UE – Serbia: parteneriat pentru înfăptuirea de reforme economice

Autor: Dr. Andreea DRĂGOI

La data de 26 aprilie a.c., Parlamentul Serbiei a învestit noul Guvern condus de prim-ministrul Aleksandar Vučić, politician care are ca principale obiective redresarea economiei şi aderarea mai rapidă la Uniunea Europeană. În acest context, Catherin Ashton, Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă al Uniunii Europene a declarat că UE îşi exprimă sprijinul pentru ambiţiosul program de redresare economică a Serbiei, în vederea intensificării procesului de aderare al UE.

I. Scurt istoric al crizei în Serbia

După traumele războaielor din 1992-1995 şi confruntările din Kosovo în 1999, aflată în ultimii ani pe panta descendentă a unei recesiuni „dureroase”, în prezent, Serbia aspiră la obţinerea statutului de ţară membră UE, dar, pentru a realiza acest obiectiv, autorităţile sârbe trebuie să întreprindă o serie de reforme atât pe plan economic, cât şi pe piaţa muncii, dar şi pentru consolidare bugetară, în lipsa acestora „spectrul colapsului economic” putând deveni realitate, cu consecinţe greu previzibile.

Încă din 2009, agenţia de evaluare financiară Standard and Poor’s avertiza că „depen­denţa de finanţarea străină limitează capacitatea statului ex-iugoslav de a depăşi re­cesiunea care se agravează constant“. Concentrarea pentru depăşirea crizei şi continuarea reformelor economice s-a diminuat, lăsând loc preocupărilor politice de satisfacere imediată a alegătorilor, cu preţul îndatorării ţării. Practic, Serbia a intrat în recesiune la în­ceputul anului 2009, când economia a înregistrat o contracţie anuală de 3,5%, (3,8% ritm de creştere în 2008). După doi ani de creştere economică modestă (1,0% în 2010 şi 1,6% în 2011), Serbia a reintrat în recesiune în 2012, ritmul PIB scăzând cu 1,5%. Relansarea creşterii economice în 2013 (ritm anual de 2,5%) a fost nesustenabilă, prognozele pentru 2014 indicând o încetinire a ritmului PIB la 1,0%. În ultimii ani, a crescut nivelul de îndatorare şi a scăzut con­trolul asupra modului cum sunt cheltuite împrumuturile, care, în loc să fie dirijate spre investiţii, s-au îndreptat spre consum.

Încă din 2010, guvernatorul Băncii Centrale apr­ecia că dificultăţile în relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional constau în „eşecul menţinerii nivelului cheltuielilor publice impuse de acordul cu FMI“. O problemă care avea să se menţină şi în anii următori, astfel că, în mai 2013, FMI refuza să continue negocierile, pe motiv că guvernul sârb nu-şi respectă an­ga­jamentele.

După unii economişti sârbi, situaţia se da­to­rează incapacităţii fostelor guverne, care „nu au avut o strategie sau mă­car o viziune politică“. De la sfârşitul tri­mestrului III, al anului 2013, imaginea con­frun­tării ţării cu insolvenţa a devenit o realitate. Evoluţia economică s-a „con­cen­trat“, în declaraţia vicepremierului Aleksandar Vučić:„Suntem practic la marginea fa­li­men­tului. Măsurile de redresare a economiei vor fi dure, nu populiste, şi vor afecta între 300.000 şi 500.000 de angajaţi din sectorul public“ care aprecia că guvernul său „a moştenit o situaţie ori­bilă, atât în economie, cât şi în sistemul fi­nanciar – insolvenţa generală, unde, practic, nimeni nu mai plăteşte nimic, nimănui la timp şi obligaţii neplătite mari, toate acestea subminând şi sufocând la propriu întreaga economie“.

II. Necesitatea implementării de reforme economice “dureroase”

După obţinerea statutului de ţară candidată, Serbia a decis să implementeze un program de reforme pe plan economic şi social cu scopul de a atinge stabilitatea creşterii economice şi de a accelera procesul de integrare europeană, pe care autorităţile de la Belgrad l-ar dori finalizat în cinci ani.

Referitor la aceasta se impune menţionat faptul că premierul sârb, Aleksandar Vučić, a câştigat alegerile după ce a promis că va redresa economic ţara şi o va pregăti pentru aderarea la UE. Ulterior câştigării alegerilor, prim-ministrul sârb a cerut autorităţilor europene sprijin pentru programul său de guvernare. „Am cerut susţinerea UE pentru dificilele reforme economice şi măsurile curajoase pe care le vom pune în aplicare”, declara liderul sârb care a subliniat  adăugat că ţara sa va semna şi un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). Autorităţile sârbe doresc un împrumut nou cu FMI, după ce precedentul acord a fost întrerupt când guvernul sârb de atunci nu a putut îndeplini condiţiile stabilite. Premierul sârb şi-a propus ca până la încheierea mandatului său să finalizeze negocierile de aderare la Uniunea Europeană pentru ca Serbia să poată adera în 2020.

Reformele economice pe care noul guvern sârb doreşte să le pună în aplicare vizează  reducerea personalului din sectorul bugetar care este supradimensionat (dintr-un total de 1 700 000 de angajaţi la nivel naţional, 700 000 sunt funcţionari publici), dar şi impulsionarea dezvoltării sectorului privat pentru crearea de noi oportunităţi de locuri de muncă. Referitor la reformele pe care doreşte să le implementeze guvernul sârb, se impune menţionat faptul că acestea vor fi cu atât mai dificil de pus în practică, cu cât Serbia se confruntă deja cu problema unei rate a şomajului foarte ridicată (20,1%, potrivit celor mai recente estimări ale Eurostat).

Guvernul sârb a hotărât, de asemenea, adop­tarea unor măsuri de reducere a defici­tului bugetar şi a datoriei publice prin austeritate (majorarea taxelor, reducerea salariilor, creşterea vârs­tei de pensionare la femei şi scăderea subvenţiilor către companiile de stat) măsuri care au drept scop  să aducă deficitul public şi datoria sub control până în 2017.