Tendinţe pe principalele pieţe internaţionale de mărfuri şi valutare în perioada 7 – 13 septembrie 2015

I. ŢIŢEI

AUTOR: Mariana Papatulică

Volatilitatea extremă care a afectat pieţele petroliere la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie s-a mai calmat, dar într-o măsură redusă. Preţurile medii săptămânale ale celor două ţiţeiuri de referinţă au continuat să scadă pe pieţele la termen, cu 3,74% în cazul WTI (SUA), la bursa Nymex din New York, la un nivel de 44,99 $/baril, şi cu 5% în cazul Brent (Marea Britanie), la 48,35 $/baril, la bursa ICE din Londra, ambele în tranzacţiile cu scadenţă în octombrie.

Dinamica preţurilor a fost influenţată de câţiva factori,  între care:

a) raportul  săptămânal al Energy Information Administration (EIA), care a indicat o creştere cu 2,6 milioane de barili a stocurilor de ţiţei ale SUA, pentru a doua săptămână consecutiv. După aproximativ trei luni (începând din luna mai) de scădere lentă, dar constantă, stocurile de ţiţei au rămas în mare parte neschimbate în luna  august, în timp ce datele recente, din septembrie, referitoare la creşterea stocurilor, au exercitat o presiune negativă asupra preţurilor;

b) deşi EIA şi-a revizuit, în scădere cu 1,5%, prognoza privind nivelul producţiei de ţiţei a SUA în 2015,  la 9,22 milioane barili/zi, se estimează că producţia în acest an se va situa, totuşi, la cel mai ridicat nivel din 1972, iar stocurile de ţiţei râmân la un volum cu 100 mil barili peste media ultimilor 5 ani;

c) previziunea conform căreia, pe termen scurt, bazinul Marea Nordului ar urma să înregistreze cea mai mare producţie din 2012, deoarece în acest an  vor fi finalizate câteva noi proiecte, iniţiate în ultimii ani, şi va fi demarată exploatarea unor noi câmpuri offshore. Livrările din Marea Nordului ar putea atinge 2,1 milioane de barili/zi, iar producţia ridicată ar putea exacerba supraoferta la nivel mondial. Această producţie nu va modifica tendinţa  pe termen lung, de declin ireversibil pentru Marea Nordului, dar va menţine preţul ţiţeiului la un nivel scăzut, pe termen scurt.

Menţionăm că, industria  petrolieră din Marea Nordului se confruntă cu o criză existenţială. Preţurile reduse ale ţiţeiului au forţat reduceri de cheltuieli şi contracţii ale proiectelor şi afacerilor din întreaga lume, dar exploatarea câmpurilor petrolifere şi gazeifere offshore din Marea Nordului se numără printre cele mai costisitoare din lume. Zăcămintele mature sunt în declin de ani de zile, iar companiile trebuie, în mod constant, să investească capital pentru a atenua ritmul declinului. Cu toate acestea, preţurile persistent scăzute ale ţiţeiului ar putea trimite industria de petrol şi gaze din Marea Nordului în „faliment”, într-o perspectivă de timp nu foarte îndepărtată. Potrivit cotidianului britanic Financial Times, Marea Nordului comportă „riscul grav” de a-şi închide o mare parte din exploatări. Problema este că multe companii deţin în coparticipaţie anumite infrastructuri, astfel că atunci când o companie îşi închide operaţiunile, aceasta determină creşteri substanţiale ale costului de întreţinere a infrastructurii colective (cum ar fi conducte sau instalaţii de prelucrare) pentru companiile care rămân active. Guvernul britanic a încercat să ajute industria prin impozite mai mici, dar această măsură nu este suficientă. „Royal Dutch Shell” a anunţat în această vară că îşi va reduce participarea în Marea Nordului. „Total” a anunţat în luna august că va vinde active din Marea Nordului în valoare de 900 milioane dolari. O cooperare sporită între companii ar putea încetini declinul. De exemplu, companiile ar putea face schimb de date cu privire la sondele epuizate. Cu toate acestea, o astfel de cooperare este puţin probabilă, iar salvarea regiunii ca o sursă majoră de petrol şi gaze de producţie apare din ce în ce mai dificilă.

d) Nigeria şi Angola produc la niveluri ridicate, ceea ce va conduce la un surplus de ţiţei în bazinul Atlantic, fapt care ar putea menţine o presiune suplimentară asupra preţurilor petrolului, în următoarele săptămâni. Arabia Saudită, Irakul şi Iranul se află, însă, în fruntea statelor care  contribuie decisiv la creşterea ofertei OPEC. Grupul, care furnizează circa 40 % din ţiţei pe plan mondial, a produs peste cota de 30 milioane barili/zi, în ultimele 15 luni. Ministrul iranian al petrolului Bijan Namdar Zanganeh a promis că va majora producţia cu 1 milion de barili/zi,  de îndată ce vor fi eliminate sancţiunile impuse de statele occidentale ;

e) vârful sezonului automobilistic de concedii, din SUA, s-a încheiat de curând, în mod oficial, ceea ce ar putea cauza o reducere a cererii de ţiţei;

f) atât rafinăriile din SUA, cât şi cele din Europa intră în sezonul de lucrări de întreţinere, fapt care, de asemenea,  va reduce cererea de ţiţei.

China se îndreaptă spre instituirea unui nivel de referinţă propriu pentru ţiţei, ceea ce ar putea deveni al treilea cel mai important „marker” (benchmark) după WTI şi Brent. Contractul s-ar tranzacţiona la „Shanghai International Energy Exchange” (INE). Stabilirea unui marker asiatic pentru ţiţei are sens, China deţinând poziţia de cel mai mare importator de ţiţei din lume. Noul punct de reper pentru ţiţei ar putea fi evidenţiat încă din octombrie, fapt care nu este încă sigur. Până acum, Dubai Mercantile Exchange (DME) a ​ ​fost bursa şi, respectiv, ţiţeiul  principal de referinţă pentru contractele din Asia.

Miniştrii petrolului din cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) s-au întâlnit la Doha, în Qatar, joi, 12 septembrie 2015, pe fondul presiunii reînnoite de  reducere a  supraofertei de ţiţei pe plan mondial. Mohammed Al Sada, ministrul  energiei şi industriei din Qatar, a declarat că miniştrii au evaluat propunerea lor în contrapartidă cu propunerea venezueleană de a convoca un summit comun OPEC – non-OPEC pentru a discuta măsuri de stopare a declinului preţurilor la petrol, având în vedere faptul că preţurile ţiţeiului WTI (SUA) au înregistrat, în luna august, o medie de 47 $/ baril, în scădere cu 10 $/baril faţă de iulie, la un nivel diminuat cu mai  mult de jumătate faţă de anul trecut. Dar analiştii întrevăd posibilităţi reduse de adoptare a unor măsuri substanţiale, pe termen scurt, în sensul menţionat. Emma Richards, analist petrolier la IMC Research, a declarat: „preţurile mai mici sunt „dureroase” pentru producătorii OPEC, dar sunt necesare pentru a  „curăţa” piaţa de producţia cu costurile cele mai mari. Statele din Golf sunt, de asemenea, printre cele mai bine poziţionate pentru a face faţă unei situaţii de acest gen. Deşi bugetele lor se vor afla sub presiune, nu cred că aceasta prezintă o ameninţare sistemică care le-ar putea forţa să acţioneze.”

Alexander Novak, ministrul energiei din Rusia, cel mai mare exportator non-OPEC, a declarat că ţara sa nu-şi va reduce producţia, deoarece o atare măsură ar avea, probabil, doar un impact pe termen scurt asupra pieţei.

Jason Tuvey, analist la Capital Economics, a afirmat: „Nu prea cred că există multe lucruri pe care ţările CCG le pot face. Boomul preţurilor la ţiţei a luat sfârşit, dar ţările arabe din Golf au  acumulat venituri mari în ultimul deceniu, ceea ce înseamnă că se află într-o poziţie mult mai bună pentru a face faţă situaţiei actuale, decât alţi producători de ţiţei. În plus, nu cred că saudiţii ar fi dispuşi să-şi reducă producţia de ţiţei numai pentru a-­şi ajuta rivalul lor regional, Iran, care este de aşteptat să-şi majoreze producţia sa, din 2016, după ce sancţiunile aferente programului nuclear vor fi ridicate”.

II. GAZ NATURAL

AUTOR: Mariana Papatulică

Preţul gazului natural la bursa Nymex din SUA, în contractele cu termen de livrare octombrie, a înregistrat o valoare medie săptămânală de 94,67 $/1000 m.c., practic nemodificat în raport cu săptămâna precedentă (-0,08%), în contextul unor modificări nesemnificative ale raportului cerere-ofertă.

În Europa, în schimb, se conturează noi evoluţii pe piaţa contractelor de import-export pe termen lung.

Mai multe contracte încheiate recent în domeniul gazelor naturale par să întărească şi mai mult legăturile dintre Rusia şi Germania, care în loc să se situeze în postura de promotor al proiectului UE de uniune energetică, îşi reia vechea politică de promovare a  intereselor economice proprii sau ale unui grup restrâns de ţări membre din „vechea Europă”. Monopolul rusesc al gazului, „Gazprom” a anunţat încheierea unor acorduri swap cu parteneri europeni, precum „OMV”, „BASF”, „E.ON” şi „Royal Dutch Shell”, privind o serie de active din domeniul gazelor. Ofertele vor demara cu extinderea conductei de gaz „North Stream”, proiect în baza căruia „Gazprom” îşi va asigura o participaţie mai mare pe piaţa gazului din UE, dar va oferi, în schimb, active în domeniul gazului în interiorul Rusiei, mai multor companii europene.

De exemplu, compania austriacă OMV va primi o cotă de participaţie de 24,98% la două câmpuri de gaze din Rusia, în schimbul unei cote de participaţie a „Gazprom” la OMV. Rainer Seele, preşedintele Comitetului Executiv al OMV, a declarat că  această companie cumpără gaz rusesc pentru clienţii săi europeni şi că, împreună cu Rusia, poate contribui la creşterea securităţii aprovizionării UE, prin implementarea proiectului North Stream II. În plus, OMV va extinde parteneriatul cu Rusia pentru producerea de gaze naturale din Siberia.

„Gazprom” a anunţat, de asemenea, swap-uri de active de gaz cu „BASF”, o afacere care, deşi a fost anunţată pentru prima dată în 2013, a fost ulterior îngheţată, după deteriorarea relaţiilor dintre Germania şi Rusia, ca urmare a crizei din Ucraina. „Gazprom” va obţine controlul asupra „Wingas GmbH”, o companie comercială de depozitare a gazelor, cu sediul în Germania. Wingas furnizează gaze, atât cu ridicata, cât şi cu amănuntul, în Republica Cehă, Austria, Germania.

În schimbul unei poziţii întărite a Gazprom pe pieţele europene, „Wintershall”, o filială a „BASF”, va prelua o participaţie  la zăcăminte de gaze naturale din Siberia. „Gazprom” va obţine, de asemenea, o participaţie de 50 % intr-un proiect de petrol şi gaze din Marea Nordului, deţinut de „Wintershall”.

Elementul de actualitate l-a constituit anunţul referitor la dezvoltarea conductei North Stream. North Stream Pipeline asigură transportul gazelor naturale ruseşti în Europa de Vest, ocolind Ucraina. Până în 2019, vor fi adăugate două noi tronsoane la sistemul de conducte existent, care vor asigura dublarea capacităţii North Stream la 110 miliarde de metri cubi pe an. „Gazprom” va deţine o participaţie de 51% în acest joint-venture, care se va numi „Noua Conductă  Europeană”, fiind urmat, cu  cote-părţi mai reduse de acţiuni, de E.ON (10 %), Shell (10 %), OMV (10 %) Wintershall (10 % ) şi Engie (9%).

Aparent, conducta North Stream este importantă pentru ambele părţi: în primul rând, aceasta va extinde capacitatea Rusiei de a exporta gaze naturale în Europa, fără a fi nevoie să tranziteze gazul prin Ucraina; în al doilea rând, ea  poate fi considerată un fapt pozitiv pentru factorii de decizie europeni, îngrijoraţi de riscul întreruperii aprovizionării cu gaze de către Ucraina.

Dar, pe de altă parte, extinderea „North Stream” va spori mult dependenţa Europei de gazul rusesc, ceea ce reprezintă o tendinţă contrară eforturilor, cel puţin declarative, ale UE de a se decupla de importurile din Rusia.

Au existat mai multe surse alternative de aprovizionare cu gaz pe care factorii de decizie din cadrul UE le-au luat în considerare. Una dintre acestea îl reprezintă  importurile de GNL. Cele mai mari progrese pe acest front au fost realizate de Lituania, care a început importul de LNG de anul trecut, fapt menit  să-i permită să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc.

Existenţa unei surse alternative la gazul său, a obligat Gazprom să ofere concesii de preţ. Lituania a încercat să extindă furnizarea de GNL şi către vecinii săi, în primul rând prin exportul în Estonia. Mai mult, aceasta  a încercat să exporte 1,5 miliarde de metri cubi/an în Ucraina, prin intermediul Belarus. Fapt care s-a lovit, în mod previzibil, de opoziţia Gazprom, care deţine firma operatoare de conducte din Belarus. Evident, Rusia nu a dorit să-şi piardă efectul de pârghie de presiune  asupra Ucrainei şi să-i permită accesul la o altă sursă de energie.

Lituania, în schimb, caută să construiască un interconector de gaze  cu Polonia,  de unde gazul ar putea ajunge în Ucraina. De fapt, Ucraina ar putea primi GNL din Marea Baltică. Cu toate acestea, construcţia instalaţiilor aferente de regazeificare şi transport ar putea dura câţiva ani. În afară de traseul prin ţările baltice, GNL-ul ar putea ajunge în Europa de Vest şi Centrală şi prin Spania, Olanda, Belgia sau Croaţia. Croaţia este pe cale de a construi un terminal de import de GNL, care ar putea deveni operaţional până în 2019.

Ca o concluzie, în ciuda ostilităţilor legate de Ucraina, precum şi a summit-urilor şi documentelor oficiale care, aparent, caută să asigure o mai mare independenţă energetică de Rusia, cele mai recente tranzacţii între mai multe companii europene şi Gazprom au evidenţiat faptul că UE va continua să se bazeze pe gazul rusesc, iar unul din elementele cele mai controversate ale preconizatei Uniuni Energetice – problema unei politici comune în domeniul contractelor de import de gaz natural – departe de a fi soluţionată, riscă să compromită unul din obiectivele de fond ale proiectului menţionat.

Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere

Sursa: Baza de date I.E.M.

III. PRODUSE AGROALIMENTARE

Grâu

AUTOR: Emilia Bălan

În perioada 7 – 13 septembrie 2015, media săptămânală a cotaţiilor grâului american roşu moale nr. 2, la Bursa din Chicago, a înregistrat o scădere cu 1,07% comparativ cu intervalul precedent, la 171,11 $/tonă. Cu toate că valorile de tranzacţionare din perioada analizată s-au situat sub cele din săptămâna anterioară, tendinţa cotaţiilor zilnice a fost ascendentă, de la o cotaţie de 168,19 $/tonă pe 7 septembrie, la 174,72 $/tonă, vineri, 11 septembrie a.c., la închiderea bursei.

Creşterea cotaţiilor a reflectat sporirea cererii pentru grâul livrat pe pieţele externe de către Statele Unite, al doilea mare exportator de grâu pe plan mondial, după Uniunea Europeană. Astfel, potrivit Serviciului Agricol Extern din cadrul Departamentului American al Agriculturii (United States Department of Agriculture – USDA), în săptămâna 28 august – 3 septembrie a.c., exportul de grâu al SUA a fost de 290,4 mii tone, în creştere cu 5% comparativ cu săptămâna anterioară. Principalele destinaţii pentru grâul american au fost: Vietnam (52,5 mii tone), Mexic (47,4 mii tone), Columbia (45 mii tone), Italia (41,78 mii tone), Japonia (35,9 mii tone) şi Brazilia (30 mii tone). Interesul importatorilor pentru grâul provenit din S.U.A. s-a datorat şi deprecierii dolarului american în raport cu celelalte monede internaţionale, ceea ce a făcut ca produsele comercializate în moneda americană să fie atractive.

Porumb

AUTOR: Emilia Bălan

În perioada analizată, în termeni de valori medii săptămânale, la Bursa din Chicago, cotaţiile porumbului american galben nr. 2 au crescut cu 1,48%, la 141,50 $/tonă.

În cele 5 zile de tranzacţionare, cotaţiile porumbului s-au majorat de la o valoare minimă de 137,59 $/tonă, înregistrată luni 7 septembrie, la una maximă a intervalului analizat, de 147,43 $/tonă, pe 11 septembrie a.c.

Scumpirea porumbului a reflectat stadiul precar al culturilor din Statele Unite, cel mai mare producător şi exportator de porumb la nivel mondial, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile din principalele zone producătoare ale ţării. Conform Raportului lunar al USDA, recolta de porumb a SUA, în sezonul 2015/16, este prognozată la 345 milioane tone, în scădere cu 0,7% faţă de previziunea anterioară şi cu 4,4% mai mică decât cea obţinută în 2014/15.

De asemenea, în sezonul 2015/16, recolta de porumb a Uniunii Europene, al treilea mare producător la nivel mondial, se preconizează să fie cu 23% mai redusă decât în anul agricol 2014/15, la 58 milioane tone.

Ulei şi Boabe de Soia

AUTOR: Eufrosina Mereoru

La Bursa din Chicago, în intervalul 7 – 13 septembrie 2015, preţurile la uleiul de soia şi la boabele de soia au înregistrat evoluţii diferenţiate. Astfel, cotaţia medie a boabelor de soia din săptămâna analizată s-a menţinut la aceeaşi valoare ca săptămâna trecută, de 325,03 $/tonă. În ceea ce priveşte cotaţia uleiului de soia, aceasta a scăzut cu 1,3%, la 588,03 $/tonă.

Potrivit celui mai recent raport al Departamentului American al Agriculturii din luna septembrie 2015, în sezonul 2015/16, producţia de ulei de soia, la nivel mondial, este estimată la 50,7 milioane tone (+ 4,8% faţă de nivelul sezonului 2014/15).

Zahăr

AUTOR: Simona Zamşa

În perioada 7 – 13 septembrie 2015, la Bursa de la Londra, cotaţia medie a zahărului rafinat a crescut cu 1,63%, la 348,10 $/tonă. Pe parcursul săptămânii analizate, cotaţiile zilnice au înregistrat scăderi uşoare faţă valorile din săptămâna anterioară în primele 2 zile şi creşteri în următoarele 3 zile.

Preţurile zahărului au oscilat între un nivel minim de 344,60 $/tonă, atins pe 8 septembrie, şi un nivel maxim de 354,50 $/tonă, pe 11 septembrie. Menţinerea vremii nefavorabile în principalele ţări producătoare la nivel mondial, Brazilia şi India, a fost principalul factor pentru intensificarea vânzărilor în cea de-a doua parte a săptămânii analizate.

Cafea

AUTOR: Anca Dragomirescu

În intervalul 07-13 septembrie 2015, media cotaţiilor la cafea Arabica a fost de 2.547,88 $/tonă, cu 1,13% mai puţin  faţă de săptămâna anterioară.

La sortimentul de cafea Robusta, media cotaţiilor a fost de 1.571,20 $/tonă în intervalul analizat, cu 0,73% mai puţin comparativ cu săptămâna precedentă.

Cacao

AUTOR: Anca Dragomirescu

Media cotaţiilor la sortimentul cacao nr.7 care cotează la Bursa de la Londra, CIF, a fost de 3.331,88 $/tonă în perioada 07-13 septembrie 2015, cu 3,60% mai mult comparativ cu intervalul 31 august-06 septembrie a.c..

În perioada 07-13 septembrie 2015, media cotaţiilor la sortimentul de cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, a fost de 3.238,00 $/tonă, cu 3,48% mai mult faţă de intervalul precedent.

Bumbac

AUTOR: Simona Zamşa

În săptămâna 7 – 13 septembrie, preţurile celor două sorturi de bumbac au crescut uşor. La Bursa din Liverpool, cotaţia medie a  bumbacului Index “A” a sporit cu 0,15, la 1.543,87 $/tonă, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi s-a situat la 1.399,07 $/tonă, cu 0,18% mai mult faţă de cotaţia săptămânii anterioare.

Tendinţa cotaţiilor zilnice ale celor 2 sorturi de bumbac a fost diferită în intervalul analizat. La bumbacul Index „A” se observă o  evoluţie predominant descedentă, iar la bumbacul american tendinţa a fost ascendentă. La ambele sorturi, variaţiile înregistrate au fost minore; la bumbacul Index „A”, preţurile au oscilat între 1.539,09 $/tonă şi 1.549,01 $/tonă, iar la bumbacul american, nivelul minim a fost de 1.390,69 $/tonă, iar cel maxim de 1.413,18$/tonă.

Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare

Sursa: Baza de date I.E.M.

IV. METALE NEFEROASE

Aluminiu

AUTOR: Florela Stoian

Redresarea nivelului preţurilor aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange – LME) la peste 1.600 $/tonă a determinat creşterea cotaţiei medii cu 1,10% faţă de media săptămânală anterioară, la 1.606,30 $/tonă. Având în vedere că piaţa mondială a aluminiului se află în excedent semnificativ de metal, acumulat în ultimii opt ani de supraofertă, creşterea cotaţiilor nu va fi de lungă durată şi nu va depăşi pragul de 1.700 $/tonă, întrucât acest nivel ar încuraja sporirea producţiei, generând o majorare a excedentului de metal alb.

Creşterea cererii pentru aluminiul utilizat în industrie  şi în ofertele de finanţare s-a reflectat în diminuarea constantă a nivelului stocurilor la LME, care au scăzut la 3.186.275 tone la 11 septembrie, şi a mediei săptămânale a acestora cu 1,24% faţă de media săptămânală anterioară, la 3.204.455 tone.

Cupru

AUTOR: Emilia Manole

În săptămâna analizată, cotaţia medie a cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) s-a majorat cu 3,25%, la 5.314,80 $/tonă, aceasta fiind cea mai mare creştere săptămânală din luna mai (joi s-a atins nivelul de 5.400,00 $/tonă, cel mai ridicat din 24 august a.c.). Această creştere s-a datorat, în principal, anunţului făcut de cea mai importantă mină, Glencore, privind închiderea unor operaţiuni miniere din Africa: producţia de metal roşu s-ar putea reduce astfel cu aproximativ 400.000 tone în următoarele 18 luni, ca şi excedentul de cupru, care se va diminua pe piaţa mondială. Media stocurilor de cupru, la Bursa de la Londra, a continuat trendul descendent, înregistrând o scădere semnificativă, de 4,26%, faţă de media săptămânală anterioară, la 346.335 tone.

Plumb

AUTOR: Florela Stoian

Cotaţiile plumbului la LME au oscilat între 1.668-1.702 $/tonă în intervalul analizat, cu o tendinţă de depăşire a pragului de 1.700 $/tonă în ultimele zile, pe fondul sporirii cererii pentru metal în sectorul de fabricare a bateriilor, după perioada de vară, caracterizată de un ritm mai lent al creşterii producţiei. În ciuda evoluţiei favorabile a cotaţiilor, media săptămânală a acestora a înregistrat o diminuare de 0,74% faţă de media săptămânală anterioară, la 1.693,40 $/tonă.

Întrucât nivelul stocurilor de metal la LME este relativ redus, comparativ cu stocurile altor metale neferoase, producţia de plumb secundar rămâne o alternativă pentru satisfacerea cererii şi un factor de reglare al preţurilor metalului. Majorarea cererii pentru plumb a contribuit la scăderea semnificativă a nivelului stocurilor, până la 168.600 tone la finele intervalului, precum şi a mediei săptămânale a acestora, cu 5,87% faţă de nivelul săptămânii anterioare, la 170.875 tone.

Zinc

AUTOR: Florela Stoian

Cotaţia medie a zincului la LME în intervalul analizat s-a situat la un nivel similar cu cel din intervalul precedent, după o scădere nesemnificativă, de 0,03%, la 1.797,50 $/tonă. Relativa stabilizare a cotaţiilor la circa 1.800 $/tonă, în condiţiile creşterii nivelului stocurilor la LME, este susţinută de restrângerea ofertei miniere cu 685.000 tone în 2015, ca urmare a închiderii minelor Century (Australia) şi Lisheen (Irlanda) şi cu 224.000 tone în 2016 când sunt programate pentru închidere minele Bukowno Olkusz (Polonia) şi Skorpion (Namibia).

Nivelul stocurilor a crescut în urma acumulării, semnificative, a 45.100 tone, prin revenirea metalului din ofertele de finanţare şi prin depăşirea cererii de către oferta mondială de metal rafinat. Media săptămânală a stocurilor a crescut cu 6,34% faţă de media săptămânală anterioară, la 560.910 tone.

Nichel

AUTOR: Anca Dragomirescu

În perioada 07-13 septembrie 2015, media cotaţiilor la nichel, la Bursa de Metale de la Londra, a fost de 10.048,00 $/tonă, cu 1,76% mai mult comparativ cu intervalul precedent, când s-a înregistrat 9.873,75 $/tonă.

Stocurile de nichel la bursa londoneză au scăzut, de la 451.962 tone înregistrate pe 07 septembrie 2015, la 447.972 tone în data de 11 septembrie, a.c.

Cositor

AUTOR: Eufrosina Mereoru

Pe parcursul intervalului 7 – 13 septembrie 2015, cotaţiile internaţionale ale cositorului, la Bursa de Metale din Londra, au continuat un trend ascendent, situându-se pentru a doua săptămână consecutiv peste valorile din săptămâna anterioară. Cotaţia medie a cositorului s-a situat la 15.552 $/tonă, în creştere cu 0,87% faţă de media precedentă (14.417 $/tonă). Majorarea cotaţiei cositorului se datorează atât speculaţiilor conjuncturale de bursă, cât şi continuării  declinului stocurilor.

Stocurile la LME au ajuns pe 11 septembrie 2015 la numai 15.540 tone, cel mai scăzut nivel de la sfârşitul anului 2008 . Nivelul mediu săptămânal al stocurilor de cositor s-a diminuat cu 5,43% comparativ cu perioada anterioară, la 5.719 tone.

Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase

Sursa: Baza de date I.E.M.

V. METALE PREŢIOASE

AUTOR: Dana Ghiţac

Ajustarea în scădere a previziunilor F.M.I. privind inflaţia la nivel mondial în 2015 şi  optimismul cu care este aşteptat anunţul Băncii Centrale a SUA (Fed) privind majorarea ratei dobânzii de referinţă până la sfârşitul acestui an au avut un impact puternic negativ pe pieţele de metale preţioase. Cele mai afectate au fost aurul şi platina, care s‑au ieftinit semnificativ şi în termeni de medii săptămânale, în timp ce argintul aproape a reuşit să‑şi conserve valoarea, iar paladiul chiar a înregistrat o uşoară scumpire.

În aceste condiţii, pe pieţele din Londra:

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de aur^[1] a scăzut cu 1,73% comparativ cu săptămâna anterioară, la 1.112,05 $. În ciuda ştirii despre achiziţiile de aur făcute de Banca Centrală a Chinei în luna august, pe parcursul perioadei analizate metalul galben a continuat să se confrunte cu noi dezinvestiţii şi cu presiunea pe care o exercită cererea fizică modestă din Europa şi menţinerea la un nivel extrem de scăzut al consumului de metal galben în Hong Kong. Prin urmare, după ce a început intervalul analizat la 1.119,50 $ şi s‑a scumpit până marţi la 1.121,15 $, începând de miercuri metalul a început să coteze pe trend descendent şi la închiderea fixingului londonez din 11 septembrie uncia fină de aur valora cu aproape 2% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 1.100,25 $, comparativ cu 1.118,25 $, în 4 septembrie.

În România, preţul de referinţă al gramului de aur^[2] a scăzut cu 1,39% comparativ cu săptămâna anterioară, la 141,63 lei. Din cauza faptului că valoarea sa depinde nu doar de cotaţia unciei fine de aur pe piaţa din Londra ci şi de cursul dolarului american în raport cu moneda naţională, în intervalul analizat trendul a fost constant descendent. Prin urmare, pe 11 septembrie Banca Naţională a României anunţa un preţ cu peste 3% mai mic decât cel stabilit cu o săptămână în urmă: 139,26 lei/gram, comparativ cu 143,79 lei/gram în 4 septembrie.

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de argint^[3] a rămas aproape neschimbat, scăzând cu doar 0,08% comparativ cu săptămâna anterioară, la 14,65 $. Deşi, pe parcursul perioadei analizate, argintul a fost mult mai bine susţinut de cererea fizică ­- în principal datorită creşterii vânzărilor de lingouri, cu precădere în Germania şi SUA – piaţa sa pare încă nesigură, în ceea ce priveşte direcţia în care va evolua. Din această cauză, după ce a început intervalul analizat la 14,54 $ şi s‑a scumpit până la 14,77 $ (miercuri), la închiderea fixingului londonez din 11 septembrie uncia fină de argint valora cu aproape 1% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 14,58 $, faţă de 14,69 $ în 4 septembrie.

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de platină^[4] a scăzut cu 1,44% comparativ cu săptămâna anterioară, la 986,80 $. Afectat, ca şi aurul, de diminuarea drastică a interesului investitorilor, metalul a cotat de aceeaşi manieră: a început intervalul analizat la 986 $/u.f., marţi a înregistrat maximul săptămânal (998 $/u.f.), după care a început să se ieftinească în ritm alert. Prin urmare, la închiderea fixingului londonez din 11 septembrie uncia fină de platină valora cu 2% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 971 $, faţă de 991 $ în 4 septembrie.

Ø Preţul de referinţă al unciei fine de paladiu^[5] a crescut cu numai 0,29% comparativ cu săptămâna anterioară, la 587,20 $. Prin urmare, în ciuda faptului că ieftinirea aurului a exercitat presiuni suficient de puternice pentru a plafona tendinţa de scumpire la un maxim de 595 $ (pe 8 septembrie), la închiderea fixingului londonez din 11 septembrie uncia fină de paladiu valora cu peste 2% mai mult decât cu o săptămână în urmă: 587 $, faţă de 575 $ în 4 septembrie.

Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată

Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de LBMA, LPPM, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com

NOTE:

*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)

**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:

ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului la London Bullion Market (LBM)

ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului la London Platinum and Palladium Market (LPPM)

VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL

AUTOR: Andrei Rădulescu

Piaţa valutară

Cursul mediu al dolarului american a consemnat evoluţii mixte în a doua săptămână din luna septembrie, atât în raport cu monedele din ţările dezvoltate, cât şi faţă de monedele din statele emergente şi în dezvoltare.

Evoluţia cursului mediu al dolarului american a fost influenţată săptămâna trecută de semnalele din plan macroeconomic mondial, precum şi de fluctuaţiile din pieţele de titluri de stat (consolidare), acţiuni (creştere) şi materii prime (scăderea cotaţiilor internaţionale la ţiţei).

Din punct de vedere macroeconomic, piaţa valutară aşteaptă şedinţa de politică monetară a FED din 16-17 septembrie, în cadrul căreia Banca Centrală din SUA ar putea iniţia ciclul de majorare a ratei de dobândă de politică monetară şi lansa noi semnale cu privire la perspectivele monetare pe termen scurt.

De asemenea, se notează discursurile responsabililor cu implementarea politicii economice în China şi Japonia, în direcţia implementării unor noi măsuri de susţinere a economiilor respective pe termen scurt.

Pe de altă parte, subliniem faptul că indicatorii macroeconomici comunicaţi în cursul săptămânii au consemnat evoluţii mixte, notându-se consolidarea celor coincidenţi şi deteriorarea celor avansaţi, atât în Statele Unite, dar şi în Zona Euro.

În acest context, cursul mediu al dolarului american s-a depreciat, săptămâna trecută, cu 0,4% în raport cu moneda unică europeană. Dolarul SUA a scăzut şi faţă de monedele din sfera de influenţă a euro, respectiv coroana daneză (cu 0,4%) şi coroana suedeză (cu 0,9%), precum şi

faţă de lira sterlină (cu 0,6%), coroana norvegiană (cu 0,8%) şi dolarul australian (cu 0,1%).

Pe de altă parte, se notează aprecierea uşoară a dolarului american faţă de yen-ul japonez (cu 0,2%, după declaraţiile Premierului nipon), dolarul neo-zeelandez (cu 0,3%, evoluţie influenţată de decizia Băncii Centrale din Noua Zeelandă, de reducere a ratei de dobândă de referinţă de la 3% la 2,75%) şi francul elveţian (cu 0,5%).

În ceea ce priveşte monedele din ţările emergente şi în dezvoltare, se evidenţiază aprecierea dolarului american faţă de real-ul brazilian, cu 3,1%, în medie, săptămâna trecută, evoluţie determinată de decizia Agenţiei S&P de a retrograda rating-ul Braziliei la categoria nerecomandată pentru investiţii.

De asemenea, dolarul american a crescut faţă de rupia indiană (cu 0,3%), peso argentianian (cu 0,3%) şi ringgit-ul malaysian (cu 2%).

În raport cu leul românesc, dolarul american a scăzut cu 0,6%, în medie, în a doua săptămână din septembrie, evoluţie determinată de dinamica cursurilor EUR/USD (apreciere cu 0,4%) şi EUR/RON (depreciere cu 0,2%). Cursul USD/RON este un cross între EUR/USD şi EUR/RON.

Pieţe de capital

Pieţele de acţiuni au crescut în a doua săptămână din septembrie, evoluţie determinată, în principal, de ştirile din plan macroeconomic şi influenţată de fluctuaţiile din pieţele de titluri de stat, valute şi materii prime.

Din perspectiva macroeconomică se menţionează discursurile premierului nipon şi ale Guvernatorului Băncii Centrale şi Ministrului de Finanţe din China, care au semnalat posibilitatea implementării unor noi măsuri de politică economică pentru susţinerea economiilor, fapt care a contribuit la stabilizarea pieţei de acţiuni din Asia.

Pe de altă parte, indicatorii macroeconomici din Statele Unite şi Europa au consemnat evoluţii mixte săptămâna trecută, evidenţiindu-se consolidarea indicatorilor coincidenţi şi deteriorarea celor de încredere (sentimentul consumatorilor a atins minimul anului în septembrie în Statele Unite, conform indicatorului Michigan, iar încrederea investitorilor în Zona Euro a scăzut spre minimul ultimelor şapte luni, conform indicatorului Sentix).

Pe pieţele de titluri de stat s-a consemnat o consolidare, în aşteptarea deciziilor şi semnalelor de politică monetară din Statele Unite (şedinţa FED este programată pe 16-17 septembrie). Astfel, pe parcursul săptămânii, în SUA, rata de dobândă la titlurile de stat pe 10 ani a crescut cu 2,3%, la 2,181% (avans cu 0,5% de la începutul anului), iar în Europa rata de dobândă la obligaţiunile germane pe scadenţa 10 ani s-a redus cu 0,2%, la 0,663% (avans cu 22,6% de la început de an).

Astfel, indicele MSCI (calculat de Morgan Stanley) pentru pieţele internaţionale de acţiuni a crescut cu 1,9%, la 392 puncte săptămâna trecută (scădere cu 6% de la începutul anului). Se notează dinamica pieţelor dezvoltate, cu indicele MSCI pentru această categorie, în urcare cu 2%, la 1 627 puncte în cursul săptămânii trecute (declin cu 4,8% de la începutul anului). Indicele MSCI pentru pieţele emergente a crescut cu 1,8%, la 802,5 puncte în a doua săptămână din septembrie (scădere cu 16,1% de la început de an).

În SUA, indicele Dow Jones a crescut cu 2,1%, la 16 433,1 puncte, iar indicele S&P 500 a urcat cu 2,1%, la 1 961,1 puncte săptămâna trecută.

În Europa, indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 a încheiat a doua săptămână din septembrie cu un avans de 0,7%, la 355,7 puncte.

În Asia, indicele regional MSCI Asia Pacific a crescut cu 2%, la 127,3 puncte săptămâna trecută.

În România, indicele BET a urcat cu 0,6%, la 7 120,4 puncte în a doua săptămână din septembrie.

Evoluţia grafică a Cursurilor de Schimb Valutar

Sursa: Baza de date I.E.M.