I. ŢIŢEI
AUTOR: Mariana PAPATULICĂ
În cea de-a doua săptămână de tranzacţionare din 2016, preţurile ţiţeiului pe pieţele internaţionale la termen au continuat să fie dominate de un pesimism extrem, în condiţiile în care valorile acestora au coborât la sfârşitul intervalului analizat (15 ianuarie) sub pragul de 30 $/baril, nivel pe care foarte puţini analişti l-au putut anticipa în anul 2014. Practic, de la începutul acestui an, preţurile au înregistrat o scădere medie de 21%, neobişnuit de abruptă într-un interval atât de scurt, şi de 70% în ultimele 18 luni, respectiv faţă de luna iunie 2014, când a început procesul de declin.
Mediile săptămânale ale preţurilor ţiţeiului, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, au înregistrat scăderi accentuate de 11,07% în cazul WTI (SUA), la bursa Nymex din New York, la 30,44 $/baril şi de 13,21% în cazul Brent-ului (Anglia), la bursa ICE din Londra, la o valoare de 30,41 $/baril, ambele în tranzacţiile cu scadenţă în februarie.
Pierderile accentuate de valoare ale preţurilor ţiţeiului au survenit pe fondul temerilor legate de reducerea cererii în anul 2016, în principal ca urmare a tendinţei de încetinire a ritmului de creştere economică a Chinei, dublată de importante perturbări şi pe piaţa de valori a acesteia, al perspectivei iminente a unui aflux majorat de ţiţei din partea Iranului pe o piaţă a ţiţeiului deja excedentară şi al datelor dezamăgitoare privind evoluţia economiei SUA, în speţă a celor referitoare la producţia industrială şi la vânzările cu amănuntul.
Efectul combinat al unei economii încetinite a Chinei, dar și cu o monedă mai slabă, ar putea determina o reducere semnificativă a cererii de ţiţei a Chinei, acesta fiind motivul pentru care pieţele petroliere sunt atât de alarmate. Piaţa de capital din China reprezintă o fracţiune din dimensiunea pieţelor omologe occidentale, dar economia chineză este legată de atât de mulţi parteneri comerciali, încât „atunci când China strănută, o mare parte a lumii va prinde o răceală”. Conform unor informaţii de ultimă oră, există posibilitatea ca sancţiunile occidentale asupra Iranului să fie ridicate într-un viitor foarte apropiat, ceea ce crează premisele ca aceasta ţară să furnizeze pe piaţă, gradual, în următoarele câteva luni un volum suplimentar de până la 500.000 barili/zi de ţiţei. James Williams, redactorul şef al publicaţiei americane „WTRG Economics”, a menţionat că, în curând, India şi unele ţări europene vor începe să achiziţioneze aceste cantităţi suplimentare de ţiţei iranian, care va tinde să erodeze cota de piaţă a altor exportatori de ţiţei din zonele menţionate. Dar, în condiţiile în care nu există nici un indiciu că Arabia Saudită îşi va reduce producţia şi exportul său de ţiţei, „războiul” dintre aceasta şi Iran va reprezenta un factor important de presiune negativă asupra preţurilor.
Există însă şi un revers al acestei perspective şi anume acela că, pentru a intra pe piaţă cu cantităţi sporite de ţiţei, Iranul va avea nevoie de investiţii semnificative pentru reactivarea unor zăcăminte trecute în conservare și pe care, la preţurile de astăzi, va fi dificil să le atragă. Ministrul iranian al ţiţeiului Bijan Zanganeh a estimat necesarul de investiţii la 6 miliarde $ pentru anul 2016, iar „Goldman Sachs” la 30 de miliarde de $ pentru următorii cinci ani.
Deoarece conflictul dintre Iran şi Arabia Saudită continuă şi se adânceşte, au început să se contureze unele alianţe, considerate anterior imposibile, în Orientul Mijlociu. Israelul şi Arabia Saudită par să fi găsit un numitor comun în eforturile lor de a submina din nou influenţa iraniană în regiune. Deşi cele două ţări nu au relaţii diplomatice oficiale, având o lungă istorie de ostilitate, ambele se simt din ce în ce mai nesigure din cauza deteriorării alianţelor lor cu Statele Unite. Implicaţiile unor relaţii mai strânse între Israel şi Arabia Saudită sunt încă neclare, dar această „realiniere” în plan politic în Orientul Mijlociu va produce o restructurare a raporturilor de forţe în zonă.
Un efect al declinului preţurilor ţiţeiului l-a constituit deteriorarea rapidă a valorii acţiunilor companiilor energetice la bursele de valori. The Wall Street Journal a raportat că acţiunile WPX Energie (NYSE: WPX) și Oasis Petroleum (NYSE: OAS) au scăzut, în data de 14 ianuarie, cu câte 12% din valoarea lor.
Efectele negative s-au extins şi asupra pieţei gazului natural lichefiat. „Cheniere Energie LNG” (SUA) era pe punctul de a livra, în această lună, primele cantitaţi de GNL de pe ţărmurile SUA, dar compania nu a reuşit, deoarece terminalul de export Sabine Pass va întârzia cu transportul de inaugurare până în februarie sau martie din cauza unor „probleme de instrumentare a operaţiunii”, legate indirect şi de declinul accentuat al preţurilor acestui produs.
Mai îngrijorător pentru „Cheniere” şi alte firme de profil este faptul că un număr important de capacităţi de lichefiere vor fi date în funcţiune în întreaga lume în acest an şi în anul viitor, iar preţurile spot ale GNL s-au prăbuşit. Cu doar câteva zile în urmă, „ConocoPhillips” a anunţat că a livrat prima cantitate de GNL de la instalaţia „Australia Pacific”, reprezentând un export de gaze naturale extrase din straturi de cărbune. Chevron a anunţat, la 15 ianuarie, intenţia sa de a da în funcţiune la începutul acestui an proiectul de export „Gorgon LNG” – un proiect gigant, de 54 de miliarde de $, realizat în largul coastei de vest a Australiei. Chevron este operatorul principal al proiectului Gorgon LNG, dar are ca parteneri şi companiile majore „ExxonMobil” şi „Royal Dutch Shel”, precum şi mai multe companii energetice din Japonia. În plus faţă de „ConocoPhillips” şi „Chevron”, şi alţi exportatori de GNL au programat finalizarea în acest an a unor terminale de export. Dacă pieţele petroliere au suferit un şoc de pe urma supraofertei de ţiţei, problemele pe care le va genera excedentul de capacitate de lichefiere şi export al GNL sunt pe cale să afecteze şi mai grav pieţele gazului natural lichefiat.
În timp ce industria de petrol şi gaze suferă, piaţa mondială a energiei „curate”, regenerabile, a avut o evoluţie pozitivă. În această săptămână, „Bloomberg New Energy Finance” (BNEF) a publicat cifrele pentru 2015 privind energia solară şi eoliană, indicând faptul că s-a înregistrat un alt an record al investiţiilor în energie regenerabilă. La nivel global, suma investită în energie curată, în 2015, a fost estimată la 329 miliarde $, cu 4% mai mult decât în 2014. Realizările sunt cu atât mai impresionante, cu cât acestea au avut loc într-o perioadă în care combustibilii fosili au fost extrem de ieftini. Preşedintele „BNEF”, Michael Liebreich, menţiona că „aceste cifre reprezintă o ripostă uimitoare pentru toţi cei care se aşteptau ca investiţiile în energii regenerabile să stagneze din cauza scăderii preţurilor la petrol şi gaze. Ele evidenţiază îmbunătăţirea competitivităţii costurilor energiei solare şi eoliene”.
Perspective
Erorile anterioare de prognoză nu i-au oprit pe analişti să continue să speculeze pe seama evoluţiei viitoare a preţurilor ţiţeiului. Analiştii par să se afle în concurenţă pentru emiterea celei mai scăzute previziuni pentru preţurile ţiţeiului. Singurul lucru pe care toată lumea îl ştie este acela că preţurile actuale sunt nesustenabil de reduse şi că o parte importantă din producția de ţiţei la nivel mondial nu mai este profitabilă. Marea întrebare este când se va atinge cu adevărat pragul minim. După ce, în 2015, prognoza de 20 $/baril a lui „Goldman Sachs” a stârnit comentarii negative, la începutul acestui an şi „Morgan Stanley” afirma că este posibilă atingerea pragului de 20 $/baril, „Dennis Gartman” anticipa un nivel de 15 $/baril, iar „Standard Chartered” a subcotat celelalte bănci mari cu o estimare de 10 $/baril. Spre deosebire de unii dintre „colegii” săi, Morgan Stanley a atribuit declinul preţului ţiţeiului din ultimele luni dolarului american puternic.
O prognoză mai rezonabilă este cea efectuată de „Commerzbank”, care a redus previziunile pentru preţul ţiţeiului în 2016, de la o prognoză anterioară de 63 $/baril, pentru Brent, la 50 $/baril, spre sfârşitul anului.
Preţurile „ruinătoare” au deschis posibilitatea ca OPEC să solicite o reuniune de urgenţă a miniştrilor petrolului, în primul trimestru 2016. Preşedintele OPEC şi ministrul nigerian al petrolului au declarat, la 11 ianuarie, că se fac presiuni pentru ca o astfel de reuniune să aibă loc. OPEC este divizat în două tabere: Arabia Saudită şi aliaţii săi din Golf de stat sunt mulţumiţi de evoluţia curentă a producţiei grupului, cu menţiunea că „strategia (de menţinere a cotei de piaţă) funcţionează. Venezuela şi alţi membri cu probleme bugetare severe cer membrilor puternici să reducă producţia. În ciuda presiunilor pentru o întâlnire de urgenţă, nu este clar dacă aceasta va avea loc. Dar în condiţiile tensiunilor dintre Arabia Saudită şi Iran, nu este clar dacă grupul mai poate acţiona în consens. În scurt timp, dacă Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) va raporta că Iranul a respectat măsurile de combatere a programului său nuclear, sancţiunile occidentale vor fi ridicate, iar Iranul se va afla în situaţia de a majora producţia. OPEC nu va adopta, însă, nicio măsură până când acest lucru nu se va întâmpla. Pe scurt, nimeni nu ar trebui să-şi facă speranţe că OPEC va acţiona pentru a stabili un prag minim al preţurilor.
Libia, până relativ de curând un important producător de ţiţei, încearcă să facă primele livrări de ţiţei de la terminalul său major de export Ras Lanuf de pe coasta mediteraneană. Portul Ras Lanuf a fost închis la sfârşitul anului 2014, iar în ultimele săptămâni a fost ţinta unor atacuri ale militanţilor ISIS. Un petrolier grec speră să încarce ţiţei stocat în port, fapt care, dacă reuşeşte, ar reprezenta primul export de ţiţei din Ras Lanuf de mai bine de un an. Libia produce în prezent doar 400.000 barili de ţitei pe zi, nivel în scădere cu mai mult de 1 mil.barili/zi faţă de epoca Gaddafi.
În SUA, preşedintele Obama a invocat unele efecte pozitive ale preţului scăzut al ţiţeiului: cele mai reduse preţuri la pompă ale carburanţilor auto, din ultimul deceniu, economii la bugetele consumatorilor finali, reducerea facturilor la energie, reducerea importurilor de ţiţei, rol sporit în ajustarea deficitului comercial şi în crearea de locuri de muncă, în ecologizarea mediului prin declanşarea unei revoluţii a gazelor naturale. După opt ani de boom în energie, Statele Unite ale Americii nu sunt doar cel mai mare consumator de petrol, ci şi unul din cei mai importanţi producători de ţiţei din lume. Dar declinul prelungit al preţurilor la ţiţei – care a început în vara anului 2014 şi nu s-a oprit încă- aduce în egală măsură probleme şi avantaje. Nu doar OPEC suferă, ci şi companiile care exploatează hidrocarburi de şist din SUA.
Companiile petroliere, care au împrumutat bani pentru a putea exploata ţițeiul atunci când preţurile depăşeau 100 $/baril, au reuşit să rămână pe “linia de plutire” când preţurile la petrol au început să se prăbuşească, ca urmare a reducerii costurilor pe fondul creşterii eficienţei extracţiei prin procedeul de fracturare hidraulică. Dar acum, la un preţ al petrolului în declin într-o marjă de 20-30 $/baril, pentru mulţi producători americani va fi dificil să poată realiza profit şi chiar să supravieţuiască: extracţia ţiţeiului din formaţiuni de şist subterane este mult mai scumpă decât pomparea acestuia din zăcăminte mari, de mică adâncime, din deşertul Arabiei Saudite. Rapoartele publicate de „Wall Street Journal” afirmă că producătorii de petrol şi gaze din SUA pierd, împreună, aproximativ 2 miliarde $ pe săptămană. Ca urmare, băncile de investiţii se tem că o treime din companiile petroliere din SUA ar putea intra în faliment dacă ţiţeiul rămâne ieftin.
II. GAZ NATURAL
AUTOR: Mariana PAPATULICĂ
Preţurile gazelor naturale în contractele futures, la bursa Nymex din New York, cu scadenţă în luna februarie a.c., au înregistrat o scădere de 5,24% în raport cu săptămâna precedentă, la o medie săptămânală de 78,80 $/1000 m.c. Aceasta a reflectat impactul declinului preţului ţiţeiului WTI, care a fost atenuat însă de cererea sporită de gaz antrenată de condiţiile meteo mai severe pe Coasta de Est, fapt care a antrenat şi un declin al stocurilor cu 169 mld. pic cub. în intervalul analizat.
Preţurile din contractele pe termen lung au înregistrat scăderi accentuate în ultimii 3 ani: astfel, preţul mediu de import al gazului în UE a evoluat de la 11,8 $/mil.BTU (1 mil.BTU = 35,3 m.c.) în 2013 la 6,8 $/mil.BTU în 2015, preţul spot de import al gazului în Japonia a scăzut de la 16,5 $/mil.BTU în 2013 la 7,6 $/mil BTU în 2015.
Ca elemente relevante pentru 2015 menţionăm: creşterea competitivității gazului rusesc în ultimele luni ale anului 2015; scăderea accentuată a preţurilor spot ale gazului în Asia, antrenată de prețurile scăzute ale tiţeiului, cerere slabă, stocuri mari şi ofertă amplă; niveluri extrem de scăzute ale preţurilor spot în SUA.
Pentru 2016, se prevede o creştere semnificativă a ofertei de gaz la nivel mondial (SUA, Australia), în speţă a ofertei de GNL. Ameliorarea eficienţei energetice, declinul preţurilor cărbunelui (în China, Europa continentală) şi dezvoltarea energiilor regenerabile vor continua să afecteze cererea de gaz. Concurenţa dintre GNL-ul din SUA şi gazul din Rusia se va accentua, în condiţiile în care exporturile ruseşti se menţin profitabile chiar la un preţ 4 $/mil.BTU (circa 140 $/1000 mc.).
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: Baza de date IEM
III. PRODUSE AGROALIMENTARE
Grâu
AUTOR: Emilia BĂLAN
În săptămâna 11 – 18 ianuarie 2016, media cotațiilor grâului american roşu moale nr. 2, la Bursa din Chicago, a fost de 174,22 $/tonă, în creștere cu 1,78% comparativ cu cea din perioada anterioară. Cotațiile zilnice au oscilat de la o valoare minimă de 172 $/tonă, în zilele de 11 și 14 ianuarie, la una maximă de 176,83 $/tonă, în ziua de marți, 12 ianuarie. Aceste variații au fost influențate de Raportul lunar al Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite (United States Department of Agriculture – USDA). Astfel, înaintea apariției Raportului USDA, comercianții au mizat pe speculațiile bursiere, ceea ce a determinat variația de aproape 5 $/tonă între cotația de la sfârșitul zilei de tranzacționare de luni, 11 ianuarie (172,33 $/tonă), și cea de marți, 12 ianuarie. Ulterior publicării raportului, cotațiile zilnice au marcat un trend descendent, ca urmare a revizuirii în creștere a prognozelor specialiștilor USDA, care arată o sporire a producției mondiale de grâu din sezonul actual (2015/16) cu aproape 500 mii tone, față de previziunile din decembrie 2015, la 735,4 milioane tone.
Porumb
AUTOR: Emilia BĂLAN
Trendul cotațiilor zilnice ale porumbului american galben nr. 2, la Bursa din Chicago, a fost ascendent pe tot parcursul săptămânii, de la o valoare minimă de 138,48 $/tonă, pe 11 ianuarie, la cea mai mare valoare din ultimele 3 săptămâni, de 143,01 $/tonă, vineri, 15 ianuarie, la închiderea tranzacțiilor bursiere. În aceste condiții, media săptămânală a fost în creștere cu 1,13% față de cea din perioada precedentă, la 140,76 $/tonă.
Scumpirea porumbului din săptămâna analizată a fost determinată de informațiile apărute în piață, conform cărora producția Republicii Africii de Sud în sezonul actual (2015/16), principalul producător și exportator de pe continentul african și, totodată, unul dintre primii 10 exportatori mondiali, se va diminua semnificativ din cauza secetei ce a afectat culturile de porumb din această țară. Potrivit declarațiilor oficialilor de la Pretoria, în sezonul 2015/16, guvernul va fi nevoit să importe circa 5 – 6 milioane tone de porumb pentru a acoperi necesarul de consum al țării. Conform noilor prognoze USDA din luna ianuarie, producția de porumb a Republicii Africii de Sud va fi de aproximativ 8 milioane tone, în scădere cu 4 milioane tone față de previziunile din decembrie 2015 (-33%) și cu 26% mai redusă decât cea înregistrată în sezonul 2014/15.
Ulei şi Boabe de Soia
AUTOR: Eufrosina MEREORU
La Bursa din Chicago, în intervalul 11 – 17 ianuarie 2016, preţurile zilnice la uleiul de soia şi la boabele de soia au înregistrat evoluţii diferenţiate. Astfel, cotaţia medie săptămânală a boabelor de soia s-a majorat cu 1,86% faţă de săptămâna precedentă, la 326,70 $/tonă; preţurile au oscilat între un nivel minim de 322,97 $/tonă, înregistrat la 15 ianuarie a.c. şi unul maxim de 330,32 $/tonă atins pe 13 ianuarie a.c. Cotaţia medie a uleiului de soia a înregistrat o diminuare, de 0,85%, de la 652,86 $/tonă în săptămâna anterioară, la 647,30 $/tonă în intervalul analizat; nivelul minim a fost de 639,67 $/tonă (12 ian.a.c.), iar cel maxim de 654,44 $/tonă (14 ian. a.c.).
Potrivit previziunilor făcute pe 14 ianuarie 2016, de către analiştii de la Departamentul American al Agriculturii (USDA), în sezonul 2015/16, producţia mondială de ulei de soia este estimată la 51,456 milioane tone, cu 5,03% mai mult faţă de sezonul anterior, iar consumul mondial de ulei de soia se situează la 50,569 milioane tone, înregistrând o creştere de 5,40% comparativ cu sezonul 2014/15, când s-a atins 47,977 milioane tone.
Zahăr
AUTOR: Simona ZAMŞA
În perioada 11 – 17 ianuarie 2016, la Bursa de Londra, cotația medie a zahărului rafinat a sporit cu 0,30% față de săptămâna anterioară, la 421,18 $/tonă. Principalii factori care au influențat creșterea cotațiilor din această săptămână au fost achizițiile ridicate din partea unor fonduri de investitții și vremea nefavorabilă din Australia (seceta), care va influența negativ recolta sezonului 2015/16.
Săptămâna analizată a debutat cu prețuri mult mai scăzute comparativ cu cele din săptămâna anterioară, diminuarea cotațiilor continuând și în a doua zi de tranzacționare, când s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al intervalul analizat, de 412,50 $/tonă. În următoarele 2 zile prețurile au crescut, fiind influențate de vânzările mai ridicate de la bursă. Maximul din intervalul analizat, de 428,40 $/tonă, a fost atins pe 14 ianuarie.
Cafea
AUTOR: Anca DRAGOMIRESCU
În intervalul 11-17 ianuarie 2016, media cotațiilor la cafea Arabica a fost de 2.533,10 $/tonă, cu 4,95% mai puțin față de săptămâna anterioară, ca urmare a unei cereri scăzute.
La sortimentul de cafea Robusta, media cotațiilor a fost de 1.401,80 $/tonă în intervalul analizat, cu 3,60% mai puțin comparativ cu săptămâna precedentă, pe fondul unei oferte ridicate și a unei cereri în scădere.
Cacao
AUTOR: Anca DRAGOMIRESCU
Media cotațiilor la sortimentul cacao nr.7 care cotează la Bursa de la Londra, CIF, a fost de 2.994,68 $/tonă în perioada 11-17 ianuarie 2016, cu 4,61% mai puțin comparativ cu intervalul 04-10 ianuarie a.c.
În perioada 11-17 ianuarie 2016, media cotațiilor la sortimentul de cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, a fost de 2.883,20 $/tonă, cu 4,81% mai puțin față de intervalul precedent, scădere ce reflectă o cerere slabă.
Bumbac
AUTOR: Simona ZAMŞA
În intervalul 11 – 17 ianuarie 2016, prețurile celor două sorturi de bumbac s-au diminuat, față de cotația săptămânii anterioare, cu 0,51% fiecare. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” s-a micșorat la 1.519,25 $/tonă, iar la Bursa din New York cotaţia bumbacului american diverse sorturi a fost de 1.360,66 $/tonă. Deși în ușoară scădere în sezonul actual, stocurile mondiale de bumbac se mențin la niveluri ridicate, fapt care constituie un factor de presiune asupra prețurilor internaționale ale bumbacului.
Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare
Sursa: Baza de date IEM
IV. METALE NEFEROASE
Aluminiu
AUTOR: Florela STOIAN
Cotațiile aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange-LME) s-au stabilizat la începutul anului 2016 în marja 1.400-1.500 $/tonă, conducând la o medie săptămânală de 1.465,40 $/tonă, aceeași valoare înregistrată și în primul interval al lunii ianuarie.
Pe termen scurt, menținerea cotațiilor metalului alb la acest nivel va fi urmată de un trend descendent, având în vedere creșterea stocurilor de metal după scăderea prețurilor materiilor prime, dar și performanța scăzută a utilizării metalului în ofertele de finanțare. În ciuda eforturilor depuse de producători pentru a reduce oferta mondială de aluminiu și a stocării acestuia în depozite (în special în China), reducerea semnificativă a excedentului nu va fi semnalată în cursul acestui an. Diminuarea supraofertei va depinde, în principal, de închiderea temporară a unor mari capacități și de renunțarea la construcția celor noi în China.
După tranzacționarea a 29.750 tone în intervalul analizat, nivelul stocurilor de la LME a scăzut la 2.841.250 tone, iar media săptămânală a acestora s-a diminuat cu 1% față de media anterioară.
Cupru
AUTOR: Emilia MANOLE
În săptămâna analizată, cotaţia medie a cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o reducere semnificativă, respectiv de 4,71%, la 4.362,70 $/tonă, iar vineri cotaţia zilnică a atins nivelul de 4.310 $/tonă (înregistrând cel mai mic nivel din ultimii șase ani). Această scădere s-a datorat în special deprecierii bruște a yuanului și continuării crizei bursei de valori din China, principala țară consumatoare de cupru din lume, care au influențat într-un mod negativ piața mondială. Nivelul stocurilor de cupru în săptămâna analizată, la Bursa londoneză, a rămas practic neschimbat, înregistrând o ușoară reducere, de cca.0,3% comparativ cu săptămâna precedentă.
Plumb
AUTOR: Florela STOIAN
După performanțele înregistrate în 2015, comparativ cu celelalte metale neferoase, cotațiile plumbului au scăzut brusc, sub pragul de 1.620 $/tonă, pe fondul datelor economice nefavorabile din China. Cotația medie a înregistrat o scădere semnificativă, de 4,67% față de media săptămânală anterioară, la 1.610,20 $/tonă. Declinul înregistrat de cotațiile zilnice ale plumbului, până la minimul de 1.610 $/tonă la 13 ianuarie, va favoriza achizițiile de metal în perioada imediat următoare, influențând rapid balanța cerere-ofertă, care, potrivit statisticilor de la Institutul Internațional de Studii pentru Plumb și Zinc (International Lead and Zinc Study Group-ILZSG), a înregistrat un excedent de 22.000 tone în primele 10 luni ale anului anterior.
Cererea moderată pentru metalul în formă primară s-a reflectat în scăderea constantă a nivelului stocurilor de la bursa londoneză până la minimul de 189.825 tone la 15 ianuarie și a mediei săptămânale a acestora cu 0,5% față de media săptămânală anterioară, la 190.290 tone.
Zinc
AUTOR: Florela STOIAN
Creșterile temporare din 2015 ale cotațiilor zincului au fost urmate de declinul sub 1.500 $/tonă în intervalul analizat, acestea coborând la minimul din iunie 2009, pe fondul achiziționării unor cantități însemnate de metal de către Rezervele de Stat din China în scopul susținerii prețul metalului. Oscilațiile între minimul de 1.453 $/tonă la 12 ianuarie și maximul de 1.481,50 $/tonă la 14 ianuarie au determinat scăderea severă a mediei săptămânale, cu 3,12% față de media săptămânală anterioară, la 1.467,20 $/tonă.
Evoluția nefavorabilă a cotațiilor zincului în perioada analizată a fost atenuată de scăderea nivelului stocurilor de metal la bursa londoneză, la 446.025 tone în ultima zi a intervalului; media săptămânală a stocurilor s-a diminuat cu 2,10% față de media anterioară, la 448.730 tone.
Nichel
AUTOR: Anca DRAGOMIRESCU
În perioada 11-17 ianuarie 2016, media cotațiilor la nichel, la Bursa de la Londra, a fost de 8.296 $/tonă, cu 2% mai puțin comparativ cu intervalul precedent. De menționat că, pentru primul trimestrul al anului 2016, specialiștii în domeniu estimează că oferta va depăși cererea cu peste 7%, ceea ce ar putea antrena o reducere, în continuare, a cotațiilor.
Stocurile de nichel la bursa londoneză au scăzut, de la 437.040 tone nivel înregistrat pe 11 ianuarie 2016, la 434.244 tone în data de 15 ianuarie a.c. (-2.796 tone).
Cositor
AUTOR: Eufrosina MEREORU
La Bursa de Metale din Londra, în săptămâna analizată, cotaţia medie a cositorului, în cele 5 zile de tranzacţionare (11 – 15 ianuarie 2016) a înregistrat o scădere pentru a treia săptămână consecutiv. Media săptămânală a cositorului în intervalul analizat a marcat o reducere de 5,3%, comparativ cu cea din intervalul precedent, la 13.404 $/tonă. Cotațiile zilnice ale cositorului s-au redus, de la o valoare maximă, de 13.580 $/tonă atinsă pe 11 ianuarie a.c., la una minimă, de 13.255 $/tonă, pe 14 ianuarie 2016. Tendinţa de reducere a cotaţiilor cositorului a avut loc pe fondul speculaţiilor conjuncturale de bursă, cât şi al diminuării stocurilor.
Stocurile de cositor la LME s-au diminuat cu 0,52%, aceastea însumând, în medie săptămânală, 6.158 tone, faţă de 6.190 tone din săptămâna precedentă.
Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase
Sursa: Baza de date IEM
V. METALE PREŢIOASE
AUTOR: Dana GHIŢAC
Reducerea continuă şi abruptă a prețului international al țițeiului, posibilitatea încetinirii severe a ritmului de creștere a economiei Chinei, problemele create în întreaga lume de prăbuşirea bursei de la Beijing, precum şi avertizările trimise clienţilor de băncile Royal Bank of Scotland şi JP Morgan, prin care îi sfătuiau să‑şi vândă acţiunile la orice revenire a pieţei, păstrând doar obligaţiunile de foarte bună calitate, au avut un puternic impact pe piaţa de lingouri din Londra[1], unde au blocat tendinţa de redresare a aurului şi argintului şi au amplificat‑o pe cea de ieftinire a platinei şi paladiului. În aceste condiţii:
- Preţul de referinţă al aurului[2] a rămas aproape neschimbat, în termeni de medii săptămânale, scăzând cu doar 0,04%, comparativ cu intervalul anterior, la 1.091,29 $/u.f., iar la închiderea fixingului londonez din 15 ianuarie uncia fină[3] valora cu aproape 1% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 1.093,75 $, comparativ cu 1.101,85 $ în 8 ianuarie.
În România, deprecierea monedei naţionale în raport cu dolarul SUA a diminuat impactul fluctuaţiei cotaţiilor aurului pe piaţa din Londra de aşa manieră încât, în ciuda faptului că pe 15 ianuarie Banca Naţională a României anunţa un preţ cu aproape 2% mai mic decât cel stabilit cu o săptămână în urmă (144,55 lei/gram, de la 147,04 lei/gram în 8 ianuarie), preţul de referinţă al gramului de aur[4] a înregistrat o uşoară creştere (+0,11%) în termeni de medii săptămânale, situându‑se la 146,05 lei. - Preţul de referinţă al argintului[5] a scăzut cu 0,83% în termeni de medii săptămânale, la 13,90 $/u.f., după ce la închiderea fixingului londonez din 15 ianuarie uncia fină valora cu aproape 2% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 13,80 $, comparativ cu 14,04 $ în 8 ianuarie.
- Platina s‑a ieftinit cu 35 $/u.f. pe parcursul intervalului analizat, la închiderea fixingului londonez din 15 ianuarie metalul valorând cu 4% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (839 $/u.f., comparativ cu 874 $/u.f. în 8 ianuarie), iar în termeni de medii săptămânale preţul de referinţă al unciei fine2 a scăzut cu 4,21%, la 842,60 $.
- Paladiul, în schimb, s‑a ieftinit cu 13 $/u.f. pe parcursul intervalului analizat, şi la închiderea fixingului londonez din 15 ianuarie valora cu 3% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (492 $/u.f., comparativ cu 505 $/u.f. în 8 ianuarie). Cu toate acestea, în termeni de medii săptămânale preţul de referinţă al unciei fine2 a scăzut mult mai abrupt decât cel al platinei, adică cu 6,99%, la 484,40 $.
Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată
Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de Kitco, Banca Naţională a României, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com
NOTE:
*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)
**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:
ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului la London Bullion Market (LBM)
ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului la London Platinum and Palladium Market (LPPM)
VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL
AUTOR: Andrei RĂDULESCU
Piaţa valutară
Cursul mediu al dolarului american a consemnat evoluții mixte, atât față de monedele țărilor dezvoltate, dar și în raport cu monedele din țările emergente și în dezvoltare, în săptămâna 11-15 ianuarie.
Aceste evoluții au fost influențate de dinamica indicatorilor macroeconomici din principalele blocuri economice ale lunii, dar și de fluctuațiile din piețele de titluri de stat, acțiuni și materii prime.
Din punct de vedere macroeconomic, în Statele Unite se observă ameliorarea încrederii consumatorilor, pe fondul evoluțiilor favorabile din piața forței de muncă și declinului cotațiilor internaționale la țiței (spre minimele ultimilor 12 ani). De asemenea, finanțele publice au continuat să se consolideze în 2015, deficitul bugetar situându-se la 2,6% din PIB, nivelul minim din 2007. Pe de altă parte, se pare că prima economie a lumii a pierdut din ritm în perioada recentă, pe fondul resimțirii aprecierii cursului dolarului, decelerării economiilor emergente și declinului cotațiilor internaționale la materii prime. Astfel, producția industrială a continuat să scadă în decembrie (rata de utilizare a capacității instalate în industrie reducându-se la minimul din 2013), lună în care comerțul cu amănuntul a consemnat o corecție cu 0,1% lună/lună.
În Zona Euro excedentul comercial s-a intensificat cu 38,2% la 0,2 trilioane euro în perioada ianuarie-noiembrie 2015, iar economia Germaniei a crescut cu 1,7% an/an în 2015, dinamică în accelerare și, totodată, cel mai bun ritm din ultimii patru ani. Cu toate acestea, încrederea investitorilor din Zona Euro s-a deteriorat în ianuarie (indicatorul Sentix a atins minimul ultimelor patru trimestre), producția industrială s-a redus cu 0,7% lună/lună în noiembrie, iar rata de economisire s-a majorat (rata de investire s-a diminuat) în trimestrul III, evoluții care exprimă faptul că regiunea resimte turbulențele din piețele internaționale și decelerarea din țările emergente.
Piețele de acțiuni au continuat scăderile săptămâna trecută, pe fondul preocupărilor privind evoluția economiei mondiale și al scăderii cotațiilor internaționale la materii prime.
Nu în ultimul rând, pe piețele de titluri de stat ratele de dobândă au scăzut săptămâna trecută: pe scadența 10 ani cu 3,6%, la 2,04% (declin cu 10,1% de la începutul anului) în Statele Unite și cu 6,1%, la 0,478% (diminuare cu 24,7% de la începutul anului) în Germania.
În acest context, dolarul american s-a depreciat, în medie, cu 0,7% față de moneda unică europeană săptămâna trecută, evoluție determinată, în principal, de unele semnale negative din prima economie a lumii.
De asemenea, dolarul a scăzut și față de monedele din sfera de influență a euro: coroana suedeză (cu 0,2%), coroana daneză (cu 0,6%).
Nu în ultimul rând, moneda americană a pierdut teren și raportat la francul elvețian (cu 0,1%), yen-ul nipon (cu 0,7%) și coroana norvegiană (cu 0,9%).
Pe de altă parte, dolarul american s-a apreciat cu 1,3% față de lira sterlină săptămâna trecută, pe fondul perspectivelor de amânare a noului ciclu monetar în Marea Britanie (date fiind decizia și semnalele lansate de Banca Angliei la prima ședință de politică monetară din 2016).
Totodată, moneda americană a crescut și față de dolarul australian (cu 1,7%), dolarul canadian (cu 2,1%) și kiwi neo-zeelandez (cu 2,3%).
În ceea ce privește monedele din statele emergente și în dezvoltare se notează aprecierea cursului mediu al dolarului american în raport cu ringgit-ul malaysian (cu 0,4%), peso argentinian (cu 0,4%), rupia indiană (cu 0,7%), peso filipinez (cu 0,9%) și peso mexican (cu 1,8%).
Pe de altă parte, moneda americană s-a depreciat față de rial-ul iranian (cu 0,2%) (pe fondul știrilor privind eliminarea sancțiunilor internaționale aplicate Iranului) și raportat la real-ul brazilian (cu 0,3%).
În raport cu leul românesc dolarul american a scăzut cu 0,5% săptămâna trecută, pe fondul evoluției cursurilor EUR/USD (apreciere cu 0,7%) și EUR/RON (creștere cu 0,5%). Cursul USD/RON reprezintă un cross între EUR/USD și EUR/RON.
Pieţe de capital
Scăderile au continuat pe bursele lumii în a doua săptămână a anului curent, evoluție determinată de preocupările privind perspectivele economiei mondiale, dar și de declinul cotațiilor internaționale la țiței (sub pragul de 30 dolari/baril – nivelul minim din ultimii 12 ani) și alte materii prime. În cursul săptămânii 11-15 ianuarie indicele Shanghai Compozit a consemnat intrarea în piața ursului (bear market) – scădere cu peste 20% de la maximele din decembrie 2015.
Din punct de vedere macroeconomic în Statele Unite s-au înregistrat evoluții mixte ale indicatorilor comunicați săptămâna trecută. Pe de o parte, încrederea consumatorilor a crescut în ianuarie (conform indicatorului calculat de Universitatea Michigan), iar deficitul bugetar s-a atenuat la 2,6% din PIB în 2015 (nivelul minim din 2007). Pe de altă parte, producția industrială a continuat să scadă în decembrie, cu un ritm lunar de 0,4%, rata de utilizare a capacității instalate în industrie reducându-se spre nivelul minim din 2013. Totodată, vânzările din comerțul cu amănuntul s-au diminuat în decembrie cu 0,1% lună/lună, evoluție care trebuie interpretată cu prudență, după creșterea cu 0,4% din noiembrie. Nu în ultimul rând, Raportul FED privind economia (Beige Book) notează o evoluție modestă a activității economice în perioada recentă, dinamica favorabilă a consumului, pieței imobiliare și construcțiilor comerciale fiind contrabalansată de deteriorarea industriei (pe fondul aprecierii dolarului și declinului prețurilor internaționale la materii prime).
Evoluții macroeconomice mixte s-au consemnat recent și în Zona Euro. Se evidențiază majorarea excedentului balanței comerciale, cu 38,2% an/an, la 0,2 trilioane euro în perioada ianuarie-noiembrie 2015, precum și accelerarea economiei germane anul trecut (la 1,7% an/an, cel mai bun ritm din ultimii patru ani). Cu toate acestea, deteriorarea unor indicatori exprimă faptul că regiunea resimte corecțiile recente din piețele financiare, dar și decelerarea economiilor emergente: indicatorul care comensurează încrederea investitorilor s-a redus în ianuarie la minimul ultimelor 12 luni; producția industrială a scăzut cu un ritm lunar de 0,7% în noiembrie; în trimestrul III 2015 rata de economisire a crescut cu 0,1 puncte procentuale față de trimestrul II (la 12,8%), iar rata de investire a scăzut cu un ritm trimestrial de 0,3 puncte procentuale (la 22,1%).
Pe piețele de titluri de stat ratele de dobândă au scăzut, ca urmare a intrării unor noi fluxuri de capital, în retragere din piețele de acțiuni, în contextul intensificării percepției de risc. În SUA rata de dobândă la titlurile de stat la 10 ani a scăzut cu 3,6%, la 2,04% (declin cu 10,1% de la începutul anului), iar în Germania acest indicator s-a redus cu 6,1%, la 0,478% (diminuare cu 24,7% de la începutul anului), în cursul săptămânii 11-15 ianuarie.
Trebuie subliniat faptul că săptămâna trecută a debutat și sezonul de raportări financiare trimestriale în Statele Unite, printre primele companii care au comunicat rezultatele pe trimestrul IV 2015 numărându-se Alcoa, JP Morgan și Citigroup.
Astfel, indicele calculat de Morgan Stanley pentru piețele globale de acțiuni a scăzut cu 2,7%, la 364,5 puncte (declin cu 8,7% de la începutul anului). Indicele MSCI pentru piețele dezvoltate a consemnat o scădere de 2,6%, până la 1 521 puncte (diminuare cu 8,5% de la începutul anului). Indicele MSCI pentru piețele emergente a închis săptămâna la 709,2 puncte, în scădere cu 4,2% față de finalul săptămânii anterioare și cu 10,7% de la începutul anului.
În Statele Unite, indicele Dow Jones a scăzut cu 2,2%, la 15 988,1 puncte, iar indicele S&P 500 a pierdut 2,2%, până la 1 880,3 puncte săptămâna trecută.
În Europa, indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 a încheiat săptămâna 11-15 ianuarie la 329,8 puncte, în scădere cu 3,4%.
În Asia, indicele MSCI Asia Pacific a consemnat un declin cu 3,2%, la 120,1 puncte săptămâna trecută.
În România, indicele BET a scăzut cu 5,5%, la 6 340,4 puncte în a doua săptămână a anului.
Coordonatori: dr. Maria CARTAS, Cornel ALBU
[1] London Bullion Market Association (LBMA) – piaţa londoneză angro de aur, argint, platină şi paladiu, unde se stabilesc zilnic, în sistem over‑the-counter, preţurile de referinţă (în dolari SUA/uncie fină) pentru toate celelalte pieţe mondiale pe care se tranzacţionează cele patru metale preţioase
[2] Calculat pe baza cotaţiei PM comunicată zilnic de către LBMA
[3] Uncia fină (in engleză Troy oz), sau „uncia monetară” este unitatea de măsură utilizată în ţările anglo‑saxone pentru cotaţia metalelor preţioase. O uncie fină (simbol u.f.) este echivalentă cu 31,1034768 grame.
[4] Calculat pe baza cursului zilnic stabilit de Banca Naţională a României (BNR), funcţie de cotaţia unciei fine de aur anunţate de LBMA şi de cursul oficial al dolarului SUA în raport cu moneda naţională.
[5] Calculat pe baza cotaţiei comunicată zilnic, la 12:15 ora Londrei, de către LBMA
