Autor: Rodica VELCIU
Nivelul ratei inflaţiei în Zona euro a atins în martie 2014 cel mai redus nivel după noiembrie 2009, ajungând la 0,5%, urmând unei rate scăzute, de 0,7% înregistrată în luna februarie a.c. Scăderea inflaţiei a fost anticipată de economişti, care au avansat o creştere de 0,6% (considerată mult prea redusă, având în vedere perioada prelungită de recesiune pe care au traversat-o ţările din Zona euro). Datele publicate de Eurostat au provocat îngrijorare în rândul analiştilor, care au aşteptat o reacţie din partea Băncii Centrale Europene, care să fie în măsură să stăvilească pericolul intrării în deflaţie.
De altfel, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a avertizat în nenumărate rânduri că deflaţia reprezintă un risc real pentru redresarea economică a Zonei euro. Aflată de peste 6 luni sub nivelul de 1% al creşterii ratei inflaţiei (cu mult sub ţinta de 2% stabilită de BCE pe termen mediu), evoluţia prea lentă a inflaţiei ar putea descuraja relansarea economică.
Lagarde a cerut conducerii BCE să reducă dobânda de politică monetară sau să adopte alte măsuri de stimulare monetară, “inclusiv prin măsuri neconvenţionale”, spre a permite creşterea preţurilor în Zona euro, motivând că tendinţa spre deflaţie în economiile avansate riscă să submineze o redresare şi aşa fragilă a economiei globale. Spaţiul de manevră al Băncii Centrale este însă redus, având în vedere că nivelul ratei dobânzii se află deja la minimul istoric de 0,25%.
În încercarea de a creşte lichiditatea din piaţă, BCE a oferit băncilor împrumuturi foarte ieftine, pe care acestea să le folosească pentru creditarea economiei. Cu toate acestea, creditarea sectorului privat în Zona euro s-a redus cu 2,2% în februarie a.c. comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, după o scădere de 2,3% în luna ianuarie.
Atât oficialii Băncii Centrale Europene, cât şi membrii Eurogroupe resping existenţa pericolului deflaţiei. Ei sunt de acord însă că Zona euro se află în „zona periculoasă”, cu o inflaţie sub 1% pentru a şasea lună consecutiv, ceea ce înseamnă că ieşirea din recesiune va fi la fel sau poate mai lentă decât în prezent.
Evoluţia inflaţiei este “o preocupare”, a afirmat vicepreşedintele BCE, Vitor Constancio, la conferinţa de presă de luni 31 martie a.c., la încheierea reuniunii miniştrilor de finanţe din Zona euro (Eurogroupe). “Aceasta poate fi un indiciu că Uniunea Europeană şi Zona euro pot reveni la o perioadă prelungită cu inflaţie redusă, ceea ce poate constitui o frână în calea relansării”.
La ultima şedinţă, de joi 3 aprilie a.c., conducerea BCE a decis să menţină neschimbată rata dobânzii de politică monetară, la nivelul minim de 0,25%. Preşedintele BCE, Mario Draghi, a explicat că banca se aşteaptă ca perioada cu preţuri scăzute să mai dureze în Uniunea Europeană şi Zona euro, dar că va lua decizia de a acţiona, dacă va apărea într-adevăr pericolul deflaţiei. Estimarea lui este că inflaţia se va apropia de ţinta de 2% spre sfârşitul anului 2015.
El a sugerat după încheierea şedinţei Consiliului guvernatorilor, că ar putea opta pentru preluarea de obligaţiuni din piaţă pentru a preveni deflaţia în Zona euro, sau pentru a evita o perioadă prelungită cu inflaţie scăzută. El este de părere că rata scăzută a inflaţiei este provocată de evoluţiile economiilor ţărilor cu dezechilibre financiare majore precum Grecia, Spania, Irlanda şi Portugalia, însă situaţia economică a acestora este pe cale de a se redresa, ceea ce dă speranţe că inflaţia din Zona euro se va apropia de ţinta stabilită de BCE pe termen mediu.
BCE ar trebui să achiziţioneze obligaţiuni în valoare de 1.000 miliarde euro pentru a determina o creştere a inflaţiei cu numai 0,2 p.p. Aceasta ar fi una din „măsurile neconvenţionale” invocate de Christine Lagarde necesare pentru prevenirea deflaţiei, potrivit analiştilor cotidianului francez „La Tribune”. Ei citează informaţii publicate de Frankfurter Allgemeine Zeitung, bazate pe o evaluare internă a BCE privind un program de relaxare monetară cantitativă (quantitative easing – QE).
Estimările BCE arată că, un program de achiziţii de obligaţiuni în valoare totală de 1.000 miliarde euro pe o perioadă de un an (80 miliarde euro pe lună) ar majora inflaţia cu 0,2-0,8 puncte procentuale până în 2016. Scenariul de bază al BCE previzionează o inflaţie de 1,5% pentru anul 2015, astfel că această relaxare cantitativă ar putea situa indicatorul în 2016 peste ţinta de 2% stabilită iniţial.
Suma importantă care ar trebui mobilizată pentru susţinerea programului, precum şi eficacitatea incertă a măsurii, ridică semne de întrebare legate de eficienţa şi riscurile presupuse de un astfel de program.
Mario Draghi a afirmat că guvernatorii au stabilit în unanimitate că este nevoie de acţiuni mai hotărâte, cum ar fi relaxarea cantitativă, în cazul în care inflaţia va continua să se menţină la un nivel atât de scăzut.
Preşedintele Bundesbank, Jens Weidman, a fost de acord cu angajamentul BCE de a propune măsuri neconvenţionale, dar a subliniat că ar prefera ca aceasta să preia obligaţiuni ale sectorului privat şi nu titluri de stat, în cazul în care instituţia va fi forţată de împrejurări să recurgă la relaxarea cantitativă.
