea stocurilor de cositor la LME, cu 17,81% faţă de săptămâna precedentă, a contribuit la diminuarea mediei săptămânale a acestora  la 6.048 tone.

Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase

Sursa: Baza de date I.E.M.

V. METALE PREŢIOASE

AUTOR: Dana Ghiţac

Impactul pozitiv pe care l‑au avut ştirile privind iminenta extindere a programului Băncii Centrale Europene de ajustare cantitativă şi posibila amânare a creşterii dobânzilor de referinţă în SUA pe pieţele de materii prime (unde au determinat apariţia unei tendinţe de redresare pentru preţurile tuturor metalelor industriale) a fost resimţit într‑o măsură mult mai redusă de argint, platină şi paladiu, în cazul cărora cotaţiile sunt puternic influenţate şi de dinamica preţului aurului. Prin urmare, deşi au început luna septembrie pe trend puternic ascendent (în special argintul şi paladiul), cele trei metale preţioase fost supuse unor puternice presiuni de scădere, o dată cu ieftinirea aurului. Cu toate acestea, pe pieţele din Londra doar preţul aurului s‑a diminuat în termeni de medii săptămânale:

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de aur^[1] a scăzut cu 0,37% comparativ cu săptămâna anterioară, la 1.131,58 $. Pe parcursul perioadei analizate metalul galben a reînceput să se confrunte cu migrarea interesului investitorilor spre pieţele valutare şi de acţiuni, de aşa manieră încât uşoara redresare datorată stagnării aprecierii dolarului SUA (în primele două zile) a fost urmată de trei ieftiniri consecutive şi la închiderea fixingului londonez din 4 septembrie uncia fină de aur valora cu aproape 2% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 1.118,25 $, comparativ cu 1.135 $ în 28 august.

În România, preţul de referinţă al gramului de aur^[2] a crescut cu 0,84% comparativ cu săptămâna anterioară, la 143,63 lei. Din cauza faptului că valoarea sa depinde şi de cursul dolarului american în raport cu moneda naţională, în intervalul analizat evoluţia cotaţiilor a fost mult mai dinamică decât pe piaţa din Londra şi trendul uşor ascendent. În acest context, pe 4 septembrie Banca Naţională a României anunţa un preţ cu 1% mai mare decât cel stabilit cu o săptămână în urmă: 143,79 lei/gram, comparativ cu 142,18 lei/gram în 28 august.

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de argint^[3] a crescut cu 0,51% comparativ cu săptămâna anterioară, la 14,66 $. Datorită datelor publicate pe 28 august de Comisia Europeană, care arătau că încrederea în Zona euro şi indicele sentimentului economic (ESI) în ansamblul Uniunii Europene s‑au situat luna trecută la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, argintul (ca şi celelalte metale de bază, inclusiv cele din grupa „preţioase”) a început luna septembrie în creştere accentuată faţă de finalul lunii august (14,68 $/u.f. pe 1 septembrie, de la 14,27 $/u.f. pe 27 august). Mai mult, spre deosebire de platină şi paladiu (ale căror preţuri au început să scadă după ieftinirea aurului), argintul a reuşit să‑şi conserve valoarea şi în următoarele trei zile, astfel încât la închiderea fixingului londonez din 4 septembrie uncia fină de argint valora cu aproape 2% mai mult decât cu o săptămână în urmă: 14,69 $, faţă de 14,44 $ în 28 august.

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de platină^[4] a crescut cu 1,22% comparativ cu săptămâna anterioară, la 1.001,25 $. Deşi a reacţionat mult mai favorabil decât argintul la ştirile despre economia UE, scumpindu‑se cu 3% până pe 2 septembrie (când cota la 1.007 $/u.f.), platina a încheiat intervalul analizat în scădere (în principal din cauza trendului descendent pe care a cotat aurul începând de marţi). Prin urmare, la închiderea fixingului londonez din 4 septembrie uncia fină de platină valora cu 1% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 991 $, faţă de 1.003 $ în 28 august.

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de paladiu^[5] a crescut cu 5,31% comparativ cu săptămâna anterioară, la 585,50 $. Scumpirea – extrem de puternică, raportat la ce s‑a întâmplat cu celelalte metale preţioase – s‑a datorat nivelului la care a început metalul luna septembrie (598 $/u.f.), atât de ridicat (+ 14% faţă de 26 august) încât a reuşit să anuleze total drastica ieftinire cu care s‑a confruntat în următoarele trei zile şi la închiderea fixingului londonez din 4 septembrie uncia fină de paladiu valora cu 0,3% mai mult decât cu o săptămână în urmă: 575 $, faţă de 573 $ în 28 august.

Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată

Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de LBMA, LPPM, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com

NOTE:

*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)

**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:

ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului la London Bullion Market (LBM)

ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului la London Platinum and Palladium Market (LPPM)

VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL

AUTOR: Andrei Rădulescu

Piața valutară

În prima săptămână din luna septembrie, cursul mediu al dolarului american a consemnat evoluții predominant favorabile, atât în raport cu monedele din țările dezvoltate, dar și față de valutele din statele emergente și în dezvoltare.

Dinamica cursul mediu al dolarului american a fost susținută pe parcursul săptămânii de evoluțiile predominant favorabile din prima economie a lumii, SUA (industria prelucrătoare și sectorul de servicii au continuat să crească în august, lună în care rata șomajului  scăzut la 5,1% – nivelul minim de la începutul anului 2008), care contribuie la menținerea ridicată a probabilității ca FED să inițieze ciclul de majorare a ratei de dobândă de referință până la finele anului curent. Acest aspect a fost semnalat de către Vice-Președintele FED (S. Fisher) în cadrul Conferinței de la Jackson Hole de la finalul lunii august.

De asemenea, semnalele de politică monetară emise de Banca Centrală Europeană la ședința din luna septembrie (în direcția posibilității implementării unor noi măsuri de relaxare monetară), precum și dinamica indicatorilor macroeconomici din țările BRICS au contribuit la aprecierea monedei americane săptămâna trecută.

Astfel, cursul mediu al dolarului american a crescut cu 1,5% față de moneda unică europeană pe parcursul săptămânii analizate, evoluție susținută, în principal, de perspectivele divergente de politică monetară (mai ales după ce, la ședința de politică monetară din septembrie, Banca Centrală Europeană a redus previziunile privind dinamica PIB-ului și a prețurilor de consum din Zona Euro, pe termen scurt și mediu, și a semnalat că este pregătită să implementeze noi măsuri de relaxare monetară).

De asemenea, dolarul american a crescut și față de monedele din sfera de influență a EUR: coroana daneză (cu 1,5%).

Nu în ultimul rând, moneda americană a consemnat aprecieri importante și față de lira sterlină (cu 1,6%), francul elvețian (cu 2%), dolarul australian (2%), kiwi neo-zeelandez (2,1%), evoluție determinată tot de perspectivele divergente de politică monetară pe termen scurt.

Pe de altă parte, moneda americană a scăzut în săptămâna analizată cu 0,2% față de dolarul canadian, deși economia Canadei a reintrat în recesiune în trimestrul al doilea.

În ceea ce privește monedele țărilor emergente și în dezvoltare, se evidențiază aprecierea dolarului american în raport cu real-ul brazilian, în medie cu 4,1% în prima săptămână din septembrie, evoluție determinată de știrile macroeconomice negative din Brazilia (țara se confruntă cu cea mai severă recesiune din ultimele decenii). În acest context, banca centrală a Braziliei a menținut rata de dobândă de politică monetară la ședința din septembrie, la 14,25% – nivelul maxim din ultimii 9 ani.

Totodată, dolarul american s-a apreciat în cursul săptămânii analizate și față de peso argentinian (cu 0,3%), ringgit-ul malaysian (cu 0,3%), peso filipinez (cu 0,3%) și rial-ul iranian (cu 0,5%).

În raport cu leul românesc, moneda americană a crescut cu 1,4% în prima săptămână din septembrie, evoluție determinată de dinamica cursurilor EUR/USD (depreciere cu 1,5%) și EUR/RON (scădere cu 0.1%). Cursul USD/RON este un cross între EUR/USD și EUR/RON

Pieţe de capital

Indicii bursieri internaționali au consemnat evoluții nefavorabile în prima săptămână din luna septembrie, pe fondul preocupărilor cu privire la deciziile de politică monetară din Statele Unite, dar și al dinamicii nefavorabile a indicatorilor macroeconomici din țările emergente. De asemenea, perspectivele divergente de politică monetară în principalele blocuri economice ale lumii, evoluțiile din piețele valutare, de titluri de stat și de materii prime au influențat dinamica piețelor de acțiuni în săptămâna analizată.

Din punct de vedere macroeconomic, în Statele Unite industria prelucrătoare și sectorul de servicii au continuat să crească în luna august, însă dinamica a slăbit față de luna iulie, conform indicatorilor PMI. La nivelul pieței forței de muncă s-au consemnat evoluții divergente: pe de o parte numărul de locuri de muncă nou create a decelerat în august la 173 mii (minimul ultimelor cinci luni); pe de altă parte, rata șomajului a scăzut la 5,1% – nivelul minim de la începutul anului 2008.

În Zona euro industria prelucrătoare și sectorul serviciilor au continuat să crească în august, indicatorul PMI Compozit atingând nivelul maxim din 2011 (54,3 puncte). De asemenea, vânzările din comerțul cu amănuntul (barometru pentru consumul privat) au crescut cu un ritm lunar de 0,4% (2,7% an/an) în iulie. Nu în ultimul rând, la nivelul pieței forței de muncă, rata șomajului a scăzut la 10,9% în iulie, nivelul minim din 2012. Evenimentul macroeconomic al începutului de septembrie a fost ședința de politică monetară a Băncii Centrale Europene, a șasea din acest an, în cadrul căreia au fost reduse previziunile privind dinamica PIB-ului și a prețurilor de consum din Zona euro pe termen scurt și mediu și a fost ajustat programul de cumpărare de active (limita de expunere pe obligațiunile emise de un stat a fost majorată, de la 25% la 33%). În acest context, la Conferința de presă de după ședință, Președintele Mario Draghi a semnalat că entitatea este pregătită să implementeze noi măsuri de relaxare monetară, mai ales dacă factorii de risc se vor intensifica.

Nu în ultimul rând, în China, indicatorii macroeconomici au continuat să se deterioreze, expresie a resimțirii turbulențelor recente din piața financiară. Spre exemplu, indicatorii PMI din industria prelucrătoare au scăzut în august spre nivelul minim din ultimii ani, fiind în creștere probabilitatea ca a doua economie a lumii să intre în recesiune.

În acest context, pe piața titlurilor de stat ratele de dobândă au scăzut pe scadențele lungi (10 ani), cu 1,2%, la 2,158% în Statele Unite, respectiv cu 5%, la 0,69% în Germania.

Astfel, indicele bursier calculat de Morgan Stanley pentru piața globală de acțiuni, MSCI Global, a scăzut în săptămâna analizată cu 3,8%, la 384,5 puncte (declin cu 7,8% de la începutul anului).

Se observă declinul indicelui MSCI aferent piețelor emergente, cu 3,9%, la 788,6 puncte (scădere cu 17,5% de la începutul anului).

De asemenea, indicele MSCI pentru piețele dezvoltate a încheiat prima săptămână din septembrie cu o scădere de 3,8%, la 1 595,7 puncte (declin cu 6,7% de la începutul anului).

În SUA, indicele Dow Jones a scăzut cu 3,2%, la 16 102,4 puncte, iar indicele S&P 500 a pierdut 3,4%, la 1 921,2 puncte în săptămâna analizată.

În Europa, indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 a încheiat prima săptămână din septembrie cu un declin de 2,8%, la 353,1 puncte.

În Asia, indicele regional MSCI Asia Pacific a scăzut cu 4,8%, la 124,8 puncte.

Pe de altă parte, în România indicele BET a crescut cu 0,8%, la 7 078 puncte în prima săptămână din septembrie.

Sursa: Baza de date I.E.M.

Coordonatori: dr. Maria CARTAS, Cornel ALBU