Autor: Mariana PAPATULICĂ
Într-un Raport recent, Agenţia Internaţională a Energiei (AIE) consideră că preţurile mult mai mari ale gazului natural şi electricităţii în UE, în raport cu cele din SUA, vor afecta, în următorii 20 de ani, competitivitatea unor industrii intensive de energie şi forţă de muncă, care utilizează circa 30 milioane de oameni şi vor determina pierderea a circa o treime din cota de piaţă, la nivel mondial, a exporturilor intensive în energie ale UE.
O serie de state membre ale UE au preferat să subvenţioneze energiile regenerabile, să renunţe la energia nucleară şi să refuze explorarea gazelor de şist – care în SUA au alimentat un boom al producţiei şi un declin accentuat al preţurilor – fapt care a generat o puternică nemulţumire în sectorul industrial, care consideră că, o atare politică reprezintă o „reţetă sigură de ruinare a competitivităţii industriei europene”.
Fatih Birol, economist şef al AIE a apreciat că „UE nu a realizat gravitatea acestui decalaj de competitivitate”, avertizând că situaţia este îngrijorătoare pentru forţa de muncă angajată, în special, în siderurgie şi petrochimie.
Preţurile medii de import ale gazelor naturale în UE sunt, în prezent, de circa trei ori mai mari decât în SUA (11 versus 4,3 $/mil.BTU) în timp ce preţurile energiei electrice sunt de două ori mai mari.
Deşi reprezentanţii industriei au criticat politicile de mediu, în special, subvenţiile generoase pentru unele surse regenerabile de energie, Fatih Birol a declarat că are „un mare respect pentru acţiunile UE privind stoparea schimbărilor climatice” şi că este greşit să se considere că preţurile ridicate ale energiei în UE s-ar datora ambiţiilor acesteia cu privire la politica de contracarare a schimbările climatice, în timp ce principalul factor – costul ridicat al importurilor de energie – este totalmente ignorat. Chiar şi subvenţiile pentru sursele regenerabile, care, pe anumite pieţe, au devenit o povară serioasă, sunt departe încă, de a constitui factorul dominant în formarea preţurilor.
AIE a subliniat rolul important al gazelor naturale în producţia de energie electrică în UE, care este departe încă, de a fi parcurs un experiment de tipul boom-ului gazelor de şist din SUA, care să conducă la scăderea preţurilor. Pe de altă parte, aceeaşi sursă a subliniat că UE, singură, nu poate rezolva problema climei globale, explicând că, chiar dacă până în anul 2030, continentul european ar reuşi să elimine complet emisiile de gaze cu efect de seră, acest fapt nu ar putea opri procesul periculos de încălzire globală.
În accepţia specialiştilor AIE, viitoarea politică energetică a UE va trebui să abordeze, simultan, problematica competitivităţii şi a schimbărilor climatice şi să nu le trateze ca pe două obiective antagonice. Această politică ar trebui să rezerve un rol mai mare energiei nucleare şi producţiei de gaze de şist, să încurajeze creşterea eficienţei energetice, să asigure o renegociere a preţurilor de import al gazelor naturale, în contextul în care două treimi din contractele de import ale UE urmează să expire în următorii 10 ani, dar, mai ales, aspect omis de AIE, să acţioneze în direcţia diversificării surselor de aprovizionare cu gaze naturale, la preţuri mai competitive .
În plus, vor trebui evitate consecinţele „perverse ” ale programelor prost concepute de subvenţionare a surselor regenerabile, precum şi ale prăbuşirii pieţei de carbon, care au făcut ca generarea energiei electrice pe bază de cărbune să devină mai atractivă. (UE, port drapelul luptei impotriva schimbărilor climatice a ajuns în situaţia paradoxală de a importa tot mai mult cărbune ieftin din SUA, dizlocuit de gazele de şist, pentru producerea energiei electrice, din cauza costului ridicat de import al gazului natural).
