I. ŢIŢEI
AUTOR: Mariana PAPATULICĂ
Preţurile ţiţeiului pe pieţele internaţionale la termen, Nymex, din New York, şi ICE din Londra, exprimate în termeni de medii săptămânale, în tranzacţiile cu scadenţă în luna decembrie 2016, au înregistrat creşteri modeste, de 1,16% în cazul ţiţeiului WTI (SUA), la 45,16 $/baril, și de 0,53%, la 46,27 $/baril în cazul Brent (Marea Britanie).
Pe un fond de relativă volatilitate, preţurile ţiţeiului au marcat uşoare creşteri, încurajate de speranţa că OPEC va găsi o modalitate de a reduce producţia la reuniunea de la sfârşitul lunii. Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) se apropie de finalizarea primei tentative, de după 2008, de a limita producţia, cu cei mai mulți dintre membrii săi pregătiţi să ofere Iranului flexibilitate privind volumele de producție. Ministrul energiei din Arabia Saudită, Khalid al-Fatih, şi-a exprimat încrederea că înţelegerea preliminară din Algeria pentru plafonarea producţiei se va traduce în fapt.
Pe de altă parte, tendinţa de înviorare a preţurilor a fost parţial contracarată de aprecierea dolarului, care a atins cel mai înalt nivel din 2003, faţă de un coş de valute, evoluţie stimulată de declaraţia din 17 noiembrie a preşedintei Băncii centrale a SUA, Janet Yellen, potrivit căreia o creştere a ratei dobânzii ar putea surveni „relativ curând.” De fapt, dolarul SUA se află pe o traiectorie puternic ascendentă după alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, deoarece pieţele au început deja să cuantifice efectele posibilelor politici ale noii administraţii.
Oricum, una din consecinţe va fi o inflaţie mai mare. Tai Hui, strateg de piaţă la „JP Morgan Asset Management” a declarat: „Infrastructura, deficitul bugetar, protecţionismul, reforma imigraţiei şi tot ceea ce a fost menţionat până acum ca virtuale componente ale politicii noii administraţii vor antrena preţuri mai mari în SUA. Dacă va fi blocată intrarea de noi imigranţi sau chiar imigranţii care lucrează deja ilegal în SUA, salariile vor creşte. Dacă vor fi blocate exporturile chineze către SUA, de asemenea preţurile din SUA vor creşte.” Inflaţia mai mare ar forţa probabil Federal Reserve (Banca centrală a SUA) să majoreze ratele dobânzilor de politică monetară, ceea ce ar întări dolarul, iar un dolar în creştere exercită o presiune descendentă asupra preţurilor petrolului.
Alte două aspecte ridică mari semne de întrebare în legătură cu impactul politicii lui Trump în domeniul energiei. Primul se referă la faptul că Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, câinele de pază nuclear al ONU, a avertizat Iranul săptămâna trecută în legătură cu stocurile sale de apă grea, care depăşesc limita permisă prin acordul nuclear din 2015, aspect care ar alimenta intenţia preşedintelui ales al SUA, Donald Trump de a anula acordul nuclear cu Iranul.
În al doilea rând, politicile lui Trump ar putea afecta exportul de gaze în Mexic. Mexicul a devenit un cumpărător important de gaze naturale din SUA, fapt care a constituit un factor de stimulare pentru producţia de gaze de şist din Texas. Dar Donald Trump a promis să revizuiască acordurile comerciale cu această ţară şi să construiască un zid la graniţa cu Mexicul, fapt care ar putea cauza probleme exportatorilor de gaze din SUA şi constructorilor de conducte. În cazul în care acest lucru s-ar întâmpla, supraoferta de gaz din S.U.A. ar creşte, împingând în jos preţurile, ceea ce ar provoca daune industriei de petrol şi gaze din Texas. Pe de altă parte, SUA este destul de dependentă de importurile de ţiţei din Mexic.
Deşi se încearcă pe multiple canale media să se inducă ideea că OPEC va reuşi să ajungă la un acord, persistă încă multe elemente de incertitudine.
Cele două obstacole majore în calea unui acord sunt Iranul şi Irakul, care ocupă locurile 2 şi 3 în ierarhia producătorilor de ţiţei ai OPEC. Cu toate acestea, ministrul energiei din Algeria, Nouredine Bouterfa, a declarat că Iranul nu va sabota un eventual acord OPEC. „Iranul nu reprezintă o problemă. Acesta se află într-o situaţie specială şi are nevoie de un tratament special. Celor două ţări nu li se va aplica aceeaşi regulă de reducere ca celorlalţi membri OPEC.”
Iranul a anunţat recent că, în octombrie, producţia de ţiţei a ţării a crescut cu 250.000 de barili pe zi. Acest lucru a fost realizat prin activarea a trei noi câmpuri petrolifere la vest de râul Karoun. Creşterea producţiei a fost extrem de neaşteptată, iar unul din efecte a fost declinul substanţial al preţului ţiţeiului Brent pe pieţele la termen, sub 44 $/baril, în data de 16 noiembrie a.c.Trei societăţi cotate la bursă, Sinopec, China National Petroleum Corporation (China) şi Persian Oil and Gas Development, pe trei burse separate, au plătit 3 miliarde $ pentru a obţine aceste perimetre petrolifere. Compania transnaţională Total a intrat, de asemenea, într-un acord cu Iranul, reinvestind 4,8 miliarde $ în proiecte explorate anterior sancţionării Iranului.
Iranul şi-a propus ca obiectiv maximal revenirea la un nivel de producţie care să-i asigure o cotă-parte de 12% din producţia totală de ţiţei a OPEC. Din octombrie, producţia OPEC a crescut la 33, 64 mil.barili/zi, iar Iranul a produs 3,69 mil. barili/zi (aproape 11%), ceea ce înseamnă că, pentru a-şi atinge scopul, acesta ar fi avut nevoie de o majorare de circa 350.000 barili/zi,.
Arabia Saudită, rivalul Iranului în producția de ţiţei, este nemulţumit de progresele acestuia. O concurenţă mai mare înseamnă mai puţine profituri pentru majorii saudiţi în petrol, cum ar fi Saudi Aramco. Presiunile concurenţiale dintre membrii OPEC au fost evidenţiate de ştirea potrivit căreia Iranul a înlocuit Arabia Saudită ca principal furnizor de ţiţei al Indiei.
Cea de-a doua ţară cu probleme este Irakul. Un raport Reuters a indicat că Irakul ar fi obligat să compenseze companiile petroliere internaţionale care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul său, în cazul în care ar semna o înţelegere pentru reducerea producţiei OPEC. Irakul plăteşte companiilor petroliere private o taxă fixă pe barilul de ţiţei produs, iar contractele cu aceste companii includ prevederi care impun despăgubiri în cazul în care Irakul le obligă să-şi reducă achiziţiile. Aceasta ar putea face mult mai dificil pentru Irak să accepte o reducere, la reuniunea de la Viena. O sursă oficială irakiană a afirmat însă că acest lucru nu va fi o problemă, deoarece Irakul nu are nici o intenție de a reduce producția. „Dimpotrivă, noi încurajăm companiile străine să majoreze producţia cât de mult pot”, a declarat sursa menţionată pentru Reuters. Dar, pentru ca lucrurile să fie şi mai confuze, ministrul irakian al petrolului, Jabbar al-Luaibi, a declarat pentru „Wall Street Journal” că este optimist cu privire la încheierea unui acord pe 30 noiembrie. Dar, ca întotdeauna, nu vom cunoaşte rezultatul reuniunii OPEC până când aceasta nu se încheie.
Deşi OPEC intenţionează să excludă Iranul şi Irakul din programul de reducere a producției, pentru a le permite să-şi recâştige cota de piaţă, în cazul în care Iranul îşi va realiza obiectivul de producţie mai repede decât era de aşteptat, OPEC ar putea lua în considerare includerea sa în acord. O continuare a inundării pieţei cu ţiţei va diminua preţul acestuia în continuare.
Piaţa mediteraneană a petrolului este, în prezent, cea mai supraofertată. Producţia majorată a Libiei, Irakului, Iranului, Rusiei şi chiar a Kazahstanului exercită o presiune depresivă asupra preţurilor pe piaţa mediteraneană, care este acum „înecată” în petrol, potrivit Reuters. Livrările externe de ţiţei către Marea Mediterană au crescut cu aproximativ 2 milioane barili/zi.
James L.Williams, analist în energie la WTRG Economics din Londra (Arkansas), a afirmat că preţurile ar putea scădea sub 40 $/baril dacă OPEC nu ajunge la un acord pe 30 noiembrie.
Pe de altă parte, există şi semnale privind o posibilă revigorare a cererii: Royal Dutch Shell a prezis, la începutul acestei luni, că cererea va atinge un maxim în următorii 5 până la 15 ani, iar în raportul său anual World Energy Outlook, 2016, Agenţia Internaţională a Energiei (AIE) consideră că cererea va continua să crească până la sfârşitul anului 2040. În acelaşi timp, AIE a avertizat asupra riscului unui deficit al ofertei spre sfârşitul acestui deceniu, din cauza reducerii drastice a investiţiilor pentru explorare în industria petrolieră.
II. GAZ NATURAL
AUTOR: Mariana PAPATULICĂ
Preţul gazului natural pe piaţa la termen din New York, în tranzacţiile cu termen de livrare decembrie, au crescut cu 2,82%, la o medie săptămânală de 97,20 $/1000 m.c., ca urmare a răcirii vremii pe aproape întreg teritoriul ţării, ceea ce a determinat o majorare a cererii pentru încălzire, din partea sectorului casnic.
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: Banca de date I.E.M.
III. PRODUSE AGROALIMENTARE
Grâu
AUTOR: Emilia BĂLAN
Cu toate că din punct de vedere al cotațiilor zilnice, în perioada 14 – 20 noiembrie 2016, grâul american a fost tranzacționat la valori inferioare celor din săptămâna precedentă, tendința acestora a fost ascendentă. Media săptămânală a cotațiilor grâului american roșu moale nr. 2 a fost de 147,05 $/tonă, în scădere cu 1,9% comparativ cu cea din perioada anterioară.
Scăderea cotațiilor din prima zi a intervalului analizat (-2,23% față de vineri, 11 noiembrie, la 144,77 $/tonă) a reflectat aprecierea dolarului american față de monedele din multe regiuni ale lumii, ceea ce a făcut ca grâul american să fie mai puțin atractiv pentru marii importatori (Egipt, Indonezia, Algeria).
Începând de marți, 15 noiembrie a.c., cotațiile grâului american s-au situat pe un trend de creștere, dar au rămas sub pragul de 150 $/tonă. Factorii care au influențat evoluția cotațiilor din cele 4 zile ale săptămânii analizate au fost: nivelul ridicat al stocurilor mondiale, suspiciunile privind calitatea precară a grâului rusesc, penuria de umiditate din solul cultivat cu grâu din regiunile de câmpie ale Statelor Unite, prognozele sumbre ale meteorologilor americani privind eventualitatea unor episoade de viscol în zonele de centru-vest și în nordul Marilor Câmpii (The Great Plains), precum și restrângerea semnificativă a suprafețelor cultivate cu grâu din SUA. Potrivit estimărilor Departamentului American al Agriculturii (United States Department of Agriculture – USDA), în sezonul actual (2016/17), agricultorii americani au cultivat grâu doar pe 17,76 milioane hectare, în scădere cu 1,4 milioane ha. comparativ cu suprafețele însămânțate în 2015/16.
Porumb
AUTOR: Emilia BĂLAN
În perioada 14 – 20 noiembrie 2016, cotațiile porumbului american galben nr. 2 au avut o tendință identică cu cele ale grâului. Astfel, media săptămânală a fost de 134,22 $/tonă, în scădere cu 1,17% comparativ cu perioada precedentă, însă cotațiile zilnice au înregistrat un trend ascendent.
Ieftinirea porumbului din prima zi a săptămânii analizate a fost determinată, ca și în cazul grâului, de aprecierea dolarului american. Ulterior, moneda SUA a început să se deprecieze, iar cotațiile cerealelor au parcurs o traiectorie de creștere. Ascensiunea cotațiilor porumbului a fost direct legată cu diminuarea volumului exporturilor. Conform Serviciului Agricol Extern al USDA, exporturile Statelor Unite au scăzut în prima jumătate a lunii noiembrie cu 39% față de ultima săptămână din luna precedentă, la 540.800 tone. Principalele destinații ale exporturilor americane de porumb au fost: Mexic (239.400 tone), Peru (60.100 tone), El Salvador (49.200 tone), Columbia (46.600 tone), Japonia (38.200 tone), Guatemala (24.200 tone) și Taiwan (23.600 tone).
Ulei şi Boabe de Soia
AUTOR: Eufrosina MEREORU
La Bursa din Chicago, în săptămâna 14 – 20 noiembrie 2016, preţurile la uleiul de soia şi la boabele de soia au înregistrat o tendinţă descendentă. Astfel, cotaţia medie a boabelor de soia a scăzut la 363,22 $/tonă, cu numai 0,11% mai mică faţă de săptămâna precedentă, când s-a înregistrat 363,62 $/tonă. În intervalul analizat, preţurile la boabele de soia au oscilat între o valoare minimă de 361,64 $/tonă, înregistrată pe 14 noiembrie, şi una maximă de 365,13 $/tonă, pe 18 noiembrie 2016. Principalul factor care a influenţat diminuarea cotaţiei la boabele de soia, în această lună, a fost publicarea prognozei USDA din noiembrie 2016 (sezonul 2016/17), privind creşterea producţiei mondiale de soia boabe cu cca.1,20%, (336,087 milioane tone), în timp ce pentru consumul mondial se prevede o ușoară scădere, de 0,10% (289,887 milioane tone) faţă de luna trecută.
Cotaţia medie săptămânală a uleiului de soia s-a diminuat cu 2,37% faţă de săptămâna precedentă, la 749,74 $/tonă. Nivelul minim înregistrat pe parcursul intervalului analizat a fost de 743,09 $/tonă (17 noiembrie), iar cel maxim de 750,80 $/tonă (18 noiembrie). În ceea ce priveşte factorii importanţii ai pieţei, noile prognoze ale Departamentuluii American al Agriculturii din luna noiembrie 2016 arată că raportul producţie/consum pe piața uleiului de soia din sezonul 2016/17 va putea fi deficitară, ca urmare a creşterii mai rapide a consumului mondial (+0,80%) comparativ cu producţia mondială (-0,10%).
Zahăr
AUTOR: Simona ZAMŞA
În perioada 14 – 20 noiembrie 2016, la Bursa de la Londra, cotația medie a zahărului rafinat a înregistrat o scădere de 4,86%, la 547,74 $/tonă. Săptămâna analizată a debutat cu scăderi ale cotațiilor comparativ cu prețurile înregistrate în săptămâna anterioară, investitorii fiind influențați de cantitatea mare de trestie de zahăr procesată în vederea obținerii zahărului rafinat de la începutul acestui sezon din Brazilia, principalul producător și exportator. Trendul acestei săptămâni a fost descendent, ca urmare a reducerii achiziților mai multor fonduri de investiții.
Potrivit grupului industrial Unica, în primele 2 luni ale sezonului actual, 2016/17, producția de zahăr rafinat a fost cu 22% mai ridicată comparativ cu aceeași perioadă a sezonului anterior. Unii specialiști consideră că diminuarea cererii din această perioadă este pur speculativă, având în vedere că vremea nefavorabilă din ultimele 2 săptămâni (ploi abundente) din principala regiune cultivatoare ar putea diminua considerabil recolta braziliană. Un alt factor care a contribuit la scăderea prețurilor din această săptămână a fost aprecierea dolarului american în raport cu celelalte monede, fapt care a afectat mai multe materii prime.
În data de 18 noiembrie a.c. Organizația Mondială a Zahărului a anunțat că producția mondială din sezonul 2016/17 a crescut cu 2,21 milioane tone, la 168,72 milioane tone, dar această creștere nu va fi suficientă pentru a putea acoperi consumul mondial, estimat la 174,91 milioane tone, rezultând un deficit de 6,19 milioane tone (nivel ușor mai scăzut față de estimările făcute în luna august a.c.).
Cotațiile zilnice din perioada analizată au fluctuat între un nivel maxim de 569,90 $/tonă (atins pe 14 noiembrie) și unul minim de 535,90 $/tonă (18 noiembrie).
Cafea
AUTOR: Emilia MANOLE
În intervalul analizat, media cotațiilor la cafea Arabica a înregistrat o reducere de 3,23% față de săptămâna precedentă, la 3.536,82 $/tonă. Preţurile zilnice la cafea arabica au oscilat pe parcursul săptămânii: în prima zi de tranzacționare a înregistrat o valoare maximă de 3.572 $/tonă, iar vineri, la închidere, a atins o valoare minimă de 3.483 $/tonă. În ciuda acestei evoluții săptămânale, guvernul din Nepal, țara care produce cea mai mare parte de variețăti de cafea arabica, cu 41 de unități teritoriale la o altitudine de aproximativ 1100 metri, a estimat că producția are un potențial bun pentru anul viitor dacă se comercializează în mod corespunzator pe piața internațională.
Media cotațiilor la cafea Robusta în săptâmana analizată a înregistrat o creștere de 1,91%, la 2.193,40 $/tonă față de perioada anterioară. Preţurile zilnice la cafea robusta au fluctuat pe parcursul săptămânii analizate: în prima zi a săptămânii a înregistrat o valoare de 2.138 $/tonă, iar în ultima zi din săptămână a atins o valoare minimă de 2.201 $/tonă.
Cacao
AUTOR: Emilia MANOLE
La Bursa din New-York, franco-depozit, media cotaţiilor la sortimentul cacao nr.7 a continuat trendul descendent, înregistrat o nouă reducere, de 2,66% în săptămâna analizată față de intervalul precedent, la 2.408,00 $/tonă. Cotaţiile zilnice la cacao nr. 7 au fluctuat pe parcursul perioadei analizate între o valoare de 2.392,00 $/tonă (considerate cele mai mici valori din 6 august 2013), înregistrată pe 14 noiembrie şi un nivel maxim de 2.432,00 $/tonă pe 18 noiembrie.
La Bursa de la Londra CIF, în săptămâna analizată, media cotațiilor la cacao a înregistrat o modestă diminuare, respectiv cu 1,51% comparativ cu cea anterioară, la 2.528,12 $/tonă. Europa cel mai mare consumator de ciocolată din lume la nivel mondial a înregistrat scăderi la contractele de cacao la bursa de la N.Y cu 23% iar la bursa londoneză cu 12% și pentru prima dată în ultimi 5 ani o scădere anuală ce a fost generată de incertitudinea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană în luna iunie a.c., cât și a reducerii lirei sterline cu 16 % față de dolar.
Bumbac
AUTOR: Simona ZAMŞA
În săptămâna 14 – 20 noiembrie 2016, prețurile celor două sorturi de bumbac au înregistrat creșteri, în special cele de pe piața americană. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” a crescut cu 1,30% și s-a situat la 1.735,34 $/tonă, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi a fost 1.580,99 $/tonă, marcând o majorare de 4,48% față de săptămâna trecută.
În perioada analizată, prețurile bumbacului Index A au oscilat între 1.708,88 $/tonă și 1.772,82 $/tonă. Pe piața americană, prețurile bumbacului american au fluctuat între un nivel minim de 1.519,25 $/tonă și unul maxim de 1.618,47 $/tonă.
Potrivit previziunilor făcute la 1 noiembrie de Comitetul Consultativ al Bumbacului (ICAC-The International Cotton Advisory Committee), în sezonul 2016/17, stocurile mondiale de bumbac se vor situa la 17,78 milioane tone, sub prognozele din luna anterioară cu 320 mii tone. Această scădere de 7% a stocurilor este atribuită reducerii stocurilor chineze. Stocurile din China sunt prognozate la 11,3 milioane tone, în scădere cu 13%, ca urmare a hotărârii guvernului chinez de a vinde peste 2 milioane tone din rezervele naționale în perioada mai-septembrie 2016. Oficialii din această țară au redus importurile în ultimii 2 ani, respectiv 2015 și 2016, ceea ce se va continua și în anul 2017. De asemenea, se vor scoate iar la vânzare, în martie 2017, cantități semnificative de bumbac din rezerva națională, mai ales că după luna martie, cea mai mare parte din recoltele principalilor producători e vândută. Se așteaptă ca la finele sezonului 2016/17 stocurile chineze de bumbac să însumeze 9,6 milioane tone, nivel cu 15% mai scăzut comparativ cu cel din sezonul anterior.
Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare
Sursa: Banca de date I.E.M.
IV. METALE NEFEROASE
Aluminiu
AUTOR: dr. Florela STOIAN
Cotația medie săptămânală la aluminiu, la Bursa de Metale de la Londra, s-a diminuat cu 1,07% față de săptămâna precedentă, la 1.723,10 $/tonă, cotațiile zilnice pe parcursul săptămânii oscilând între un maxim de 1.765,00 $/tonă în prima zi a săptămânii și un minim de 1.692,50 $/tonă (joi, 17 nov).
Nivelul mediu al stocurilor de aluminiu în săptămâna analizată a fost de 2.148.125 tone (+1,52% față de săptămâna precedentă).
Cupru
AUTOR: Emilia MANOLE
Cotaţia medie săptămânală a cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o ușoară creștere, de 1,74% comparativ cu perioada anterioară, la 5.479,80 $/tonă. Preţurile zilnice la metalul roșu în cursul săptămânii au oscilat între o valoare maximă de 5.620 $/tonă, în prima zi din săptămână, iar vineri la închiderea bursei au atins o valoare de 5,446 $/tonă.
Stocurile de cupru la Bursa de Metale de la Londra (LME) au înregistrat o nouă reducere, de 8,68%, până la nivelul de 259.075 tone la sfârşitul săptămânii analizate.
Plumb
AUTOR: dr. Florela STOIAN
Cotația medie săptămânală a plumbului, la Bursa de Metale de la Londra, a crescut cu 1,81% față de săptămâna anterioară, la 2.158,20 $/tonă. Pe parcursul săptămânii, cotațiile zilnice au crescut în primele trei zile, atingând un nivel maxim de 2.186,50 $/tonă miercuri, 16 nov., pentru ca joi să se coboare la nivelul minim de 2.142,00 $/tonă din cursul săptămânii, iar vineri să se înregistreze o nouă creștere, la un nivel superior cotațiilor din primele 2 zile ale săptămânii.
Stocurile medii săptămânale s-au cifrat la 187.985 tone (+0,17% față de săptămâna precedentă).
Zinc
AUTOR: dr. Florela STOIAN
Media săptămânală a cotațiilor zincului, la Bursa de Metale de la Londra, a înregistrat o creștere de 2,15% față de săptămâna precedentă, la 2.535,20 $/tonă. Pe parcursul săptămânii, s-a înregistrat o tendință comparabilă cu cea a cotațiilor plumbului, și anume cotațiile zilnice au crescut în primele 3 zile, atingând miercuri nivelul maxim din cadrul săptămânii, de 2.556,00 $/tonă, iar joi s-a înregistrat o scădere, la nivelul minim din cadrul intervalului, de 2.494 $/tonă, urmată de o creștere, comparativ mai ușoară, în ultima zi a săptămânii.
Stocurile de zinc au scăzut , în termeni de medie săptămânală, cu 0,45% față de săptămâna precedentă, la 445.890 tone.
Nichel
AUTOR: Emilia MANOLE
Cotaţia medie la nichel, la Bursa de Metale de la Londra, a înregistrat o reducere de 2,02% în săptămâna analizată faţă de săptămâna precedentă, la 11.163,00 $/tonă. În perioada examinată, cotațiile zilnice ale metalului alb s-au situat între 11.135 $/tonă în prima zi de tranzacționare și 11.080 $/tonă în ultima zi din săptămână. Această modificare a cotaţiilor la nichel a fost influenţată în principal de anunţul făcut de președintele Yellen de la Banca Centră a SUA (Fed-Federal Reserve) conform căruia în viitorul apropiat se vor majora ratele dobânzilor în Statele Unite ale Americii.
Stocurile de nichel la Bursa de Metale de la Londra (LME) au înregistrat o creștere nesemnificativă, de 0,57% faţă de săptămâna anterioară, la 365.687 tone.
Cositor
AUTOR: Eufrosina MEREORU
Cotaţia medie a cositorului la Bursa de Metale de la Londra, în săptămâna 14 – 20 noiembrie 2016, a înregistrat o reducere de 5,50% faţă de intervalul precedent, la 20.593 $/tonă. Preţurile zilnice au fluctuat între un nivel maxim de 21.375 $/tonă (14 noiembrie a.c.) şi unul minim de 20.305 $/tonă (16 noiembrie 2016). Tendinţa de scădere a cotaţiilor cositorului a avut loc pe fondul speculaţiilor conjuncturale de bursă şi al majorării stocurilor.
Media săptămânală a stocurilor de cositor la LME a crescut, după o tendinţă descendentă care a durat 1an şi jumătate, la 3.150 tone (+4,34% faţă de intervalul anterior, când s-au cifrat la 3.019 tone).
Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase
Sursa: Banca de date I.E.M.
V. METALE PREŢIOASE
AUTOR: dr. Dana GHIŢAC
Pe parcursul intervalului analizat, investitorii au continuat să „parieze” pe dolarul american, de aşa manieră încât „hârtia verde” a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii 14 ani în raport cu valutele principalilor parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK).
Pe piaţa de lingouri din Londra[1], această conjunctură a avut un impact atât de puternic încât a reuşit să blocheze tendinţa de uşoară redresare a cotaţiilor aurului, argintului şi platinei şi să le coboare preţul până la minime multilunare. Astfel:
- Aurul, deşi bine susţinut de achiziţiile bijutierilor (care se pregătesc pentru sezonul sărbătorilor de iarnă şi a celor tradiţionale indiene), a fost atât de puternic afectat de migrarea interesului speculativ spre pieţele valutare încât a încheiat intervalul analizat la cel mai scăzut nivel din ultimele nouă luni. Prin urmare, în ciuda uşoarei redresări din prima jumătate a intervalului analizat (uncia fină[2] se scumpea cu aproape 17 $, de luni până miercuri), la închiderea fixingului londonez din 18 noiembrie metalul valora cu 2% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (1.211 $/u.f., faţă de 1.236,45 $/u.f. în 11 noiembrie), iar în termeni de medii săptămânale preţul[3] unciei fine de aur a scăzut cu 3,83%, la 221,50 $.
În România, „scumpirea” dolarului SUA în raport cu moneda naţională până la un nou maxim istoric (4,25 lei, vineri) a atenuat impactul ieftinirii unciei fine înregistrată pe piaţa londoneză. În aceste condiţii, pe 18 noiembrie, Banca Naţională a României cota metalul cu 1% sub nivelul anunţat cu o săptămână în urmă (165,13 lei/gram, comparativ cu 167,39 lei în 11 noiembrie), iar în termeni de valori medii preţul gramului de aur[4] a scăzut cu doar 1,94%, la 165,66 lei.
- Argintul, fiind cel mai ieftin metal preţios, este şi cel mai expus fluctuaţiilor excesive de preţ. Aşa s‑a întâmplat şi în intervalul analizat, pe parcursul căruia s‑a ieftinit atât de abrupt încât la închiderea fixingului londonez din 18 noiembrie cota la minimul din ultima jumătate de an – valoarea sa situându‑se cu 11% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (16,51$/u.f., faţă de 18,59 $/u.f. în 11 noiembrie), iar în termeni de medii săptămânale, preţul unciei fine de argint[5] a scăzut cu 8,57%, la 16,94 $.
- Platina, la rândul său, a fost mult mai afectată decât aurul de faptul că aprecierea dolarului SUA i‑a crescut puternic valoarea exprimată în alte valute. Prin urmare, a încheiat intervalul analizat pe trend puternic descendent, vineri cotând la cel mai scăzut nivel din ultimele nouă luni şi jumătate: la închiderea fixingului londonez din 18 noiembrie platina valora 923 $/u.f., cu 5% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (974 $/u.f. în 11 noiembrie). În aceste condiţii, preţul2 unciei fine de platină a scăzut cu 6,16%, în termeni de medii săptămânale, la 932,80 $.
- Paladiul, în schimb, a continuat să fie extrem de bine susţinut de optimismul celor care cred că sporirea spectaculoasă a cheltuielilor destinate dezvoltării infrastructurii din SUA va stimula şi creşterea cererii de metale industriale. Prin urmare, metalul a continuat să se scumpească în ritm alert şi la închiderea fixingului londonez din 18 noiembrie valora cu aproape 5% mai mult decât cu o săptămână în urmă (718 $/u.f., comparativ cu 685 $/u.f. pe 11 noiembrie), iar în termeni de medii săptămânale preţul2 unciei fine de paladiu a crescut cu 6,11%, la 708,60 $ (cea de‑a treia scumpire săptămânală consecutivă).
Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată
Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de Kitco, Banca Naţională a României, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com
Note:
*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)
**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:
ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului pe piaţa din Londra
ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului pe piaţa din Londra.
VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL
Piaţa valutară
AUTOR: dr. Andrei RĂDULESCU
Cursul mediu al dolarului american a consemnat săptămâna trecută aprecieri generalizate, atât în raport cu monedele din țările dezvoltate, cât și față de valutele din statele emergente și în dezvoltare.
Această evoluție a fost determinată, în principal, de perspectivele divergente de politică monetară. Astfel, în SUA, Președintele FED a reiterat faptul că banca centrală ar putea majora din nou rata de dobândă de referință pe termen scurt, pe fondul evoluțiilor favorabile din piața forței de muncă, dar și al convergenței dinamicii prețurilor de consum spre nivelul țintit de instituție. De asemenea, d-na Yellen a subliniat faptul că politica monetară a FED nu va fi influențată de rezultatul alegerilor Prezidențiale.
Pe de altă parte, Președintele Băncii Centrale Europene a semnalat la finalul săptămânii faptul că entitatea ar putea implementa noi măsuri de relaxare monetară pe termen scurt, pentru consolidarea procesului de relansare economică post-criză.
De asemenea, continuarea tendinței de majorare a ratelor de dobândă la obligațiunile suverane a contribuit la aprecierea monedei americane în penultima săptămână din noiembrie.
Piața valutară a resimțit, în perioada recentă, și evoluțiile din piețele internaționale de acțiuni și materii prime (creșterea ușoară a cotațiilor la țiței).
Perspectiva intensificării divergențelor de politică monetară dintre Statele Unite și Zona Euro a determinat aprecierea cursului mediu al dolarului american cu 2,4% săptămâna trecută, către cel mai ridicat nivel din decembrie 2015 (după cum se poate nota și în graficul alăturat).
De asemenea, dolarul a crescut și față de monedele din sfera de influență a euro: coroana suedeză (cu 1,7%), coroana daneză (cu 2,5%).
Totodată, moneda americană s-a apreciat și față de lira sterlină (cu 0,4%), dolarul canadian (cu 0,4%), francul elvețian (cu 2,1%), coroana norvegiană (cu 2,3%), dolarul australian (cu 2,4%), kiwi neo-zeelandez (cu ,28%) și yen-ul nipon (cu 3,6%).
În ceea ce privește monedele din țările emergente și în dezvoltare se notează aprecierea dolarului, pe fondul ieșirilor de capital din aceste economii, în contextul majorării ratelor de dobândă la dolari (de-a lungul curbei randamentelor din SUA). Astfel, dolarul american a crescut raportat la peso filipinez (cu 1,2%), ringgit-ul malaysian (cu 2,2%), peso argentinian (cu 2,9%), peso mexican (cu 4%) și real-ul brazilian (cu 4,4%).
Raportat la leul românesc, dolarul american a crescut, în medie, cu 2,7% săptămâna trecută (spre noi maxime istorice), evoluție determinată de dinamica cursurilor EUR/RON (creștere cu 0,2%) și EUR/USD (depreciere cu 2,4%). Cursul USD/RON constituie un cross între EUR/RON și EUR/USD.
Piețe de capital
AUTOR: dr. Andrei RĂDULESCU
Piețele internaționale de acțiuni s-au consolidat săptămâna trecută, în așteptarea unor semnale concrete privind politica economică care va fi implementată de Administrația Trump. Evoluția piețelor de acțiuni a fost influențată de o serie de factori în a treia săptămână din noiembrie: știrile macroeconomice din principalele blocuri economice ale lumii; informațiile din sfera companiilor; fluctuațiile din piețele de titluri de stat, valute și materii prime.
Din punct de vedere macroeconomic, în SUA, indicatorii macroeconomici au continuat să crească în octombrie, însă dinamica lunară s-a temperat la 0,1%, evoluție care exprimă premise de consolidare pentru prima economie a lumii la începutul anului 2017. Totodată, producția industrială a stagnat în octombrie, lună în care vânzările din comerțul cu amănuntul au accelerat (ritm lunar de 0,8%), evoluție care confirmă momentul favorabil din sfera consumului privat (principala componentă a PIB). Totodată, dinamica prețurilor de consum a accelerat de la 1,5% an/an în septembrie la 1,6% an/an, în convergență graduală spre nivelul țintit de FED. Nu în ultimul rând, în cadrul discursului susținut în Congres, d-na Yellen (Președintele FED) a reiterat că banca centrală este pregătită să majoreze din nou rata de dobândă pe termen scurt, menționând faptul că rezultatul alegerilor Prezidențiale nu va avea impact asupra politicii monetare.
În Zona Euro, datele Eurostat confirmă estimările preliminare: economia a crescut cu un ritm trimestrial de 0,3%, respectiv cu 1,6% an/an în trimestrul III. Cu toate acestea, industria și construcțiile resimt acumularea de incertitudini la adresa climatului investițional: ajustări cu ritmuri lunare de 0,8%, respectiv 0,9% în septembrie. Pe de altă parte, încrederea investitorilor s-a ameliorat în luna noiembrie (conform indicatorului ZEW), evoluție care exprimă premise de accelerare a economiei la începutul anului 2017. În discursul susținut la Frankfurt, Președintele Băncii Centrale Europene a semnalat continuarea politicilor monetare relaxate în trimestrele următoare, dat fiind rolul lor fundamental în susținerea procesului de relansare economică post-criză.
Pe piețele de titluri de stat, ratele de dobândă pe termen lung (scadența 10 ani) au consemnat evoluții divergente săptămâna trecută: în SUA au crescut de la 2,14% la 2,35%; în Germania au scăzut de la 0,309% la 0,272%.
Nu în ultimul rând, pe piețele internaționale de materii prime se observă creșterea ușoară a cotațiilor la țiței.
În acest context, indicele MSCI calculat de Morgan Stanley pentru piețele internaționale de acțiuni s-a consolidat săptămâna trecută (stagnare la 409,3 puncte, nivel cu 2,5% peste cel consemnat la final de 2015). Indicele MSCI pentru piețele dezvoltate a stagnat la 1 697,3 puncte (creștere cu 2,1% raportat la nivelul de la finele anului trecut), în timp ce indicele MSCI pentru piețele emergente a scăzut cu 0,5%, la 844,5 puncte (avans cu 6,3% de la începutul anului).
În SUA, indicele Dow Jones a crescut cu 0,1%, la 18 867,9 puncte, iar indicele S&P 500 a consemnat un avans de 0,7%, la 2 180,3 puncte în penultima săptămână din noiembrie.
De asemenea, în Europa, indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 a crescut cu 0,6%, la 339,4 puncte săptămâna trecută.
Pe de altă parte, în Asia, indicele regional MSCI Asia Pacific a scăzut cu 1%, la 134 puncte.
În România, indicele principal al pieței (BET) a înregistrat o scădere cu 0,4%, la 6 824,2 puncte săptămâna trecută.
Evoluția grafică a Cursurilor de Schimb Valutar
Sursa: Banca de date I.E.M.
Coordonator: dr. Maria CARTAS
[1] London Bullion Market Association (LBMA) – piaţa londoneză angro de aur, argint, platină şi paladiu, unde se stabilesc zilnic, în sistem over‑the-counter, preţurile de referinţă (în dolari SUA/uncie fină) pentru toate celelalte pieţe mondiale pe care se tranzacţionează cele patru metale preţioase
[2] Uncia fină (in engleză Troy oz), sau „uncia monetară” este unitatea de măsură utilizată în ţările anglo‑saxone pentru cotaţia metalelor preţioase. O uncie fină (simbol u.f.) este echivalentă cu 31,1034768 grame.
[3] Calculat pe baza cotaţiei PM comunicată zilnicla 12:00 ora Londrei de LBMA
[4] Calculat pe baza cursului zilnic stabilit de Banca Naţională a României (BNR), funcţie de cotaţia unciei fine de aur anunţate de LBMA şi de cursul oficial al dolarului SUA în raport cu moneda naţională. Media săptămânală a valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională. Media săptămânală a valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională
[5] Calculat pe baza cotaţiei spot comunicată zilnic de LBMA
