I. ŢIŢEI
AUTOR: Mariana Papatulică
Preţurile ţiţeiului, exprimate ca medii săptămânale, au continuat să înregistreze creşteri modeste pe pieţele internaţionale la termen, de 1,78%, la 49,01 $/baril, în cazul WTI la bursa Nymex din New York, şi de 0,37%, la 49,12 $/baril în cazul Brent, la bursa ICE din Londra, ambele în contractele cu termen de livrare în iulie 2016.
Cu toate acestea, în cursul săptămânii, mai precis în data de 26 mai, preţul ţiţeiului Brent la bursa ICE a crescut brusc, pentru scurt timp, până la limita pragului critic de 50 $/baril, înregistrând cel mai ridicat nivel de la începutul lunii octombrie 2015. Analiştii au atribuit această creştere neaşteptată, între altele, efectului cumulat al întreruperii producţiei de ţiţei din Canada, Nigeria şi Libia. Dar, “catalizatorul” majorării neaşteptate de preţ din ziua de 26 mai se pare că l-a constituit Raportul publicat în dimineaţa aceleiaşi zile de Energy Information Administration (EIA), segmentul de informare al Departamentului Energiei din SUA, care a indicat o scădere săptămânală peste aşteptări a nivelului stocurilor de ţiţei, respectiv cu 4,2 mil. barili, la un total de 537,1 milioane de barili. De asemenea, un alt factor de stimulare l-a constituit declinul uşor al producţiei de ţiței a SUA, de cca. 24.000 de barili/zi, la un nivel mediu de 8,25 mil.barili/zi.
De menţionat că nici nu începuseră bine speculaţiile referitoare la debutul unui proces de redresare a preţurilor, când preţul ţițeiului a reacţionat ca „o pisică opărită” (în exprimarea plastică a analiştilor) şi s-a retras în jos foarte rapid. În ziua următoare, analiştii au făcut unele încercări de explicare, atât a creşterii cât şi a reculului preţului, dar analiza a fost în mare parte neconvingătoare.
Ceea ce este important în înţelegerea evoluţiei menţionate este faptul că avem de a face cu o acţiune tipic speculativă, specifică pieţelor la termen, de tipul „stop-loss order”, care nu a fost determinată de factorii fundamentali şi în baza căreia comercianţii au făcut achiziţii (relativ reduse) de ţiţei pentru a atinge pragul menţionat de preţ. Aceste operaţiuni sunt cel mai adesea iniţiate de către comercianţii care deţin deja poziții lungi (long position), cu scopul de a “stoarce” ultimul strop de profit din această poziție. În unele cazuri, motivul pentru cumpărare este acela de a revinde. (O poziţie long este aceea în care un comerciant cumpără o marfă la un preţ, cu scopul de a o revinde ulterior, la un preţ mai ridicat).
De subliniat faptul că factorii invocaţi drept cauze ale creşterii bruşte a preţurilor ţiţeiului includ câteva paradoxuri:
1) declinul stocurilor americane de ţiţei pe durata unei săptămâni a fost nesemnificativ (circa 580.000 tone) pentru a produce un asemenea impact asupra preţului. Anthony Starkey, managerul departamentului de analiză în energie la Platts Analytics, aprecia că „volumul menţionat al destocării din SUA este relativ decent, aproape tipic sezonier, iar pentru a provoca o asemenea reacţie a preţurilor era necesară o scădere mult mai importantă a stocurilor”. De asemenea şi declinul producţiei de ţiţei a SUA a fost unul minor, respectiv de circa 120.000 tone într-o săptămână.
2) analiştii au atras atenţia asupra discrepanţelor mari în evaluarea volumului stocurilor SUA de către diverse instituţii: faţă de estimarea EIA, de 4,2 mil barili/zi, American Petroleum Institute a raportat, în data de 25 mai, o scădere de 5,1 milioane de barili, în timp ce analiştii de la S & P Global Platts au estimat un declin de 3,3 milioane de barili.
3) James Williams, analist în energie la WTRG Economics (SUA), a declarat că Raportul EIA, din 26 mai, a arătat că importurile de ţiţei din Canada ale SUA au crescut, în luna mai, cu 500.000 de barili pe zi, la 3,088 milioane de barili pe zi. Creşterea importurilor a survenit în pofida reducerilor de producţie din Canada din ultimele săptămâni, de aproximativ 1 milion de barili pe zi, cauzate de incendiile forestiere.
4) pe de altă parte, chiar aceste incendii şi durata lor au generat suspiciuni în legătură cu posibilitatea unor sabotaje deliberate, menite să impulsioneze preţurile ţițeiului pe pieţele la termen.
Este evident că întreruperile de producţie din Canada, Nigeria şi Libia au stimulat preţurile, care au crescut cu mai mult de 30% de la începutul anului până în prezent. Michael Lynch, preşedintele firmei Energy Strategic & Economic Research, a confirmat acest fapt precizând :”Nu există nici o îndoială că problemele de aprovizionare din Canada şi Nigeria au stimulat preţurile, iar ameliorarea factorilor fundamentali sugerează că am putea fi mai aproape de un preţ sustenabil, în special în cazul în care pierderile de producţie din Nigeria ar persista câteva luni. În plus, semnalele privind o cerere record pentru benzină în vară au schimbat, cu siguranţă, psihologia pieţei. Pe de altă parte, însă, stocurile persistent ridicate la scară mondială ar trebui să împiedice preţurile să depăşească sensibil nivelul de 50 $/baril.
În timp ce unii analişti se aşteaptă ca supraoferta la nivel mondial să persiste pe fondul producției ridicate a membrilor Organizației Ţărilor Exportatoare de Petrol, inclusiv Iranul, alte surse occidentale, cum ar fi banca Citigroup, consideră că „răul ar fi trecut pentru piaţa petrolului puternic încercată în ultimii 2 ani, deoarece tendinţa de declin a producției de ţiţei va asigura preţurilor o revenire mai bruscă decât cea scontată la începutul anului”.
Într-o informare din data de 24 mai, banca de pe Wall Street a declarat că raportul cerere/ofertă în sectorul petrolier se îngustează mult mai repede decât se prognoza în urmă cu doar cinci luni. Schimbarea a fost determinată, în principal, de declinul producției statelor din afara OPEC. Edward Morse analist şef la Citibank aprecia că „în timp ce majorările de preţ înregistrate începând din trimestrul I 2016 ar reprezenta „noua normalitate” din evoluţia încă volatilă a preţurilor, se pare că nu ar mai exista cale de întoarcere pentru preţuri, cel puţin pe termen scurt.”
Citi a prognozat că Brentul – ţițeiul de referință la nivel mondial – va ajunge la 50 $/baril în trimestrul III 2016, ” dacă nu chiar mai devreme”, înainte de a urca la aproximativ 65 $/baril până la sfârşitul anului 2017. Previziunile bancare pentru West Texas Intermediate (WTI) indică un nivel de 50 $/baril spre sfârşitul anului 2016 şi de 61 $/baril până la sfârşitul anului 2017.
Prognoza mai optimistă a Citibank privind sectorul petrolier reprezintă ecoul unei evaluări similare lansată săptămâna trecută de către rivalul acesteia, Goldman Sachs. Deşi, Citi are o încredere de 65% în prognoza sa de preţ, analiştii săi consideră că, în pofida trendului crescător, piaţa ţiţeiului va rămâne încă volatilă. Aceştia au menţionat patru factori, care pledează în favoarea ideii potrivit căreia prețurile vor continua să fluctueze: impactul Arabiei Saudite asupra strategiei OPEC, evoluţia producţiei de ţiţei din şisturi a SUA, guvernanța fragilă în ţările dependente de exportul de ţiţei şi influenţa speculativă a pieţelor la termen şi chiar a celor spot. La aceştia mai poate fi adăugat impactul posibil al Iranului asupra ofertei de pe piaţă.
Arabia Saudită rămâne consecventă noii sale politici de susţinere a cotei de piaţă în detrimentul prețului ţiţeiului, ceea ce presupune că va continua să-şi maximizeze volumul producţiei sale de ţiţei. Noua orientare a politicii petroliere a Arabiei Saudite constă în menţinerea unor preţuri scăzute ale ţiţeiului din două raţiuni: motivaţia economică este aceea de a încetini ritmul de substituire a petrolului, iar motivul politic este acela că preţurile mai mici ale ţiţeiului uşurează promovarea programului de diversificare economică a ţării şi de reducere a dependenţei de ţiţei.
Perspectiva unor preţuri mai mari stimulează şansele de reluare a activităţii de extracţie. Ciclul scurt de producţie în cazul şisturilor petroliere permite timpi de răspuns mult mai rapizi decât proiectele offshore, care au durate lungi de implementare. Exploatările de ţiţei de şist au fost primele afectate din cauza preţurilor scăzute ale ţiţeiului, dar companiile de extracţie ar putea, din nou, deschide robinetele în cazul în care percep că pot realiza profit.
Potrivit lui Statoil (compania petrolieră de stat a Norvegiei) oferta mondială de ţiţei va începe să scadă în acest an, deoarece noile descoperiri de ţiței nu vor reuşi să compenseze epuizarea naturală a rezervelor, ca urmare a unei reduceri severe a cheltuielilor de explorare. Lumea este pe cale de a asista la trei ani consecutivi de reduceri de cheltuieli până în 2017 care, în cele din urmă, pot avea un impact asupra prețurilor.
Un alt fenomen de interes pentru piaţa petrolieră îl constituie restricțiile băncilor din SUA, care limitează revenirea Iranului pe pieţele petroliere. Sancţiunile remanente din partea guvernului SUA, legate de suspiciunea de sprijinire de către acesta a terorismului islamic, blochează, în mare parte, capacitatea Iranului de a-şi intensifica exporturile de ţiţei. De menţionat, în acest context, faptul că atitudinea refractară a băncilor din SUA este determinată şi de alianţa de interese SUA – Arabia Saudită, care, dincolo de obiectivul comun al luptei contra terorismului, urmăreşte să împiedice Iranul (rivalul etern al Arabiei Saudite) să devină forţa dominantă în Orientul Mijlociu. De exemplu, compania majoră „Total” a trebuit să lucreze cu unele bănci europene mici, care fac foarte puţine afaceri în SUA, pentru a-şi asigura finanţarea necesară achiziţionării de ţiței iranian. Băncile care fac afaceri în S.U.A. sunt în pericol de a fi sancţionate de guvernul acestei ţări în cazul în care realizează tranzacţii cu Iranul.
II. GAZ NATURAL
AUTOR: Mariana Papatulică
Preţul gazului natural la bursa Nymex (SUA), în contractele cu termen de livrare în luna iulie, a înregistrat o scădere minoră de 0,20%, la un nivel mediu săptămânal de 71,72 $/1000 m.c., în contextul unei majorări substanţiale a stocurilor, cu mult mai amplă în raport cu creşterea prognozată, şi a unui declin, în medie cu 4%, al consumului intern de gaz.
Stocurile au crescut cu 71 de miliarde picioare cubice (35 pic.cub=1 m.c) la un nivel total de 2825 mld. pic.cub, cu 37% superior mediei anului precedent şi cu mult peste media ultimilor cinci ani.
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: Baza de date IEM
III. PRODUSE AGROALIMENTARE
Grîu
AUTOR: Emilia Bălan
Între 23 şi 29 mai 2016, la Bursa din Chicago, cotaţiile grâului american roşu moale nr. 2 au fluctuat între un minim al perioadei analizate, de 169,76 $/tonă şi un maxim 176,92 $/tonă, ceea ce a condus la o medie săptămânală de 173,04 $/tonă, în scădere cu 0,77% comparativ cu perioada precedentă.
Menţinerea cotaţiilor grâului la valori apropiate de cele din săptămâna anterioară s-a datorat lipsei unor factori determinanți, care să influenţeze bursa americană.
Porumb
AUTOR: Emilia Bălan
În perioada analizată, la Bursa din Chicago, media cotaţiilor porumbului american galben nr. 2 a înregistrat o creştere cu 2,33% comparativ cu săptămâna precedentă, la 159,12 $/tonă.
Tendinţa ascendentă a cotaţiilor porumbului american, ajungând pe 27 mai la maximul ultimelor 10 luni (162,49 $/tonă), a fost determinată de reducerea ofertei din partea Statelor Unite – cel mai mare producător şi exportator de porumb din lume – ceea ce s-a reflectat în diminuarea exporturilor acestei țări, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile din ultimele săptămâni.
Ulei şi Boabe de Soia
AUTOR: Eufrosina Mereoru
La Bursa din Chicago, în săptămâna analizată, cotațiile la uleiul de soia şi la boabele de soia au înregistrat scăderi. Astfel, cotaţia medie a boabelor de soia a înregistrat o scădere neseminficativă de numai 0,01% faţă de săptămâna precedentă, la 394,25 $/tonă, preţurile zilnice pe parcursul intervalului oscilând între o valoare minimă de 396,73 $/tonă, înregistrată pe 26 mai a.c., şi una maximă de 399,21 $/tonă, pe 27 mai 2016. Factorii care au influenţat reducerea cotaţiei boabelor de soia din această săptămână au fost: majorarea producţiei mondiale de soia boabe cu cca. 2,65% şi diminuarea stocurilor, cu cca. 8,15% faţă de sezonul 2015/2016.
Cotaţia medie a uleiului de soia s-a situat la 687,52 $/tonă, cu 3,29% mai mică faţă de săptămâna precedentă, când s-a înregistrat 710,89 $/tonă; nivelul minim înregistrat pe parcursul intervalului 23 – 29 mai 2016 a fost de 681,12 $/tonă (24 mai a.c.), iar cel maxim de 694,13 (27 mai 2016). Reducerea cotaţiei uleiului de soia a reflectat şi volumul scăzut al stocurilor mondiale cu aproximativ 5,80%, de la 3,891 milioane tone în sezonul 2015/2016, la 3,666 milioane tone în sezonul actual.
Zahăr
AUTOR: Simona Zamşa
În săptămâna 23 – 29 mai 2016, la Bursa de la Londra, cotația medie a zahărului rafinat s-a situat la 478,12 $/tonă, înregistrând o diminuare de 0,06% față de săptămâna anterioară. În perioada analizată, trendul cotațiilor zilnice a fost predominant ascendent; săptămâna a debutat cu prețuri mai scăzute comparativ cu cele din săptămâna precedentă, reduceri ale cotațiilor înregistrându-se și a doua zi de tranzacționare, pe fondul unor achiziții diminuate ale cumpărătorilor. Anunțul făcut de oficialii indieni privind limitarea cantităților exportabile a impulsionat vânzările în următoarele 3 zile de tranzacționare, fapt care s-a reflectat în creșterea prețurilor. Valoarea maximă înregistrată pe parcursul săptămânii a fost de 485,20 $/tonă, iar cea minimă de 468,70 $/tonă.
Cafea
AUTOR: Anca Dragomirescu
În intervalul 23-29 mai 2016, media cotațiilor la cafea Arabica a fost de 2.681,28 $/tonă, cu 5,59% mai puțin față de săptămâna anterioară.
La sortimentul de cafea Robusta, media cotațiilor a fost de 1.620,00 $/tonă în intervalul analizat, cu 1,38% mai puțin față de săptămâna precedentă.
Cacao
AUTOR: Anca Dragomirescu
Media cotațiilor la sortimentul cacao nr.7 care cotează la Bursa de la Londra, CIF, a fost de 3.203,52 $/tonă în perioada 23-29 mai 2016, cu 2,97% mai mult comparativ cu intervalul 16-22 mai a.c.
În perioada 23-29 mai 2016, media cotațiilor la sortimentul de cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, a fost de 2.951,40 $/tonă, cu 1,34% mai mult față de intervalul precedent.
Bumbac
AUTOR: Simona Zamşa
În săptămâna 16 – 22 mai 2016, prețurile celor două sorturi de bumbac au înregistrat creșteri pe fondul majorării vânzărilor comparativ cu săptămâna anterioară. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” s-a situat la 1.567,76 $/tonă, înregistrând o creștere de 1,90%, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi a fost de 1.393,43 $/tonă, cu 2,59% mai mult față de săptămâna precedentă.
În săptămâna analizată, prețurile bumbacului Index A au oscilat între un nivel maxim de 1.608,55 $/tonă și unul minim de 1.542,40 $/tonă. Pe piața americană, prețurile bumbacului american au înregistrat cea mai ridicată valoare în a patra zi de tranzacționare, respectiv 1.418,48 $/tonă și cea mai scăzută, în prima zi de tranzacționare, 1.354,97 $/tonă.
Potrivit Raportului Departamentului American al Agriculturii (USDA), din 10 mai a.c., primele prognoze privind sezonul 2016/17 (care va debuta la 1 august 2016) indică micșorarea producției mondiale, de la 25,93 milioane tone la 22,72 milioane tone, și creșterea minoră a consumului, de la 23,98 milioane la 24,12 milioane tone. De remarcat este faptul că, pentru prima oară din ultimele 5 sezoane, nivelul consumului mondial va depăși pe cel al producției, ceea ce ar putea genera un deficit al balanței mondiale a bumbacului. Stocurile mondiale de bumbac sunt previzionate la 21 milioane tone, nivel cu 15% mai redus față de sezonul 2015/16.
Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare
Sursa: Baza de date IEM
IV. METALE NEFEROASE
Aluminiu
AUTOR: Florela Stoian
Cotația medie săptămânală a aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange-LME) s-a consolidat în marja 1.500-1.600 $/tonă, cu un nivel de 1.544,60 $/tonă, pe fondul ofertei abundente de metal alb acumulată în anii anteriori. În ciuda restrângerii temporare a disponibilității metalului, după reducerea cu 2,6% a producției mondiale în luna aprilie comparativ cu luna martie, la un total de 4.721 mii tone, și a acordării primelor de 100-150 $/tonă, nivelul prețului aluminiului rămâne încă scăzut, situat sub prețul de producție, de circa 1.750 $tonă.
Deși, perspectivele cererii pentru aluminiu sunt optimiste, tranzacțiile cu metal alb la LME s-au desfășurat în ritm mai lent. Diminuarea nivelului stocurilor, până la 2.534.000 tone la 27 mai, a determinat scăderea cu 1% a mediei săptămânale a acestora față de media săptămânală anterioară, la 2.544.635 tone.
Cupru
AUTOR: Emilia Manole
În săptămâna analizată, cotaţia medie a cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o majorare destul de modestă, respectiv de 0,76%, la 4.655,20 $/tonă.
Stocurile de cupru la Bursa de la Londra au înregistrat o scădere de 3,55% comparativ cu săptămâna precedentă, la 155.455 tone la sfârşitul săptămânii analizate..
Plumb
AUTOR: Florela Stoian
Nivelul relativ redus al cotațiilor plumbului la LME a contribuit la scăderea mediei săptămânale cu 2,45% față de media săptămânală anterioară, la 1.661 $/tonă. Declinul cotațiilor plumbului sub pragul de 1.700 $/tonă s-a înregistrat pe fondul cererii relativ slabe la începutul sezonului cald și al excedentului de metal primar, estimat de specialiștii de la Institutul internațional de studii privind Plumbul și Zincul (International Lead and Zinc Study Group-ILZSG) la 29.000 tone în primul trimestru al acestui an.
Cererea redusă pentru plumbul primar și revenirea la nivelul de 5.575 tone plumb primar în stocurile de la bursa londoneză, după utilizarea acestora în scopuri financiare, au condus la creșterea mediei săptămânale a stocurilor cu 3,29% față de media săptămânală anterioară, la 184.320 tone.
Zinc
AUTOR: Florela Stoian
Consolidate la peste 1.800 $/tonă, cotațiile zincului au avut o evoluție favorabilă comparativ cu cea a cotațiilor plumbului, ajungând până la maximul de 1.900 $/tonă în ultima zi a intervalului analizat, în condițiile unui deficit de metal primar în primul trimestru al anului, estimat de specialiștii de la ILZSG la 13.600 tone. Cu toate acestea, cotația medie săptămânală a scăzut cu 1,03% față de media săptămânală anterioară, la 1.853 $/tonă, pe fondul cererii moderate pentru metalul alb-albastru. Aceiași specialiști previzionează o majorare a deficitului pe piața mondială a zincului, la 352.000 tone, în anul 2016, de la 123.000 tone în anul 2015, după restrângerea semnificativă a ofertei miniere.
Creșterea moderată a cererii pentru metalul utilizat la galvanizarea oțelului și în ofertele de finanțare s-a reflectat în diminuarea mediei săptămânale a stocurilor la LME, cu 0,90% față de media săptămânală anterioară, la 384.910 tone.
Nichel
AUTOR: Anca Dragomirescu
În perioada 23-29 mai 2016, media cotațiilor la nichel, la Bursa de la Londra, a fost de 8.348,00 $/tonă, în scădere cu 2,64% comparativ cu intervalul precedent, ca urmare a sporirii ofertei și a menținerii stocurilor la un nivel înalt.
Stocurile de nichel la bursa londoneză au scăzut ușor, de la 402.888 tone înregistrate pe 23 mai 2016 la 402.744 tone în data de 27 mai, a.c
Cositor
AUTOR: Eufrosina Mereoru
La Bursa de Metale din Londra, cotaţia medie a cositorului, în săptămâna analizată, a înregistrat o scădere de 5,61% comparativ cu cea din intervalul precedent, la 15.834 $/tonă. Cotațiile zilnice ale cositorului au evoluat, de la o valoare minimă de 15.500 $/tonă atinsă pe 25 mai a.c., la una maximă de 16.250 $/tonă, pe 27 mai 2016. Tendinţa de diminuare a cotaţiei cositorului a avut loc pe fondul speculaţiilor de bursă, cât şi al majorării stocurilor.
Media săptămânală a stocurilor de cositor la LME (23 – 29 mai 2016) a crescut pentru a cincea săptămână consecutiv, înregistrând o majorare de 5,51%, la 6.967 tone. Nivelul stocurilor zilnice pe parcursul intervalului analizat a oscilat între un nivel minim de 6.816 tone (23 mai a.c.) şi unul maxim de 7.115 tone (27 mai a.c.).
Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase
Sursa: Baza de date IEM
V. METALE PREŢIOASE
AUTOR: Dana Ghiţac
Consolidarea dolarului american în raport cu valutele principalilor parteneri comerciali ai SUA a continuat să erodeze interesul investitorilor pentru plasamentele în metale preţioase,. de aşa manieră încât s‑a resimţit extrem de negativ şi pe piaţa de lingouri din Londra[1], unde a provocat ieftiniri masive. Astfel:
- Aurul a început săptămâna pe trend descendent, cotând luni la 1.245,90 $/u.f., iar în următoarele patru zile s‑a mai ieftinit cu încă aproape 30 $/u.f.. În aceste condiţii, la închiderea fixingului londonez din 27 mai metalul valora cu 3% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (1.216,25 $/u.f., faţă de 1.254,20 $/u.f. în 20 mai), iar în termeni de valori medii preţul[2] unciei fine[3] de aur a scăzut cu 3,04%, faţă de intervalul anterior, la 228,69 $.
Ieftinirea unciei fine pe piaţa londoneză a fost atât de drastică încât s‑a resimţit şi în România, unde efectul scăderii preţului nu a mai putut fi compensat prin aprecierea dolarului SUA în raport cu moneda naţională. Prin urmare, pe 27 mai, Banca Naţională a României cota gramul de aur cu 3% mai slab decât cu o săptămână în urmă (158,05 lei, comparativ cu 162,24 lei în 20 mai), iar în termeni de valori medii preţul gramului de aur[4] s‑a diminuat cu 1,7%, la 159,81 lei.
- Argintul, în schimb, perceput ca metal preponderent industrial, a beneficiat de o susţinere mult mai bună, după ce s‑a ieftinit suficient de mult pentru a deveni atractiv pentru cei ce doreau să‑şi refacă/consolideze stocurile la un preţ convenabil. În aceste condiţii, în ciuda faptului că începea intervalul analizat prin trei ieftiniri consecutive şi ajungea miercuri la cel mai scăzut nivel din ultima lună (16,21 $/u.f.), la închiderea fixingului londonez din 27 mai metalul valora cu doar 1,6% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (16,30 $/u.f., faţă de 16,56 $/u.f. în 27 mai). Totuşi, din cauza faptului că atât minimul, cât şi maximul la care au cotat s‑au situat cu mult sub cele din intervalul anterior, preţul unciei fine de argint[5] a scăzut cu 3,62%, în termeni de medii săptămânale , la 16,31 $.
- Platina, ca şi argintul, a început intervalul analizat prin trei ieftiniri consecutive, în urma cărora s‑a ieftinit cu 22 $/u.f., dar a încheiat intervalul analizat în scădere mult mai accentuată, la închiderea fixingului londonez din 27 mai metalul valorând cu 4% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (984 $/u.f., comparativ cu 1.025 $/u.f. în 20 mai). În termeni de medii săptămânale însă, corecţia a fost mai puţin accentuată, preţul mediu2 al unciei fine de platină scăzând cu 3,39% în raport cu intervalul anterior, la 998,80 $.
- Paladiul, din nou, a fost cel mai afectat metal preţios, începând săptămâna în scădere drastică (-3%) şi ieftinindu‑se cu 44 $/u.f. în primele trei zile. Din această cauză, deşi înregistrarea minimului din ultimele două luni şi jumătate (523 $/u.f., pe 25 mai) a stimulat cererea de aşa manieră încât paladiul s‑a scumpit cu 23 $/u.f. în doar două zile, la închiderea fixingului londonez din 27 mai metalul valora cu 4% mai puţin decât cu o săptămână în urmă (567 $/u.f., comparativ cu 592 $/u.f. în 20 mai), iar în termeni de medii săptămânale preţul2 unciei fine de paladiu a scăzut cu 6,04%, la 541,40 $.
Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată
Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de Kitco, Banca Naţională a României, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com
NOTE:
*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)
**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:
ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului pe piaţa din Londra
ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului pe piaţa din Londra.
VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL
AUTOR: Andrei Rădulescu
Piaţa valutară
Cursul mediu al dolarului american a înregistrat aprecieri generalizate în ultima săptămână din luna mai, atât în raport cu monedele din statele dezvoltate, cât și față de valutele din țările emergente și în dezvoltare.
Această evoluție a fost determinată, în principal, de ameliorarea indicatorilor macroeconomci din prima economie a lumii, după pierderea de “turație” de la începutul anului. Se menționează, în acest sens, dinamica încrederii consumatorilor, indicatorul calculat de Universitatea Michigan atingând în luna mai nivelul maxim din iunie 2015. Totodată, comenzile de bunuri de consum îndelungat au accelerat în aprilie, lună în care vânzările de case noi s-au situat la nivelul maxim din ianuarie 2008. În acest context, FED a semnalat că ar putea majora din nou rata de dobândă de politică monetară în această vară (ședințele din lunile iunie sau iulie).
Pe de altă parte, în Zona Euro indicatorii comunicați recent indică rezistența regiunii la provocările cu care se confruntă procesul de integrare economică și monetară europeană. Cu toate acestea, proximitatea referendumului privind Brexit, dar și persistența dinamicii prețurilor de consum în zona riscului de deflație exprimă premise de continuare a unei politici monetare relaxate pe termen scurt.
Divergențele de politică monetară (FED vs. BCE) sunt reflectate și de evoluțiile recente ale ratelor de dobândă la titlurile de stat pe scadența 10 ani: săptămâna trecută în SUA indicatorul a crescut cu 0,4% la 1,851%, în timp ce în Germania a scăzut cu 16,4% la 0,143%.
În acest context, cursul mediu al dolarului american s-a apreciat cu aproximativ 1% față de moneda unică europeană în ultima săptămână din luna mai, către nivelul maxim de la jumătatea lunii martie.
Totodată, dolarul a crescut și față de monedele din sfera de influență a euro săptămâna trecută: coroana suedeză (cu 0,4%), coroana daneză (cu 1%).
De asemenea, moneda americană s-a apreciat și față de lira sterlină cu 0,6%, pe fondul incertitudinilor privind referendumul din 23 iunie (BREXIT).
Nu în ultimul rând, dolarul a crescut și față de yen-ul nipon (cu 0,2%) și francul elvețian (cu 0,8%) în ultima săptămână din luna mai, ca urmare a ameliorării percepției de risc pe piețele financiare internaționale.
În ceea ce privește monedele din țările emergente și în dezvoltare se notează aprecierea dolarului american față de peso mexican (cu 0,5%), ringgit-ul malaysian (cu 0,9%) și real-ul brazilian (cu 1,4%), pe fondul provocărilor structurale cu care se confruntă aceste economii într-o perioadă în care FED a semnalat că va continua să majoreze costul finanțării în dolari.
Față de leul românesc, dolarul a crescut, în medie, cu 1,2% săptămâna trecută, evoluție influențată de dinamica cursurilor EUR/USD (depreciere cu 1%) și EUR/RON (apreciere cu 0,2%). Cursul USD/RON reprezintă un cross între EUR/USD și EUR/RON.
Pieţe de capital
Piețele internaționale de acțiuni au consemnat creșteri generalizate în ultima săptămână a lunii mai, dinamică influențată de o serie de factori: evoluțiile macroeconomice din principalele blocuri economice ale lumii; știrile companiilor (inclusiv oferta lansată de Bayer pentru preluarea companiei americane Monsanto); fluctuațiile din piețele de titluri de stat, valute și materii prime (cotația internațională la țiței a retestat pragul de 50 dolari pe baril pentru prima oară din toamna anului 2015).
Din punct de vedere macroeconomic, în SUA ritmul de evoluție a PIB din trimestrul I a fost revizuit în urcare, de la 0,5% anualizat la 0,8% anualizat, pe fondul unei evoluții mai bune a stocurilor, investițiilor rezidențiale și exportului net. De asemenea, o serie de indicatori s-au ameliorat în perioada recentă, exprimând premise de re-accelerare pe termen scurt: încrederea consumatorilor a atins nivelul maxim din iunie 2015; comenzile de bunuri de folosință îndelungată au crescut cu un ritm lunar de 3,4% în aprilie; pe piața imobiliară vânzările de case noi au atins maximul din ianuarie 2008 luna trecută. În acest context, este în creștere probabilitatea ca FED să majoreze din nou rata de dobândă de referință în această vară, aspect semnalat și de d-na Yellen (Președintele instituției) la o Conferință susținută la Harvard vineri.
În Zona Euro, industria prelucrătoare și sectorul de servicii s-au consolidat în luna mai: indicatorul PMI Compozit calculat de Markit Economics a scăzut cu doar 0,1 puncte față de aprilie la 52,9 puncte. Totodată, încrederea consumatorilor a continuat procesul de ameliorare în luna mai. Nu în ultimul rând, Guvernul elen a implementat noi reforme structurale, avizate favorabil de creditorii internaționali. Astfel, Grecia va primi o nouă tranșă de peste 10 miliarde EUR și ar putea obține restructurarea datoriei publice în 2018.
Pe piețele de titluri de stat ratele de dobândă pe scadența 10 ani au evoluat divergent săptămâna trecută, pe fondul perspectivelor de politică monetară: creștere în SUA cu 0,4% la 1,851%; scădere în Germania cu 16,4%, la 0,143%.
În acest context, indicele MSCI calculat de Morgan Stanley pentru piețele globale de acțiuni a crescut cu 2,3%, la 402,9 puncte săptămâna trecută (avans cu 0,9% de la începutul anului). Se notează dinamica piețelor emergente, indicele MSCI pentru această categorie urcând cu 2,9% la 808,3 puncte săptămâna trecută (creștere cu 1,8% de la începutul anului). Totodată, indicele MSCI pentru piețele dezvoltate a încheiat ultima săptămână din mai cu un avans de 2,2%, la 1671,1 puncte (în urcare cu 0,8% față de nivelul de la final de 2015).
În SUA, indicele Dow Jones a crescut cu 2,1% la 17873,2 puncte, iar indicele S&P a urcat cu 2,3% la 2099,1 puncte săptămâna trecută.
Se notează însă dinamica indicelui pan-european Dow Jones Stoxx 600 în urcare cu 3,4% la 349,6 puncte.
În Asia, indicele regional MSCI Asia Pacific a încheiat săptămâna trecută la 128,2 puncte, în urcare cu 2,1%.
În România, indicele BET a crescut cu 1,7%, la 6472,8 puncte în ultima săptămână a lunii mai.
Evoluţia grafică a Cursurilor de Schimb Valutar
Sursa: Baza de date IEM
Coordonatori: dr. Maria CARTAS, Cornel ALBU
[1] London Bullion Market Association (LBMA) – piaţa londoneză angro de aur, argint, platină şi paladiu, unde se stabilesc zilnic, în sistem over‑the-counter, preţurile de referinţă (în dolari SUA/uncie fină) pentru toate celelalte pieţe mondiale pe care se tranzacţionează cele patru metale preţioase
[2] Calculat pe baza cotaţiei PM comunicată zilnicla 12:00 ora Londrei de LBMA
[3] Uncia fină (in engleză Troy oz), sau „uncia monetară” este unitatea de măsură utilizată în ţările anglo‑saxone pentru cotaţia metalelor preţioase. O uncie fină (simbol u.f.) este echivalentă cu 31,1034768 grame.
[4] Calculat pe baza cursului zilnic stabilit de Banca Naţională a României (BNR), funcţie de cotaţia unciei fine de aur anunţate de LBMA şi de cursul oficial al dolarului SUA în raport cu moneda naţională. Media săptămânală a valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională. Media săptămânală a valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională
[5] Calculat pe baza cotaţiei spot comunicată zilnic de LBMA
