Tendințe și perspective pe principalele piețe internaționale de mărfuri și valutare în perioada 31 ianuarie – 5 februarie 2017

I. ŢIŢEI

AUTOR: Mariana PAPATULICĂ

În intervalul 30 ianuarie – 5 februarie 2017, cotaţiile ţiţeiului pe pieţele internaţionale la termen au înregistrat creşteri modeste, pe fondul unei evoluţii marcată de fluctuaţii zilnice: media săptămânală a cotaţiilor ţiţeiului Brent, din Marea Nordului, cu termen de livrare în aprilie, la bursa londoneză ICE, a înregistrat o majorare de 1,29% la 56,22 dolari/baril, în timp ce media cotaţiilor ţiţeiului WTI din Texas, cu scadenţă în martie, la bursa new-yorkeză (NYMEX) a crescut doar cu 0,40%, la 53,34 dolari/baril.

Deşi ţările OPEC par să se conformeze destul de strict cotelor alocate de reducere a producţiei, stocurile petroliere, în special cele de benzină, sunt în creștere în S.U.A, generând temeri în legătură cu oferta de ţiţei de pe piaţa internaţională. Volatilitatea preţurilor ţiţeiului a scăzut în ultimele săptămâni, dar direcția în care acestea vor evolua în următoarele câteva săptămâni și luni este încă departe de a fi clară.

Piețele petroliere au fost încurajate, în săptămâna analizată, de dovezile suplimentare aduse de OPEC, potrivit cărora ţările respectă reducerile de producție promise în urmă cu câteva luni. Un sondaj „Reuters” a estimat cuantumul reducerilor operate până în prezent la 1 milion de barili pe zi. În schimb, „Bloomberg” a estimat că acordul a avut ca efect reducerea producţiei doar cu 840.000 de barili pe zi, până la ora actuală. Cu alte cuvinte, majoritatea punctelor de vedere converg către ideea potrivit căreia OPEC a atins o rată de conformitate de aproximativ 80% din cuantumul reducerilor promise. Ministrul saudit al Energiei Khalid Al-Falih a continuat să-şi exprime satisfacţia în legătură cu reuşita acordului: „Bazat pe tot ce știu, cred că a fost unul dintre cele mai bune acorduri pe care le-am avut de o lungă perioadă de timp”.

Pe de altă parte, aşa cum am menţionat, piaţa SUA este afectată de o supraofertă de benzină, care i-a determinat pe comercianţi să redirijeze o parte din tancurile de benzină dinspre porturile din SUA către Europa. Potrivit „Bloomberg”, stocurile excesiv de mari de benzină au avut ca efect reducerea atât a navlului pentru rutele transatlantice, cât şi a profiturilor obţinute de rafinori la prelucrarea produsului. Stocurile de benzină existente pe Coasta de Est sunt considerate ca suficient de mari pentru a asigura necesarul zonei timp de o lună.

În luna februarie, investitorii de ţiţei vor continua să se concentreze pe aceiași factori care au influenţat dinamica prețului luna trecută – respectarea acordului OPEC de reducere a producției și creșterea producției SUA. În timp ce respectarea acordului OPEC se va realiza treptat, pe măsură ce participanții vor continua să se conformeze reducerilor, majorarea producției SUA va continua să aibă o influență depresivă asupra prețurilor.

Agenţia Internaţională a Energiei (AIE) a prognozat, pe termen scurt, un preţ de max. 63 $/baril pentru Brent, un nivel de 65 $/baril fiind considerat puţin prea ambiţios. Neil Atkinson, directorul diviziei pentru industria petrolului și a piețelor în cadrul AIE a declarat pentru „CNBC” că, „deşi OPEC doreşte un preţ relativ ridicat, care să îi asigure alimentarea bugetelor naţionale deficitare, un preț prea mare ar atrage o mulțime de investiții în alte părți ale lumii, în principal la producătorii de ţiţei de șist din SUA, fapt care ar exercita o presiune negativă asupra preţurilor.”

Exportul de ţiţei al SUA este pe punctul de a depăși, în 2017, producția cumulată a patru națiuni OPEC (Libia, Qatar, Ecuador și Gabon), dacă președintele Donald Trump îşi va onora promisiunea de a reduce restricțiile de foraj și de a lua măsuri care să favorizeze maximizarea producţiei de ţiţei. Cea mai mare țară consumatoare de petrol din lume ar putea exporta 800.000 de barili de țiței pe zi în ţări terţe, în acest an, conform „Bloomberg”.

SUA a exportat 527.000 de barili pe zi, în primele 11 luni ale anului 2016, potrivit datelor furnizate de Energy Information Administration (EIA). Producţia SUA va depăşi 9 milioane de barili pe zi, în 2017, după o scădere de 5,6%, până la 8,87 mil.barili/zi, în 2016. Iar, din moment ce restricțiile privind exporturile de ţiţei şi gaz din SUA au fost ridicate la sfârșitul anului 2015, producătorii interni sunt liberi să exporte în Europa, Asia și America Latină, care sunt în căutarea de surse alternative de aprovizionare, după ce OPEC și unii producători non-OPEC au convenit să reducă oferta.

De ce, însă, SUA caută piețe externe de desfacere, în condiţiile în care continuă să fie unul dintre cei mai mari importatori de ţiţei din lume, dispune de ţiţei abundent și ieftin, și-a instalat un nou președinte, al cărui scop declarat este acela de restrângere, chiar oprire a importurilor de ţiţei din OPEC ? Răspunsul este relativ simplu, în principal din raţiuni economice şi tehnice. SUA a importat 7,88 milioane de barili/zi de țiței, în primele 11 luni din 2016, din care aproximativ 3 milioane barili/zi din OPEC, iar în prima săptămână a lunii ianuarie, țara a exportat un volum record.

Motivul pentru care SUA va încerca să elimine treptat (dar nu integral, din raţiuni geopolitice) ţiţeiul din Orientul Mijlociu îl constituie faptul că rafinăriile sale interne, foarte complexe şi sofisticate, au fost concepute pentru a procesa ţiţeiuri relativ ieftine, din categoria celor „medii dar mai ales grele”, cu conținut ridicat de sulf şi înaltă densitate (fizică), produse în Canada și în unele zone din Orientul Mijlociu și America Latină.

Dar o mare parte din ţiţeiurile produse în Orientul Mijlociu sunt ţiţeiuri uşoare şi medii, neadecvate profilului predominant de prelucrare al rafinăriilor americane. În plus, în ultimii ani, relaţiile SUA cu Arabia Saudită, cel mai mare exportator arab de ţiţei în SUA, au înregistrat o răcire substanţială, atât din raţiuni economice cât şi geopolitice (susţinerea financiară de către Arabia Saudită a statului islamic).

Rafinăriile americane, construite în mare parte în urmă cu 2-3 decenii, înainte de boomul ţițeiului de şist, nu au fost configurate să proceseze ţiţeiuri uşoare, cu conținut scăzut de sulf şi densitate fizică scăzută (respectiv, „uşoare”), cum sunt cele produse şi pe plan intern, în Texas, în bazinele Permian şi Eagle Ford, unde a avut loc cea mai mare parte a creșterii producției SUA. „În cazul în care industria de rafinare a S.U.A. nu poate absorbi ţiţeiul pe care îl produce, va trebui să-l exporte”, afirmă analiştii de la „Macquarie Capital” (SUA).

Pe de altă parte, piaţa ţiţeiului riscă să fie expusă unor tensiuni crescânde între SUA şi Iran. Administrația Trump este pe punctul de a impune noi sancțiuni Iranului, după ce acesta a testat o rachetă balistică. Mişcarea survine după ce administraţia a declarat că a transmis o avertizare Iranului, o amenințare formulată în termeni vagi, care tinde să anuleze ani de eforturi de îmbunătățire a relațiilor. Iranul a afirmat că noi sancțiuni ar încălca acordul nuclear din 2015, dar SUA nu este de aceeaşi părere. Recentele tensiuni, survenite după doi ani de destindere între SUA și Iran, au pus cele două țări din nou pe poziţii de confruntare. Iranul a reușit să-­şi majoreze producția de ţiţei după ce sancțiunile internaționale au fost ridicate în urmă cu un an, dar reapariția bruscă a tensiunilor ar putea determina o creştere a prețurilor în cazul în care conflictul ar înregistra o escaladare. Lupta geopolitică cu Iranul a avut o influență enormă în urmă cu câțiva ani, iar acest lucru ar putea fi unul dintre cele mai importante evenimente negative de pe piaţa ţiţeiului în 2017.

II. GAZ NATURAL

AUTOR: Mariana PAPATULICĂ

Media cotaţiilor săptămânale ale gazului natural la bursa din New York (NYMEX), în tranzacţiile cu scadenţă în martie, a înregistrat o scădere moderată, de 4,70%, la un nivel de 111,32 $/1000 mc, ca urmare a reducerii cererii, în condiţiile unor temperaturi medii mai ridicate decât în mod uzual pentru această perioadă a anului. Acest fapt a determinat un consum relativ redus din stocuri. 

Evoluţia grafică a preţurilor Ţiţeiului şi Produselor Petroliere

Sursa: Baza de date IEM

III. METALE NEFEROASE

Aluminiu

AUTOR: Florela STOIAN

Media cotațiilor aluminiului la Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange – LME) s-a diminuat, în intervalul analizat, cu 2,02%, la 1.813,40 $/tonă; nivelul minim înregistrat pe parcursul săptămânii a fost de 1.807 $/tonă (30 ianuarie a.c.), iar cel maxim de 1.820 $/tonă, pe 31 ianuarie 2017. Cotaţia medie lunară a aluminiului în ianuarie 2017 a fost de 1.791 $/tonă. Tendinţa de scădere a cotaţiilor aluminiului a avut loc pe fondul speculaţiilor conjuncturale de bursă şi al diminuării stocurilor.

Nivelul stocurilor a scăzut, în cursul săptămânii, până la 2.273.750 tone la 30 ianuarie a.c., iar media săptămânală a acestora a înregistrat o diminuare ușoară, de 0,82%, față de cea anterioară, la 2.266.310 tone. În luna ianuarie 2017, nivelul mediu lunar al stocurilor de aluminiu s-a situat la 2.261.817 tone.

Cupru

AUTOR: Emilia MANOLE

În săptămâna analizată, cotaţia medie a cuprului la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o nouă creștere, de 0,65% comparativ cu perioada anterioară, la 5.889,60 $/tonă. Preţurile zilnice ale metalului roșu au oscilat între un nivel maxim de 5.931 $/tonă (1 februarie a.c.) şi un nivel minim de 5.836 $/tonă (3 februarie a.c.), acesta fiind considerat cel mai mic nivel din ultimele două săptămânii. Evoluția cotaţiei cuprului a fost influențată de reducerea activității de tranzacționare din Asia, în urma vacanței în care s-a sărbătorit Anului Nou Chinezesc, cât și de anunțul făcut de Banca Centrală a Chinei privind majorarea ratei dobânzii pe termen scurt cu 10 puncte procentuale (dorind să controleze astfel sistemul de riscuri, considerat de analiști un semn al înăspririi politicii dar și un semn că economia e în regres).

Alt factor care a influenţat prețul metalului roșu îl reprezintă problemele cu care se confruntă compania BHP Billiton, care deţine acţiuni majoritare la mina Escondida din Chile (în anul 2015 a produs circa 1,15 milioane de tone de metal, aproximativ 6% din totalul mondial), ce a solicitat medierea de către guvern pentru a evita greva muncitorilor, nemulţumiţi de oferta de salariu. În urma anunțului unei posibile întreruperi a activităţii la mină din cauza eşecului negocierilor contractuale s-a înregistrat o creștere globală a prețului la metalului roșu.

Stocurile de cupru la Bursa de Metale de la Londra (L.M.E.) au continuat trendul descendent, înregistrând o nouă reducere de 3,67%, la 260.195 tone. 

Nichel

AUTOR: Emilia MANOLE

Cotaţia medie la nichel, la Bursa de Metale de la Londra, a înregistrat o majorare, de 3,77% în săptămâna analizată faţă de săptămâna precedentă, la 9.986,00 $/tonă. Cotațiile zilnice ale metalului alb au crescut de la un nivel minim de 9.495 $/tonă în prima zi de tranzacționare la un nivel maxim de 10.360 $/tonă în penultima zi din săptămână (cel mai ridicat nivel din ultimele trei săptămâni). Cotaţiile la nichel au fost influențate de ordonanţa dată în Filipine (cel mai mare producător de minereu de nichel din lume) privind închiderea a 23 de mine acuzate de infracțiuni asupra mediului (în urma auditului început în iulie 2016).

Conform declaraţiei lui Jim Lennon, consultant în domeniu, această măsură va avea ca rezultat o pierdere de 50.000 de tone din producţia de nichel la nivel mondial și adâncirea deficitului între cerere/ofertă în anul 2017, prin diminuarea cu 10% a ofertei de nichel la nivel mondial (aproximativ 2 milioane de tone) .

Stocurile de nichel la Bursa de Metale de la Londra (LME) au înregistrat o creștere modestă, de 0,99% faţă de săptămâna anterioară, la 382.018 tone.

Cositor

AUTOR: Eufrosina MEREORU

La Bursa de Metale de la Londra (L.M.E.), preţurile la cositor au înregistrat, pe parcursul săptămânii analizate, o tendinţă descendentă, pe fondul creşterii ofertei mondiale, dar şi al majorării stocurilor. Cotaţia medie săptămânală a scăzut cu 1,40% faţă de intervalul precedent, la 19.851 $/tonă, nivelul minim înregistrat pe parcursul săptămânii a fost de 19.700 $/tonă (30 ianuarie a.c.), iar cel maxim de 20.080 $/tonă, pe 31 ianuarie 2017. Cotaţia medie lunară a cositorului în ianuarie 2017 a fost de 20.750 $/tonă (- 2,5% faţă de luna precedentă).

Media săptămânală a stocurilor de cositor la LME a crescut cu 19,55% faţă de intervalul anterior, atingând cel mai mare nivel din ultimele şapte luni, de 5.809 tone. În luna ianuarie 2017, nivelul mediu lunar al stocurilor de cositor s-a majorat cu 27,3% faţă de luna precedentă, situându-se la 4.353 tone.

Evoluţia grafică a preţurilor Metalelor Neferoase

Sursa: Baza de date IEM

III. METALE PREŢIOASE

AUTOR: Dana GHIŢAC

Volatilitatea pieţelor, temerile declanşate de „viziunea Trump” privind acordurile comerciale cu China şi politica externă a SUA (cu precădere, punerea în discuţie a principiilor NATO, a liberului schimb şi a dosarului nuclear iranian) au revigorat interesul pentru plasamentele considerate „refugii sigure” de aşa manieră, încât toate metalele preţioase au încheiat luna ianuarie peste nivelul la care o începeau.

Pe piaţa de lingouri din Londra^[1], această conjunctură a readus cotaţiile pe trend ascendent, determinând scumpiri semnificative în raport cu mediile din decembrie 2016 şi noi creşteri de preţ în primele zile din februarie, astfel:

Ø Aurul a încheiat prima lună din an cotând cu 5% peste nivelul la care o începea (1.212,80 $/u.f. pe 31 ianuarie, comparativ cu 1.151 $/u.f. pe 3 ianuarie) şi s‑a scumpit cu 4% raportat la preţul mediu din decembrie 2016. Mai mult, datorită ştirilor despre diminuarea din ce în ce mai accentuată a ofertei de aur vechi (din reciclări) şi prognozelor îngrijorătoare privind evoluţia pe termen lung a producţiei de metal nou la nivel mondial (ca urmare a reducerii investiţiilor în noi proiecte miniere), tendinţa de redresare s‑a prelungit şi în primele zile din februarie. Prin urmare, la închiderea fixingului londonez din 3 februarie uncia fină de aur valora cu 3% mai mult decât cu o săptămână în urmă (1.215,20 $, faţă de 1.184,85 pe 27 ianuarie), iar în termeni de medii săptămânale, preţul aurului^[2] a crescut cu 0,79%, la 1.209,28 $/u.f..
În România, aprecierea monedei naţionale în raport cu dolarul SUA a blocat tendinţa de scumpire şi gramul de aur a încheiat luna ianuarie cu doar 1% peste nivelul la care o începea (162,14 lei pe 31 ianuarie, faţă de 160,27 pe 3 ianuarie) şi s‑a scumpit cu 3% în raport cu preţul mediu din decembrie 2016. Din acelaşi motiv, pe 3 februarie Banca Naţională a României anunţa un curs cu doar 2% mai mare decât cel stabilit cu o săptămână în urmă (163,98 lei/gram, comparativ cu 160,59 lei/gram pe 27 ianuarie), iar în termeni de medii săptămânale preţul de referinţă al gramului de aur[3] a crescut cu 0,85%, la 163,06 lei.

Ø Argintul a încheiat luna ianuarie cu 8% peste nivelul la care o începea (17,29 $/u.f., comparativ cu 15,95 $/u.f. pe 3 ianuarie) şi s‑a scumpit cu 3% în raport cu preţul mediu din decembrie 2016. Beneficiind de un interes chiar mai mare decât aurul, din partea investitorilor, în primele zile din februarie metalul a cotat în creştere mult mai accentuată decât metalul galben şi la închiderea fixingului londonez din 3 februarie valora cu 4% mai mult decât cu o săptămână în urmă (17,28 $/u.f., comparativ cu 16,70 $/u.f. în 27 ianuarie). În termeni de medii săptămânale preţul unciei fine de argint^[4] a crescut cu 2,65%, la 17,40 $.

Ø Platina, extrem de bine susţinută de cererea fizică (nu doar a sectorului bijutier ci şi a celui auto), s‑a scumpit şi ea în ritm extrem de alert pe parcursul lunii ianuarie: pe 31 ianuarie cota la 991 $/u.f., cu 7% mai mult decât pe 3 ianuarie (929 $/u.f.), iar creşterea în termeni de medii lunare a fost de 7%, raportat la preţul din decembrie 2016.
Conjunctura a continuat să fie la fel de favorabilă şi în primele zile din februarie, motiv pentru care metalul alb a reuşit să revină, pentru prima dată de la începutul lunii noiembrie 2016, peste pragul psihologic de 1.000 $/u.f.. Prin urmare, în ciuda drasticei corecţii de vineri (în urma căreia s‑a ieftinit cu 12 $/u.f.), la închiderea fixingului londonez din 3 februarie valora cu 3% mai mult decât cu o săptămână în urmă (992 $/u.f., comparativ cu 965 $/u.f. în 27 ianuarie), iar în termeni de medii săptămânale preţul unciei fine de platină³ a crescut cu 1,29%, la 992 $.

Ø Paladiul, în schimb, deşi susţinut doar de industria auto, a reuşit să încheie luna ianuarie, la fel ca platina, cu 7% peste nivelul la care o începea şi să se scumpească cu 6% în raport cu decembrie 2016. În primele zile din februarie, deşi ritmul de redresare a fost la fel de accentuat ca în cazul argintului, metalul nu a reuşit să se scumpească şi în termeni de medii săptămânale. Prin urmare, la închiderea fixingului londonez din 3 februarie metalul valora cu 4% mai mult decât cu o săptămână în urmă (747 $/u.f., comparativ cu 722 $/u.f. în 27 ianuarie), dar preţul unciei fine de paladiu³ a scăzut cu 0,37%, comparativ cu săptămâna anterioară, la 751,80 $.

Evoluţia cotaţiilor zilnice în perioada analizată

Sursa: Prelucrare autor, pe baza datelor publicate zilnic de Kitco, Banca Naţională a României, Bloomberg.com şi Finance.yahoo.com

Note:

*Dollar Index Spot: indice compozit al dinamicii dolarului american în raport cu un coş alcătuit din valutele celor mai importanţi parteneri comerciali ai SUA (EUR, JPY, GBP, CAD, CHF, SEK)

**Exchage Trading Funds (ETF): acţiuni emise de trusturi de investiţii (structurate într-un mod similar unui fond mutual) în schimbul depozitelor de aur, argint, platină sau paladiu pe care acestea le deţin. Valoarea lor se bazează pe preţul spot al metalului preţios pentru care sunt emise:

ETFS Physical Silver Shares Tru (simbol SIVR) sunt emise de ETF Securities şi reflectă performanţa preţului argintului la London Bullion Market (LBMA)

ETFS Physical Platinum Shares (simbol PPLT) şi ETFS Physical Palladium Shares (simbol PALL) sunt emise de ETFS Platinum Trust, respectiv ETFS Palladium Trust, pentru a reflecta performanţa preţului platinei şi paladiului la London Bullion Market (LBMA)

V. PRODUSE AGROALIMENTARE

Grâu

AUTOR: Emilia BĂLAN

În perioada 30 ianuarie – 5 februarie 2017, la Bursa din Chicago, cotația medie a grâului american roşu moale nr. 2 a rămas aproape neschimbată față de săptămâna anterioară, la 156,76 $/tonă (+0,06), însă volatilitatea cotațiilor zilnice a fost accentuată.

Săptămâna a debutat cu cea mai scăzută valoare a cotațiilor din ultimele 18 zile de tranzacționare, de 152,12 $/tonă (30 ianuarie 2017), pe fondul disponibilităților de grâu ample aflate pe piața internațională. Potrivit celui mai recent raport al Departamentului American al Agriculturii (United States Department of Agriculture – USDA), din ianuarie a.c., disponibilitățile mondiale de grâu (stocuri inițiale + producție + importuri) din sezonul 2016/17 se ridică la 1,2 miliarde tone, în creștere cu 0,3% comparativ cu prognozele din decembrie 2016, dar și cu 4% mai mult față de cele estimate pentru sezonul anterior.

După valorile scăzute ale cotațiilor din ultimele zile ale lunii ianuarie, la începutul lui februarie cotațiile grâului american au avut un avânt semnificativ, ajungând pe data de 2 februarie 2017 la 159,65 $/tonă, cea mai ridicată valoare din ultimele 5 luni și jumătate (156,99 $/tonă pe 18 august 2016). Scumpirea grâului a fost determinată de activitatea speculativă a fondurilor de investiții, care au achiziționat cantități importante de grâu, în vederea consolidării poziției pe care o au pe piață, în contextul unor factori externi perturbatori, cum ar fi: reluarea conflictului din Ucraina, dar și temerile comercianților privind politica comercială a Statelor Unite în accepțiunea noii administrații de la Washington.

Porumb

AUTOR: Emilia BĂLAN

La Bursa din Chicago, porumbul american galben nr. 2 a avut o evoluție asemănătoare cu cea a grâului; cotațiile din primele 3 zile ale săptămânii analizate au avut un trend ascendent, după care au înregistrat un ușor recul. Astfel, media săptămânală a cotațiilor porumbului tranzacționat la bursa americană a fost de 143,18 $/tonă, cu doar 0,37% mai mică comparativ cu cea din perioada precedentă.

Conform opiniilor exprimate de analiștii pieței americane a cerealelor, cotațiile porumbului din săptămâna 30 ianuarie – 5 februarie 2017 au “plutit în derivă“, reflectând tensiunile diplomatice dintre SUA și Mexic, în contextul anulării de către președintele mexican a vizitei pe care urma s-o efectueze în țara vecină, programată în această perioadă. De remarcat că, potrivit Serviciului Național de Statistică al SUA, Mexic a fost principala țară de destinație a exporturilor americane de porumb atât în 2015, cât și perioada ianuarie – noiembrie 2016 (pentru luna decembrie datele nu sunt raportate încă), cu o valoare de 2,4 miliarde de $ (aproximativ 12 milioane tone), ceea ce reprezintă 26 – 27% din exporturile totale de porumb ale Statelor Unite.

Ulei şi Boabe de Soia

AUTOR: Eufrosina MEREORU

La Bursa din Chicago, în intervalul 30 ianuarie – 5 februarie 2017, preţurile la soia boabe şi ulei de soia au înregistrat un declin. Astfel, cotaţia medie săptămânală a boabelor de soia s-a situat la 378,32 $/tonă, marcând o scădere de 2,31% faţă de intervalul precedent, pe fondul unui volum redus de tranzacţii; nivelul minim înregistrat pe parcursul săptămânii a fost de 375,79 $/tonă (30 ianuarie a.c.), iar cel maxim de 381,12 $/tonă pe 2 februarie 2017. În luna ianuarie 2017, cotaţia medie lunară la soia boabe a fost de 378,89 $/tonă, înregistrând o creştere de 0,82% faţă de luna precedentă, când s-a înregistrat 375,82 $/tonă.

Cotaţia medie săptămânală a uleiului de soia a înregistrat o scădere de 2,19% faţă de săptămâna precedentă, la 750,67 $/tonă. Preţurile la uleiul de soia au fluctuat între un nivel minim de 741,10 $/tonă (30 ianuarie a.c.) și un maxim de 762,71 $/tonă (2 februarie 2017). Cotaţia medie a uleiului de soia în luna ianuarie 2017 a fost de 771,23 $/tonă (scădere de aproximativ 4% faţă de luna precedentă).

Zahăr

AUTOR: Simona ZAMŞA

În intervalul 30 ianuarie – 5 februarie 2017, la Bursa de la Londra, cotația medie a zahărului rafinat a crescut cu 0,96% față de săptămâna anterioară, la 543,66 $/tonă. Săptămâna a debutat cu prețuri similare celor din ultimele zile din săptămâna anterioară şi a continuat cu creşterea cotațiilor, într-un ritm lent, în restul zilelor de tranzacționare. Nivelul minim al săptămânii analizate a fost atins pe 30 ianuarie (538 $/tonă), iar cel maxim a fost de 550,90 $/tonă, pe 3 februarie. Investitorii au fost influențați de anunțul făcut de autoritățile braziliene privind scăderea capacității de rafinare, din cauza costurilor ridicate de producție. Brazilia este principalul producător și exportator de zahăr, iar în ultima perioadă se confruntă cu majorarea costurilor de producție la zahăr. Specialiștii sunt de părere că acest lucru coroborat cu reducerea stocurilor mondiale din sezonul 2016/17 va menține prețurile ridicate pe tot parcursul sezonului actual.

Cafea

AUTOR: Emilia MANOLE

În intervalul analizat, media cotațiilor la cafea Arabica, la Bursa de la New York, FOB, a înregistrat o scădere de 2,81% față de săptămâna precedentă, la 3.276,85 $/tonă. Preţurile zilnice la cafea Arabica au fluctuat pe parcursul săptămânii: în prima zi de tranzacționare s-a atins o valoare maximă de 3.332 $/tonă, iar cea mai mică valoare înregistrată a fost de 3.218 $/tonă în data de 2 februarie a.c. Principalul factor care a influențat reducerea prețului la cafea Arabica este deprecierea monedei naționale, realul brazilian, față de dolar, cât și creșterea exporturilor cu 7,4% înregistrată în anul 2016.

Media cotațiilor la cafea Robusta, la Bursa de la Londra, CIF, a continuat trendul descendent, înregistrând o nouă reducere în săptâmâna analizată, de 2,40% față de perioada anterioară, la 2.184,20 $/tonă. Preţurile zilnice la cafea Robusta au oscilat pe parcursul săptămânii între o valoare maximă de 2.252 $/tonă în 30 ianuarie a.c.și o valoare minimă de 2.085 $/tonă în 1 februarie a.c.. Evoluție influnențată de cel mai recent raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Cafea (ICO), care prevede un deficit de producție, în condițiile în care producția din Brazilia, exportator de top din lume, este amenințată de seceta din principalele zone producătoare, cât și de îngrijorarea analiștilor privind situația ofertei. Conform ICO, exporturile mondiale de cafea, Arabica și Robusta, au crescut cu 8,3% în primele trei luni ale sezonului agricol din 2016-2017.

Cacao

AUTOR: Simona ZAMŞA

Cotaţiile medii la cacao boabe s-au redus comparativ cu săptămâna anterioară atât la Bursa de la Londra (cacao nr.7), cât şi la Bursa de la New York, cu 2,68% şi, respectiv, cu 3,14%, la 2.116,82 $/tonă şi, respectiv, la 2.089,20 $/tonă, pe fondul diminuării volumului de tranzacţii. Cumpărătorii au achiziționat cantități mai reduse de cacao, sub influența anunțului făcut de Organizația Mondială pentru Cacao (ICCO) privind existența unor stocuri mondiale foarte ridicate.

Bumbac

AUTOR: Simona ZAMŞA

În săptămâna analizată, prețurile celor două sorturi de bumbac au înregistrat creșteri, reflectând o cerere mai mare. La Bursa din Liverpool, cotația medie a bumbacului Index “A” s-a situat la 1.869,84 $/tonă, înregistrând o creștere de 1,90%, iar la Bursa din New York, cotaţia bumbacului american diverse sorturi a fost de 1.670,68 $/tonă, cu 2,08% mai mult față de săptămâna anterioară.

În intervalul analizat, prețurile bumbacului Index A au oscilat între 1.841,18 $/tonă și 1.901,81 $/tonă. Pe piața americană, prețurile bumbacului american au fluctuat între un nivel minim de 1.634,79 $/tonă și unul maxim de 1.695,87 $/tonă.

Potrivit previziunilor făcute de Comitetul Internațional Consultativ al Bumbacului (ICAC), producția mondială de bumbac va crește cu 2% în sezonul 2017/18, ca urmare a extinderii suprafeței cultivate cu 5%. Sunt prevăzute creșteri ale suprafețelor cultivate în principalele ţări producătoare: India, China și Statele Unite. Cu toate acestea, prețurile internaționale ale bumbacului continuă să se majoreze, investitorii fiind influențați de scăderea disponibilităților din sezonul actual.

Evoluţia grafică a preţurilor Produselor Agroalimentare

Sursa: Baza de date IEM

VI. PIAŢA VALUTARĂ

AUTOR: Andrei RĂDULESCU

Moneda americană a continuat să se deprecieze săptămâna trecută, atât față de monedele din țările dezvoltate, cât și față de valutele din statele emergente și în curs de dezvoltare. Per ansamblu, în luna ianuarie cursul mediu ponderat al dolarului american s-a ajustat cu aproximativ 2,6%, înregistrând cea mai slabă evoluție pentru prima lună a anului de după cea din 1987.

Această situaţie a fost cauzată de dinamica indicatorilor macroeconomici din principalele blocuri economice ale lumii și de fluctuațiile din piețele internaționale de titluri de stat, acțiuni și materii prime.

De asemenea, moneda americană a reacționat recent și la comentariile Administrației Trump. Astfel, pe de o parte, Președintele a subliniat că Japonia și China au implementat politici de depreciere a monedelor în ultimii ani.Pe de altă parte, P. Navarro (Președintele Comitetului de Comerț) a menționat într-un interviu acordat Financial Times că euro este subevaluată și susține un nivel ridicat de competitivitate al exporturilor Germaniei.

Din punct de vedere macroeconomic, în Statele Unite ale Americii indicatorii au continuat să prezinte evoluții predominant pozitive în prima săptămână din februarie. Se evidențiază consolidarea performanţei din sfera consumului privat (principala componentă a PIB) (încrederea consumatorilor a atins în ianuarie maximul din prima jumătate a anilor 2000). De asemenea, industria prelucrătoare a accelerat în ianuarie, indicatorul PMI urcând spre cel mai ridicat nivel din 2014. Totodată, procesul de generare de locuri de muncă s-a redinamizat în ianuarie (227 mii, cel mai ridicat nivel din septembrie). Nu în ultimul rând, inflația a accelerat la 1,6% an/an în decembrie, cea mai ridicată rată din 2014. Pe de altă parte, sectorul de construcții s-a ajustat cu un ritm lunar de 0,2% în decembrie. De asemenea, pe piața imobiliară se acumulează semnale de maturitate, pe fondul resimțirii creșterii costurilor de finanțare și a majorării prețurilor caselor. Nu în ultimul rând, productivitatea muncii a decelerat la 0,2% an/an în 2016 (cea mai slabă evoluție din 2011).

Pe de altă parte, FED a semnalat (la prima ședință din 2017) că se așteaptă la o convergență mai rapidă a inflației către ținta de 2% an/an. Totodată, primele măsuri de politică economică ale Administrației Trump au contribuit la creșterea percepției de risc privind relațiile dintre SUA și celelalte puteri ale lumii.

În Zona Euro, încrederea în economie a crescut în ianuarie spre cel mai ridicat nivel din martie 2011, conform indicatorului Comisiei Europene. De asemenea, creditarea privată a accelerat în decembrie: creditul acordat populației a crescut cu 2% an/an, iar creditul către companii a urcat cu 2,3% an/an. Dinamica industriei prelucrătoare și a sectorului de servicii s-a consolidat în ianuarie: indicatorul PMI Compozit a stagnat la 54,4 puncte, cel mai ridicat nivel din 2011. Nu în ultimul rând climatul pozitiv din piața forței de muncă s-a consolidat în decembrie: rata șomajului s-a redus la 9,6%, cel mai scăzut nivel din 2009. Aceste evoluții exprimă premise de re-accelerare pe termen scurt pentru economia regiunii, după decelerarea din 2016 (1,7% an/an, conform primelor estimări Eurostat).

Pe piețele de titluri de stat, ratele de dobândă au scăzut săptămâna trecută, pe fondul intensificării percepției de risc, care a determinat redirecționarea fluxurilor de capital dinspre acțiuni spre obligațiuni.

Astfel, rata de dobândă pe scadența 10 ani a scăzut cu 2,1%, până la 2,433%, în Statele Unite și s-a redus cu 9,1%, până la 0,421%, în Germania.

În acest context, în săptămâna 30 ianuarie – 3 februarie cursul mediu al dolarului american s-a depreciat cu 0,4% față de moneda unică europeană.

De asemenea, dolarul SUA a scăzut și raportat la monedele din sfera de influență a euro: coroana daneză (cu 0,4%), coroana suedeză (cu 0,8%).

Moneda americană a pierdut teren și față de dolarul australian (cu 0,7%), francul elvețian (cu 0,8%), dolarul canadian (cu 0,8%), yen-ul nipon (cu 0,9%) și coroana norvegiană (cu 1,1%).

Pe de altă parte, dolarul s-a consolidat în raport cu lira sterlină, pe fondul semnalelor recente de accelerare din Marea Britanie.

În ceea ce privește monedele din țările emergente și în dezvoltare, se evidențiază deprecierea dolarului față de peso mexican, în medie cu 2,9% săptămâna trecută, pe fondul perspectivelor ca Banca Centrală a Mexicului să majoreze din nou rata de dobândă de politică monetară în februarie.

De asemenea, dolarul american a scăzut și față de ringgit-ul malaysian (cu 0,1%), real-ul brazilian (cu 0,1%), peso filipinez (cu 0,2%), peso argentinian (cu 0,8%) și rupia indiană (cu 1%). Pe de altă parte, moneda americană s-a consolidat față de rial-ul iranian și dinar-ul kuweitian.

Raportat la leul românesc, cursul mediu al dolarului american s-a depreciat cu 0,1% săptămâna trecută, evoluție influențată de dinamica cursurilor EUR/USD (apreciere cu 0,4%) și EUR/RON (creștere cu 0,4%). Cursul USD/RON constituie un cross între EUR/USD și EUR/RON.

 Evoluţia grafică a Cursurilor de Schimb Valutar

 Sursa: Baza de date IEM

Coordonator: dr. Maria CARTAS

[1] London Bullion Market Association (LBMA) – piaţa londoneză angro de aur, argint, platină şi paladiu, unde se stabilesc zilnic, în sistem over‑the-counter, preţurile de referinţă (în dolari SUA/uncie fină) pentru toate celelalte pieţe mondiale pe care se tranzacţionează cele patru metale preţioase.

[2] Comunicat, în după‑amiaza fiecărei zile, de către Asociaţia Londoneză a Pieţei de lingouri (LBMA).

[3] Cursul zilnic stabilit de Banca Naţională a României (BNR), pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de LBMA şi a cursului oficial al dolarului SUA.Media săptămânală a valorilor stabilite zilnic de Banca Naţională, pe baza cotaţiei unciei fine de aur anunţate de London Bullion Market Association şi a raportului dintre dolarul SUA şi moneda naţională

[4] Cotaţia comunicată zilnic, la 12:15 ora Londrei,la 12:00 ora Londrei de către LBMA. Media săptămânală a valorilor comunicate zilnic de către Asociaţia Londoneză a Pieţei de lingouri (LBMA)