AUTOR: Rodica VELCIU
Contextul general al desfășurării celei mai recente runde de negocieri
După aproape trei ani de negocieri dificile, într-o atmosferă din ce în ce mai ostilă, agravată de ieșirea Marii Britanii din UE, la sfârșitul verii acestui an, proiectul încheierii „celui mai mare acord de liber schimb negociat vreodată”, părea complet abandonat. La sfârșitul lunii august a.c., secretarul de stat francez însărcinat cu comerțul exterior, Matthias Fekl, declara că negocierile cu Statele Unite referitoare la încheierea Parteneriatului Transatlantic pentru Comerțși Investiții (TTIP) ar trebui oprite și reluate de pe baze noi și că va sugera acest lucru omologilor săi europeni la Reuniunea informală de la Bratislava (16 septembrie 2016), „pentru a reporni discuțiile de pe baze mai bune”. El a fost susținut de președintele Hollande, care a confirmat că acordul TTIP nu va fi încheiat în mandatul președintelui Obama.
Declarațiile oficialilor francezi urmau afirmațiilor făcute cu o zi înainte de ministrul german al economiei, Sigmar Gabriel, potrivit cărora negocierile între UE și SUA pentru încheierea acordului TTIP „au eșuat de facto”. Ministrul german sublinia faptul că, în cele 14 runde de negocieri, părțile nu au reușit să se înțeleagă nici măcar asupra unuia dintre cele 27 de capitole aflate în negociere, deoarece Uniunea Europeană refuză să accepte anumite condiții pe care SUA insistă să le treacă în textul Parteneriatului Transatlantic.
Potrivit ultimului Eurobarometru din luna iulie a.c, majoritatea cetățenilor europeni susțin încă TTIP, însă percepția acestora este din ce în ce mai evidentă în direcția opiniei potrivit căreia prevederile viitorului Tratat sunt tot mai defavorabile Uniunii Europene. Cele mai critice state ale acordului sunt Franța și Germania, state în care vor avea loc alegeri în 2017, iar sprijinul din partea guvernelor acestora pare să se diminueze.
În pofida reticenței arătate de către francezi și germani, în cursul reuniunii la nivel înalt a G-20de la Hangzhou (China) din 4-5 septembrie a.c., președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, afirma că mandatul Comisiei de a negocia TTIP rămâne valabil, reamintind că în luna iunie 2016 a primit „un vot unanim” din partea șefilor de stat și de guvern pentru a continua negocierile cu Statele Unite.
În consecință, cea ce-a 15-a rundă de negocieri a avut loc la New York în perioada 3-7 octombrie 2016, negociatorii afirmând că sunt angajați în obținerea de progrese semnificative în ceea ce privește crearea celei mai mari zone economice a lumii înainte ca președintele SUA Barack Obama să părăsească Casa Albă, pe 20 ianuarie 2017.
Potrivit declarațiilor negociatorului UE, Ignacio Garcia-Bercero, miniștrii Comerțului din SUA și UE intenționează să se întâlnească pentru a continua tratativele, pe 11 noiembrie, la numai trei zile după alegerile prezidențiale din SUA. „Obiectivul este să convenim asupra unui interval de timp adecvat pentru a continua discuțiile cu următorul guvern al SUA, în absența căruia o încheiere cu succes a negocierilor este imposibilă”, a afirmat Garcia-Bercero.
Înainte de deschiderea reuniunii, negociatorul șef al UE declara că Uniunea Europeană și SUA vor continua negocierile privind TTIP, indiferent de rezultatul alegerilor din SUA. El a refuzat să facă declarații în legătură cu atitudinea candidaților la alegerile prezidențiale din SUA, Hillary Clinton și Donald Trump, față de acord.
La conferința de presă de la încheierea reuniunii, negociatorii șefi din partea SUA și UE, Dan Mullaneyși, respectiv, Ignatio Garcia-Bercero au afirmat că negocierile în cadrul celor 20 de grupuri de experți, care au durat cinci zile, s-au încheiat cu succes. Ei au evidențiat faptul că, deși la încheierea rundei anterioare, din luna iulie a.c. a fost avansată opinia că se va ajunge la semnarea unui acord până la sfârșitul acestui an, este evident că acest deziderat nu poate fi îndeplinit. „Argumentele pentru continuarea tratativelor rămân la fel de puternice ca și în urmă cu trei ani, când am început negocierea acestui acord. Dacă nu putem finaliza aceste negocieri până la încheierea mandatului președintelui Barack Obama, în ianuarie 2017, sperăm ca măcar să putem întări convingerea că SUA și UE au poziții comune și se sprijină reciproc”.
Rezultatele rundei de negocieri din 3-7 octombrie 2016
În Declarația comună de la încheierea negocierilor se subliniază că:
– Motivația economică pentru consolidarea legăturilor transatlantice este evidentă. SUA și UE sunt principalii parteneri comerciali unul pentru celălalt, SUA reprezintă cel mai important beneficiar al investițiilor UE și cel mai mare investitor străin în UE. Milioane de locuri de muncă în toate statele membre sunt legate de exporturile către SUA. În Uniunea Europeană există aproape 200.000 de companii care își vând produsele și serviciile direct în SUA, și aproape 90% dintre aceste societăți sunt IMM-uri. Este dorința responsabililor europeni să le faciliteze accesul la piața de peste ocean prin reducerea taxelor vamale sau prin facilitarea formalităților vamale, ceea ce le-ar permite deschiderea de noi conexiuni transatlantice și crearea de noi locuri de muncă.
– Există și o puternică rațiune geopolitică de a avea un acord cuprinzător și echilibrat cu SUA. În contextul instabilității politice și economice a lumii contemporane, existența unor parteneri economici apropiați ar putea ajuta Uniunea Europeană să determine modelarea procesului de globalizare conform viziunii și standardelor sale înalte. A fost evocat faptul că, în același timp, în apropiere, la sediul ONU, reprezentantul UE depunea documentul ratificat al Acordului de la Paris pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, ceea ce dă undă verde intrării în vigoare a acestuia. Este o ilustrare a cooperării la nivel global a UE, Statelor Unite și a altor țări.
În acest context, TTIP ar putea reprezenta un instrument care să contribuie la modelarea globalizării prin stabilirea unor standarde ridicate cu privire la protecția mediului, a forței de muncă sau a consumatorilor. Numai acționând împreună, impactul la nivel global va fi suficient de mare.
– Există temeri față de consecințele globalizării necontrolate exprimate atât de cetățenii europeni, cât și de cei americani, existența unui acord comercial UE-SUA reprezentând, în acest caz, unul dintre instrumentele necesare pentru abordarea acestei probleme. De asemenea, un acord bilateral reprezintă un stimulent foarte puternic pentru cooperarea în reglementare între UE și SUA. Există trei motive principale pentru aceasta:
– În primul rând, beneficiarii principali vor fi IMM-urile, care reprezintă aproximativ 90% din actorii economici atât din SUA, cât și din UE. De aceea este nevoie de o componentă de reglementare în aceste negocieri, deoarece IMM-urile nu au capacitatea marilor corporații de a respecta două seturi de standarde în același timp. Dacă barierele care le împiedică să pătrundă de partea cealaltă a Atlanticului sunt mult prea prohibitive, nu vor beneficia de pe urma Acordului.
– În al doilea rând, acest Acord va promova reglementări mai eficiente în beneficiul cetățenilor. O cooperare mai strânsă cu SUA ar face reglementările europene mai eficiente, autoritățile de reglementare, care lucrează împreună putând împărtăși reciproc opiniile, ceea ce ar determina reducerea costurilor și adoptarea celor mai bune soluții.
Apariția aproape zilnică a inovațiilor în tehnologie presupune o informare permanentă a autorităților de reglementare, care se poate realiza mult mai facil prin colaborare cu omologii din țările partenere, aceștia își pot împărtăși noutățile în cercetare, opinii ale experților și privind bunele practici. Colaborarea autorităților de reglementare se traduce în economie de timp și bani pentru guverne, ceea ce le conferă un plus de utilitate, în loc să facă teste sau inspecții redundante.
– În al treilea rând – această cooperare va ajuta la modelarea reglementărilor globale în beneficiul consumatorilor. În cazul în care TTIP se va încheia prin adoptarea unor reglementări comune, va exista o posibilitate mai mare ca acestea să fie urmate de celelalte țări, ceea ce înseamnă că procesul de unificare a reglementărilor se va afla către final, având în vedere că atât UE, cât și SUA sunt, probabil, țările cu cele mai sofisticate sisteme de reglementare la nivel planetar.
Desigur, cooperarea în reglementare va fi întotdeauna voluntară, bazată pe interesul reciproc și urmărind să nu restricționeze libertatea fiecărei părți de a reglementa în interesul public. O astfel de cooperare va fi posibilă numai în cazul în care menține sau crește nivelul de protecție a cetățenilor.
– Cea de-a 15-a rundă a negocierilor transatlantice s-a axat în mare parte pe soluționarea diferendelor conceptuale și a diferențelor dintre termenii folosiți, fără a se putea avansa însă foarte mult datorită persistenței divergențelor privind deschiderea piețelor de achiziții publice din SUA sau tratamentul special al unor produse agricole cu denumiri geografice protejate din UE.
În această rundă, negociatorii s-au concentrat pe consolidarea textelor și eliminarea diferențelor din propunerile de text existente (numite în jargonul comercial „eliminarea parantezelor”). Echipele de negociere au lucrat intens și s-au făcut progrese semnificative într-o serie de domenii.
S-a acordat un spațiu destul de larg dezbaterilor privind aria de reglementare, incluzând coerența în reglementare, barierele tehnice în calea comerțului, sănătatea plantelor și animalelor (norme sanitare și fitosanitare – SPS), precum și cele nouă sectoare specifice identificate pentru cooperare înainte de demararea negocierilor (autovehicule, produse farmaceutice, produse chimice, cosmetice, tehnologia informației și comunicațiilor TIC, pesticide, inginerie, aparatură medicală și textile).
– Progresele înregistrate în unele dintre aceste sectoare sunt foarte încurajatoare, spre exemplu actualizarea acordului de recunoaștere reciprocă existent privind bunele practici de fabricație în sectorul farmaceutic.
Urmează ca șefii celor două echipe de negociere să raporteze politicienilor de ambele părți ale Atlanticului progresele realizate în această reuniune pentru a se decide următorii pași.
