I. ŢIŢEI
AUTOR: Mariana Papatulică
OPEC a făcut o mişcare ce părea de neconceput până de curând şi anume a decis să-şi reducă producţia de ţiţei, pentru prima dată de la criza financiară globală din 2008. În intervalul 28-29 septembrie a.c., grupul s-a reunit la Alger, la Forumul Internaţional al Energiei, şi a hotărât să reducă producția de la 33,24 milioane de barili/zi, la 32,5 – 33,0 mil.barili/zi. Acordul nu este definitiv, detaliile urmând să fie finalizate în luna noiembrie, dar înţelegerea preliminară dintre statele participante a reuşit să antreneze o creştere a preţurilor ţiţeiului cu mai mult de 6 %, în data de 28 sepetembrie, şi cu încă 1 %, în data de 29 septembrie, iar mediile săptămânale pe pieţele la termen Nymex din New York şi ICE din Londra în tranzacţiile cu scadenţă în noiembrie au crescut cu 4,86% în cazul WTI (SUA), la 46,74 $/baril, şi cu 3,49%, la 48,06 $/baril, în cazul Brent (Marea Britanie).
Factorul activ în acest demers a fost Arabia Saudită, care avea nevoie de un acord în acest sens. Producţia OPEC va fi redusă datorită faptului că Arabia Saudită a făcut o răsturnare cu 180 de grade faţă de poziţia sa din ultimii doi ani, de protejare a cotei de piaţă. Rapoarte ale „Wall Street Journal” au indicat faptul că oficiali saudiţi, inclusiv ministrul energiei, Khalid al-Falih, erau îngrijoraţi de efectele economice asupra regatului, ale preţurilor constant scăzute ale ţiţeiului. Temerea că preţurile ţiţeiului ar putea să rămână scăzute şi în 2017 a fost suficientă pentru a determina oficialii saudiţii să-şi schimbe atitudinea.
Mai mult, unii analişti au considerat că Arabia Saudită pare mai „disperată” decât Iranul. De ani de zile, Iranul a dorit creşterea preţurilor ţiţeiului, în timp ce Arabia Saudită era satisfăcută cu status-quo-ul pieţei, lăsând alţi producători să suporte un asemenea demers. Dar după doi ani de preţuri scăzute, Arabia Saudită se află sub o presiune fiscală gravă, o situaţie dificilă nemaiîntâlnită la Riyadh. Arabia Saudită a anunţat recent că va reduce salariile miniştrilor săi cu 20% şi că va reduce de asemenea bonificaţiile pentru angajaţii guvernului. Între timp, Iranul înregistrează o revenire a economiei sale, după ridicarea sancţiunilor internaţionale şi redresarea producţiei de ţiţei. Arabia Saudită are un deficit bugetar masiv, echivalent cu 13,5 % din PIB, în timp ce deficitul Iranului va ajunge la doar 2,5 % din PIB. Cu alte cuvinte, Arabia Saudită pare a fi mai interesată decât Iranul de preţuri mai mari la ţiţei.
Olivier Jakob, analist la „Petromatrix”, o importantă firmă elveţiană independentă, specializată în cercetarea pieţei ţiţeiului, a declarat pentru „ Wall Street Journal”: „Nu sunt convins ca saudiţii au abandonat politica de prezervare a cotei de piață, dar cred că au renunţat la ideea conform căreia nu le pasă dacă preţul ajunge la 20 $/ baril. Ei par mai puţin idealişti şi ceva mai realişti.”
Efectul psihologic asupra pieţei petrolului a fost substanţial, în condiţiile în care preţul ţiţeiului a înregistrat creşteri mari în cursul săptămânii, cele mai importante din aprilie şi până în prezent.
Dar comercianţii de ţiţei au început să pună la îndoială viabilitatea şi importanţa acordului, astfel încât creşterea preţurilor s-a atenuat temporar în ultima zi de tranzacţii a săptămânii, respectiv, în data de 30 septembrie. Motivul: analiştii petrolieri nu au fost impresionaţi de aşa-zisa reducere a producţiei OPEC. Mai multe bănci majore de investiţii – inclusiv Goldman Sachs, Société Générale, Jeffries şi UBS – nu şi-au modificat previziunile, relativ pesimiste, privind preţul petrolului. Analistul Ed Morse de la Citi Bank a declarat că preţurile încă „se târăsc pe jos”. Goldman Sachs a redus nivelul prognozat al preţului ţiţeiului pentru trimestrul IV a.c., de la 50 $ la 43 $/baril, în schimb, a opinat că, în cazul în care acordul este pus în aplicare, preţul ţiţeiului ar putea creşte cu 7- 10 $/ baril, anul viitor.
Există o serie de raţiuni/cauze pentru care OPEC ar putea să nu ajungă la o înţelegere sau, altfel spus, ca acordul să nu devină operaţional:
- Grupul nu a alocat limite/cote de producție pentru fiecare dintre membrii săi, astfel încât este încă neclar cine va fi obligat să-şi reducă producţia.
- Unii dintre membri ar putea, în spiritul unei vechi tradiţii negative, să nu respecte înţelegerea, chiar dacă OPEC parafează acordul la Viena, în luna noiembrie.
- În cazul în care pragul maxim va fi stabilit la limita de sus a gamei – 33,0 mil.barili/ zi – aceasta ar echivala cu o reducere nesemnificativă, de numai 200.000 de barili /zi.
- Nigeria, Iranul şi Libia sunt exceptate de la aceste limitări. Acestora li se va permite să producă la niveluri „maxime”, fapt care, cumulat, ar readuce în circuitul productiv circa 1,5 mil.barili / zi de ţiţei.
- Irakul ridică o serie de întrebări. Acesta nu mai este scutit de obligaţia de respectare a limitelor/cotelor individuale de producţie ale OPEC, după ani de zile de tratament special, deoarece se consideră că s-a redresat după război. Dar datele statistice publicate în ultima vreme de OPEC au indicat o producţie a Irakului cu mult mai redusă decât cea reală, iar această discrepanţă între producţia efectivă şi cota oficial alocată de OPEC ar limita potenţialul productiv al Irakului mai mult decât ar trebui, conform unor surse irakiene. Acest conflict reprezintă o altă „piatră de blocaj” pentru reuniunea OPEC din noiembrie.
- AIE şi-a reiterat prognoza privind scăderea cererii şi a preţurilor. În paralel cu conferinţa în energie din Alger, directorul executiv al AIE, Fatih Birol, a declarat că excedentul global de ţiţei va persista până la sfârşitul anului 2017. Dacă nu se va face o „intervenţie majoră”, a spus Birol, referindu-se la reducerea producției OPEC, „nu văd ca piaţa petrolului să ajungă la o re-echilibrare până la sfârşitul anului 2017”. „Cererea este slabă, mai slabă decât mulţi au crezut, respectiv creşterea cererii globale este estimată la aproximativ 0,8 milioane de barili pe zi (mai puţin de 1 milion de barili pe zi), iar oferta este amplă, în special cea din ţările din Orientul Mijlociu”. Și stocurile sunt imense. Stocurile de benzină sunt încă mari, iar marjele de profit la rafinare sunt reduse, fapt care conform agenţiei Moody ar putea persista un timp. Ca urmare a acestei situaţii, avem preţuri scăzute la ţiţei, cu implicații uriaşe pentru următorii câţiva ani.
- Stocurile petroliere strategice ale Chinei ar putea constitui, de asemenea, un factor cu o influenţă potenţial negativă asupra preţurilor. „Standard & Poor’s Global” afirmă că piaţa internaţională a ţiţeiului se va confrunta cu o posibilă încetinire a importurilor de ţiţei ale Chinei, deoarece sistemul de rezerve strategice de ţiţei (SPR) al ţării este aproape saturat. OPEC ar putea acţiona pentru a stimula preţurile prin limitarea producției, dar China ar putea răspunde la preţurile mai ridicate prin reducerea importurilor. Chiar dacă OPEC nu ar întreprinde nimic pentru a limita exporturile de petrol, China ar putea, în curând, să-şi reducă importurile, pentru că nu mai are nevoie să-şi completeze SPR, cel puţin nu cu aceeaşi urgenţă ca în ultimii doi ani. Acest fapt reprezintă un dezavantaj pentru pieţele petroliere.
În segmentul producţiei de ţiţei neconvenţional, o decizie judecătorească din statul Pennsylvania(SUA) ar putea afecta extracţia gazelor de şist. Curtea Supremă de Stat din Pennsylvania a anulat o lege favorabilă industriei extractive de gaze de şist, fapt care ar putea fi o frână în calea dezvoltării acestora. Curtea a decis că legea 2012 favorizează în mod inechitabil industria gazelor naturale. Legea a permis ca petroliştii să notifice furnizorilor de apă din sectorul public, dar nu şi proprietarilor privaţi, eventualele scurgeri sau scăpări necontrolate ale fluidelor utilizate în procesul de fracturare. De asemenea, legea a restrâns accesul profesioniştilor din domeniul sănătăţii la obținerea de informații cu privire la substanţele chimice utilizate la fracturarea hidraulică. Hotărârea judecătorească a dat, de asemenea, o lovitură sectorului de foraj de gaze, anulând o procedură care le permitea să preia terenuri private şi publice pentru foraj. Oponenţii fracturării au salutat decizia, dar grupul de firme Marcellus Shale a declarat că acest fapt va repreznta o frână pentru investiţii.
În schimb, Rusia surprinde prin interesul arătat explorării/exploatării hidrocarburilor neconvenționale. Reuters a relatat că Rosneft Rusia si Gazprom Neft şi-au unit eforturile de a majora producţia de petrol şi gaze din surse neconvenționale. Până în 2020, Rusia speră ca 11 % din producția sa să provină din surse neconvenționale, faţă de 7 %în 2016. Potenţialul este enorm – oficiali guvernamentali estimând că Rusia dispune de rezerve neconvenționale de petrol, de 88 de miliarde de barili sau aproximativ două treimi din rezervele sale totale. Cu o mare parte din producţia actuală provenind din câmpuri petrolifere mari, dar îmbătrânite, există o presiune tot mai mare în direcţia valorificării rezervelor de şisturi şi a altor rezerve de ţiţei greu accesibile. SUA şi aliații săi occidentali au emis sancţiuni împotriva Rusiei, pentru blocarea răspândirii tehnologiei de foraj de şist. Dar Rusia se mişcă înainte, sau cel puţin încearcă să o facă.
II. GAZ NATURAL
AUTOR: Mariana Papatulică
Preţurile gazelor naturale pe piaţa la termen din New York, Nymex, în contractele cu livrare în noiembrie, au scăzut cu 1,15%, la o medie săptămânală de 104,56 $/1000 m.c., în contextul ameliorării condiţiilor meteo pe întreg cuprinsul SUA, ceea ce a determinat o diminuare a cererii de gaz pentru sectorul casnic şi acumulări reduse de stocuri.
Preţul mediu de export al Rusiei din contractele de export al gazului natural în Germania a înregistrat o valoare medie de 149 $/1000 m.c. în luna august a.c., cu 1,16% mai puţin decât în luna anterioară.
Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere
Sursa: Banca de date I.E.M.
III. PRODUSE AGROALIMENTARE
Grâu
AUTOR: Emilia Bălan
În perioada 26 septembrie – 2 octombrie 2016, media săptămânală a cotațiilor grâului american roşu moale nr. 2, la Bursa din Chicago, a înregistrat o scădere de 1,17% comparativ cu intervalul precedent, la 147,28 $/tonă. Tendinţa cotaţiilor zilnice a fost relativ oscilantă, de la o cotaţie de 145,51 $/tonă pe 26 septembrie, la 147,71 $/tonă, vineri, 30 septembrie a.c., la închiderea bursei, după ce pe 27 septembrie au atins maximul săptămânii, de 148,44 $/tonă.
Volatilitatea cotaţiilor a reflectat pe de o parte dorința comercianților de a vinde grâul la valori mai mari, care să le acope costurile de producție, iar pe de altă parte stocurile mondiale ridicate, susținute de majorarea cantităților din hambarele fermierilor chinezi și americani.
Potrivit raportului Departamentului American al Agriculturii (United States Department of Agriculture – USDA) privind situația trimestrială a stocurilor din Statele Unite, la 1 septembrie 2016, în silozurile fermierilor americani exista o cantitate de aproape 20 milioane tone, în creștere cu 12% față de data similară a anului anterior. Stocurile aflate în alte locații decât cele ale fermelor erau de circa 5 milioane tone, cu 24% mai mari decât pe 1 septembrie 2015.
În ceea ce privește situația cantităților de grâu depozitate în China, acestea sunt prognozate de USDA la 111 milioane tone pentru sfârșitul sezonului actual (2016/17), datorită politicilor agricole ale oficialilor de la Beijing de a susține prețurile grâului obținut din producție proprie, în scopul stimulării cultivării acestei importante cereale.
Porumb
AUTOR: Emilia Bălan
Media săptămânală a cotaţiilor porumbului american nr. 2, la Bursa din Chicago, a fost de 130,38 $/tonă, în scădere cu 2,07% comparativ cu intervalul precedent.
Diminuarea cotaţiilor porumbului american s-a datorat prognozelor realizate de USDA în cel mai recent raport (din septembrie) privind producţia mondială record. Astfel, pentru sezonul 2016/17 (octombrie 2016/septembrie 2017), USDA previzionează că producţia mondială de porumb se va ridica la 1,027 miliarde tone, în creştere cu peste 67,6 milioane tone faţă de cea din 2015/16 (+7% mai mult decât în anul agricol anterior). Majorarea producției mondiale este sprijinită de recolta foarte mare ce se preconizează să se obțină în Statele Unite – principalul producător și exportator mondial – de peste 383 milioane tone, cu 11% mai mare față de cea estimată a se realiza în 2015/16.
Ulei şi Boabe de Soia
AUTOR: Eufrosina Mereoru
La Bursa din Chicago, în intervalul 26 septembrie – 2 octombrie 2016, preţurile la uleiul de soia şi la boabele de soia au avut un trend descendent. Astfel, cotaţia medie a boabelor de soia s-a situat la 348,87 $/tonă, cu 2,50% mai redusă faţă de săptămâna precedentă. Preţurile zilnice la boabele de soia, pe parcursul săptămânii analizate, au oscilat între o valoare minimă de 347,31 $/tonă, înregistrată pe 26 septembrie, şi una maximă de 350,53 $/tonă, pe 30 septembrie 2016. Principalul factor care a influenţat diminuarea cotaţiei la boabele de soia, în această lună, a fost publicarea prognozei pentru sezonul 2016/17, privind creşterea consumului mondial de soia boabe, cu cca.(+4%) faţă sezonul precedent, conform datelor USDA din septembrie 2016.
Cotaţia medie a uleiului de soia a fost mai mică cu 1,27% faţă de săptămâna precedentă, la 728,58 $/tonă. Nivelul minim înregistrat pe parcursul intervalului analizat a fost de 719,71 $/tonă (28 septembrie), iar cel maxim de 732,94 $/tonă (30 septembrie). Prognoza pentru sezonul 2016/2017 prevede creşterea producţiei mondiale de ulei de soia cu 3,5% faţă de sezonul anterior, conform datelor USDA din septembrie 2016.
Zahăr
AUTOR: Simona Zamşa
În intervalul 26 septembrie – 2 octombrie 2016, la Bursa de Londra, cotația medie a zahărului rafinat a înregistrat o creștere de 2,23% față de săptămâna anterioară, la 603,20 $/tonă. Pentru a treia săptămână consecutiv, prețurile zahărului au continuat să crească, cotațiile zilnice majorându-se în special în primele 3 zile de tranzacționare. Săptămâna a debutat cu prețuri mai ridicate comparativ cu cele înregistrate în săptămâna precedentă. Prețurile din săptămâna anlizată au oscilat între un nivel minim de 597,20 dolari/tonă (29 septembrie) și unul maxim de 612 dolari/tonă (27 septembrie). De menționat că, în acest interval, prețurile au atins nivelurile record înregistrat pe parcursul anului 2012.
În data de 26 septembrie a.c., analistul elvețian Kingsman a declarat că deficitul sezonului 2016/17 va fi cu 570 mii tone mai mare față de cel anunțat acum 2 luni. De asemenea, un alt factor care a influențat cumpărătorii la achiziționarea unor cantități mari de zahăr a fost declarația directorului Asociației Producătorilor Indieni de Zahăr (Indian Sugar Mills Association) care a spus că, în sezonul 2016/17, India va importa 1 milion tone zahăr pentru a-și putea asigura necesarul. India este cel de-al doilea producător mondial de zahăr, iar previziunile pentru sezonul 2016/17 (care a debutat la 1 octombrie) indică faptul că, pentru prima oară în ultimele 7 sezoane, consumul va depăși producția.
Cafea
AUTOR: Anca Dragomirescu
În intervalul 26 septembrie – 2 octombrie 2016, media cotațiilor la cafea Arabica a fost de 3.364,83 $/tonă, cu 1,17% mai puțin față de săptămâna anterioară.
La sortimentul de cafea Robusta, media cotațiilor a fost de 1.992,00 $/tonă în intervalul analizat, cu 1,18% mai mult față de săptămâna precedentă.
Cacao
AUTOR: Anca Dragomirescu
Media cotațiilor la sortimentul cacao nr.7 care cotează la Bursa de la Londra, CIF, a fost de 2.925,79 $/tonă în perioada 26 septembrie- 2 octombrie 2016, cu 2,40% mai puțin comparativ cu intervalul 19-25 septembrie a.c.
În perioada 26 septembrie-02 octombrie 2016, media cotațiilor la sortimentul de cacao care cotează la Bursa din New-York, franco-depozit, a fost de 2.805,40 $/tonă, cu 2,50% mai puțin față de intervalul precedent.
Bumbac
AUTOR: Simona Zamşa
În perioada 26 septembrie – 2 octombrie 2016, prețurile celor două sorturi de bumbac au înregistrat micșorări atribuite unei activități tranzacționale mai reduse față de săptămâna anterioară. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” s-a situat la 1.727,62 $/tonă (-0,76%), iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi s-a diminuat cu 2,54%, la 1.512,28 $/tonă.
În săptămâna analizată, prețurile bumbacului Index A au oscilat între 1.703,36 $/tonă și 1.746,36 $/tonă. Pe piața americană, prețurile bumbacului american au fluctuat între un nivel minim de 1.498,30 $/tonă și unul maxim de 1.530,05 $/tonă.
Vremea favorabilă din Statele Unite, principalul exportator mondial, a temporizat cumpărătorii în ultima perioadă, fapt care a determinat scăderea volumului tranzacționat la principalele burse de mărfuri.
Totuși, prețurile bumbacului se mențin ridicate, date fiind previziunile Departamentului American al Agriculturii (USDA), conform cărora, în sezonul actual, 2016/17, deficitul producției mondiale raportat la consum va fi de aproape 2 milioane tone. Creșterea consumului mondial într-un ritm mai ridicat comparativ cu cel al producției este atribuit creșterii cererii din China, Bangladesh și Turcia. Restricțiile de import din China, precum și expansiunea accelerată a sectorului textil din Bangladesh au fost principalii factori care au determinat ca Bangladeshul să devină în prezent principalul importator mondial de bumbac.
Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare
Sursa: Banca de date I.E.M.
IV. METALE NEFEROASE
Aluminiu
AUTOR: Florela Stoian
Trendul crescător al cotațiilor zilnice ale aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange-LME) până la 1.658,50 $/tonă, maximul ultimelor șase săptămâni, a determinat majorarea mediei săptămânale cu 3,61% față de media săptămânală anterioară, la 1.645,50 $/tonă. Evoluția favorabilă a cotațiilor în intervalul analizat sugerează că piața mondială este mai restrânsă, ca urmare a diminuării aparente a utilizării metalului în oferte de finanțare, dar și a aplicării noilor norme de depozitare la LME, care impun un nivel mai scăzut al primelor pentru metalul alb. Pe termen scurt, însă, cotațiile vor fi dezavantajate de posibila reluare a activității de producție la capacitățile de producție închise în 2015 în China.
Cererea pentru metalul alb în industrie și plasarea metalului în ofertele de finanțare au contribuit la scăderea nivelului stocurilor de la LME la 2.124.400 tone în ultima zi a lunii septembrie și a mediei săptămânale acestora cu 1,32% față de media săptămânală anterioară, la 2.129.730 tone.
Cupru
AUTOR: Emilia Manole
În săptămâna 26 septembrie – 2 octombrie 2016, la Bursa de la Londra, cotația medie a cuprului a înregistrat o creștere ușoară, de 0,83% față de săptămâna anterioară, și s-a situat la 4.805 $/tonă. Această evoluție este determinată în principal de semnele de stabilizare economică din China. În intervalul analizat, cotațiile zilnice nu au înregistrat fluctuații majore, prețurile variind între un nivel minim de 4.775 $/tonă (27 septembrie) și unul maxim de 4.832 $/tonă (30 septembrie). Potrivit Academiei Chineze de Stiințe Sociale, economia va crește cu 6,6% în al patrulea trimestru, iar Banca de Dezvoltare din Asia prevede o creștere de 6,5% pentru anul 2016.
Media săptămânală a stocurilor de cupru la Bursa de Metale de la Londra (LME) a înregistrat o creștere de 6,29%, comparativ cu săptămâna precedentă, la nivelul de 371.215 tone.Până în prezent stocurile au înregistrat o majorare anuală de 65.950 tone cupru fin (o creștere de 13,8% față de anul 2015).
Plumb
AUTOR: Florela Stoian
Cotațiile plumbului la LME au fost marcate de creșteri semnificative, până la 2.105,50 $/tonă la 30 septembrie, cel mai înalt nivel din mai 2015. Depășirea pragului de 2.000 $/tonă a fost susținută de creșterea cererii în sectorul de fabricare a bateriilor auto și de utilizarea metalului în ofertele de finanțare. Media săptămânală a înregistrat o creștere de 2,96% față de media săptămânală anterioară, la 1999,40 $/tonă.
Deși nivelul stocurilor la LME a urmat un trend descendent, reflectând creșterea cererii, media săptămânală a acestora a înregistrat o creștere ușoară, de 0,44% față de media săptămânală anterioară, la 190.930 tone, efect al acumulărilor din intervalul anterior.
Zinc
AUTOR: Florela Stoian
Oscilațiile cotațiilor zincului la LME, între 2.248,50 $/tonă și 2.378 $/tonă pe parcursul intervalului analizat, au determinat creșterea mediei săptămânale cu 2,47% față de media săptămânală anterioară, la 2.322,90 $/tonă. Creșterea acestora la peste 2.300 $/tonă a fost susținută de deficitul ofertei din perioada ianuarie-iulie, estimat de specialiștii de la Institutul Internațional de Studii privind Plumbul și Zincul la 174.000 tone, , consecință a închiderilor programate ale marilor capacități miniere din lume (Century-Australia și Brunswick-Canada).
Creșterea moderată a cererii în sectorul de galvanizare a oțelului este evidențiată de scăderea treptată a nivelului stocurilor de la LME, a căror medie săptămânală s-a diminuat cu 0,72% față de media săptămânală anterioară, la 440.690 tone.
Nichel
AUTOR: Anca Dragomirescu
În perioada 26 septembrie – 2 octombrie 2016, media cotațiilor la nichel, la Bursa de la Londra, a fost de 10.563,00 $/tonă, cu 2,35% mai mult comparativ cu intervalul precedent.
Stocurile de nichel la bursa londoneză au scăzut, de la 362.364 tone înregistrate pe 26 septembrie 2016, la 361.794 tone în data de 30 septembrie, a.c. (-570 tone).
Cositor
AUTOR: Eufrosina Mereoru
Cotaţia medie a cositorului la Bursa de Metale de la Londra în săptămâna 26 – 30 septembrie 2016 a înregistrat o majorare de 2,49% faţă de intervalul precedent, atingând pragul de 20.024 $/tonă (de la 19.538 $/tonă). Preţurile zilnice au fluctuat între un nivel minim de 19.800 $/tonă (26 septembrie) şi unul maxim de 20.295 $/tonă (30 septembrie). Tendinţa de creştere a cotaţiilor cositorului a avut loc pe fondul speculaţiilor conjuncturale de bursă şi al diminuării stocurilor.
Pe data de 30 septembrie 2016, stocurile de cositor la LME au atins cel mai mic nivel din ultimii 10 ani, coborând sub pragul de 3.460 tone. Astfel, nivelul mediu săptămânal al stocurilor de cositor s-a diminuat cu 5,51% comparativ cu perioada anterioară, la 3.549 tone.
Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase
Sursa: Banca de date I.E.M.
V. METALE PREŢIOASE
AUTOR: Dana Ghiţac
Ultima săptămână din septembrie a fost marcată de modul în care au fost influenţaţi marii investitori de rezultatul primei dezbateri dintre candidaţii la preşedinţia SUA şi de vestea despre scăderea dramatică a valorii acţiunilor unor importante bănci europene (Deutsche Bank, din Germania, Barclays şi Royal Bank of Scotland, din Marea Britanie). Cu menţiunea că, deşi ambele evenimente au avut un puternic impact asupra interesului pentru metalele preţioase, ele au exercitat presiuni de sens contrar asupra preţurilor. Astfel, deoarece aurul, în principal, dar şi argintul şi platina sunt percepute ca investiţii alternative în perioade de incertitudine geopolitică şi financiară, toate cele trei metale preţioase au cotat în scădere după ce sondajele au arătat că Hillary Clinton se bucură de o simpatie mult mai mare în rândul electoratului decât contracandidatul său republican (extrem de controversat, din cauza incertitudinilor legate de modul în care ar gestiona politica externă a SUA, comerţul sau economia internă). Tendinţa de ieftinire în ritm alert a fost însă blocată vineri de panica creată după ce s‑a aflat că aproximativ 10 fonduri speculative care fac afaceri cu Deutsche Bank au început să-şi reducă expunerea financiară pe banca germană.
Pe piaţa londoneză[1], această conjunctură a sporit volatilitatea cotaţiilor, de aşa manieră încât paladiul a fost singurul metal preţios care a reuşit să înregistreze o nouă creştere de preţ în termeni de medii săptămânale. Totuşi:
- Preţul unciei fine de aur[2] a scăzut nesemnificativ în săptămâna analizată (cu doar 0,03%), la 326,12 $. Pe parcursul acestei perioade, evoluţia cotaţiilor a fost extrem de dinamică: aurul a început intervalul analizat pe trend descendent (1.340,50 $/u.f., pe 26 septembrie) şi, în următoarele trei zile s‑a mai ieftinit cu încă 22 $/u.f.. Din această cauză la închiderea fixingului londonez din 30 septembrie uncia fină[3] de aur valora cu 1% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 1.322,50 $, faţă de 1.338,65 $, în 23 septembrie.
În aceste condiţii, metalul a încheiat luna cu 1% peste nivelul la care o începea (1.309,5 $/u.f. pe 1 septembrie), dar în termeni de medii lunare preţul aurului a scăzut cu 1% faţă de nivelul din august (de la 1.341,09 $/u.f., la 1.326,03 $/u.f.). Trebuie însă menţionat că, raportat la perioada similară din 2015, metalul s‑a scumpit cu 18% şi că aurul a încheiat primele nouă luni din 2016 cu 22% peste nivelul de la începutul anului (1.082,25 $/u.f., pe 4 ianuarie).
În România, preţul de referinţă al gramului de aur[4] a crescut cu 0,15% (la 169,51 lei) în ultima săptămână din septembrie. Cu toate acestea, pe parcursul acestei perioade, valoarea sa a evoluat în directă legătură cu cea a unciei fine pe piaţa din Londra, dar dinamica a fost puternic influenţată de fluctuaţiile dolarului SUA în raport cu moneda naţională. În acest context, gramul de aur a început intervalul analizat în scădere, la 170,09 lei şi, după ce s‑a ieftinit până la 168,66 lei (pe 29 septembrie), a încheiat intervalul analizat uşor sub nivelul stabilit cu o săptămână în urmă: pe 30 septembrie Banca Naţională a României anunţa un curs de 169,87 lei/gram, în scădere subunitară (-0,3%), comparativ cu 170,41 în 23 septembrie.
Din cauza ieftinirii gradate din septembrie, metalul a încheiat luna cu doar 1% peste nivelul la care o începea (167,93 lei/gram, pe 1 septembrie), iar în termeni de valori medii preţul a scăzut cu mai mult de 1% faţă de nivelul din august. Trebuie însă menţionat că, raportat la septembrie 2015, gramul de aur s‑a scumpit cu 19% şi că a încheiat primele nouă luni din 2016 cu 19% peste nivelul de la începutul anului (142,86 lei/gram, pe 4 ianuarie).
- Preţul unciei fine de argint[5] a scăzut cu 1,10% în săptămâna analizată, la 19,27 $. Metalul a început intervalul prin patru ieftiniri consecutive, în urma cărora joi cota la 19,01 $/u.f., după care s‑a scumpit uşor. Redresarea fost însă insuficient de amplă şi la închiderea fixingului londonez din 30 septembrie uncia fină de argint valora cu peste 2% mai puţin decât cu o săptămână în urmă în urmă: 19,35 $, comparativ cu 19,82 $ în 23 septembrie.
Cu toate acestea, argintul a încheiat luna cu 4% peste nivelul la care o începea (18,65 $/u.f., pe 1 septembrie), dar în termeni de valori medii, preţul argintului a scăzut cu aproape 2% faţă de nivelul din august. Trebuie însă menţionat că, raportat la septembrie 2015, metalul s‑a scumpit cu 31% şi că argintul a încheiat primele nouă luni din 2016 cu 38% peste nivelul la care începea anul (14 $/u.f. pe 4 ianuarie).
- Preţul unciei fine de platină2 a scăzut cu 1,12% în ultima săptămână din septembrie, la 1.028,40 $. Pe parcursul intervalului cotaţiile au evoluat pe trendul aurului, cu precizarea că, deşi s‑a ieftinit doar în primele trei zile, impactul a fost mult mai puternic şi la închiderea fixingului londonez din 30 septembrie uncia fină de platină valora cu 2% mai puţin decât cu o săptămână în urmă: 034 $, comparativ cu 1.055 $, în 23 septembrie.
Din cauza trendului descendent pe care a cotat după ce, pe 10 august, înregistra cel mai ridicat nivel din ultimul an şi jumătate (1.182 $/u.f.), platina a încheiat luna cu 1% sub nivelul la care o începea (1.043 $/u.f., pe 1 septembrie) şi în termeni de medii lunare s‑a ieftinit cu aproape 7% faţa de nivelul din august. Totuşi, raportat la septembrie 2015, metalul s‑a scumpit cu 8%, iar evoluţia din 2016 este ascendentă, platina încheind primele nouă luni cu 16% peste nivelul de la începutul anului (893 $/u.f., pe 4 ianuarie).
- Preţul unciei fine de paladiu2 a crescut cu 2%, în termeni de medii săptămânale, la 702,80 $. Beneficiind de suportul psihologic oferit de speculaţiile celor care mizează pe un deficit major de ofertă, paladiul a fost singurul metal preţios care a cotat pe trend constant ascendent şi la închiderea fixingului londonez din 30 septembrie uncia fină de paladiu valora cu aproape 4% mai mult decât cu o săptămână în urmă: 722 $, comparativ cu 697 $, în 23 septembrie. Mai mult, metalul a încheiat luna cu 8% peste nivelul la care o începea (666 $/u.f., pe 1 septembrie).
În aceste condiţii, chiar dacă preţul paladiului s‑a situat cu mai bine de 2% sub media lunii august, comparativ cu septembrie 2015, uncia fină de paladiu s‑a scumpit cu 12% şi evoluţia din 2016 este puternic ascendentă: paladiul a încheiat primele nouă luni cu 31% peste nivelul de la începutul anului (550 $/u.f., pe 4 ianuarie).
Evoluţia cotaţiilor zilnice în săptămâna analizată
SURSA: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de Kitco, Banca Naţională a României, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com
NOTE:
*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)
**Exchange Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:
ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului pe piaţa din Londra (LBMA)
ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Phyisical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului pe piaţa din Londra (LBMA)
VI. PIAŢA VALUTARĂ ŞI PIEŢELE DE CAPITAL
Piaţa valutară
AUTOR: Andrei Rădulescu
Ȋn ultima săptămână din septembrie 2016, cursul mediu al dolarului american a consemnat evoluții mixte în raport cu principalele monede din țările dezvoltate și din statele emergente și în dezvoltare. Dinamica monedei americane a fost influențată recent de evoluțiile indicatorilor macroeconomici din principalele blocuri economice ale lumii, precum și de fluctuațiile din piețele internaționale de titluri de stat, acțiuni și materii prime.
Din punct de vedere macroeconomic, în Statele Unite s-au consemnat evoluții mixte în perioada recentă. Astfel, pe de o parte, încrederea consumatorilor s-a îmbunătățit în septembrie, lună în care indicatorul calculat de Conference Board a înregistrat cel mai ridicat nivel din 2007 pânǎ în prezent. De asemenea, comenzile de bunuri de capital au crescut în august, pentru a treia lună consecutiv, cu un ritm lunar de 0,6%. Pe de altă parte, venitul real disponibil al populației a decelerat la 2,4% an/an în august, lună în care dinamica consumului privat s-a temperat la 2,6% an/an. Totodată, pe piața imobiliară se acumulează semnale de maturitate: vânzările de case noi au scăzut cu un ritm lunar de 7,6% în august, în timp ce dinamica anuală a prețurilor caselor a decelerat la 5% în iulie (pe indicatorul S&P/Case Shiller). Nu în ultimul rând, în discursul susținut în Camera Reprezentanților, d-na Yellen (Președintele FED) a subliniat soliditatea sectorului bancar, precum și provocările cu care acesta se confruntǎ (e.g. nivelul redus al ratelor dobânzii), sugerând implementarea unor teste de stres mai severe în viitor.
În Zona Euro, economia pare rezistentă la provocările cǎrora trebuie sǎ le facǎ faţǎ sectorul bancar, dar și procesul de integrare economică europeană după votul pro-Brexit din Marea Britanie. Astfel, încrederea în economie s-a ameliorat în septembrie, indicatorul calculat de Comisia Europeană atingând maximul din ianuarie. De asemenea, pe piața forței de muncă rata șomajului s-a consolidat în august la minimul din vara anului 2011 (10,1%). Nu în ultimul rând, dinamica prețurilor de consum a accelerat la 0,4% an/an în septembrie.
Pe piețele de acțiuni s-au consemnat corecții generalizate săptămâna trecută, ca urmare a intensificării percepției de risc privind sectorul bancar european (cazul Deutsche Bank).
Creșterea aversiunii față de risc a condus la orientarea fluxurilor internaționale de capital spre instrumente cu grad mai redus de risc (titluri de stat). În acest context, ratele dobânzii la obligațiunile suverane cu scadența la 10 ani au scăzut: în SUA cu 1,4%, la 1,598%; în Germania până la un nivel de -0,120%.
Nu în ultimul rând, pe piețele internaționale de materii prime se notează creșterea cotațiilor la țiței, după ce reprezentanții OPEC au ajuns la un acord privind limitarea producției.
În acest context, cursul mediu al dolarului american s-a depreciat cu aproximativ 0,4% față de moneda unică europeană săptămâna trecută, evoluție determinată, în principal, de semnalele de temperare a decalajelor în materie de ritm de creștere economică și de inflație între Statele Unite și Zona Euro. Trebuie însă menționat faptul că, spre final de săptămână, moneda unică europeană s-a depreciat, pe fondul intensificării percepției de risc cu privire la viitorul Deutsche Bank și al sectorului bancar european.
De asemenea, moneda americană a scăzut și față de valutele din sfera de influență a euro săptămâna trecută, ca de exemplu
Dolarul american a pierdut teren și raportat la monedele statelor producătoare de țiței, pe fondul majorării prețurilor aurului negru după decizia OPEC: faţǎ de dolarul australian cu 0,9% şi faţǎ de coroana norvegiană cu 1,9%.
Pe de altă parte, cursul mediu al monedei SUA s-a apreciat față de lira sterlinǎ (cu 0,1%, pe fondul semnalelor de deteriorare economică, după votul pro-Brexit), comparativ cu coroana suedeză (cu 0,1%), faţǎ de dolarul canadian (cu 0,2%) şi comparativ cu kiwi neo-zeelandez (cu 0,3%).
În ceea ce privește monedele din țările emergente și în dezvoltare, se evidențiază aprecierea dolarului față de peso argentinian (cu 0,8%), peso filipinez (cu 0,9%) și rial-ul iranian (cu 1,1%). Pe de altă parte, cursul mediu al dolarului american a stagnat față de real-ul brazilian și s-a depreciat în raport cu peso mexican (cu 1%).
Raportat la leul românesc, moneda americană s-a depreciat, în medie, cu 0,3% săptămâna trecută, evoluție influențată de dinamica cursurilor EUR/RON (stagnare) și EUR/USD (apreciere cu 0,4%). Cursul USD/RON reflectǎ o combinare a evoluţiilor cursurilor între EUR/USD și EUR/RON.
Pieţe de capital
AUTOR: Andrei Rădulescu
Piețele internaționale de acțiuni au consemnat corecții generalizate în ultima săptămână din septembrie, evoluție influențată, în principal, de creșterea aversiunii față de risc, pe fondul provocărilor cu care se confruntă Deutsche Bank și sectorul bancar european.
De asemenea, săptămâna trecută, pe piețele de acțiuni s-au resimțit evoluțiile macroeconomice din principalele blocuri economice ale lumii și dinamica piețelor de titluri de stat, valute și materii prime (creșterea cotațiilor la țiței după acordul OPEC privind limitarea producției).
Din punct de vedere macroeconomic, s-au consemnat evoluții mixte în Statele Unite. Venitul real disponibil al populației și consumul privat au decelerat în august (dinamici anuale de 2,4%, respectiv 2,6%). Totodată, piața imobiliară pare să fi intrat în faza de maturitate, aspect semnalat de evoluția nefavorabilă recentă a vânzărilor noi și a prețurilor caselor din principalele zone metropolitane. Pe de altă parte, Departamentul Comerțului a revizuit în sus dinamica economiei din trimestrul II, de la 1,1% la 1,4% (anualizat), pe fondul unei evoluții mai bune a investițiilor nerezidențiale. Totodată, încrederea consumatorilor și comenzile de bunuri de capital s-au ameliorat în perioada recentă, ceea ce exprimă premise mai bune pentru cererea internă pe final de an.
În Zona Euro, economia pare rezistentă la intensificarea provocărilor din perioada recentă (votul pro-Brexit, problemele din sectorul bancar), aspect semnalat de ameliorarea indicatorilor de încredere în luna septembrie. Totodată, se observă accelerarea dinamicii prețurilor de consum la 0,4% an/an în septembrie. Pe de altă parte, piața forței de muncă pare să piardă din turație (dată fiind intensificarea prudenței în sfera investițiilor): rata șomajului s-a consolidat la 10,1% în august (nivelul minim din 2011).
Intensificarea percepției de risc privind sectorul bancar european a condus, săptămâna trecută, la re-orientarea capitalurilor dinspre acțiuni spre titluri de stat. În acest context, ratele dobânzii la titlurile de stat cu scadența la 10 ani au scăzut: în SUA cu 1,4%, la 1,598%; în Germania de la -0,115% la -0,120%.
În acest context, în ultima săptămână din septembrie, indicele MSCI calculat de Morgan Stanley pentru piețele internaționale de acțiuni a scăzut cu 0,4%, la 418,43 puncte (ceea ce reprezintǎ totuşi un avans de 4,8% față de nivelul de la finele anului 2015). Se observă declinul mai puternic pe piețele emergente, pe fondul ieșirilor de capital, indicele MSCI pentru această categorie scăzând, săptămâna trecută, cu 1,5%, la 903,5 puncte (creștere cu 13,8% de la începutul anului). Indicele MSCI pentru piețele dezvoltate a consemnat o scădere săptămânală de 0,2%, până la 1 725,7 puncte (plus 3,8% în 2016).
În SUA indicele Dow Jones a crescut cu 0,3%, la 18 308,2 puncte, în timp ce indicele S&P 500 a urcat cu 0,2%, la 2168,3 puncte săptămâna trecută.
Ȋn aceeaşi perioadǎ, în Zona Euro indicele pan-european Dow Jones Stoxx 600 a scăzut cu 0,7%, la 342,9 puncte.
De asemenea, în Asia indicele regional MSCI Asia Pacific a consemnat un ritm săptămânal de declin de 1,6%, la 139,7 puncte.
Nu în ultimul rând, pe plan intern indicele general al pieței (BET) a încheiat săptămâna trecută cu o scădere de 0,9%, la 6 936,8 puncte.
Evoluţia grafică a Cursurilor de Schimb Valutar
Sursa: Banca de date I.E.M.
Coordonator: dr. Maria CARTAS
[1] London Bullion Market Association (LBMA) – piaţa londoneză angro de aur, argint, platină şi paladiu, unde se stabilesc zilnic, în sistem over‑the-counter, preţurile de referinţă (în dolari SUA/uncie fină) pentru toate celelalte pieţe mondiale pe care se tranzacţionează cele patru metale preţioase
[2] Calculat pe baza cotaţiei PM comunicată zilnicla 12:00 ora Londrei de către LBMA
[3] Uncia fină (in engleză Troy oz), sau „uncia monetară” este unitatea de măsură utilizată în ţările anglo‑saxone pentru cotaţia metalelor preţioase. O uncie fină (simbol u.f.) este echivalentă cu 31,1034768 grame.
[4] Media valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională
[5] Calculat pe baza cotaţiei comunicată zilnic, la 12:15 ora Londrei,la 12:00 ora Londrei de către LBMAMedia săptămânală a valorilor comunicate zilnic de către Asociaţia Londoneză a Pieţei de lingouri (LBMA)
