Turbulențele de pe piețele de capital, efectul unor bule speculative ante și post criză

Autor: George Dumitrescu

După un an de creștere a indicelui compozit Shanghai (SSEC) cu 95,32% (12 iunie 2014 -12 iunie 2015), în China au apărut primele semne majore de îngrijorare privind evoluțiile viitoare ale economiei (la 27.08.2015, creștere reală a SSEC față de 12 iunie 2014 fiind de 47,68%).

Indicele compozit Shanghai a scăzut marți 25.08.2015 cu 7,6%, ajungând la 2965,15 puncte (de aproape două ori mai redus decât la mijlocul lunii iunie când SSEC atingea nivelul de 5062.99 puncte), după scăderea dramatică de 8,49% din ziua anterioară, cea mai mare din februarie 2007 (2541,53 puncte), anulând toate câștigurile de la începutul anului.  Beneficiind de excedente comerciale mari, autoritățile chineze au ales să stimuleze cererea internă și au încurajat investitorii locali, îndeosebi persoane fizice, să cumpere acțiuni, deși performanțele economiei chineze sunt în scădere, iar profiturile companiilor de asemenea, alimentând astfel o bulă speculativă. La mijlocul lunii iunie 2015, această bulă s-a spart (Tabelul 1).

Pentru a preveni o criză de proporții, Banca Populară Chineză (Banca Centrală) a luat măsuri de reducere a dobânzii de referință cu 0,25 p.p., ajungând astfel la 4,6% și a rezervei minime obligatorii a băncilor (cu 0,5 puncte procentuale din 6 septembrie a.c.) încercând să direcționeze astfel fondurile disponibilizate către cumpărarea de acțiuni. De asemenea, în marja evenimentelor (11 august a.c.), China și-a depreciat moneda cu aproximativ 4% în raport cu dolarul pentru a spori competitivitatea exporturilor. În acel context (15-19 iunie), bursele europene au reacționat, indicele francez CAC 40 suferind o pierdere de 1,74%, cel german DAX 1,38% și cel britanic FTSE-100 de 1,10% (investing.com). Analiștii CNN consideră că expunerea de doar 1,5% a investitorilor străini în acțiunile chinezești, nu ar constitui un motiv major de îngrijorare pentru propagarea efectelor negative ale ”crizei chinezești” pe piețele occidentale.^[1]

Ca măsură preventivă, analiștii CNTV[2] au evidențiat că Banca Populară a Chinei (BPC) a efectuat operațiuni reverse repo[3] cu scadență la 7 zile, în valoare de 23,4 miliarde dolari. De asemenea, BPC a alocat aproximativ 17 miliarde dolari pentru împrumuturi pe termen mediu, garantate cu acțiuni. O altă măsură luată de Consiliul de Stat al Chinei (23.08.2015) a fost aceea de a permite fondurilor de pensii să investească până la 30% din active (aproximativ 548 miliarde dolari la sfârșitul anului 2014) în produse financiare chineze.

Căderea burselor asiatice a avut un efect de contagiune asupra burselor americane, între 24-26 august a.c. indicele Dow Jones (DJA) contractându-se cu 4,51%, iar Nasdaq cu 3,08%, indicele Nikkei 225 (-5,36%), FTSE 100 (-3,25%), CAC-40 (-2,60%), GDAXI (-1,02%), potrivit investing.com, deoarece piețele de capital sunt sensibile la semnalele primite din țările cu care au legături economice puternice. Pe plan intern, însă, în China se prevăd semne de slăbire a activității economice, iar acest fapt se reflectă pe bursele externe. Prognozele the Economist Intelligence Unit indică niveluri considerabil mai lente de creștere a economiei chineze în 2015 (7,2%), 2016 (6,7%), 2017 (6,3%) și 2018 (6,0%)[4]. Pentru multe companii din țările dezvoltate, China reprezintă principala piață de desfacere (industria auto, industria produselor de lux etc.) și o gripare a motorului de creștere a acesteia nu are cum să nu se reflecte în performanțele burselor occidentale. Conform ultimelor date furnizate de FMI, în China, ritmul real de creștere a importurilor de bunuri și servicii se va diminua ușor de la 6,98% în 2014, la 6,55% în 2015, 6,19% în 2016 și 5,99%  în 2016.

Analiștii de la ”The Economist” apreciază  că măsurile ”consistente” de stopare a căderii indicilor bursieri în China reflectă o problemă politică, și vizează limitarea efectelor unor orientări strategice ale noii echipe conduse de Xi Jinping. Analiza ”The Economist” pleacă de la faptul că piața de capital în China joacă un rol marginal, valoarea activelor tranzacționate reprezentând cu aproximație o treime din PIB, în comparație cu țările dezvoltate în care nivelul acestora depășește 100% din PIB. Doar 15% din activele financiare ale gospodăriilor chineze sunt plasate pe piața de capital. Multe dintre acțiuni au fost cumpărate cu fonduri provenite din împrumuturi bancare, acestea nereprezentând mai mult de 1,5% din activele sistemului bancar chinez.[5]

Graficul 1. Evoluția Indicelui Compozit Shanghai în ultimul an

Sursa: tradingeconomics.com

Graficul de la Trading Economics indică faptul că, deși prăbușirea bursei din Shanghai a fost semnificativă în ultimele două luni (-25,70%), investitorii pe termen lung sunt încă pe plus, înregistrând în ultimul an profituri mult peste randamentele bancare (2% dobânda pentru depozitele constituite pe un termen de 1 an)[6]. Conform datelor publicate în perioada septembrie 2014 – august 2015, indicele compozit Shanghai a crescut în mod real cu 43,96%.

Tiparul investițional chinez s-a replicat în SUA și parțial în țările UE, în care relaxarea monetară (QE) și dobânzile bancare reduse au determinat o migrarea economiilor populației către piețele de capital care ofereau randamente mai bune, acest fapt determinând creșterea valorii acțiunilor companiilor peste ritmul de creștere a productivității acestora. ”Banii injectaţi de americani în sistem, cam 4.5 trilioane, au ajuns în cea mai mare parte în burse şi astfel s-a creat această bulă bursieră. În primavară, europenii au început şi ei să tipărească vreo 60 de miliarde pe lună şi încă o mai fac şi astăzi. Tiparniţa, fie că-i spune QE sau LTRO tot o metodă artificială e şi la un moment dat sistemul crapă. Nu combaţi criza economică şi deflaţia tipărind bani, mai ales când aceşti bani nu ajung în economia reală, ci în bursă” ( analistului financiar Cristian Sima).[7]

Anunțata creștere a dobânzii de referință în SUA (între 0,5 și 1% în ultimul trimestru din 2015, față de 0,13% în prezent)[8] a constituit, de asemenea, un stimulent dat investitorilor de a-și plasa disponibilitățile în depozite bancare, considerate mai sigure decât investițiile bursiere. Despre acest fapt, Ray Dalio, fondatorul firmei de investiții Bridgewater Associates, susține că ”asistăm la sfârşitul marelui superciclu de expansiune a datoriilor care a favorizat aprecierea activelor de risc în ultimele zeci de ani. Este motivul pentru care el nici nu se mai gândeşte la ridicarea de dobândă, ci chiar la o nouă etapă, cea de-a patra, de relaxare monetară din partea băncii centrale a SUA[9].

Managerul senior de portofoliu al Wells Fargo Asset Management, Ann Miletti, susține că nu e cazul ca lumea să intre în panică. ”De foarte mult timp nu a mai avut loc o corecție de 10%, iar prețurile activelor au crescut exagerat.” Ea vede criza recentă ca o resetare pe poziții mai neutre.^[10]

Tabel 1. Evoluția principalilor indici bursieri (%) iunie –august 2015

Sursa: investing.com

Dacă pe 25.08.2015, bursele europene au închis pe plus, iar cele asiatice pe minus, pe 26.08.2015 situația s-a inversat, după cum se observă în Tabelul 1, pe fondul temerilor investitorilor ca urmare deprecierii monedei chineze și a scăderii prețurilor petrolului și a materiilor prime.

La data de 27.08.2015, indicii bursieri din Europa, Asia și America au trecut toți pe plus, cel mai mare ritm de creștere avându-l, Shanghi Composite care a sporit cu 5,43%, ca urmare a măsurilor adoptate de autorități în ultima perioadă.

Efecte:

1. Posibilitatea realizării de investiții speculative (cumpărarea de acțiuni a căror valoare a scăzut din cauza contagiuniii, nu pe baza fundamentelor economice);

2. Scumpirea forței de muncă în China constituie oportunități pentru celelalte țări în dezvoltare, inclusiv România, de a investi în intreprinderi productive echivalente;

3. Apariția crizelor oferă posibilități pentru dezvoltarea companiilor dinamice (facebook, uber etc.), care promovează tehnologii noi, disruptive, inclusiv refugiul consumatorilor în monede electronice de tip bitcoin, independente de influențele băncilor centrale și piețele de capital.