I. ŢIŢEI
AUTOR: dr. Petre PRISECARU
Pe piața țițeiului, ȋn săptămâna 22-28 mai a.c., trendul ușor ascendent al prețurilor a fost urmat de o scădere puternică miercuri și joi. Media cotațiilor la țițeiul Brent, termen iulie, la bursa londoneză ICE, s-a majorat ușor, cu 1,45%, la 53,12 dolari/baril comparativ cu 52,36 dolari/baril în săptămâna anterioară, iar media cotațiilor țițeiului WTI, termen iunie, la bursa new-yorkeză NYMEX s-a mărit cu 2,44%, la 50,45 dolari/baril, comparativ cu 49,25 dolari/baril în săptămâna anterioară.
Producătorii de petrol au convenit, la Viena, să extindă reducerile producției pe ȋncă nouă luni, până în martie 2018. Această decizie, larg așteptată, a trimis prețurile petrolului WTI peste 50 dolari/baril (ca medie săptămânală). Decizia grupului de 24 de națiuni – OPEC și neOPEC – de a extinde reducerile de producție până la sfârșitul lunii martie 2018 reprezintă, de fapt, recunoașterea tacită că reducerile din primele cinci luni nu au reușit să producă un declin semnificativ al stocurilor de petrol, o reechilibrare a raportului cerere/ofertă și nici o redresare notabilă a prețurilor.
Coeziunea dintre membrii OPEC și cei din afara cartelului a fost notabilă, deși piețele petroliere au fost mai puțin impresionate de acest acord. După aluziile la reduceri mai mari sau poate la o extensie până la mijlocul anului 2018, comercianții de petrol au rămas dezamăgiți. Există dovezi că fondurile de hedging și alți manageri de fonduri speculative au mizat pe poziții de urcare înaintea reuniunii, bazat pe faptul că statele participante la acord ar surprinde piața cu acțiuni mai agresive. Odată realizată ȋnțelegerea oficială, s-a înregistrat o vânzare record de poziții la țiței. Oficialii OPEC au ridicat din umeri referitor la scăderea prețurilor, argumentând că nu pot fi preocupați de mișcările zilnice ale prețurilor.
Una dintre principalele motivații pentru Arabia Saudită de a menține reducerile de producție este aceea de a stimula evaluarea Saudi Aramco pentru o IPO (Inital Public Offering) de anul viitor. Guvernul saudit are nevoie de creșterea prețurilor petrolului în 2018, în scopul de a maximiza vânzarea acțiunilor firmei Aramco. Oficialii saudiți susțin că societatea valorează aproximativ 2 trilioane $, deși alți experți contestă această valoare. Cu toate acestea, calendarul stabilit pentru IPO a firmei Aramco asigură faptul că Arabia Saudită va face „tot ce este nevoie“ pentru a menține prețurile la petrol pe linia de plutire. OPEC este încrezător că extinderea pe nouă luni va produce reculul stocurilor până la sfârșitul perioadei de conformitate. Cu toate acestea, unii analiști au ȋnaintat perspectiva unei supraabundențe prelungite de petrol, care, dacă s-ar întâmpla, OPEC s-ar putea să se găsească în situaţia de a trebui să extindă reducerile pe termen nelimitat și, evident, nu vrea să facă asta. Când a fost întrebat despre o „strategie de ieșire“, ministrul energiei al Arabiei Saudite, Khalid Al-Falih, a spus că nu există vreuna, dar că s-ar lucra la un plan în următoarele nouă luni. Rata de conformare din cadrul OPEC a fost foarte puternică, cu excepția Irakului; ȋn schimb, reducerile efectuate de statele neOPEC au fost mai puțin impresionante în perioada inițială de șase luni. Cu toate acestea, afișarea unității, de joi, 25 mai, la Viena, este o schimbare față de trecut, iar înțelegerea dintre oficialii saudiți și ruși este, în special, deosebit de importantă. Însă conformarea va fi mult mai dificil de realizat, cu mai mulți membri OPEC atingând niveluri ridicate de producție. Istoric vorbind, aceste alianțe de limitare a ofertei s-au dovedit a influența prețurile petrolului pe termen scurt, dar în cele din urmă ele eșuează, a declarat Robert McNally, președinte al grupului de consultanță energetică Rapidan pentru Wall Street Journal. Irakul are în vedere un program de asigurare (hedging) pentru a avea certitudinea că are predictibilitate în ceea ce privește veniturile din petrol pentru anul viitor. Șeful companiei de stat de marketing pe petrol din Irak a declarat că țara sa are în vedere un plan pentru a asigura mai mult de un sfert din producția naţională. Această mișcare este asemănată cu strategia urmată de Mexic, care, în mod obișnuit, blochează prin operațiuni de hedging, cu un an înainte, volume mari de vânzări de petrol. Acest gen de asigurare poate influența prețurile contractelor la termen (futures). În acest moment, Irakul declară că se află doar în primele etape ale desfășurării unui astfel de plan.
Vizita recentă a lui Donald Trump ȋn Arabia Saudită și acordurile ȋncheiate de ambele părți, cuplate cu declarațiile belicoase la adresa Iranului, nu au rămas fără urmări, prețurile la petrol scăzând puternic pe 25 mai a.c., ȋn urma declarațiilor ministrului iranian al petrolului Bijan Zanganeh de miercuri 24 mai, care a spus că nivelul actual al producției de petrol brut a Iranului nu va fi redus prin extinderea reducerii producției cartelului OPEC. Producția de petrol a Iranului va rămâne la 3,8 milioane de barili/zi (190 milioane tone/an), a declarat Zanganeh la Viena, fiind citat de agenția de știri Trend. În acordul inițial al OPEC, Iranul a fost lăsat să ȋși majoreze ușor extracția și să o limiteze la 3.797.000 barili/zi (189,85 milioane tone/an). Iranul și-a menținut plafonul timp de patru luni în cadrul acordului OPEC, în timp ce toți ceilalți membri – cu excepția Libiei și Nigeriei – au trebuit să-și diminueze producția. Dar Iranul, care a susținut scutirea sa de reducerea producției în acordul inițial, legată de necesitatea de a reveni la nivelurile de producție anterioare sancțiunilor impuse de comunitatea internațională, vrea să-şi majoreze producția la 5 milioane barili/zi (250 milioane tone/an), până în 2021. Întrebat dacă Iranul şi-ar reduce producția de petrol brut, ministrul iranian al petrolului a declarat, pentru agenția de știri Shana a ministerului petrolului, cu o zi înainte de reuniunea OPEC, că țara sa nu va face nicio reducere. Tot miercuri, după ce a ajuns la Viena, pentru întâlnirea OPEC, Zanganeh a declarat pentru CNBC că atât o perioadă de șase luni sau o prelungire de nouă luni ar fi acceptabilă pentru Iran, dar a evitat un răspuns direct la întrebarea dacă Teheranul este de acord să-şi reducă producția, în cazul în care i se va cere acest lucru. Cu o zi înainte de întâlnirea decisivă ȋn care membrii cartelului și statele neafiliate au dezbătut intens extinderea acordului, Zanganeh a spus că nu toți producătorii de petrol au fost de acord cu propunerea Arabiei Saudite și Rusiei privind o prelungire de nouă luni. Cu prețul petrolului WTI coborât sub 50 dolari/baril, se pare că o extindere de nouă luni a deciziei privind menţinerea nivelurilor actuale de producție nu este suficientă pentru a convinge piața că raportul cerere/ofertă se va putea reechilibra.
Exporturile de petrol saudit către SUA vor scădea sensibil, a declarat ministrul saudit al energiei și industriei Khalid Al-Falih după întâlnirea dintre OPEC și alți producători majori, de la Viena. Exporturile saudite de petrol brut către SUA vor scădea sub 1 milion barili/zi ȋncepând cu luna viitoare, o reducere lunară cu mai mult de 15% față de media de până în prezent, din acest an. Este vizată reorientarea reducerii exportului saudit de petrol dinspre alte surse spre SUA, din motive de statistici vamale, deci mai nesemnificativ către piețele mai puțin transparente din Asia și Europa. Aceasta pare a fi o mișcare necesară, deoarece scăderea bruscă a prețurilor la petrol, după acordul de joi, a arătat un tot mai mare scepticism cu privire la eficacitatea reducerilor. Arabia Saudită a livrat 1,21 milioane barili/zi (60 milioane tone/an) de țiței către SUA, în medie, până în prezent în acest an, potrivit calculelor Bloomberg, pe baza datelor vamale oficiale. Acesta reprezintă cel mai ȋnalt nivel din 2014 încoace, în pofida angajamentului regatului de a reduce producția cu 486.000 barili/zi (24,3 milioane tone/an), la nivelul de 10,06 milioane barili/zi (500,3 milioane tone/an). Exportul spre SUA din luna iune va fi sub 1 milion barili/zi (50 milioane tone/an), iar acest lucru nu ar afecta piața americană până la mijlocul lunii iulie, deoarece este nevoie de 35-55 de zile pentru ca un tanc petrolier să ajungă din Orientul Mijlociu ȋn porturile din zona golfului Mexic. Oricum, exporturile saudite către SUA scad de multe ori ȋn această perioadă a anului, deoarece regatul are mai puțin petrol disponibil pentru export din cauza cererii interne mai mari. Consumul de petrol al aceastei țări din Orientul Mijlociu sporește sensibil în timpul lunilor fierbinți de vară, pentru a genera electricitate care să satisfacă vârful în consumul de aer condiționat. Reducerea medie a importurilor americane din Arabia Saudită între mai și iulie a fost de 5% ȋn ultimii cinci ani, arată datele publicate de EIA. Dacă este pusă în aplicare, actuala reducere ar afecta firmele cu rafinării mari din SUA, cum ar fi Valero Energy Corp. și Exxon Mobil Corp., forțându-le să cumpere țiței din alte ţări, cum ar fi Mexic, Canada sau Venezuela. De asemenea s-ar putea reduce diferența de preț existentă ȋn cele două Americi între țițeiurile grele, cu un conținut ridicat de sulf, și cele de calitate superioară, mai bogate ȋn fracții ușoare. Fluctuațiile importurilor și stocurilor de țiței ale SUA au un impact ridicat pe piață, deoarece datele sunt disponibile săptămânal. În alte regiuni comercianții de petrol obțin cifrele oficiale numai lunar, sau deloc, cum ar fi cazul datelor privind stocurile marilor consumatori, gen China și India.
Ministrul saudit de finanțe, Mohammed Al Jadaan, a declarat pentru CNN că țării sale nu-i va păsa deloc dacă prețul petrolului va fi de 40, 45, 50, 55 dolari/baril, pentru că se pleacă de la ideea de a fi independentă complet de prețul petrolului și că se va planifica reducerea totală a dependenței mari de această resursă, specifică ultimilor 40-50 de ani, iar până în 2030, nu ar mai conta deloc dacă prețul petrolului ar ajunge la zero. O viziune ambițioasă pentru 2030 prevede o restructurare economică care ar adăuga în teorie 6 milioane de locuri de muncă nepetroliere până în 2030 și ar genera 100 de miliarde $ pe an venituri suplimentare nepetroliere până în 2020, prin reducerea subvențiilor pentru benzină, energie electrică și apă și introducerea unei noi taxe pe valoarea adăugată, precum și inițiative pentru a promova mai multe industrii nepetroliere, cum ar fi mineritul și echipamentele militare. Există idei grandioase de a crea cel mai mare IPO (Initial Public Offering) la nivel mondial pentru Aramco, cea mai mare companie de petrol din lume, și de a stabili cel mai mare fond suveran, în valoare de peste 2.000 miliarde $, pentru a investi într-o largă varietate de active. Aceste propuneri, inovatoare ȋn mare măsură, au un caracter radical, în special pentru o țară care se bazează pe petrol în proporţie de 90% din PIB-ul său. Dacă aceste obiective ambițioase sunt realiste pentru Arabia Saudită, al cărui deficit public național este de așteptat să ajungă la 13,5% din PIB în acest an, rămâne de văzut, după câțiva ani de scădere a prețurilor la petrol. Foaia de parcurs a viziunii 2030 este plină de sugestii politice generale și declarații de intenție bune, îi lipsesc ȋnsă directive clare și strategii detaliate. În deceniile anterioare orice ȋncercare de a diversifica economia a fost sortită eșecului, dar acum regele Salman mizează pe tineret. Diversificarea economiei Arabiei Saudite ar putea fi, de asemenea, răspunsul adecvat la șomajul în creștere din rândul tinerilor. Timothy Callen, directorul adjunct pentru Departamentul Orientul Mijlociu și Asia Centrală din cadrul FMI, a afirmat că reducerea șomajului în rândul tinerilor saudiți va fi una dintre cele mai mari provocări ale guvernului în acest an, cu o rată a șomajului atingând deja 12% per total și 33,5% în rândul tinerilor, și care va continua să crească în mod constant, în corelație cu faptul că mulți oameni tineri intră în perioada activă, iar tot mai multe femei vor avea locuri de muncă. Unii experți prezic că șomajul în rândul tinerilor va crește la peste 42% pe măsură ce populația continuă să crească. Există deci două previziuni oarecum diferite pentru Arabia Saudită, dar un lucru este cert, că țara va avea nevoie de mai mult decât o viziune pentru garanția unui viitor bun.
II. GAZ NATURAL
AUTOR: dr. Petre PRISECARU
Media cotațiilor la gazul natural, cu termen iunie, la bursa new-yorkeză NYMEX s-a redus ȋn continuare ușor, cu 0,19%, la nivelul de 114,22 dolari/1000 m.c., de la 114,44 dolari/1000 m.c. ȋn săptămâna anterioară, pe fondul unei cereri mai reduse din cauza ȋncălzirii vremii ȋn această perioadă a anului și pe fondul unor reduceri ale consumului centralelor electrice. Există trei componente pentru oferta de gaz natural: producția de gaze convenționale, producția de gaze de șist, importurile. Acestea trebuie să fie luate ȋn considerare pentru a stabili contextul unei creșteri potențiale a ofertei de gaz de șist din câmpurile Marcellus și Utica. Nu există nici o îndoială că prețuri destul de scăzute au dus la o diminuare cu 4,26 miliarde picioare cubice/zi (120,7 milioane m.c./zi) a producției de gaze ȋn perioada septembrie 2015 – octombrie 2016. Din 2008, producția de gaz convențional a fost ȋn declin continuu, scăzând ȋn ultimii ani cu 85 milioane m.c./zi, iar ȋn prezent producția de gaz de șist și cea de gaz petrolier reprezintă 2/3 din totalul producției. Dar producția de gaz de șist și-a ȋncetinit apreciabil creșterea efectivă, de la 198 milioane mc/zi ȋn 2015 (72,3 mrd. m.c./an) la 56,6 milioane mc/zi ȋn trimestrul I 2017 (20,66 mrd. m.c./an) și chiar dacă și-ar dubla-o nu se va putea atinge nivelul din 2015 al producției pentru a presa puternic asupra prețurilor. Producția totală de gaz natural a atins 766,5 mrd m.c. (728,2 mrd. m.c. ȋn 2014) ȋn 2015, SUA fiind pe primul loc ȋn lume, urmată ȋndeaproape de Rusia și la distanță mare de Iran.
Factorii fundamentali specifici, cum ar fi cererea și oferta sunt cei mai influenți ȋn materie de formare a prețului la produse energetice și materii prime. Teoria economică de bază privind stabilirea prețurilor ne sugerează că piața se va ajusta în mod automat la condițiile în schimbare. Atunci când cererea depășește oferta, de exemplu, prețurile cresc, ceea ce încetinește cererea și prețul mai mare face producția marginală suplimentară profitabilă, ceea ce duce la creșterea ofertei. Aceste două lucruri reechilibrează piața și prețul revine la niveluri mai joase. După o scădere mare a prețurilor în sectorul gazelor naturale cu câțiva ani în urmă piața este acum în proces de reechilibrare, dar câteva lucruri sugerează că ritmul acestei schimbări este în creștere chiar destul de rapidă. În primul rând ceea ce a fost, până de curând, o piață închisă se deschide treptat. Exportul de gaze naturale din SUA nu a fost niciodată o chestiune practică, având în vedere că țara a folosit întotdeauna mai mult gaz decât a produs. O combinație de prețuri ridicate ale petrolului în urmă cu 10 ani și revoluția fracturării hidraulice a schimbat toate acestea, și trecerea la exportul de gaz a început. Construirea unor noi terminale de lichefiere și de export are nevoie de timp, deși și primul val este acum pe linie. Potrivit EIA, SUA va avea capacitatea de a exporta 40% din producția sa până în 2020, plecând de la nivelul zero doar cu scurtă vreme în urmă. Lipsa capacității de export poate conduce la supraofertă internă și la declinul prețurilor.
Modificările aduse cadrului juridic și de reglementare din țările producătoare, precum și factorii de ordin geopolitic au potențialul de a afecta fiecare parte a raportului ofertă/cerere, ceea ce poate provoca mișcări majore în preț. S-ar putea aștepta ca determinarea administrației Trump de a deschide terenuri federale pentru foraj și de a reduce protecția mediului, acţiuni asociate cu majorarea producției de petrol și gaze, ar avea efecte negative pentru prețurile gazelor naturale prin creșterea ofertei. Însă pentru petrol, dar și pentru gazele naturale, capacitatea mai mare de conducte și de transport mai rapid, aprobarea mai facilă a instalațiilor de export va avea efecte contrare. În mod similar, convingerea că mai puțin accent pe emisiile de gaze cu efect de seră și sporirea producției de cărbune va inversa creșterea cererii de gaz existentă pentru acest produs în ultimii ani ignoră unele fapte de bază. Principalii factori de creștere a consumului au fost centralele electrice care au trecut pe gazele naturale, iar aceste modificări nu pot fi inversate rapid. Administrația Trump nu poate forța producătorii de utilități pentru a trece pe cărbune centralele existente ce folosesc gaz natural, dar există toate șansele ca o Administrație viitoare să le ȋnchidă pe cele cu cărbune din cauza poluării excesive.
În următoarele 6-12 luni se mizează pe un trend ascendent al prețurilor gazului natural, pe baza cererii ȋn creștere și a unei oferte care nu va spori prea rapid, precum și pe baza trendului din ultimele 6 luni. Prețurile la gazul livrat prin conductă sunt ȋn medie cu o treime mai reduse decât cele la gazul natural lichefiat (LNG), care variază ȋntre 195-200 dolari/1000 m.c. ȋn Asia de est și sud, ȋntre 200-205 dolari/1000 m.c. ȋn America de Sud, ȋntre 180-186 dolari/1000 m.c. ȋn Europa de vest. Prețurile internaționale la gazul natural sunt stabilite pe baza cotațiilor la păcură dintr-o anumită perioadă anterioară, care la rândul lor sunt influențate de nivelul prețurilor la țiței.
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: BUNKER INDEX: Price Index, News and Directory Information for the Marine Fuel Industry WTRG Economics -OPEC, crude oil, natural gas, analysis, forecasts and data
III. METALE NEFEROASE
Aluminiu
AUTOR: Eufrosina MEREORU
Media săptămânală a cotațiilor aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange – LME) a înregistrat o majorare de 1,37%, la 1.943,40 $/tonă, pe fondul unei cereri ușor ridicate, precum și al diminuării a stocurilor de aluminiu. Nivelul minim înregistrat de cotaţiile zilnice pe parcursul săptămânii analizate a fost de 1.926 $/tonă (23 mai a.c.), iar cel maxim de 1.954 $/tonă, pe 25 mai 2017.
Nivelul mediu săptămânal al stocurilor de aluminiu a continuat să scadă, în săptămâna 22 – 28 mai 2017, înregistrând o diminuare de 2,60%, la 1.486.340 tone, acesta fiind cel mai redus nivel din ultimii ani.
Cupru
AUTOR: dr. Emilia MANOLE
În săptămâna 22 – 28 mai a.c., cotaţia medie a cuprului la Bursa de Metale de la Londra a înregistrat o creștere, de 1,81%, la 5.667,20 $/tonă. Preţurile zilnice la metalul roșu au fluctuat, în cursul săptămânii, între o valoare maximă de 5.677 $/tonă, înregistrată pe 22 mai a.c., urmată de o valoare minimă de 5,660,50 $/tonă, înregistrată în a doua zi de tranzacționare. Principalul factor care a contribuit la creșterea cotaţiei cuprului a fost greva extinsă (cu nu număr de apoximativ 4000 de muncitori absenți, ce au fost considerați de companie că au demisionat) de la mina Grasberg din Indonezia (a doua, ca mărime, mină de cupru din lume) deținută de către compania Freeport McMoRan.
Stocurile de cupru la Bursa de Metale de la Londra (LME) au înregistrat o reducere, de 2,17%, în săptămâna analizată față de săptămâna precedentă, la 325.615 tone.
Nichel
AUTOR: dr. Emilia MANOLE
Cotaţia medie la nichel, la Bursa de Metale de la Londra, a înregistrat o ușoară creștere, de 0,43% în săptămâna 22 – 28 mai a.c. faţă de săptămâna precedentă, la 9.174,00 $/tonă. Cotațiile zilnice ale metalului alb s-au situat între un nivel maxim de 9.370 $/tonă în prima zi din săptămână și un nivel minim de 9.005 $/tonă vineri, la închiderea bursei. În ciuda acestei evoluții a cotaţiei nichelului din săptămâna analizată, analiștii sunt de părere că, în viitorul apropiat, pe piața de profil se va resimți tendința de reducere a cererii la metalele de bază .
Stocurile de nichel la Bursa de Metale de la Londra (LME) au înregistrat, în termeni de medii săptămânale, o creștere modestă, de 0,48% faţă de săptămâna anterioară, la 381.604 tone.
Cositor
AUTOR: Eufrosina MEREORU
Cotaţia medie săptămânală la cositor, la L.M.E., a înregistrat o creștere de 1,85% faţă de intervalul precedent, la 20.627 $/tonă, pe fondul unui nivel foarte redus al stocurilor de cositor. Nivelul maxim înregistrat de cotaţiile zilnice pe parcursul săptămânii a fost de 20.805 $/tonă (22 mai a.c.), iar cel minim de 20.500 $/tonă, pe 26 mai 2017.
Media stocurilor de cositor la LME a continuat să se reducă, substanțial, cu 6,92%, în intervalul 22 – 28 mai 2017 comparativ cu săptămâna anterioară, la 2.027 tone. Declinul stocurilor a contribuit şi el la dezechilibrul raportului cerere/ofertă, prcum şi la creşterea preţurilor, acesta fiind cel mai scăzut nivel din ultimii ani.
Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase
Sursa: www.lme.com
IV. METALE PREŢIOASE
AUTOR: dr. Dana GHIŢAC
Săptămâna a fost marcată de acalmia instaurată pe pieţele valutare după deprecierea semnificativă a dolarului american în raport cu cele mai multe valute şi de ştirile bune despre perspectivele evoluţiei marilor economii ale lumii.
Pe piaţa de lingouri din Londra[1], reorientarea capitalului speculativ dinspre moneda SUA către active alternative, precum şi creşterea încrederii în revigorarea economiei mondiale au stimulat cererea fizică de aşa manieră încât toate metalele preţioase au cotat pe trend ascendent. Inclusiv paladiul, pentru care redresarea nu a fost totuşi suficient de puternică pentru a determina şi o scumpire în termeni de medii săptămânale. Astfel:
- Aurul a început intervalul analizat în creştere (cotând luni la 1.258,85 $/u.f.) şi, susţinut de un dolar american „în stagnare”, s‑a mai scumpit cu 13 $/u.f. până vineri. Cu toate acestea, la închiderea fixingului londonez din 26 mai uncia fină[2] valora cu doar 1% mai mult decât cu o săptămână în urmă (1.265,05 $, faţă de 1.252,00 pe 19 mai), iar în termeni de medie săptămânală preţul aurului[3] a crescut cu numai 0,98%, la 1.258,72 $/u.f.
În România,deprecierea dolarului SUA în raport cu moneda naţională a continuat să blocheze scumpirea gramului de aur. În aceste condiţii, pe 26 mai Banca Naţională a României anunţa un curs cu doar 0,6% mai mare decât cel stabilit cu o săptămână în urmă (165,46 lei/gram, comparativ cu 164,52 lei/gram pe 19 mai) şi preţul de referinţă al gramului de aur[4] a scăzut uşor (cu 0,20%, comparativ cu intervalul anterior), la 164,41 lei.
- Argintul a fost atât de bine susţinut de cererea fizică încât la închiderea fixingului londonez din 26 mai valora cu peste 3% mai mult decât cu o săptămână în urmă (17,29 $/u.f., comparativ cu 16,77 $/u.f. în 19 mai), iar în termeni de medie săptămânală preţul unciei fine de argint[5] a crescut cu 2,11%, la 17,11 $.
- Platina, deşi a beneficiat de o cerere mai bună decât aurul şi la închiderea fixingului londonez din 26 mai valora cu aproape 2% mai mult decât cu o săptămână în urmă (961 $/u.f., comparativ cu 943 $/u.f. în 19 mai), nu a reuşit să se scumpească semnificativ şi în termeni de medie săptămânală, preţul3 unciei fine de platină crescând cu doar 1% în raport cu intervalul anterior, la 948,80 $.
- Paladiul, singurul metal preţios care începea săptămâna în scădere extrem de accentuată
(-16 $/u.f.), a reînceput, de marţi, să coteze pe trend ascendent şi s‑a scumpit cu 27 $/u.f. în următoarele patru zile. Cu toate acestea, la închiderea fixingului londonez din 26 mai paladiul valora cu doar 1% mai mult decât cu o săptămână în urmă (780 $/u.f., comparativ cu 770 $/u.f. în 19 mai), iar în termeni de medie săptămânală preţul unciei fine de paladiu3 a scăzut cu 2,56%, la 767,40 $.
Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată
Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de Kitco, Banca Naţională a României, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com
Note:
*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)
**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:
ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului la London Bullion Market (LBMA)
ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Physical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului la London Bullion Market (LBMA)
V. PRODUSE AGROALIMENTARE
Grâu
AUTOR: Emilia BĂLAN
În a patra săptămână a lunii mai 2017, cotația medie a grâului american roșu moale nr. 2, la Bursa din Chicago, a înregistrat o creștere de 1,39 % comparativ cu perioada anterioară, la 159,12 $/tonă.
Analizând trendul cotațiilor zilnice, acestea au fluctuat pe parcursul celor 5 zile de tranzacționare, de la 159,56 $/tonă pe 22 mai a.c., la 157,81 $/tonă marți, 23 mai, până la 161,03 $/tonă vineri, 26 mai, la închiderea bursei, pe fondul absenţei unor factori decisivi ai pieței.
Porumb
AUTOR: Emilia BĂLAN
Cotația medie săptămânală a porumbului american galben nr. 2, la Bursa din Chicago, a înregistrat o creștere subunitară, de 0,75%, comparativ cu perioada anterioară, la 146,39 $/tonă. Cotațiile zilnice au variat între o valoare maximă a intervalului de 147,63 $/tonă (22 mai 2017) şi una minimă de 145,37 $/tonă (25 mai a.c.).
Ulei şi Boabe de Soia
AUTOR: Eufrosina MEREORU
La Bursa din Chicago, preţurile medii la soia boabe şi ulei de soia au înregistrat o tendință de scădere în intervalul 22 – 28 mai 2017.
Cotaţia medie săptămânală a boabelor de soia s-a diminuat cu 1,99%, comparativ cu săptămâna anterioară, la 346,78 $/tonă. Pe parcursul săptămânii, cotaţiile au evoluat între un nivel maxim de 351,45 $/tonă (22 mai a.c.), şi unul minim de 340,42 $/tonă, pe 26 mai 2017.
Cotaţia medie săptămânală a uleiului de soia s-a redus la 710,89 $/tonă, înregistrând o uşoară scădere, de 0,9%, faţă de intervalul precedent, când s-a înregistrat 717,33 $/tonă. Preţurile la uleiul de soia au fluctuat între un nivel maxim de 726,33 $/tonă (22 mai a.c.) şi un minim de 696,78 $/tonă (26 mai 2017).
Zahăr
AUTOR: Simona ZAMȘA
În săptămâna 22 – 28 mai 2017, la Bursa de la Londra, cotația medie a zahărului rafinat
s-a micșorat cu 0,20% față de săptămâna anterioară, la 452,34 $/tonă. Vremea favorabilă din ultimele 2 săptămâni din principala ţară producătoare și exportatoare de zahăr la nivel mondial, Brazilia, descurajează investitorii să achiziționeze cantități mari de zahăr; această situație s-ar putea modifica radical dacă recolta braziliană ar fi afectată de El Niño. Săptămâna analizată a debutat cu prețuri mai ridicate față de ultima zi de tranzacționare a săptămânii anterioare, dar acestea au înregistrat diminuări pe tot parcursul perioadei. Cotațiile intervalului analizat au atins un nivel maxim în data de 22 mai, respectiv 466, 90 $/tonă, și unul minim, pe 26 mai, de 439,20 $/tonă.
Cafea
AUTOR: dr. Emilia MANOLE
În intervalul 22-28 mai a.c., media cotațiilor la cafea Arabica, la Bursa de la New York, FOB, a înregistrat o reducere nesemnificativă, de 0,15% față de săptămâna precedentă, la 2.851,07 $/tonă. Preţurile zilnice la cafea Arabica au fluctuat pe parcursul săptămânii între o valoare minimă de 2.809 $/tonă, înregistrată pe 22 mai a.c., și o valoare maximă de 2.888 $/tonă, înregistrată vineri, la închiderea bursei.
Media cotațiilor la cafea Robusta, la Bursa de la Londra, CIF, a înregistrat o nouă scădere de 2,11% în săptămâna analizată față de perioada anterioară, la 1.909,00 $/tonă. Preţurile zilnice la cafea Robusta au oscilat pe parcursul săptămânii între o valoare minimă de 1.877 $/tonă, pe 24 mai a.c., și o valoare maximă de 1.961 $/tonă, în ultima zi din săptămână. Cotațiile la cafea Robusta au reflectat scăderea producției, din cauza scetei care a afectat marea majoritate a plantaţiilor din lume.,Cu toate acestea, investitorii sunt optimiști, ploile recente din Brazilia fiind în avantajul perspectivelor umătoarei recolte.
Bumbac
AUTOR: Simona ZAMȘA
În intervalul 22 -28 aprilie 2017, mediile săptămânale ale celor două sorturi de bumbac au înregistrat scăderi, reflectând cererea mai scăzută din partea cumpărătorilor. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” a scăzut cu 3,86%, la 1.933,34 $/tonă, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi a fost de 1.708,43 $/tonă, înregistrând o reducere de 4,46% față de media săptămânii anterioare. Trendul mediei săptămânale a cotațiilor a fost descendent, dar variațiile înregistrate de cotaţiile zilnice au fost scăzute comparativ cu săptămâna precedentă. În perioada analizată, prețurile bumbacului Index A au înregistrat în prima zi de tranzacționare valoarea maximă de 1.962,45 $/tonă și au înregistrat diminuări până la valoarea minimă de 1.918,35 $/tonă. Pe piața americană, prețurile au fluctuat între un nivel minim de 1.699,83 $/tonă (26 mai) și unul maxim de 1.728,50 $/tonă (22 mai). Potrivit specialiștilor de la Plains Cotton Cooperative Association, scăderea cotațiilor bumbacului american din săptămâna analizată este atribuită diminuării cererii ca urmare a vremii favorabile din ultima perioadă din Texas, unde se cultivă mai mult de 50% din producţia americană de bumbac. Totuși, prețurile se mențin ridicate la această cultură, fiind susținute de cererea în creștere din partea țărilor asiatice (Bangladesh, Vietnam), unde industria textilă s-a relansat.
Potrivit raportului din luna mai a.c. al Departamentului American al Agriculturii, în sezonul 2017/18 (care va debuta la 1 august 2017), importul mondial de bumbac se va situa la 7,95 milioane tone, cu 4% mai ridicat față de sezonul actual. Principalul importator mondial, Bangladesh, va importa 1,36 milioane tone (+1% mai mult față de 2016/17), iar importul Vietnamului este previzionat la 1,18 milioane tone, înregistrând o creștere de 4% față de sezonul actual.
Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare
Sursa: www.markets.ft.com
VI. PIAŢA VALUTARĂ
AUTOR: dr. Andrei RĂDULESCU
Cursul mediu al dolarului american a consemnat evoluții mixte săptămâna trecută, atât față de valutele din țările dezvoltate, cât și față de monedele din statele emergente și în dezvoltare.
Dinamica dolarului american a fost influențată în penultima săptămână din mai de știrile macroeconomice din principalele blocuri economice ale lumii, tensiunile politice din Statele Unite, evoluțiile din piețele internaționale de capital și materii prime (scăderea cotațiilor la țiței).
Din punct de vedere macroeconomic, în SUA s-au înregistrat, săptămâna trecută, evoluții predominant favorabile ale indicatorilor comunicați. Încrederea consumatorilor a crescut în mai (indicatorul Michigan în zona maximelor istorice), iar Departamentul Comerțului a revizuit în urcare dinamica PIB din T1 2017 (ritm trimestrial anualizat de 1,2%). În acest context, FED a semnalat că este pregătită să majoreze din nou rata de dobândă de politică monetară pe termen scurt și să demareze un proces de ajustare graduală a activelor până la finalul anului curent.
De asemenea, în zona euro dinamica industriei prelucrătoare și a sectorului de servicii s-a consolidat în mai la maximul din 2011, conform indicatorului PMI (Purchasing Managers Index). Totodată, climatul de afaceri din Germania a crescut spre maxime istorice în mai (indicatorul IFO), evoluție care exprimă premise de accelerare pentru prima economie a Europei pe termen scurt.
Pe de altă parte, Moody’s a redus rating-ul Chinei cu o treaptă, la A1, cu perspectivă stabilă, pe fondul creșterii accelerate a gradului de îndatorare.
Pe piețele de titluri de stat s-au consemnat evoluții divergente ale ratelor de dobândă pe scadența 10 ani: creștere marginală în SUA (la 2,25%) vs. scădere în Germania (la 0,33%) săptămâna trecută.
Date fiind aspectele de mai sus, cursul mediu al dolarului american s-a depreciat săptămâna trecută cu 0,9% față de moneda unică europeană, spre nivelul minim din luna septembrie 2016.
De asemenea, dolarul american a pierdut teren față de monedele din sfera de influență a euro: coroana daneză (cu 0,9%), coroana suedeză (cu 0,9%).
Moneda americană a scăzut și față de dolarul australian (cu 0,4%), yen-ul nipon (cu 0,5%), francul elvețian (cu 0,9%), coroana norvegiană (cu 0,9%), dolarul canadian (cu 0,9%) și kiwi neo-zeelandez (cu 1,7%).
Pe de altă parte, cursul mediu al dolarului american s-a apreciat față de lira sterlină (cu 0,2%) în penultima săptămână din mai, evoluție influențată de incertitudinile privind negocierile pentru Brexit (Uniunea Europeană vs. Marea Britanie).
În ceea ce privește monedele din țările emergente și în dezvoltare, se evidențiază aprecierea dolarului american față de peso argentinian (cu 2,3%) și real-ul brazilian (cu 2,8%), evoluție determinată de perspectiva unei noi majorări a ratei de dobândă de politică monetară în SUA, pe termen scurt (probabil la ședința din iunie).
Cu toate acestea, dolarul american s-a depreciat față de peso mexican (cu 0,7%) și ringgit-ul malaysian (cu 0,9%).
Raportat la leul românesc, cursul mediu al dolarului american s-a depreciat cu 1%, pe fondul evoluției cursurilor EUR/RON (scădere cu 0,1%) și EUR/USD (apreciere cu 0,9%). Cursul USD/RON constituie un cross între EUR/USD și EUR/RON.
Evoluţia grafică a Cursurilor de Schimb Valutar 
Sursa: www.x-rates.com
Coordonator: dr. Maria CARTAS
[1] London Bullion Market Association (LBMA) – piaţa londoneză angro de aur, argint, platină şi paladiu, unde se stabilesc zilnic, în sistem over‑the-counter, preţurile de referinţă (în dolari SUA/uncie fină) pentru toate celelalte pieţe mondiale pe care se tranzacţionează cele patru metale preţioase.
[2] Uncia fină (in engleză, Troy oz), sau „uncia monetară” este unitatea de măsură utilizată în ţările anglo‑saxone pentru cotaţia metalelor preţioase. O uncie fină (simbol u.f.) este echivalentă cu 31,1034768 grame.
[3] Comunicat, în după‑amiaza fiecărei zile, de către Asociaţia Londoneză a Pieţei de lingouri (LBMA).
[4] Cursul zilnic stabilit de Banca Naţională a României (BNR), pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de LBMA şi a cursului oficial al dolarului SUA. Media săptămânală a valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională.
[5] Cotaţia comunicată zilnic, la 12:15 ora Londrei,la 12:00 ora Londrei de către LBMA. Media săptămânală a valorilor comunicate zilnic de către Asociaţia Londoneză a Pieţei de lingouri (LBMA).
